TULBURĂRILE DE

PERCEPȚIE
Disciplina Psihiatrie
Departamentul Neuroștiințe Clinice
Facultatea de Medicină UMF Carol Davila
 CUPRINS
 Percepția: introducere
 Definiții: senzația, percepția, apercepția,
reprezentarea
 Tulburări predominant cantitative: hiperesteziile,
hipoesteziile, sinesteziile, agnoziile
 Tulburări predominent calitative: iluzii, halucinații
(funcționale, fiziologice, halucinoze, halucinații
propriu-zise, pseudohalucinații)
 PERCEPȚIA
- INTRODUCERE –
 Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în conștiința
omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și
fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct asupra
organelor de simț (analizatorilor).
 Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre
propriul nostru "eu".
 Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice,
unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra
organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în
individualitatea lor specifică.
 Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini
perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și
interacțiunea dintre informațiile obținute de diverși analizatori.
 În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge
astfel imagini perceptive unimodale (cuprinzând informația extrasă și
prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale
(cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
 SENZAȚIA ȘI PERCEPȚIA
Senzațiile
Sunt simple copii
• imagini subiective ale lumii
obiective
• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală
• lumea materială este
reflectată în mod nemijlocit în
plan ideal
Unimodale, reflectă însușiri
izolate obținute printr-un
singur analizator
Senzaţiile → de la
naştere
Psihopatologia
senzorialităţii este
mai mare decât
aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare
•sintetice
•unitare, integrale, multimodale
•semnificaţia = subiectivitatea insului
•contează limitele de timp şi spaţiu
•există note de generalizare şi
abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile → apar după 3 luni
→ percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele
→ duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi:
I contemplativă
II acţională
III comunicativă
 APERCEPȚIA ȘI REPREZENTAREA
Apercepția
Procesul prin care o persoană
integrează și oferă sens unor
excitanți noi care acționează
asupra organelor de simț, în
funcție de cunoștințele,
experiențele și emoțiile sale
anterioare
Proces activ, presupune angajarea
funcțiilor cognitive pentru
integrarea și interpretarea noii
informații
Influențată emoțional
Reprezentarea
Reflectarea sub formă de imagine intuitivă a unui
obiect sau fenomen care în momentul respectiv
nu este perceput, dar care a fost perceput anterior
Proces pasiv, având la baza codificarea și stocarea
informațiilor, fără ca acestea să fie interpretate
Poate fi evocată și actualizată:
- Pe bază de cuvânt (stimul specific pentru
evocarea reprezentărilor la om)
- De stimuli concreți (care au fost inițial
percepuți ca parte din obiectul reprezentat)
Sunt rezultatul unei prelucrări și generalizari a
experienței perceptive anterioare
 PSIHOPATOLOGIA SENZORIALITĂȚII

 Tulburări predominant cantitative:

 hiperesteziile
 hipoesteziile
 sinesteziile
 agnoziile

 Tulburări predominant calitative:

 Iluzii
 Halucinații
 Funcționale
 Fiziologice
 Halucinoze
 Halucinații propriu-zise
 Pseudohalucinații
 HIPERESTEZIA
Creşterea
sensibilităţii: Cenestopatiile (Dupré):
Scăderea pragului
senzorial duce la •surmenaj, •- au caracter nosofobic
creşterea neplăcută a neurastenie •- formă de hiperestezie/iluzie
intensității senzațiilor •boli infecţioase •- tulburare conştientă a
→ hiperestezie •boala Basedow senzaţiilor şi percepţiilor
•intoxicații (interoceptive, proprioceptive)
•boli psihice la •Pacienții le descriu cu
debut participare emoțională
importantă

Cenestopatiile (Dupré):
•Senzaţii:
•- penibile Sunt iluzii, nu sunt
•- difuze halucinoze, deoarece
•- cu sediu variabil dată fiind scăderea
•- fără modificări organice pragului senzorial, nu
•Senzații ”pure” funcţionale – în putem exclude existenţa
sindroamele nevrotice cu componente tulburării funcţionale
astenice – depresi, anxietate, tulburări locale. Sunt iluzii, căci
somatoforme, sindroame hipocondriace, la
vârstnici au obiect.
 HIPOESTEZIA

Creşterea pragului
senzorial →hipoestezie Scăderea receptivității:
→scade numărul de
excitanți receptați → scade • - stări reactive acute
scade • - inducția hipnotică
• - tulburări de conștiență, în special
cantitative
• - tulburare de personalitate
borderline
• - tulburare de conversie
• - retard mintal
• - schizofrenie
 SINESTEZIA

Perceperea simultană pe o cale

senzorială diferită a unui stimul
receptat la nivelul unui
analizator → sinestezie (ex. Apare în:
audiție colorată) • Intoxicații cu:
• - mescalină
• - psilocibină
• - LSD
• - cocaină
 AGNOZIA

Deficit psiho-senzorial →
incapacitatea individului de
a recunoaște obiectele după
calitățile lor senzoriale
(analizatori -receptori
periferici și căi- intacți) Apare în:

Defect de integrare gnozică - Post traumatisme cranio-cerebrale

(de înțelegere), de
transformare a excitației în
senzație și a senzației în
percepție
- Accidente vasculare cerebrale
- Boli neurodegenerative
- Tumori cerebrale
- Encefalită
 ILUZIILE
 Senzație (stimul real și specific) denaturată
(deformată) →percepție falsă
 Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de
un excitant real
 Percepţia deformată a unui obiect (ex. umbrele =

iau forma unor fiinţe ciudate)

 Mecanism
 → fie se proiectează imaginarul şi inconştientul (cu cât
denaturarea este mai globală, semnificația patologică este mai
importantă)
 → fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
 Clasificare
 iluzii fiziologice
 iluzii patologice
 ILUZIILE FIZIOLOGICE
 Subiectulrecunoaște și corectează percepția
deformată
 Se produc prin:
 Modificarea condițiilor perceptive (obiective) – ex.
distanță mare, lumină insuficientă
 * iluziile optico-geometrice (ex. creion într-un pahar cu
apă)
 Modificarea condițiilor interne:
 Tulburări de atenție (false identificări)
 Stări afective (frică, anxietate, euforie)

 Modificări fiziologice ale stării de conștiență – iluzii

hipnapompice și hipnagogiceâ
 Stări de oboseală, suprasolicitare, surmenaj

 Când există sugestibilitate

 ILUZIILE PATOLOGICE
 Subiectul nu le corectează, le consideră
veridice
 ± existenţa interpretativităţii delirante

 ± existenţa superficialităţii atenţiei şi

memoriei și/sau a proceselor asociative

 Clasificare după modalitățile senzoriale:

 exteroceptive: vizuale, auditive, gustative,

olfactive, haptice sau tactile
 proprioceptive

 interoceptive
 ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (1) -

→ deformarea
→ macropsie
obiectului =
(megalopsie)
dismorfopsie

Metamorfopsia
= deformarea
obiectului

→ dismegalopsie =
→ micropsie obiecte alungite,
lărgite, răsucite
 ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (2) -

• obiectele par mai aproape sau mai

Poropsia departe

• când apare şi interpretarea

imaginativă
• percepţia devine bogată şi vivace
• este anxiogenă
Pareidolia • ex: desenele de pe covor = fiinţe
fantastice
• Apar la copii, în delirium
tremens, epilepsie, schizofrenie,
infecții, post TCC
 ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII VIZUALE (3) -

Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de

persoane (aici există critică)

înlocuire cu cineva
care nu seamănă „déjà vu”, „déjà Iluzia sosiilor
•1. în stări maniacale connu”, „déjà (sindrom Capgras)
(labilitatea şi dispersia vécu” Iluzii de
atenţiei, procesele -sindrom delirant – falsa
persoană: identificare + interpretare
asociative se desfăşoară
rapid) - erori de delirantă - pacientul este
„jamais vu”,
•2. în stări confuzionale „jamais connu”, identificare a convins că un membru din
(percepţiile sunt anturajul său a fost
„jamais vécu” persoanelor inlocuit cu un impostor
superficiale, neclare,
incomplete) 1. sindromul de 1. schizofrenie care are înfătișare
•3. în sindromul Korsakov depersonalizare şi 2. tulburare identică
•4. în sindroamele derealizare delirantă Iluzia Fregoli
demenţiale 2. patologia lobului 3. leziuni de
•5. intoxicații temporal (ex.
- Delir persecutoriu,de
lob temporal urmărire, în care un
Epilepsie
temporală) persecutor unic poate lua
înfățișări diferite
 ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII AUDITIVE -

Sunt pe locul 2 ca frecvenţă

Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai

discrete decât în realitate

Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii

Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii,

ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia =
paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE
- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-

Se deosebesc greu, analizatorii fiind

vecini și înrudiți embriologic

Parosmie = percepţia deformată a

gustului sau mirosului

Schizofrenie, tulburare delirantă – de

obicei asociate ideației delirante de
otrăvire
 ILUZIILE INTROCEPTIVE ȘI
PROPRIOCEPTIVE

Le întâlnim în:
•schizofrenie (datorită disociaţiei
2. Iuziile conştiinţei Eu-lui)
1. Iluziile proprioceptive •intoxicaţii cu mescalină, LSD25,
interoceptive (de modificare psilocibină (apar împreună cu
sau viscerale a schemei
metamorfopsiile)
•patologia obsesiv-compulsivă =
•percepţia eronată a corporale ) dismorfofobia (modificarea urâtă a
funcţiei unor organe
•percepţia denaturată feţei)
a formei, mărimii, •halucinoze pedunculare
greutăţii, poziţiei •sechele de encefalită parieto-
corpului occipitală
 HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)

 Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput.

 Caracter patologic, cu excepția celor hipnagogice,
hipnapompice sau imaginilor eidetice la copii
 halucinaţiile apar pe fundalul modificat al conştiinţei
 la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii
vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale
 - excitanţi obiectivi determină percepţii false
 - ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură
 - sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
 Halucinaţiile funcţionale → 2 proiecţii la nivel central:
a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută
concomitent, care este imaginea halucinatorie.
 HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)

Imaginile
Halucinoidele eidetice

percepţie eronată + tulburare

de gândire
între reprezentări
vii şi halucinaţii
vagi
reprezintă reproiectări în exterior ale
imaginilor unor obiecte

sunt fenomene
prehalucinatorii sunt legate de trăiri afective
intense

nu reuşesc să sunt aproape de prezent

convingă pe deplin
pacientul
ex: a revedea proiectând în exterior un
obiect pe care l-ai văzut câteva clipe

Sunt frecvente la copii → halucinaţii

fără semnificaţie patologică, ca şi la
iluzii
 HALUCINOZELE - TIPURI (3)

Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică este recunoscută de bolnav,

(există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică
autenticitatea).

Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.

Apar mai mult vesperal.

Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.

Mai pot apărea în: intoxicații (alcool, barbiturice), encefalită, ateroscleroză

cerebrală, leziuni de trunchi cerebral(halucinoza pedunculară)
 HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE
- PSIHOSENZORIALE -
 - sunt percepţii fără obiect
 - excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
• au proiecţie spaţială:
• în spaţiul perceptiv
• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate
A • Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei

B • nu există atitudine critică (subiectul crede în realitatea lor)

• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le parcurge o percepţie normală (excitant → Rec →
cale de conducere → proiecţie corticală)
C

•Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!

D

• rezonanţa afectivă: anxiogene → → → fără particularităţi afective.

E
 HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (1) -
a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele
vizuale)

b) →în câmpul auditiv

•→extracampic = „de la distanţe mari”

c) → discrete – atitudine de ascultare

•→ puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)

d) → elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri

•→ comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect

•→ complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)
•→ complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie

e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci

cunoscute / necunoscute

f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de

altceva
 HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUDITIVE (2) -

G) favorabile → încurajatoare, comunică informaţii

•Defavorabile → ameninţă aluziv sau direct
•Singulare / -multiple
•În limba maternă = prietenoase
•În limbi străine = ostile
•Pot fi imperative

Halucinații elementare (zgomote nedistincte) şi comune (subiectul

le atribuie o sursă sau o modalitate de prroducere)
•În afecţiuni ORL
•Leziuni ale căilor de conducere
•Leziuni de lob temporal
•Stări confuzionale
•Deliruri toxice, infecţioase
•Depresii
•Schizofrenii
•Aura epileptică

Halucinații complexe
•Schizofrenia paranoidă = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv
•Episoade depresive severe cu elemente psihotice = conţinut trist, ţipetele familiare,
voci acuzatoare
 HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (1) -

Trăite cu intens În câmpul

dramatism = vizual normal / Distincte / Vagi
terifiante Extracampice

Monocrome / Într-un singur Singulare /

Policrome plan / În relief Combinate

Cu 1 ochi / Cu 2 Microscopice = Statice /

ochi liliputane Dinamice

Câmp ½ anopsic
Macroscopice = În accese /
/ Scotomul
guliveriene Permanente
Morel
 HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- VIZUALE (2) -
•elementare
•complexe H. Vizuale apar:
•scenice
Au caracter particular:
Halucinații •1) fiziologic
vizuale: •→hipnagogice sau
hipnapompice •Sdr. Charles Bonnet
•→mai mult cu ochii (forme geometrice
închişi colorate)
•→sunt elementare sau
complexe •Delirium tremens din
•→sunt de scurtă durată sevrajul alcoolic
•2) în surmenaj complicat (zoopsii)
•3) în neurastenie
•4) în afecţ. oftalmologice
•5) în afecţ. neurologice
•6) în sindr. Ch. Bonnet
•7) stări confuzionale
•8) schizofrenia paranoidă
 HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE
- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile Halucinaţii olfactive
autoscopice şi gustative
•”imagine dublă” = •sunt mai puţin
pacientul îşi vede părţi spectaculare, dar mai
din corp proiectate în frecvente decât se
afara sa presupune = 80% din
•unică / persistentă halucinaţii
•ideală •au caracter secundar
•plăcute / neplăcute
•urâţită / înfrumuseţată
•groază / surprindere / •apar în:
detaşare •leziuni de lob temporal,
rinencefal, uncus
hipocampic
•tulburări de dispoziție cu
elemente psihotice (în
concordanță cu tonalitatea
afectivă)
•tulburări psihotice cu delir
persecutoriu şi în stări
confuzionale onirice.
Halucinaţiile tactile
•impresia de atingere =
arsură, înţepătură,
curent electric, rece,
fierbinte, mișcări de
reptație - ale unor
insecte sau viermi la
nivel cutanat sau
subcutant
• continuu / discontinuu
•epidermice /
hipodermice
•Apar în: intoxicații
(cocaină, LSD, canabis),
demențe cu simptome
psihotice, sevraj
alcoolic complicat
(mișcări de reptație)
 HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE
- VISCERALE -

● Halucinaţiile viscerale
 Senzaţia că:
 există fiinţe în corp (posesiune zoopatică)
 s-au schimbat organele, s-au perforat
 s-au atrofiat organele, au dispărut
 organismul s-a transformat în animal (metamorfozare)
*halucinații somatognozice – membrul fantomă, metamorfoze segmentare
 Frecvent sunt localizate genital:
 - orgasm
 - violuri (directe, la distanţă)

Apar:
- la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
- în tulburarea delirantă de tip hipocondriac
- in schizofrenia cu fenomene de automatism mental
- în demență cu elemente psihotice
- în sindromul Cotard (idei delirante de negație, de enormitate, de
imortalitate + negarea halucinatorie a viscerelor)
 HALUCINAŢIILE PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE -

 - impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi

 -au caracter de exogenitate→multe sunt pseudohalucinaţii
 nu există estezie, nici proiecţie spaţială → nu au
obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
 se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
 o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
 apar spontan, incoercibil
 subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
 Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
e utilizată în peceperea obiectelor prezente
 HALUCINAŢIILE PROPRIOCEPTIVE
- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -

 - impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi

 -au caracter de exogenitate→multe sunt pseudohalucinaţii

 PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE

 - fără receptori
 - asociază idei delirante de influenţă → automatism mental
 Ex. voci speciale, vedenii stranii
 - nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap”
 - nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite
 - pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor
 - spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau „provocate”
de cineva = au caracter de exogenitate
 automatism = „impus din afară”
 Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
 PSEUDOHALUCINAȚIILE

 nu există estezie, nici proiecţie spaţială → nu au

obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
 se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul
percepţiei exterioare
 o creştere a reprezentării până la intensitatea
perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
 apar spontan, incoercibil
 subiectul este convins că i se provoacă din afară nu
doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
 Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară
este utilizată în peceperea obiectelor prezente
SINDROMUL DE AUTOMATISM MENTAL CLERAMBAULT
KANDINSKI

 Grupează în același sindrom halucinații psihosenzoriale și

psihice alături de o serie de fenomene psihice caracterizate
prin exogenitate și incoercibilitate
 Sindromul de automatism mental este reprezentat de

 triplul ecou (al gândirii, lecturii, actelor)

 triplul automatism (motor, al ideilor, ideo-verbal)
 numeroase halucinații psihice anideice (întâmplătoare,
fără temă)
HALUCINAȚII VS. PSEUDOHALUCINAȚII

Halucinaţiile Pseudohalucinaţiile

mai multe gânduri sau imaginaţie,

mai puţine senzaţii
dezorganizare a
aparatului psihic

Clerambault: elementul cel mai

autentic: automatismul

- sincronă =
dezorganizarea
conştiinţei →
halucinaţii + delir Kandinski: pot avea şi bogăţie estezică (culori,
contur, lumină, strălucire)

- diacronă = dezorganizarea a) exogenitatea lor

personalizării → delir
idioverbal pe fondul
halucinator afectiv b) incoercibilitatea ≠ experienţa
halucinaţiilor pasive

c) estezia
 PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
• voci interioare
• ecou
Pseudohalucinaţiile • sonorizarea gândirii
auditive • în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă să-şi
explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde
radio

• izolate
• panoramice
Pseudohalucinaţiile • plăcute
vizuale • neplăcute
• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)

Pseudohalucinaţiile •-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriu-

gustative şi olfactive zise

•senzaţii penibile: curent electric, iradiere

Pseudohalucinaţiile
•provocate de la distanţă
tactile •multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE

● Pseudohalucinaţiile viscerale

- lipsa de libertate interioară

- convingerea că sunt posedaţi de

animale, spirite ce au intrat în
diferite organe
-convingerea că acţionează după
cum le cere acest „străin”

Ex. „spiritul preotului” ce umblă

prin cap, coboară genital

-pacientul i se adresează ca şi cum

ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE

Pseudohalucinaţiile
motorii sau
kinestezice
-perceperea executării -de multe ori au
unor mişcări impuse caracter imaginar -
pacientul are doar
convingerea că le
execută, nu se produc
în realitate

-automatism kinestezic
– execută într-adevăr o
Pseudohalucinaţii cu
suită de mişcări
caracter de
impuse
exogenitate:
•h. motorii grafice
•h. psihomotorii
verbale
CARACTERISTICI HALUCINAŢII HALUCINOZE HALUCINAŢII
PSIHO- PSIHICE
SENZORIALE

Senzorialitatea mare medie vagă, redusă

experienței
Proiecția spațială în spațiul în spațiul în afară spațiului
senzorial senzorial senzorial

Convingerea în prezentă absentă absolută, dar cu

realitatea lor caracter xenopatic

Rezonanță Anxiogenă Neliniște legată Sentimente

afectivă de caracterul impuse
patologic al
tulburărilor
 HALUCINAȚIILE – CONLCUZII
 În dinamica halucinaţiilor există:
 - faza adaptativă: zile, săptămâni
 - ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil,
zâmbet bizar)
 - mai târziu: disimulare