Sunteți pe pagina 1din 62

PSIHIATRIE

PSYCHE – suflet
IATREA - vindecare
DEFINIŢIE

SPECIALITATEA MEDICALĂ CARE


STUDIAZĂ TULBURĂRILE MENTALE,
ETIOLOGIA ŞI PATOGENEZA LOR,
ORGANIZEAZĂ ASISTENŢA ŞI
STABILEŞTE MĂSURILE
PROFILACTICE, TERAPEUTICE ŞI DE
RECUPERARE A BOLNAVILOR CU
AFECŢIUNI PSIHICE.
SEMIOLOGIE
Senzaţiile
Percepţiile
Atenţia
Memoria Stări afective
Gândirea
Limbajul
Imaginaţia

Procese voliţionale Conştiinţa


SENZAŢIILE
Act psihic elementar “monomodal” de
realizare a imaginii singulare a unor
însuşiri ale obiectelor şi fenomenelor lumii
materiale asupra organelor de simţ.

Analizatori:
intero-, Scoarţa
Excitaţie Senzaţie
extero- cerebrală
proprioceptivi
Este instrument de
reflectare
nemijlocită a lumii
materiale.
• Reprezintă reflectarea
proprietăţilor separate ale
obiectelor şi fenomenelor
concrete.
PERCEPŢIILE
sintetism

multimodală
– însuşiri
multiple ale unitate
obiectelor
lumii externe. Procese
senzoriale
elementare

redând
realitatea
obiectuală în integritate
imagini de
ansamblu.
TULBURĂRI

Cantitative: Calitative:
hipo-, iluzii,
hiperestezia. halucinaţii.
HIPERESTEZIE: creşterea
intensităţii senzaţiilor şi
percepţiilor
• Surmenaj, debutul unor boli infecto-
contagioase, afecţiuni psihice, b.
Basedow.
• Cenestopatiile: senzaţii penibile difuze,
cu sediu variabil, care apar fără o
modificare organică evidenţiabilă.

HIPOESTEZIA:
• Stări reactive acute, isterie, oligofrenii,
sch, tulburări de conştiinţă.
ILUZIILE
Mecanism:
Proiectarea imaginarului
Orice eroare cognitivă şi a inconştientului în
sau perceptivă. actul perceptiv
Prelucrarea eronată a
imaginilor percepute

Iluzii patologice:
Veridice
Iluzii fiziologice Interpretare delirantă
Generate de un excitant
real
 VIZUALE:
 Metamorfopsii: deforamarea obiectelor şi a
spaţiului perceput
 Macropsie, micropsie, dismegalopsie (largi, alungite)
 Porropsia (mai apropiate sau mai îndepărtate)
 Pareidolie (interpretare imaginativă)
 Falsele recunoaşteri (identificarea greşită a
diverselor persoane): déjà vu, deja connu, deja
vecu, jamais vu.
 Iluzia sosiilor: sdr. discordante
 AUDITIVE
 GUSTATIVE ŞI OLFACTIVE (parosmie)
 VISCERALE
 De modificare a schemei corporale: formă,
mărime, greutate, poziţie.
Normal

Tulb. funcţionale
sau leziuni ale
Nevrotici (isterici, receptorilor, căilor
TOC) de conducere,
zonelor integrative

Stări febrile, b.
infecto-
Psihotici
contagioase,
toxice

Stări confuzionale
AGNOZIILE
 Defect de integrare gnozică (de transformare a excitaţiei în senzaţie şi a acesteia în
imagine perceptivă), datorită unor leziuni ale centrilor de integrare.
 A. vizuală (cecitatea psihică):nu recunoaşte semnificaţiei obiectelor, imaginilor sau
persoanelor familiare.
 Leziuni LO
 A. obiectelor animate (a. fizionomiei) /prosopagnozia:
nu recunoaşte persoane foarte cunoscute sau nu se recunoaşte în oglindă.
 A. culorilor
 A. simbolurilor grafice (cecitatea verbală): imposibilitatea înţelegerii limbajului scris
(alexie), imposibilitatea scrierii cuvintelor (agrafie), dislexie.
 A. spaţială
 A. auditivă
 A. tactilă: amorfognozie (forma, volum), astereognozie (obiectelor )
 A. schemei corporale
 Asomatognozia (unul/mai multe segmente ale corpului), hemisomatognozia (negarea
unei jumătăţi a corpului), anosodiaforia (indiferenţa faţă de boală), anosognozia
(nerecunoaşterea bolii proprii).
HALUCINAŢIILE

 Percepţie fără obiect.


 Halucinaţii funcţionale: percepţia unor
excitanţi obiectivi determină apariţia
unor percepţii false.
 zgomotele roţilor de tren  voci care îl
ameninţă
 percepute atât timp cât există excitantul
real
 Halucinoidele: fenomene
psihopatologice cu aspect halucinator
situate între reprezentări vii şi
halucinaţii vagi, care nu izbutesc să
convingă pe deplin bolnavul asupra
existenţei lor reale.

 Imaginile eidetice: reproiectări în


exterior ale imaginilor unor obiecte,
fiinţe care au o forţă receptivă
deosebit de vie, legate de trăiri
afective intense şi apropiate de
prezent ca desfăşurare în timp.
 Halucinozele: h. a căror semnificaţie
psihopatologică este recunoscută de bolnav; caută
să le verifice autenticitatea.
 Pseudohalucinaţiile: apar spontan, incoercibil, fără
proiecţie spaţială, cu un caracter de străin şi de
impus din afară.
 Halucinaţii propriu-zise (psihosenzoriale):
 Proiecţia spaţială: în spaţiul perceptiv sau dincolo de
limitele acestuia
 Convingerea bolnavului asupra “realităţii” lor
 “Perceperea” lor prin modalităţile senzoriale obişnuite
(căi extero-, intero-, proprio-) şi pe căi senzoriale normale
(h. auditive, etc.)
 Grad variabil de intensitate
 Claritate diferită
 Complexitate variabilă
 Durată (intermitente/comtinue)
 Rezonanţă afectivă
 H. exteroceptive:
 Auditive: (afecţiuni ORL, b. neurologice, st. confuzionale,
deliruri toxice şi infecţioase, depresie, sch, parafrenie, aură
epileptică)
 Elementare
 Comune
 Verbale
 Vizuale: (surmenaj, neurastenie, af. Oftalmologice,
neurologice)
 Elementare
 Complexe
 Scenice: statice (panoramice), în mişcare
(cinematografice)
 Autoscopice: subiectul îşi percepe vizual
propriul corp, părţi din corp, organe. “imaginea
dublă”
 Olfactive şi gustative:
 Tactile
 H. interoceptive:
 Senzaţia existenţei unei fiinţe în corp sau
a schimbării poziţiei unor organe, a
obstruării sau perforării lor, transformării
organismului.

 H. proprioceptive:
 H. motorii sau kinestezice: impresii de
mişcare sau de deplasare a unor
segmente sau ale corpului în întregime.
Pseudohalucinaţiile

 Nu se confundă de obicei în totalitate


cu reprezentarea imaginilor unor
obiecte şi fenomene reale.
 Nu se proiectează în afară, se petrec
în minte, în cap, în interiorul corpului.
 Sunt convinşi de realitatea existenţei
lor, acţiuni impuse din afară.
 Pseudohalucinaţiile auditive:
 Aude ceea ce citeşte fără voce şi crede
că o persoană străină pronunţă cuvintele
în “capul lui”
 P. vizuale:
 apar în spaţiul perceptiv
 Imagini izolate/ scene panoramice
 P. gustative şi olfactive
 P. interoceptive: “lipsă de libertate
interioară”, “stăpânire interioară”
 P. motorii sau kinestezice
ATENŢIA
 Atenţia este un „proces psihofiziologic de orientare,
concentrare şi potenţare selectivă a funcţiilor şi
activităţilor psihice şi psihocomportamentale modale
specifice în raport cu obiectul şi finalitatea lor proprii,
asigurându-le atingerea unui nivel optim de eficienţă
adaptativă” .
 Dincolo de diversitatea terminologică, majoritatea
definiţiilor date atenţiei relevă notele esenţiale ale
acesteia, care îi conferă un specific aparte în cadrul
sistemului psihic uman: orientarea, selecţia şi
focalizarea.
ATENȚIA

SPONTANĂ
VOLUNTARĂ
 HIPERPROSEXII: ep. maniacale,
depresii, cenestopaţi, hipocondriaci,
fobici, obsesionali.

 HIPOPROSEXII, APROSEXII:
 St. confuzionale, anxietate, surmenaj,
oligofrenii, demenţe, sch.
MEMORIA
 Proces psihic al orientării retrospective,
realizat prin întipărire (fixare), păstrare
(conservare) şi evocare (reactualizare).
MEMORIA – tulburări
cantitative
 HIPERMNEZIA:
 HIPOMNEZIA:
 Surmenaj, stări nevrotice, oligofrenii, st. de
involuţie
 AMNEZIILE:
 Anterograde: evenimentele trăite după debutul
bolii.
 Retrograde: se întind progresiv spre trecut.
PARAMNEZIILE

 Amintiri deformate, false,


neconcordante cu realitatea fie sub
aspect cronologic, fie sub aspectul
lisei de legătură cu realitatea obiectivă
trăită în prezent sau în trecut de
bolnav.
CRIPTOMNEZIA:
nerecunoaşterea, ca
fiind străin, a unui
material literar, muzical,
ştiinţific, pe care
bolnavul l-a citit sau l-a
auzit în realitate, dar pe
care în mod iluzoriu îl
consideră al lui propriu.

TULBURĂRI ALE
SINTEZEI MNEZICE
IMEDIATE

FALSA
ILUZIE DE
IDENTIFICARE/
RECUNOAŞTERE: a NERECUNOAŞTERE:
recunoaşte persoane
recunoaşte ceea ce
pe care nu le-a
de fapt bolnavul nu
cunoscut şi nu este
cunoaşte.
sigur că recunoaşte
Surmenaj, st.
persoane pe care le-
maniacale,
a cunoscut.
schizofrenii.
ALLOMNEZIILE

PSEUDO Reproducerea unor evenimente


REMINIS reale din trecut pe care acesta


le trăieşte ca evenimente
prezente.
CENŢE:
CONFABUL
Reproducerea unor evenimente
AŢIILE / H.

imaginare, bolnavul fabulând asupra


trecutului cu convingerea că îl evocă

DE ●
Nu spune adevărul, nu minte, nu ştie că
minte.

MEMORIE:
ECMN ●
întoarcerea întregii
personalităţi la
perioade demult trăite
EZIA de bolnav.

ANEC posibilitatea reproducerii de amintiri



pe care le credea uitate.


●Reproducerea este posibilă dacă i

se sugerează pacientului unul sau

FORIA mai multe elemente ale acelor


evenimente.
GÂNDIREA
 Proces central al vieţii psihice
 Activitate cognitivă complexă, mijlocită şi
generalizată prin care se distinge esenţialul de
fenomenal, în ordinea lucrurilor şi ideilor, pe
baza experienţei şi a prelucrării informaţiilor

 Operaţiile g. : analiza, sinteza, comparaţia,


abstractizarea, generalizarea.
 Tulb. de ritm şi coerenţă:
 Accelerarea ritmului ideativ:
 Fugă de idei (asociaţii întâmplătoare, asonanţă,
rimă, localizare în timp şi spaţiu, contraste
facile)
 Mentismul (depănare rapidă, incoercibilă a
reprezentărilor şi a ideilor; au atitudine critică):
st. de mare tensiune nervoasă, oboseală, intoxicaţie uşoară cu
cofeină, alcool, sch.,
 Tahipsihie
 Incoerenţa gândirii
 Salată de cuvinte
 Verbigeraţie
 Încetinirea ritmului ideativ: bradipsihie,
vâscozitatea psihică, fading mental, baraj
ideativ.
 Anideaţie: idioţie, demenţă sau epilepsie.
 Tulb. de conţinut:

Ideea obsedantă (străină,


Ideea dominantă contradictorie personalităţii
(reversibilă, sfera individului, îi recunoaşte
caracterul parazitar, luptă
normalului) pt. a o înlătura)

OBSESIA:
Obsesii ideative (b. Îndoielii, compesaţiei)
Amintiri şi reprezentările obsesive
Obsesii fobice – teama nejustificată, pe
care nu o poate alunga, în ciuda faptului că
evită situaţia respectivă.
Obsesii impulsive – compulsiune, ritualuri
 Fobia de:
 a se afla in locuri aglomerate – agorafobia,
 locuri înalte – hipsofobia,
 locuri înguste – claustrofobia.
 obiecte: ascuţite – aihmofobia, de tren, vapor,
apă – hidrofobia
 mulţime – antropofobie
 singurătate – monofobia
 boală – nosofobia
 societate – petofobia. ereutofobia
 a nu se murdări – misofobia
 moarte – tanatofobia
 animale – zoofobia
 a mânca - sitiofobia
 Ideea prevalentă:
 Poziţie dominantă în câmpul conştiinţei
 Neconcordantă cu realitatea şi cu
semnificaţie aberantă
 Orientează şi diferenţiază cursul gândirii
 Celelalte ideii o sprijină, nu se opun ei.
 Concordantă cu personalitatea
individului
 Tendinţa la dezvoltare şi înglobare a
evenimentelor şi persoanelor din jur,
potenţialitate delirantă.
 St. postonirice, epilepsie, alcoolism,
PMD, st. predelirante.
 Ideii delirante:

 O judecată eronată care stăpâneşte, domină


conştiinţa bolnavului şi-i modifică comportamentul în
sens patologic.
 Este impenetrabilă la contraargumente şi
inabordabilă prin confruntare, în ciuda contradicţiilor
cu realitatea.
 Este incompatibilă cu existenţa unei atitudini critice,
este lipsit de capaciatea de a-i sesiza în mod
conştient esenţa patologică.
Delir sistematizat: caută Delir nesistematizat: coerenţa
să impună ideiile sale şi stringenţa aparent logice nu
sunt aşa de puternice: slab
realităţii, le trăieşte cu o structurat, instabil, polimorf,
nestrămutată variabil ca tematică, fără
convingere. tendinţa a se impune realităţii.
Idei delirante:
 Expansive:
 De mărire şi bogăţie
 De invenţie
 De reformă
 Filiaţie
 Mistice
 Depresive:
 Persecuţie
 Revendicare
 Gelozie
 Relaţie
 Autoacuzare
 Hipocondriace
 Transformare şi posesiune
 negaţie
 Mixte:
 Influenţă
 Metafizice
Tulb. ale comunicării
verbale şi grafice
 TULB. LIMBAJ ORAL:
 DISLOGII:
 De formă: hiperactivitatea verbală, tahifemie, logoree,
verbigeraţie, hipoactivitatea verbală, mutism (akinetic,
absolut, relativ, discontinuu, electiv), mutitatea,
musitaţia, mutacism, afemia (anartria): lez.
neurologică. Blocaj verbal, palilalie
 De conţinut:
 Cuvinte: neologisme active/pasive, jargonofazie
 Frazei: agramatism, paragramatism, embololalie,
embolofazie
 DISFAZII: tulb. legate de leziuni
cerebrale:
 Surditatea verbală
 Intoxicaţia prin cuvânt
 Amnezia verbală
 DISLALII:
 De sunet: R, S, Z, J.
 Silabe
 Cuvinte
 Balbism clonic: vorbirea repetată,
sacadată:
 Balbism tonic: rezistenţă puternică la
pronunţarea unei silabe.
 B. tonico-clonic.
 Tulburările limbajului scris:
 Activităţii grafice
 Morfologiei
 Semanticii grafice
IMAGINAŢIA
Imaginația este Își are originea în reprezentări,
putând fi considerată un proces
susținută de gândire, psihic de prelucrare, transformare
și sintetizare a reprezentărilor și
fiind un element ideilor, în scopul făuririi unor noi
esențial al acesteia. imagini și idei.

Neintențională/ Intențională/activă –
reprodictivă, vis de
pasivă – visul perspectivă,
și reveria imaginație creatoare.

 Scăzută: ologofrenii, demenţe, st. de inhibiţie,


nevroze, depresii, psihastenii.
 Exaltarea imag. Intoxicaţii uşoare, st. de
excitaţie, delir cronic, sch.
 Mitomania:
 Organizarea romanească a trăirii
 Alibiul existenţial
 Supraestimarea
 Conduita de teamă
Clasificare
 Imaginaţia reproductivă – procesele
imaginaţiei se desfăşoară în direcţia
reconstituirii unor evenimente sau fenomene
 Imaginaţia anticipativă – în direcţia producerii
unor imagini şi combinaţii noi.
Activitatea de creaţie – când imaginaţia
anticipativă se desfăşoară conştient în direcţia
realizării unui scop, este susţinută de o
puternică motivaţie, iar produsele realizate
sunt caracterizate de un mare grad de
originalitate şi valoare socială.
Existenţa unei imaginaţii creative şi corelarea ei
cu diferiţi factori definesc o caracteristică
globală de personalitate- creativitatea

Factorii creativităţii:
- factori personali
- factori sociali de microgrup:
- sistemul cognitiv: gândire, experienţă
cognitivă, informaţii
- motivaţia
- factori volitivi: perseverenţa, curajul
confruntării, tenacitatea
- aptitudinile
- atitudinile
- factori sociali de microgrup
AFECTIVITATEA
 Procesele afective reflectă relaţia dintre
subiect şi obiect, dintre subiect şi
situaţiile/împrejurările de viaţă ale
acestuia, prezente, evocate sau
proiectate.

 Formele afectivităţii sunt stări, relaţii,


comportamente ce reflectă raportul
dintre motive şi condiţiile obiective sau
imaginare.
Starea de afect
Puternică Debut brusc și
încărcătură desfășurare
emoțională. furtunoasă.

Modificări mimico- Înaltă tensiune afectivă,


pantomimice și vegetative care limitează
(tahicardie, paloare, coordonarea
îmbujorare, TA cu răspunsurilor și activității
oscilații). psihomotorii

Starea de afect patologic


– subiectul pierde
capacitatea de apreciere
critică a faptelor sale și a
consecințelor acestora.
 Emoţiile – se caracterizează prin durată
scurtă, intensitate, cu desfăşurare
tumultoasă sau calmă, cu orientare
bine determinată; au caracter
situațional şi sunt active (sunt reacții).

 Dispoziţia – stare afectivă difuză, de


intensitate medie, durată variabilă.
Dacă se prelungeşte se poate
transforma în trăsături de personalitate,
creează un fond general: optimist sau
pesimist.
TULBURĂRI CANTITATIVE ALE
DISPOZIȚIEI

 HIPERTIMIE +/-
 HIPOTIMIE
 ATIMIE

 ANESTEZIA PSIHICĂ DUREROASĂ


 INCONTINENȚA AFECTIVĂ
TULBURĂRI CALITATIVE ALE
DISPOZIȚIEI (PARATIMII)

 INVERSIUNE AFECTIVĂ
 AMBIVALENȚĂ AFECTIVĂ
 Sentimentele: sunt trăiri afective
intense, de lungă durată, au mare grad
de stabilitate şi generalitate -> atitudini
afective (sunt atitudini).

 Intelectuale: curiozitatea, mirarea,


dragostea faţă de cunoaştere
 Estetice: reflectarea frumosului în viaţă,
natură, societate
 Morale: reflectă atitudinea pozitivă sau
negativă faţă de propriile acţiuni sau ale
altora, responsabilitatea, datoria.
 Pasiunile:

 se deosebesc de sentimente prin


intesitatea trăirii afective, gradul de
stabilitate şi forţa de angajare a
personalităţilor.
 mobilizează întregul comportament către
acţiune
 Instinctele - reflexe înnăscute
complexe:
 Alimentar
 De apărare
 De reproducere: sexual şi matern
VOINŢA
Procesul care orientează activitatea
psihică spre realizarea unui scop, în
mod deliberat ales şi pentru obţinerea
căruia elaborează operaţiuni şi activităţi
de depăşire a unor rezistenţe ce aparţin
condiţiei subiective şi de mediu
relaţional
Stare subiectivă de trecere conştientă de
la o idee sau raţionament la o activitate
sau la inhibiţia unei activităţi.
Secvenţele
F Di unui Aact de voinţă
A
În
or s d n
de
m p o ga
pli
ul ut pt ja
ni
ar ar re
a re
ea ea a
m a
sc h în
ot ac
o ot ac
iv ţi
p ăr ţi
u
ul el âr u
nii
ui or ii ne
Voinţa pe tot parcursul dezvoltării
personalităţii se manifestă prin:

activitate şi conduite motorii


TULBURĂRI CANTITATIVE
ALE VOINȚEI

HIPOBUL HIPERBU
IE LIE

ABULIE
TULBURĂRI
CALITATIVE
ALE
VOINȚEI

RAPTUSU
RILE
ANXIOASE

IMPULSIVITA DISABULIA:
dificultatea de a
TEA:
trece la o actiune,
insuficienta insotita de o nota
vointei pasive. afectiv-negativa.

PARABULIA:
insuficienta
volitionala insotita
sau chiar determinata
de dorinte sau
pulsiuni paralele.
in
corticale in
Plan fiziologic: functia
functia
reg.functionare
functionare
reg. corticale

STAREA
STAREA DEDE CONSTIENTA:
CONSTIENTA:
optima.
optima.
Plan fiziologic:

exprima
exprima atatatat
ca pacitatea
ca pacitatea si si
claritate
claritate
a reflectarii,
a reflectarii,catcat
si si
in tele
in tele
gereagerea
re alitatii
re alitatii
ob iective
ob iective
stare de
stare de

in momentul
in momentul re spectiv.
re spectiv.
acelor
acelor
Semiologia constiintei

CONȘTIINȚA

procesul
procesul
lumii inconjuratoare.
lumii
a propriului
a propriului
Plan psihologic:
Plan psihologic:
obiective.
obiective.

inconjuratoare.
reflectare
reflectare a realitatii
a realitatii

de reflectare
de reflectare
forma
forma
inalta
inalta dede

eu si a
eu si a
Reprezinta
Reprezinta ceacea mai
mai
Tulburari cantitative

. St. St.
hebetu obtuzie:
are
ridicarea
aradine:pragurilor
orie
dezinssenzoriale
e, ertia, dificultati
kine asociative
bolnav ,
e,
ului din
ere
pierderea
supletei si
realitat
mobilitatii
sulu e, ideative,
atitudin
dificultate
ivo-e dea de a-si
preciza si
ona
perplex formula
itate. ideile.
Tulburari calitative

 Tip delirant
 St. oneiroida: visul in gandirea vigila.
 St. amentiva: dezorientare totala,
incoerenta gandirii e maxima, st de agitatie
 St. crepusculara: profunda alterare a
reflectarii senzoriale cu pastrarea
automatismelor motorii care da un aspect
ordonat actelor comportamentale.
SEMIOLOGIA ACTIVITĂȚII
MOTORII
 ACȚIUNI AUTOMATE ȘI VOLUNTARE
ALE OMULUI, CARE ÎL ADAPTEAZĂ
CONDIȚIILOR IMPUSE DINAMIC DE
MEDIUL FIZIC ȘI SOCIAL.
 MANIERISME AGITAȚIA
PSIHO-


MOTORI

STEEOTIPII E

 HIPOKINEZIE
 BARAJ MOTOR
 FADDING MOTOR
 CATATONIE