Sunteți pe pagina 1din 67

Tulburari ale ideatiei

Title
• tulburări ale ritmului, fluxului şi coerenţei ideative
• barajul ideativ
• obsesii ideative, amintiri şi reprezentări obsesive
• obsesii fobice
• succintă sistematizare a fobiilor
• obsesii impulsive
• ritualuri obsesive
• instante anormale şi patologice ale ideaţiei
– idee dominantă
– idee obsedantă
– idee prevalentă
– idee delirantă
• percepţie delirantă, intuiţie delirantă
• idei delirante expansive şi depresive
• patomorfoza temelor delirante în funcţie de influenţele socio-culturale
Gândirea
• a doua treaptă abstractă, raţională de
cunoaştere (cunoaştere indirectă)
• logică a interpretărilor
• înseamnă legarea obiectului de alte obiecte
sau de alte noţiuni
• dezvoltarea de la naştere până la moarte a
gândirii = obiectivul esenţial al individului
GÂNDIREA
• Cunoaşterea omenească se desfăşoară în 2
trepte:
• prima treaptă – perceptual reprezentativă
– complexul percepţie-reprezentare aduce
realitatea directă sau evocată
• a doua treaptă – abstractă sau raţională,
simbolică care redă semnificaţiile primei
trepte
Gândirea
• este o logică a interpretărilor
• înseamnă legarea obiectului de alte obiecte
sau de alte noţiuni
• este o cunoaştere indirectă a realităţii
înconjurătoare
• ajută la descifrarea adevărului
Elementele gândirii: noţiunile, categoriile,
judecăţile, raţionamentele, concluziile
• Adevărul
– coloana vertebrală a cunoaşterii, înţelegerii umane şi
a logicii
– ne interesează doar în măsura în care concordă cu
realitatea
Operaţiile gândirii sunt:
• analiza şi sinteza
• comparaţia
• generalizarea şi abstractizarea
• concretizarea (presupune exemplificare)
• imaginaţia
Jaspers a distins în procesul gândiri diagnostice
în psihiatrie două modalităţi
• gândirea explicativă (cauzală, determinantă,
precisă)
• înţelegerea (comprehensiune, empatie)
încălzită de umanitate
Metode de testare a gândirii
• analiza întregului
• sintetizarea din părţi
• compararea
• interpretarea proverbelor (imaginaţia creatoare)
• clasificarea sau sortarea
• reproducerea esenţialului unei poveşti şi înţelegerea
sensului moral
• testarea absurdului – gândirea logică creatoare este
antiabsurdă
– dementul este aprobativ, permeabil , nu critică
• Gândirea nu este egală, nici cantitativ, nici
calitativ la doi oameni pentru că are motivaţii
deosebite determinate de un conţinut afectiv
personal
• Aceasta determină priorităţile, dominantele şi
ierarhia acestor dominante.
• Contează ca ideile să fie realiste şi să dea
soluţii (gândirea comună, de bun simţ)
persoanei pentru adaptare.
Gândire poate fi clasificata
• inferioară – egoistă, oportunistă, limitată de
propriile interese
• superioară – generoasă, înaltă, cuprinzătoare

• concretă
• abstractă
• Funcţia şi aptitudinea gândirii este
indispensabilă, însă numai în anumite
proporţii, nu prea puţină şi nu prea multă şi în
armonie cu caracterul şi cu propria activitate.
Gândirea patologică
• gândirea nedezvoltată – oligofrenie
• Esquirol spunea despre oligofrenie:
• „El nu este, nu a fost şi nu va fi” (este scos din timp,
este fără inteligenţă)
• -dacă a fost şi nu mai este, vorbim de o regresiune, o
deteriorare a inteligenţei
• Când aceasta duce la dependenţa subiectului pentru
nevoi elementare = demenţa
• În patologia organică, simptomul principal esenţial
este cel axial (Hoche 1912), adică scăderea gândirii.
TULBURĂRI ALE RITMULUI, FLUXULUI,
COERENŢEI IDEATIVE
Ritmul ideativ
A. Accelerarea ritmului ideativ – tahipsihie
a. fuga de idei
• precipitarea debitului verbal
• pacientul trece de la o idee la alta
• asociaţiile se fac la întâmplare după aspecte superficiale – asonanţă,
rimă, localizare în timp şi spaţiu,contraste facile
• incapabili să se concentreze asupra unei teme precise → labilitatea
atenţiei

Se întâlnesc în:
• accesele maniacale (caracteristic)
• intoxicări (amfetamină, canabis,cocaină, cofeină, nicotină / alcool)
• stare de excitaţie psihomotorie (schizofrenie, PGP – la debut)
• stare de oboseală marcată, surmenaj
• stări nevrotice
Ritmul ideativ
b. Mentismul (Chaslin) = depănarea rapidă, incoercibilă a reprezentărilor şi
ideilor

Bolnavii au adesea
• o atitudine critică
• sunt jenaţi, anxioşi
• fac efort să-şi stăpânească gândurile, dar de obicei nu reuşesc
• poziţie de spectatori cu propriile idei

Se întâlnesc în
• stări de mare tensiune nervoasă
• în intoxicaţii uşoare
– alcool, nicotină, cofeină
– medicamente psihotone
– psihodisleptice
• schizofrenie → mentismul apare în cadrul sdr de automatism mental ; bolnavul
având convingerea delirantă că acest fenomen este impus, provocat de cineva
• Accelerarea ritmului gândirii se însoţeşte în practică cu accelerarea cvasiglobală
a vieţii psihice (tahipsihie) exprimată prin logoree.
Ritmul ideativ

B. Ritm încetinit (bradipsihie)


• inerţie în dezvoltarea ideilor
• vâscozitate (scăderea fluidităţii)
• clinic → exprimare lentă (bradilalie)
• răspunsuri întârziate (parioadă de latenţă crescută),
• dificultatea evocărilor,
• scăderea forţei reprezentative şi imaginative,
• scăderea globală a funcţiilor psihice

Se întâlnesc la
• melancolici – pe lângă încetinirea gândirii există o sărăcire a gândirii care rămâne centrată în jurul unei idei
prevalente – o singură temă centrală, aceea a nefericirii, a pierderii, a ruinii, a morţii
• stările confuzionale sau de obnubilare a conştiinţei – încetinirea exprimă dificultăţile proceselor de sinteză
mentală, gândirea rămâne vagă
• epilepsie – vâscozitate psihică
• stările de epuizare fizică şi păsihică
• perioada de convalescenţă a unor boli somatice toxice, infecţioase
• boli neuronale cu afectare extrapiramidală (parkinson, parkinsonul postencefalic, encefalite, ASC)
• intoxicaţii cu CO
• schizofrenie – formele dezorganizate, catatonice
• oligofrenie
Ritmul ideativ
C. Dispriţia fluxului ideativ (anideaţie)
• Esquirol spunea despre oligofren . „el nu
este, nu a fost şi nu va fi”.
• idioţie
• demenţă (deambulaţia anideică) –
regresiune, deteriorarea inteligenţei
• epilepsie (automatism anideic)
• stările comatoase – „apsihie”
TULBURĂRI ALE COERENŢEI ŞI
CONTINUITĂŢII GÂNDIRII
I. Incoerenţa gândirii
• legăturile dintre idei îşi pierd aspectul logic, desfăşurându-se la voia
întâmplării
• expunerea verbală a ideilor devine lipsită de conţinut, inteligibilitate
• incoerenţă semantică, gramaticală, morfologică
• forma extremă = „salata de cuvinte” – bolnavul expri,ă o serie de cuvinte
sub forma unui amestec lipsit total de logică şi inteligililitate
• jargonofazie şi glosolalie (din schizofrenie)

Se întâlneşte în
• - schizofrenie
• - tulburări de conştiinţă – delirium
• - stările demenţiale avansate
TULBURĂRI ALE COERENŢEI ŞI
CONTINUITĂŢII GÂNDIRII

II. Verbigeraţia (Kahlbaum) – repetarea


stereotipă a aceloraşi propoziţii, fraze sau
cuvinte lipsite de înţeles; uneori
observându-se o tendinţă la rimă
TULBURĂRI ALE COERENŢEI ŞI
CONTINUITĂŢII GÂNDIRII
II. Barajul ideativ (Sperrung) – termen introdus de
Kraepelin
• exprimă discontinuitatea gândiri
• ritmul ideativ încetează brusc pentru câteva
secunde, după care cursul gândirii poate fi reluat

Se întâlneşte (patognomonic) în
• schizofrenie – poate fi explicată prin apariţia unor
halucinaţii, prin intervenţia unor forţe xenopatice;
uneori discursul nu se întrrerupe, ci se încetineşte
TULBURĂRI ALE COERENŢEI ŞI
CONTINUITĂŢII GÂNDIRII

IV. Stagneaza realizand fadingul mental

• Se întâlneşte în schizofrenie – explicate prin


contaminarea posibilă cu idei parazite
• Alte două tulburări de formă, de fapt de stil al
expresiei gândirii sunt:
• afectarea – exagerare afectivă a gândirii, falsă
trăire afectivă
• manierismul – subliniere exagerată a unor lucruri
neînsemnate („gândire ridicol solemnă”)
Obsesii ideative, amintiri şi reprezentări
obsesive, obsesii fobice, obsesii impulsive,
ritualuri obsesive
Obsesiile (ideile obsedante) sunt caracterizate prin
• irupţia şi impunerea în gândire a unei idei,
sentiment, tendinţă (asediează gândirea)
• este în dezacord cu Ego-ul conştient al subiectului
• pe care subiectul o recunoaşte ca patologică şi
• luptă cu anxietate pentru a o înlătura, fără a izbuti să
se debaraseze.
Ultimile trei caracteristici se mai numesc si egodistonice
Obsesii ideative, amintiri şi reprezentări
obsesive, obsesii fobice, obsesii impulsive,
ritualuri obsesive
Ideile obsedante pot lua diferite forme:

Obsesii ideative
• realizează „intoxicaţia prin idee”, formule, cuvinte, cifre
• subiectul este permanent în dubiu asupra acţiunilor sale, are interogaţii
permanente, scrupule
• caracter bifazic, ideile fiind imediat şi spontan urmate de altele opuse
• realizează „boala scrupulelor”, a „îndoielii”, a „compensaţiei”, a „expiaţiei”,
„conjuraţiei”

Amintirile şi reprezentările obsesive (ruminaţii)


• Amintirile obsedante se exprimă clinic prin perseverarea penibilă a
rememorării unor evenimente cu conţinut neplăcut, jenante, dificile
Obsesii ideative, amintiri şi reprezentări
obsesive, obsesii fobice, obsesii impulsive,
ritualuri obsesive
Reprezentările obsedante
• idei care contrazic realitatea şi determină reprezentarea figurativă senzorial-plastică ce poate lua uneori
forma unei reproiecţii eidetice
• uneori reprezentările contrastante exprimă defăimarea, aversiunea sau ura
• faţă de fiinţe în realitate dragi faţă de care pacientul nutreşte sentimente de stimă, respect, prietenie

Obsesii impulsive consistă în teama obsedantă pe care subiectul o are de


• a comite acte absurde, scandaloase, periculoase: să rănească un copil, să comită un sacrilegiu, să se
arunce pe fereastră
• - de obicei actul nu este comis, dar este sursă de anxietate

Compulsiile şi ritualurile obsesive – comportamente , acte repetitive, acte


• mentale pe care subiectul se simte obligat să le desfăşoare ca răspuns la obsesiile sale destinate să
neutralizeze anxietatea (aritmomanie, spălat, ordonare, rugăciuni)
• neîndeplinirea acestor ritualuri îi crează o stare de anxietate care-l face incapabil să ducă acţiunea
întreprinsă la capăt

Obsesii fobice
• constau în teama obsedantă faţă de o anumită situaţie sau obiect, acţiuni, fiinţe
• teamă nejustificată şi apreciată ca a tare
• pe care pacientul nu o poate alunga în ciuda faptului că evită situaţia respectivă
• caracter iraţional, ilogic al fricii criticată de bolnav
Obsesii ideative, amintiri şi reprezentări
obsesive, obsesii fobice, obsesii impulsive,
ritualuri obsesive
Sistematizare a fobiilor cf. DSM
• fobii simple (specifice)
• fobii sociale
• Agorafobie

Frica de locuri
• agorafobie – frica de spaţii deschise (piaţă), de a
trece strada
• hipsofobia – frica de locuri înalte
• claustrofobia
Obsesii ideative, amintiri şi reprezentări
obsesive, obsesii fobice, obsesii impulsive,
ritualuri obsesive
Frica de obiecte
• aihmofobia – obiecte ascuţite
• hidrofobia – apă

Frica de oameni
• antropofobia – frica de aglomeraţie, de mulţime
• monofobia – frica de singurătate
• petofobia – frica de societate
• ereutofobia – frica de a se înroşi în public
Obsesii ideative, amintiri şi reprezentări
obsesive, obsesii fobice, obsesii impulsive,
ritualuri obsesive
Frica de boală
• nosofobia
• misofobia – frica de a nu se murdări

Frica de moarte - tanatofobia

Frica de animale – zoofobia

Obsesiile se întâlnesc în
• - TOC (NO)
• - depresii le vârstei înaintate – la debut
• - debutul schizofreniei
• - perioada de remisie în psihoze
• - personalităţi psihastenice
• - stări de surmenaj, astenii
Obsesii ideative, amintiri şi reprezentări
obsesive, obsesii fobice, obsesii impulsive,
ritualuri obsesive

În DSM – fobii
• tip animal
• tip mediu înconjurător
• tip sange – infectii, accident
• tip situaţional
• alt tip
Obsesii ideative, amintiri şi reprezentări
obsesive, obsesii fobice, obsesii impulsive,
ritualuri obsesive
Instanţe anormale şi patologice ale ideaţiei – ideea dominantă, obsedantă,
prevalentă, delirantă

Ideea dominantă
• ideea care se impune la un moment dat gândirii după o discuţie, lectură,
spectacol
• este o idee inedită, cu anumite implicaţii pentru care subiectul manifestă
susceptibilitate şi care se detaşează de celelalte idei
• se înscrie în sfera normalului

Idee obsedantă
• idee ce irupe, asediează gândirea şi se impune conştiinţei deşi este în
dezacord cu aceasta
• subiectul îi recunoaşte caracterul parazitar, patologic şi luptă pentru a o
înlătura, dar nu reuşeşte
• este sursă de anxietate
Obsesii ideative, amintiri şi reprezentări
obsesive, obsesii fobice, obsesii impulsive,
ritualuri obsesive
Idee prevalentă
• dominantă hipertrofiată care face plăcere, energizează subiectul
• este o idee dominantă prin poziţia sa dominantă în câmpul
conştiinţei, dar neconcordantă cu realitatea şi având o
semnificaţie aberantă
• este caracteristica psihopatiei paranoiace
• celelalte idei adiacente şi concomitente, în loc să i se opună,
gravitează în jurul ei şi se articulează cu ea sprijinind-o şi
argumentând-o
• întâmplările din realitate sunt luate drept argumente şi puncte
de sprijin
• ideea prevalentă se află în concordanţă cu ăpersonalitatea
subiectului (în ciuda neconcordanţei cu realitatea este în
armonie cu subiectul)
• poartă în ea potenţialităţi delirante
Obsesii ideative, amintiri şi reprezentări
obsesive, obsesii fobice, obsesii impulsive,
ritualuri obsesive
Concluzie - caracteristici
• locul prevalent în psihismul subiectului
• neconcordanţă cu realitatea, dar se sprijină pe fapte
şi lucruri reale
• concordanţă cu sistemul ideativ al insului (care nu-i
recunoaşte astfel caracterul patologic)
• sprijinul ideilor adiacente, rigiditate
• tendinţa la dezvoltare şi înglobare a evenimentelor şi
persoanelor din jur
• potenţialitate delirantă
Obsesii ideative, amintiri şi reprezentări
obsesive, obsesii fobice, obsesii impulsive,
ritualuri obsesive
Se întâlnesc în
1. psihopatia paranoidă
2. stări reactive de origine psihotică
3. stări postonirice
4. epilepsie
5. alcoolism
6. psihoza maniaco depresivă
• melancolie – idei de moarte, ruină, inutilitate
• manie – idei de grandoare
7. hipocondrie – în funcţie de intensitatea sa se prezintă ca
• simplă preocupare
• obsesie (preocupare + teamă)
• idee prevalentă
• idee delirantă
Idei delirante
• „de liro” = alături de brazdă
• semnifică detaşarea de ţărmul normalităţii
• poartă marca psihozei „delusion”
• este în opoziţie evidentă cu realitatea pe care o exprimă
deformat
• idee falsă susţinută şi negând evidenţa realităţii
• convingere absolută a subiectului şi de necontestat în ciuda
nepotrivirilor evidente cu realitatea
• pune stăpânier pe conştiinţa insului şi îi schimbă
comportamentul până la iresponsabilitate (ex. crimă)
• este impenetrabilă la contraargumente şi inabordabilă prin
confruntar
Idei delirante

• este incompatibilă cu existenţa atitudinii critice, bolnavul fiind lipsit de


capacitatea de a-i sesiza în mod conştient esenţa patologică
• bolnavul nu are critica falsităţii delirului
• ideea delirantă cuprinde, în afara credinţelor şi concepţiilor (conţinutul
ideativ delirant) „întregul cortegiu de fenomene ideo-afective în care
delirul îşi ia forma”
• afectează şi sfera afectivo- voliţională a subiectului
• ea provine din distorsiuni ale judecăţii (interpretări)
• alteraţii ale percepţiei (iluzii, halucinaţii)
• debordare a imaginaţiei (fabulaţii)
• idee delirantă este individuală, nu este împărtăşită de subiecţi de acelaşi
nivel socio cultural, rasă, vârstă, epocă şi cu aceleaşi credinţe
• diferenţă faţă de delirium = tulburare a lucidităţii conştiinţei (delirum =
aiureală)
Idei delirante

• Delirul prin adeziunea totală a sistemului de


credinţe pe care îl antrenează, este martorul
bulversării fundamentale a raporturilor
delirantului cu semenii săi şi cu realitatea
exterioară
• Ideea delirantă apare pe fondul unei
conştiinţe aparent lucide şi este rezultatul
tulburării de gândire.
Idei delirante

• Conţinutul ideilor delirante pare a depinde de


mediul în care s-a dezvoltat şi trăieşte
pacientul, de preocupările lui individuale şi
sociale, de nivelul său socio cultural, starea de
dezvoltare a psihismului propriu.
Idei delirante
• pot fi pasagere / permanente
• tematica lor poate fi unică (delir de
persecutie) / multiplă (delir polimorf)
• pot avea conţinut verosimil / neverosimil,
abstract, aberant, fantastic, confabulaţionar
• delir deschis / încapsulat (închis, disimulat)
• In funcţie de gradul de dezvoltare şi elaborare
a psihismului, dar depinzând de gradul de
deteriorare şi destructurare al acestuia:
Idei delirante
A1. Delir sistematizat
• înlănţuire, articulare într-o formă coerentă, chiar logică
• tulburare psihică bine delimitată
• în afara acestei tulburări, persoanele respective par bine adaptate, au
aparenţă normală
• afectarea sferei afectivo-voliţionale
• polarizare ideativă în jurul ideii delirante
• suport dinamico—energetic important
• paranoiaci – încercare de a impune sistemul lor delirant
• potenţial cognitiv deasupra mediei
• persoanele legate afectiv de bolnav pot adopta ideile delirante realizând
delirul indus (folie a deux) → Falret şi Baillarger
• pe măsura evoluţiei, delirul se structurează, se conturează şi se
delimitează prin explicitate şi edificare delirantă
• delirul se închistează, se încapsulează
Idei delirante
A2. Delirul nesistematizat – în psihozele paranoide
(schizofrene)
• ideile delirante sunt slab legate sau nelegate între ele, nu se pot
închega într-un sistem organizat
• unitatea vieţii psihice este pierdută
• lipsa suportului afectivo-voliţional
• polimorf, slab strucutrat, instabil, variabil ca tematică
• fără tendinţa de a se impune celorlalţi
• tulburare în sfera senzorialităţii
• ca o tendinţă compensatorie, se impune pe prin plan producţia
imaginativă şi fantezia
• deşi derealizat, bolnavul are deseori conştiinţa haosului său ideativ,
care-i generează anxietatea
• se întâlneşte în
– schizofrenie
– psihoze organice – demenţa paralitică – delir de mărire şi bogăţie
– demenţele senile şi presenile (confabulaţii)
Idei delirante

B. Delirul
– primar – ideile autohtone produse de procesul morbid
– secundar (delirul de motivaţie) – reacţie a pacientului la
îmbolnăvire
Idei delirante
• Dide şi Guiraud clasifică ideile delirante în:
expansive, dureroase, de suspiciune
• Suspiciunea este implicită oricărei stări
delirante şi predelirante, orice delirant având
o tenta de suspiciune.
• Personalitatea premorbidă a delirantului este
uneori caracterizată prin suspiciune şi
neîncredere.
Idei delirante

• Majoritatea autorilor - idei delirante


expansive, depresive, mixte
• Ideea delirantă nu se întâlneşte singură, ci
într-o grupare sau într-un ansamblu ideativ
care-i conferă argumente şi o susţine.
Idei delirante
A. Ideile delirante expansive apar în general pe fondul
unei încărcături timice pozitive (euforice)
1. idei de mărire şi bogaţie (grandoare)
2. idei de invenţie
3. idei delirante de reformă – planuri filantropice de pace
universală
4. idei delirante de filiaţie – ascendenţă ilustră
5. idei erotomaniace – iubi de o persoană importantă
6. idei delirante mistice sau religioase – purtătorul unei
misiuni de ordin spiritual
Idei delirante
B. Ideile delirante depresive apar pe un fond timic depresiv
1. idei delirante de persecuţie (cele mai dese) – observaţi,
urmăriţi, se complotează, otrăvire, injurie, batjocoră
împotriva lor, se intenţionează suprimarea
2. idei delirante de revendicare
• izvorăsc din convinerea bolnavului că a fost victima unei
nedreptăţi
• clinic – sentiment perpetuu de frustraţie
• bolnavii îşi canalizează întreaga activitate spre
recunoaşterea drepturilor lor
• intentează procese, fac sacrificii economice pt. obţinerea
unui beneficiu moral
• merg până la violenţă, agresiuni, crimă
Idei delirante
3. ideile delirante de gelozie
• suspectarea gesturilor, expresiei mimice, intonaţiei, atitudinii
partenerului, pe care bolnavul le interpretează drept mijloace de
comunicare cu o terţă persoană sau probe de adulter
• ideea de gelozie este alimentată în general de
– false recunoaşteri
– iluzii de percepţie şi memorie
– interpretări delirante
• la alcoolici – este amplificată prin
– experienţe onirice, confuzionale
– scene de coşmar
– scădere a libidoului
4. idei delirante de relaţie
• persoanele din ambianţă exercită asupra sa o influenţă negativă
Idei delirante
5. idei delirante de autoacuzare şi vinovăţie (D.
depresiv)
• culpabilitate – dizgraţie –nedemnitate
• idee de inutilitate, descurajare, pierderea
gustului vieţii
• în melancolii - suicid şi omor „altruist”
6. idei delirante hipocondriace
• interpretarea şi amplificarea unor tulburări
minore şi efemere ale funcţiei diverselor
aparate şi sisteme
• pot fi însoţite de halucinaţii care au un
caracter fantastic, absurd
Idei delirante
7. idei de transformare şi posesiune
• metamorfoză fizică parţială / totală – d. metabolic
• transformare în animale – delir zoopsihic
• se întâlnesc în
– stări demenţiale (PGP demenţă profundă)
– schizofrenie
8. idei de negaţie
• bolnavul nu recunoaşte realităţi evidente
• ajunge să nege
– realitatea funcţiilor vitale
– existenţa unor organe / procese psihice
– aspecte din realitate
• în depresiile de involuţie – sdr. COTARD
– idei delirante de
• enormitate – organele au putrezit, culpabilitate
• negaţie
• imortalitate – condamnaţi să trăiască veşnic

Sdr. Cotard se întâlneşte în


• stăirle demenţiale profunde / lues
• melancolia delirantă (de involuţie)
• mai rar în stări confuzionale (de origine infectioasa)
Idei delirante
C. Ideile delirante mixte (combinate)
• tonalitatea afectivă este ambiguă
1. Ideile de interpretare (cu rezerva că aspectul interpretativ este un mecanism în
toate ideile delirante)
• „dintr-o percepţie reală se inferează (inducţie + deducţie) un concept eronat„
• tendinţa de a analiza şi descifra toate aspectele lumii contingente conform
unor criterii egocentrice
• toate încep să capete sens
• avem idei delirante
– exogene – raţionamente şi interpretări ale persoanelor (un trecător) – interpretarea
lui „bună ziua” / complotul trecătorilor
– endogene – bolnavul analizează evenimentele lumii sale interiaore (conţinutul
visurilor, senzaţii corporale) → interpretare de dureri grave – persecuţia medicală
• De Clerambault afirmă că ideile delirante de interpretare se dezvoltă în reţea,
spre deosebire de delirurile pasionale (de gelozie, erotomane) care se dezvoltă
„în sector”
• Prin interpretări succesive se realizează o reţea relativ difuză care cuprinde în
adâncurile ei noi aspecte ale realităţii
Idei delirante
2. Ideile de influenţă
• sunt ca şi ideile de relaţie, variante ale delirului de interpretare, care
exprimă convingerea bolnavului de a se afla sub imperiul unor forţe
xenopatice
• în trecut - bolnavii credeau că influenţa exterioară se exercită prin diavol,
ocultism (descântece, farmece)
• în prezent – cred că se acţionează prin sugestie, hipnoză, unde
electromagnetice, radiaţii atomice, raze cosmice
• denotă impactul socio cultural şi ştiinţific al epocii
3. Ideile metafizice, cosmogonice
• au pretenţia de a elucida originea vieţii, a lumii, a sufletului, a reîncarnării
4. Delirul rezidual
• este ideea delirantă care rămâne ca mono simptom după ce au trecut
celelalte aspecte psihotice (tulburări de conştiinţă, halucinaţiile, agitaţia
psihomotorie)
• în acest stadiu, bolnavul acceptă că a fost bolnav
• ele continuă să susţină o parte din ideile sale delirante
Mecanismele de apariţie şi formare a
ideilor delirante
1. Percepţia delirantă
• ideea delirantă este precedată sau în legătură cu o iluzie
sau halucinaţie
2. Intuiţia delirantă
• idee delirantă apare în urma unei reprezentări mentale
spontane
• înţelegere bruscă, originală a frământărilor
• spre deosebire de intuiţia normală, intuiţia delirantă
este rezultatul unui dezechilibru ideo – afectiv
• este mai caracteristică pentru ideile delirante de gelozie,
autoacuzatoare, hipocondriace
Mecanismele de apariţie şi formare a
ideilor delirante
3. Imaginaţia
• ideile delirante apar în urma unei fabulaţii
4. Interpretarea
• ideile delirante ar fi consecinţa unor greşeli de judecată
a fenomenelor reale
• Intuiţia delirantă şi percepţia delirantă, alături de
dispoziţia delirantă alcătuiesc delirul primar
(necondiţionat de o alta veriga psihica).
• În cadrul dispoziţiei delirante are loc schimbarea din
senin care îl surprinde şi pe bolnav, ca o presimţire (+
nelinişte), întărită de intuiţia delirantă, adică de o
înţelegere bruscă, originală a unor frământări care nu
aveau soluţie şi care capătă ca din senin o explicaţie.
Patomorfaza temelor delirante
• AMOK (Asia SE) – subiect posedat – frenezie
morbifică mortifera şi suicidară
• KORO (Asia) – delirul că penisul se micşorează,
intră în abdomen – moarte
• PIBLOKTO (Groerlanda) – isteria antarctică –
spirite răufăcătoare
• WINDIGO (amerindieni) – frica de a fi
transformat în canibal în timpul posesiunii de
către un monstru
Delirul are o dinamică
• adică o explozie a persoanei în delşir
• o îmbogăţire, o sistematizare
• o desfăşurare, o prelucrare
• un început de remitere, de nesiguranţă în
ceea ce a crezut
• către convingerea fermă că a greşit, deci către
recâştigarea criticii
Delirul primar
• caracteristic schizofreniei
• dispoziţia delirantă – sentimentul că se
produce o catastrofă
• percepţia sau interpretarea delirantă
• reprezentări sau intuiţii delirante
TULBURĂRI ALE IDEAŢIEI

TULBURĂRI ALE RITMULUI, FLUXULUI ŞI COERENŢEI IDEATIVE


Ritmul ideativ
A. Accelerarea = tahipsihie
1. fuga de idei
• accesul maniacal
• intoxicaţii – amfetamină, canabis / cofeină, alcool
• stare de excitaţie psihomotorie în schizofenie, PGP (debut),
stare de oboseală, surmenaj, stări nevrotice
2. mentismul
• stare de mare tensiune nervoasă
• intoxicaţii uşoare – alcool, nicotină, cofeină, psihodisleptice
• schizofreie – automatism mental
Ritmul ideativ
B. Încetinirea = bradipsihie
1. melancolie
2. stări confuzionale
3. epilepsie
4. stare de epuizare fizică şi psihică
5. perioade de convalescenţă a unor boli somatice
6. boli neurologice cu afectaree xtrapiramidală (Parkinson, encefalite)
7. intoxicaţii cu CO
8. schizofrenie
9. oligofrenie
Ritmul ideativ
C. Dispariţia fluxului ideativ (anideaţia)
1. idioţie
2. demenţă (deambulaţie anideică)
3. epilepsie (automatism anideic)
4. stări comatoase (apsihie)
Tulburări ale coerenţei gândirii
1. incoerenţa gândirii
• schizofrenie
• tulburări de conştiinţă
• stări demenţiale avansate
2. verbigeraţia – schizo
3. barajul ideativ
4. fandingul mental
Tulburări de stil al expresiei gândirii

• afectarea
• manierismul
Obsesiile
1. obsesii ideative – „intoxicaţia prin idei”, boala scrupulelor, a
îndoielii
2. amintiri şi reprezentări obsesive – ruminaţii, reprezentări
figurativ senzorială, plastică, contrastantă
3. obsesii impulsive – teama de a comite acte absurde
4. compulsiile şi ritualurile obsesive
5. obsesii fobice
• tip animal
• tip mediu înconjurător
• tip sânge – injecţie- accident
• tip situaţional
• alt tip
Instanţe anormale şi patologice ale
ideaţiei
1. ideea dominantă – normal
2. ideea obsedantă – TOC, hipocondrie
3. ideea prevalentă
• - stări reactive de origine psihogenă
• - stări postonirice
• - epilepsie
• - alcoolism
• - MD –melancolie
– culpabilitate
– grandoare
• hipocondrie
• dragostea
Instanţe anormale şi patologice ale
ideaţiei
4) idei delirante
• - pasagere sau permanente
• - tematice – unică (delir de persecuţie) / multiplă (delir
polimorf)
• - conţinut – verosimil / neverosimil
• - dezvoltare şi elaborare
• - d. sistematizat – paranoia
• - d. nesistematizat
• - schizofrenie
• - psihoze organice – PGP
• - demenţe senile şi presenile
• - d. primar / secundar ( de motivaţie)
• - idei delirante – expansive / depresive / mixte
A. Idei delirante expansive
• de mărire şi bogăţie
• de invenţie
• de reformă
• de filiaţie
• erotomaniace
• mistice şi religioase
B. idei delirante depresive
• - de persecuţie
• - de revendicare
• - de gelozie
• - de relaţie
• - de autoacuzare şi vinovăţie
• - hipocondriace
• - de transformare şi posesiune
• - stări demenţiale (PGP)
• - schizofrenie
• - de negaţie
• - depresii de involuţie
• - melancolie delirantă
• - stare demenţială
• - stări confuzionale
C. Idei delirante mixte
• - de interpetare (în reţea)
• - de influenţă
• - idei metafizice, cosmogonice – pretenţia de a
elucida originea vieţii
• - delirul rezidual