TULBURĂRILE PERCEPŢIEI

• Activitatea senzorial-perceptivă este

procesul cognitiv prin care se produce
reflectarea directă şi unitară a
ansamblului dimensiunilor şi însuşirilor
obiectuale.
• Oferă informaţia elementară asupra
realităţii externe, cât şi asupra
propriului organism.
 Senzaţia
• Furnizează informaţii despre realitatea
externă sau a propriului organism
• Transformă excitaţia de la nivelul
receptorilor în imagine subiectivă la
nivelul analizatorilor corticali.
• Senzaţia nu este deci identică stimulului
reflectat, ci ea este de natură ideală,
conştientizată.
• Senzaţia este un semnal senzorial
elementar unimodal, care nu reflectă
decât însuşiri relativ izolate, fără a putea
da date despre obiect ca tot unitar
 Percepţia
• Constituie un nivel superior pe plan
calitativ, în ceea ce priveşte integrarea
informaţiei

• Act complex, plurimodal, realizează

imaginea perceptivă, adică nu numai
ansamblul de însuşiri, ci şi raporturile
spaţio-temporale.
 Percepţia – abstractizare, integrare,
suprasemnificatie, caracter subiectiv

• Denumind prin cuvânt conţinutul

abstract al imaginii perceptive,
subiectul generalizează şi totodată
integrează în istoria sa existenţială
obiectul sau fenomenul perceput,
suprasemnificându-l personal şi
conferindu-i un înalt grad de
subiectivitate.
 Apercepţia
APERCEPŢIE = procesul de folosire a
experienţei de viaţă în perceperea
complexă a obiectelor şi fenomenelor,
chiar dacă asupra organelor noastre de
simţ nu acţionează la un moment dat
decât un singur excitant (ex.
recunoaşterea şi diferenţierea unei
persoane după voce, după mers etc.)
 Reprezentarea
REPREZENTARE = realizarea imaginii mintale a
obiectelor şi fenomenelor percepute anterior.
Reprezentările pot fi evocate, actualizate:
- pe bază de cuvânt (stimul specific pentru evocarea
reprezentărilor la om şi care este strâns legat de
percepţie)
- sau de stimuli concreţi, neverbali, care au fost iniţial
percepuţi concomitent cu stimulii ce au constituit
obiectul perceperii pe care reprezentarea o reflectă.
Reprezentările sunt rezultatul unei prelucrări şi
generalizări a experienţei perceptive anterioare
CONSIDERAŢII PSIHOPATOLOGICE

• Senzaţiile şi percepţiile nu se
desfăşoară izolat, ele antrenează o
serie de procese afectiv-cognitive,
caracterizate prin:
- specificitate individuală
- valorizare socială
 Psihopatologia senzorialităţii
• Tulburări predominant cantitative:
- hiperesteziile
- hipoesteziile
- sinesteziile
- agnoziile
• Tulburări predominent calitative:
- iluzii
- halucinaţii – funcţionale
- fiziologice
- halucinoze
- halucinaţii propriu-zise
- pseudohalucinaţii
 Tulburări cantitative
• Hiperestezia este reprezentată de
scăderea pragului senzorial
• Este resimţită de subiect ca o creştere
neplăcută a intensităţii senzaţiilor,
privind un singur analizator sau
ansamblul lor – hiperestezie generală.
Se întâlneşte în surmenaj, neurastenii,
debutul unor afecţiuni psihotice, debutul
bolilor infecţioase, hipertiroidie,
intoxicaţii.
 Tulburări cantitative

• Hipoestezia reprezintă creşterea

pragului senzorial, însoţită de
diminuarea intensităţii senzaţiilor, cu
scăderea numărului de excitanţi
receptaţi.
• Se întâlneşte în stări reactive, depresie,
accese paroxistice isterice, oligofrenii,
tulburări de conştiinţă mai ales cele
cantitative, hipnoză, schizofrenie.
 Tulburări cantitative

• Sinestezia constă în perceperea

simultană pe o cale senzorială diferită a
unui stimul receptat la nivelul unui
analizator (ex. Audiţie colorată). Apare
în intoxicaţii cu mescalină, psilocibină,
LSD, cocaină.
 Tulburări cantitative

• Agnoziile reprezintă deficite psiho-

senzoriale, care determină
incapacitatea subiectului de a
recunoaşte obiectele după calităţile lor
senzoriale, analizatorii (receptorii
periferici şi căile) fiind intacţi.
 ILUZIILE
• Iluzia este o percepţie cu stimul real şi
specific, denaturată şi/sau deformată.
– Această deformare priveşte mai mult calităţile
senzoriale decât identificarea sau sensul
elementelor percepute.
– Percepţia este completată imaginativ; cu cât
denaturarea este mai globală, semnificaţia
patologică creşte.
 ILUZIILE
– Iluziile apar frecvent la subiecţii normali, care
recunosc şi corectează uşor sensul deformării
perceptive.
– Spre deosebire de acestea, în iluziile
patologice, subiectul nu încearcă să corecteze
percepţia deformată, considerând-o veridică,
fiind adesea însoţite de interpretare delirantă,
de superficializarea atenţiei, memoriei şi/sau a
proceselor asociative
• Iluziile au fost clasificate în: iluzii
fiziologice şi iluzii patologice.
 ILUZIILE
• Iluzii fiziologice – se produc prin
modificarea condiţiilor perceptive
(obiective), a mediului perceptiv sau a
condiţiilor interne (subiective).

Iluzii prin modificarea condiţiilor interne

(subiective):
• prin tulburări de atenţie (false identificări);
• din stări afective (frică, anxietate, euforie);
• modificări fiziologice ale stării de conştienţă
- iluzii hipnapompice şi hipnogogice;
• stări de oboseală, suprasolicitare şi
surmenaj.
 Clasificarea iluziilor patologice
după modalităţile senzoriale
• Exteroceptive - vizuale
- auditive
- gustative
- olfactive
- haptice sau tactile
• Proprioceptive
• Interoceptive
 ILUZII PATOLOGICE VIZUALE
Cele mai frecvente
• Metamorfopsii - impresia deformată obiectelor şi spaţiului
perceput
- macropsii
- micropsii
- dismegalopsii
- porropsii
- Pareidoliile – sunt iluzii caracterizate prin deosebita intensitate
şi vivacitate a fenomenului iluzoriu (“entitate materială”,
Jaspers) în care complementul imaginativ al percepţiei atinge
gradul maxim de bogăţie. Critica variabilă şi participarea
afectivă intensă le conferă un caracter de tranziţie către
fenomenele halucinatorii (Ey H.) Sunt percepţii deformate,
anxiogene, frecvent întâlnite la copii, în delirium tremens,
epilepsie, schizofrenie, infecţii, post TCC
 ILUZII PATOLOGICE VIZUALE
• Falsele recunoaşteri – identificarea
greşită a diferitelor persoane
• Apar în: stări maniacale, intoxicaţii acute,
stări confuzionale, sindromul Korsakov,
sindroame demenţiale – Alzheimer,
• Fenomenele de tip deja văzut, cunoscut,
trăit.
• Falsele nerecunoaşteri – fenomenele de
tip niciodată văzut, cunoscut, trăit - apar
frecvent în patologia lobului temporal
 ILUZII PATOLOGICE VIZUALE
• Iluziile de persoană sunt erori de identificare
a persoanelor şi apar în sindroame delirante
sau lezionale:
- iluzia sosiilor (sindr. Capgras/Capgras-
Serieux), sindrom delirant care are ca
mecanism falsa identificare+interpretare
delirantă; apare în schizofrenia
nediferenţiată şi paranoidă, tulburare
delirantă de tip paranoiac, leziuni de emisfer
drept
- iluzia Fregoli – delir de persecuţie , de
urmărire, în care un unic persecutor poate
lua înfăţişări diferite; apare în aceleaşi
circumstanţe patologice.
 Alte iluzii patologice
• Auditive- cantitative sau calitative
• Gustative şi olfactive- de obicei asociate (perceperea
eronată a gsutului/mirosului unor substanţe) –
schizofrenii, tulburări delirante – de obicei asociate
ideaţiei delirante de otrăvire
• Viscerale sau interoceptive – perceperea eronată a
funcţionării unor aparate sau organe
• Proprioceptive – iluziile de modificare a schemei
corporale – perceperea eronată a formei, dimensiunii,
greutăţii, poziţiei (tulburare totală sau parţială de schemă
corporală); apar în patologia parieto-occipitală,
schizofrenie (dismorfofobie), patologia obsesivo-fobică,
intoxicaţii, stări confuzionale
 Cenestopatia
• Sunt tulburări ale propriei cenestezii a individului
(sensibilitate corporală generală), care, în mod normal
este resimţită ca o stare de comfort
• Cenestopatia este o iluzie internă, constând în senzaţii
corporale diverse, ce sugerează afecţiuni medicale,
având oarecare similaritate cu senzaţiile care au un
substrat anatomo-fiziologic.
• Ele constau în senzaţii neplăcute: arsuri, dureri,
parestezii, furnicături, înţepături; sunt difuze, mobile, nu
respectă nici o repartiţie metamerică, fără un substrat
organic obiectivabil, pe care pacienţii le descriu cu o
participare emoţională importantă şi penibilă.
• Se întâlnesc în sindroame hipocondriace, tulburări
somatoforme, stări anxioase, depresive, la vârstnici
 Halucinaţiile
• Sunt definite clasic drept “percepţii fără
obiect”, (Ball).
• Definiţia a fost completată de către Ey H. prin
menţiunea “fără obiect de perceput”, la care
o adăugăm pe cea a lui Porot A. –
“experienţe psihologice interne care
determină subiectul să se comporte ca şi
cum ar avea o senzaţie sau o percepţie,
atunci când condiţiile exterioare normale ale
acestor senzaţii sau percepţii nu se
realizează”.
 FENOMENE DE TIP HALUCINATOR ÎNRUDITE CU
HALUCINAŢIILE
Fenomene Descriere fenomenologică
halucinatorii

Halucinaţiile apar în condiţii care modifică starea de

fiziologice vigilitate – trecerea dintre veghe şi somn
(hipnagogice) sau somn-veghe
(hipnapompice), inducţia hipnotică,
individuală şi de masă
 FENOMENE DE TIP HALUCINATOR ÎNRUDITE CU
HALUCINAŢIILE
Fenomene Descriere fenomenologică
halucinatorii

Halucinozele fenomene de tip halucinator a căror

esenţă patologică este recunoscută ca
atare de către subiect şi în consecinţă el
nu-i va modifica comportament în sens
psihotic

Halucinoidele fenomene de tip halucinator (situate de

unii autori între reprezentări vii şi
halucinaţii vagi), care apar în perioadele
de geneză sau ştergere a halucinaţiilor,
se pot asimila halucinozelor, prin lipsa
de convingere a bolnavului asupra
existenţei lor reale
 Halucinaţiile psiho-senzoriale

• Sunt cele care corespund întru-totul

definiţiei halucinaţiei (au caracter de
senzorialitate, se proiectează în spaţiul
perceptiv, subiectul crede în realitatea lor).
• Ele au fost numite şi halucinaţii
adevărate, cu toate că alăturarea celor doi
termeni este un paradox lingvistic.
 Clasificarea halucinaţiilor
• Halucinaţii exteroceptive: auditive, vizuale,
olfactive, gustative, tactile, autoscopice,
transpuse
• Halucinaţii interoceptive (viscerale)
• Halucinaţii proprioceptive (motorii,
kinestezice)
 Halucinaţii auditive

Subtipuri Descriere fenomenologică Circumstanţe de apariţie

elementare acoasme, foneme-sunt

percepute ca zgomote
nedistincte (foşnete,  patologia
ţiuituri, pocnete) urechii,
 boli
comune sunete cărora subiectul le neurologice,
atribuie o sursă sau o  stări
modalitate de producere confuzionale cu
bine definită (ex. dangăt aură epileptică
de clopot, curgerea apei,  unele psihoze.
sunete muzicale, zgomotul
de motor, etc.)
 Halucinaţii auditive

Subtipuri Descriere fenomenologică Circumstanţe de apariţie

complexe pot fi fragmentare, când  psihozele

(halucinaţii bolnavul percepe silabe, schizofrenice,
acustico- cuvinte fără semnificaţie,  sindroamele
verbale) fragmente sintactice sau paranoide,
pot avea un conţinut  stările
precis, distinct, inteligibil. depresive,
Când subiectul nu poate  parafrenie,
înţelege vocile pe care le  psihozele
aude, se vorbeşte de alcoolice
vergiberaţie halucinatorie. cronice
 Halucinaţiile vizuale
Subtipuri Descriere fenomenologică
elementare fosfene, fotopsii, percepute ca
puncte luminoase, scântei, linii.
Complexe care pot fi fantasmoscopii,
atunci când obiectele şi figurile
nu sunt precis conturate,
sau figurate când se referă la
obiecte precise: dintre acestea,
cele care reprezintă animale
poartă numele de zoopsii.
Panoramice (statice) sau
Scenice cinematografice (miscare)
Circumstanţe de aparitie
afecţiuni oftalm.,
neurologice (migrena
oftalmică,
tumori si leziuni ale
lobului occipital,
epilepsie, etc
stări confuzionale (în
special în cele alcoolice,
clasic descrise sub formă
de zoopsii.
schizofrenii paranoide
parafrenii
 Halucinaţii olfactive şi gustative

Subtipuri Descriere Circumstanţe de apariţie

fenomenologică
plăcute parfumuri, esenţe, crizele uncinate în
miresme epilepsia temporală,
neplăcute mirosuri grele, unele tumori şi leziuni ale
respingătoare, de lobului temporal,
putrefacţie, gusturi psihoze afective fiind în
metalice, astringente concordanţă cu tonalitatea
afectivă,
delirium tremens,
sindroame paranoide,
unde pot fi însoţite de un
comportament halucinator
psihoze de involuţie
nevroze de tip obsesiv,
fobic şi isteric.
 Halucinaţiile tactile

Subtipuri Descriere Circumstanţe de apariţie

fenomenologică
Interne arsuri, dureri, intoxicaţii cu cocaină,
mişcări ale unor chloral, haşiş, LSD
insecte sau
viermi la nivel psihoze alcoolice acute
subcutanat şi subacute (luând adesea
externe arsuri, căldură, aspectul de halucinaţii
atingere, sărut, zoopatice - percepţia de
curent de aer, gândaci, insecte, paraziţi,
înţepătură viermi mergând pe piele
sau în piele),
psihoze de involuţie –
 HALUCINAŢII CORPORALE
Subtipuri Descriere fenomenologică Circumstanţe de apariţie
Modificări ale arsuri interioare, modificări ale
organelor viscerelor (stomacul, plămânii, deliruri hipocondriace,
interne inima sunt “putrezite”, schizofrenii paranoide,
“rupte”, înlocuite cu obiecte
psihoze de involuţie –
metalice), schimbarea poziţiei
unor organe
sindromul Cotard
localizări genitale ale
descris cu un secol în
acestora, percepute ca violuri
urmă, grupează idei
directe sau de la distanţă,
senzaţii de orgasm, delirante de negaţie, de
introducerea de corpuri enormitate şi de
străine în rect etc. imortalitate, asociind
Posesiunea percepute ca existenţa unor negarea halucinatorie a
zoopatică fiinţe naturale (şerpi, lupi, etc) viscerelor
sau supranaturale (demoni,
spirite, etc.) în interiorul
corpului
Metamorfozare Transformare într-un animal
 Asocieri halucinatorii
• Halucinaţiile psiho-senzoriale sunt adesea
combinate, adică interesează mai mulţi analizatori în
acelaşi timp;
• Halucinaţiile vizuale şi auditive, cele olfactive şi
gustative, tactile şi corporale sunt cel mai adesea
asociate;
• În patologia de intensitate psihotică a involuţiei apar
în mod specific halucinaţii corporale, localizate în
special în zonele genitale, asociate cu halucinaţii
olfactive.
 Halucinaţiile psihice (pseudohalucinaţiile)

• Sunt definite ca autoreprezentări

aperceptive, caracterizate prin
incoercibilitate, automatism şi exogenitate
(Petit G.).
• Spre deosebire de halucinaţiile
psihosenzoriale, halucinaţiilor psihice le
lipseşte obiectivitatea spaţială şi caracterul
de senzorialitate;
• Sunt localizate în gândirea proprie, în
spaţiul intrapsihic; neavând decât
obiectivitatea psihică;
 Halucinaţiile psihice (pseudohalucinaţiile)

• Datorită absenţei caracterului de

senzorialitate, prin contrast cu halucinaţiile
psiho-senzoriale ele mai sunt denumite şi
pseudohalucinaţii.
• Diferă de reprezentările obişnuite prin
caracterul de stranietate, de exogenitate.
• Bolnavul nu le percepe pe căile senzoriale
obişnuite, ci le trăieşte ca pe nişte
fenomene străine, impuse din afară, care
“i se fac” şi cărora nu li se poate opune şi
pe care nici nu le poate controla prin
propria voinţă.
 Tipuri de halucinaţii psihice
(pseudohalucinaţii)

Tipuri de Descriere fenomenologică

halucinaţie
Halucinaţiile  voci interioare, ecoul gândirii sau al lecturii,
psihice murmur intrapsihic, gânduri transmise
acustico-  trăirile vin din afara subiectului prin intruziune,
verbale se insinuează în gândirea lui, fiind atribuite
altcuiva
 “transmiterea gândurilor” care este interpretată
ca telepatie, comunicare misterioasă, limbaj fără
cuvinte, dând subiectului impresia că şi-a pierdut
intimitatea gândirii sale, facultatea de a se
conduce după voinţa sa, fiind supus influenţei
altcuiva
 Tipuri de halucinaţii psihice
(pseudohalucinaţii)

Tipuri de Descriere fenomenologică

halucinaţie
Halucinaţiile apar ca simple imagini sau sub formă de scene
psihice panoramice, în spaţiul subiectiv al bolnavului,
vizuale dându-i impresia că trăieşte într-o lume a scenelor
imaginare, a viziunilor interioare sau artificiale
bolnavii le văd cu ochii interiori, cu ochii minţii lor
Halucinaţiile sunt legate de limbajul interior şi de expresia
psihice motorie a acestuia (verbale şi scrise)
motorii -bolnavul are senzaţia că vorbeşte (fără să facă nici
un fel de mişcare);
-bolnavul schiţează mişcări ale limbii şi buzelor;
-bolnavul are impulsiuni verbale “este făcut să
vorbească” (sentimentul de automatism verbal).
CARACTERISTICI HALUCINAŢII HALUCINOZE HALUCINAŢII
PSIHO- PSIHICE
SENZORIALE

Senzorialitatea mare medie vagă, redusă

experienţei

Proiecţia spaţială În spaţiul În spaţiul În afara spaţiului

senzorial senzorial senzorial

Convingerea în prezentă absentă absolută, dar cu

realitatea lor caracter xenopatic

Rezonanţa Anxiogenă Nelinişte legată Sentimente

afectivă de caracterul impuse
patologic al
tulburărilor
 Sindromul de automatism mintal
Clerambault-Kandinski
• Grupează în acelaşi sindrom halucinaţii
psihosenzoriale şi psihice alături de o
serie de fenomene psihice caracterizate
prin exogenitate şi incoercibilitate.

• Sindromul de automatism mintal este

reprezentat de triplul ecou ( al gândirii,
lecturii, actelor), triplul automatism
(motor, ideic, ideo-verbal) şi numeroase
halucinaţii psihice anideice (fără temă,
întâmplătoare).