TULBURĂRILE DE

PERCEPȚIE
Disciplina Psihiatrie
Departamentul Neuroștiințe Clinice
Facultatea de Medicină UMF „Carol Davila”
 Cuprins

• Definiții: senzația, percepția, apercepția,

reprezentarea
• Tulburări predominant cantitative: hiperesteziile,
hipoesteziile, sinesteziile, agnoziile
• Tulburări predominent calitative: iluzii, halucinații
(funcționale, fiziologice, halucinoze, halucinații
propriu-zise, pseudohalucinații)
 ACTIVITATEA SENZORIAL PERCEPTIVĂ

• Activitatea senzorial-perceptivă este procesul

cognitiv prin care se produce reflectarea
directă și unitară a ansamblului dimensiunilor
și însușirilor obiectuale

• Oferă informația elementară asupra realității

externe și asupra propriului organism
 Senzaţia
• Furnizează informații despre realitatea externă sau a
propriului organism
• Transformă excitația de la nivelul receptorilor în
imagine subiectivă la nivelul analizatorilor corticali
• Senzația nu este deci identică stimulului reflectat, ci ea
este de natură ideală, conștientizată
• Senzația este un semnal senzorial elementar unimodal,
care nu reflectă decât însușiri relativ izolate, fără a
putea da date despre obiect ca tot unitar
 Percepția

• Constituie un nivel superior pe plan calitativ, în ceea ce

privește integrarea informației
• Act complex, plurimodal, realizează imaginea percepțivă,
adică nu numai ansamblul de însușiri, ci și raporturile
spațio-temporale
• Percepţia – abstractizare, integrare, suprasemnificație,
caracter subiectiv
• Denumind prin cuvânt conținutul abstract al imaginii
perceptive, subiectul generalizează și integrează în
istoria sa existențială obiectul sau fenomenul perceput,
suprasemnificându-l personal și conferindu-i un grad de
subiectivitate.
 Apercepţia

• Procesul de folosire a experienței de viață în

perceperea complexă a obiectelor și
fenomenelor, chiar dacă asupra organelor
noastre de simț nu acţionează la un moment
dat decât un singur excitant (ex. recunoaşterea
și diferenţierea unei persoane după voce, după
mers etc.)
 Reprezentarea

• Realizarea imaginii mintale a obiectelor şi fenomenelor

percepute anterior.
• Reprezentările pot fi evocate, actualizate:
- pe bază de cuvânt (stimul specific pentru evocarea reprezentărilor
la om și care este strâns legat de percepție)
- sau de stimuli concreți, neverbali, care au fost inițial percepuți
concomitent cu stimulii ce au constituit obiectul perceperii pe
care reprezentarea o reflectă
• Reprezentările sunt rezultatul unei prelucrări și
generalizări a experienței perceptive anterioare
 CONSIDERAŢII PSIHOPATOLOGICE

• Senzaţiile şi percepţiile nu se desfăşoară izolat,

ele antrenează o serie de procese afectiv-
cognitive, caracterizate prin:
- specificitate individuală
- valorizare socială
 Psihopatologia senzorialităţii

• Tulburări predominant cantitative:

- hiperesteziile
- hipoesteziile
- sinesteziile
- agnoziile
 Psihopatologia senzorialităţii

• Tulburări predominant calitative:

- iluzii
- halucinații – funcționale
- fiziologice
- halucinoze
- halucinaţii propriu-zise
- pseudohalucinații
 Tulburări cantitative

• Hiperestezia este reprezentată de scăderea pragului

senzorial
• Este resimțită de subiect ca o creștere neplăcută a
intensității senzațiilor, privind un singur analizator sau
ansamblul lor – hiperestezie generală
• Se întâlnește în surmenaj, neurastenii, debutul unor
afecțiuni psihotice, debutul bolilor infecțioase,
hipertiroidie, intoxicații
 Tulburări cantitative

• Hipoestezia reprezintă creșterea pragului senzorial, însoțită de

diminuarea intensității senzațiilor, cu scăderea numărului de
excitanți receptați
• Se întâlnește în stări reactive, depresie, accese paroxistice de
isterie, oligofrenii, tulburări de conștiință mai ales cele
cantitative, hipnoza, schizofrenie
 Tulburări cantitative

• Sinestezia constă în perceperea simultană pe o cale senzorială

diferită a unui stimul receptat la nivelul unui analizator (ex.
audiție colorată)
• Apare în intoxicații cu mescalină, psilocibină, LSD, cocaină
 Tulburări cantitative

• Agnoziile reprezintă deficite psiho-senzoriale, care determină

incapacitatea subiectului de a recunoaște obiectele după
calitățile lor senzoriale, analizatorii (receptorii periferici și căile)
fiind intacți.
 ILUZIILE

• Iluzia este o percepție cu stimul real și specific, denaturată

(deformată)
• Această deformare privește mai mult calitățile senzoriale
decât identificarea sau sensul elementelor percepute
• Percepţia este completată imaginativ; cu cât denaturarea
este mai globală, semnificația patologică este mai
importantă
 ILUZIILE

• Iluziile apar frecvent la subiecții normali, care recunosc și

corectează ușor sensul deformării perceptive.
• În iluziile patologice, subiectul nu încearcă să corecteze
percepția deformată, considerând-o veridică
• Sunt adesea însoţite de interpretare delirantă, de
superficializarea atenției, memoriei și/sau a proceselor
asociative
• Iluziile au fost deci clasificate în: iluzii fiziologice și iluzii
patologice
 ILUZIILE
• Iluzii fiziologice – se produc prin modificarea condițiilor perceptive
(obiective), a mediului perceptiv sau a condițiilor interne
(subiective).

Iluzii prin modificarea condițiilor interne (subiective):

• prin tulburări de atenție (false identificări);
• din stări afective (frică, anxietate, euforie);
• modificări fiziologice ale stării de conștiență - iluzii
hipnapompice și hipnogogice;
• stări de oboseală, suprasolicitare și surmenaj
 Clasificarea iluziilor patologice
după modalităţile senzoriale
• Exteroceptive: - vizuale
- auditive
- gustative
- olfactive
- haptice sau tactile
• Proprioceptive
• Interoceptive
 ILUZII PATOLOGICE VIZUALE

Cele mai frecvente

• Metamorfopsii - impresia deformată a obiectelor și spațiului
perceput ex: macropsii, micropsii
• Pareidoliile – sunt iluzii caracterizate prin deosebita intensitate și
vivacitate a fenomenului iluzoriu (“entitate materială”, Jaspers) în
care complementul imaginativ al percepţiei atinge gradul maxim de
bogăție.
• Sunt percepții deformate, anxiogene, întâlnite la copii, în delirium
tremens, epilepsie, schizofrenie, infecții, post TCC
 ILUZII PATOLOGICE VIZUALE

• Falsele recunoașteri – identificarea greșită a diferitelor

persoane
• Apar in: stări maniacale, intoxicații acute, stări confuzionale,
sindromul Korsakov, sindroame demențiale (Alzheimer)
• Fenomenele de tip deja văzut, cunoscut, trăit
• Falsele nerecunoașteri – fenomenele de tip niciodată văzut,
cunoscut, trăit - apar frecvent în patologia lobului temporal
 ILUZII PATOLOGICE VIZUALE

• Iluziile de persoană sunt erori de identificare a persoanelor și

apar în sindroame delirante sau lezionale:
- iluzia sosiilor (sindr. Capgras/Capgras- Serieux), sindrom
delirant care are ca mecanism falsa identificare + interpretare
delirantă; apare în schizofrenie, tulburare delirantă, leziuni de
emisferă dreaptă
- iluzia Fregoli – delir de persecuție, de urmărire, în care un
unic persecutor poate lua înfățișări diferite; apare în aceleași
circumstanțe patologice menționate mai sus
 Alte iluzii patologice
• Auditive- cantitative sau calitative
• Gustative și olfactive- de obicei asociate (perceperea eronată a
gustului/mirosului unor substanțe) – schizofrenie, tulburare
delirantă – de obicei asociate ideației delirante de otrăvire
• Viscerale sau interoceptive – perceperea eronată a funcționarii
unor aparate sau organe
• Proprioceptive – iluziile de modificare a schemei corporale –
perceperea eronată a formei, dimensiunii, greutății, poziției
(tulburare totală sau parțială de schemă corporală); apar în
patologia parieto-occipitală, schizofrenie (dismorfofobie),
patologia obsesivo-fobică, intoxicații, stări confuzionale
 Cenestopatia
• Include tulburări ale propriei cenestezii a individului (sensibilitate
corporală generală), care, în mod normal este resimțită ca o stare
de confort
• Cenestopatia este o iluzie internă, constând în senzații corporale
diverse, care sugerează afecțiuni medicale, având oarecare
similaritate cu senzațiile care au un substrat anatomo-fiziologic.
• Ele constau în senzații neplăcute (arsuri, dureri, parestezii,
furnicături, înțepături), difuze, migratorii, fără un substrat organic
obiectivabil
• Pacienții le descriu cu o participare emoțională importantă
• Se întâlnesc în sindroame hipocondriace, tulburări somatoforme,
stări anxioase, depresive, la vârstnici
 Halucinaţiile

• Sunt definite clasic drept “percepții fără obiect” (Ball)

• Definiția a fost completată de către H. Ey prin
mențiunea “fără obiect de perceput”
• Definiția lui Porot – “experiențe psihologice interne
care determină subiectul să se comporte ca și cum ar
avea o senzație sau o percepție, atunci când
condițiile exterioare normale ale acestor senzații sau
percepții nu se realizează”.
 FENOMENE DE TIP HALUCINATOR ÎNRUDITE CU HALUCINAȚIILE

Fenomene Descriere fenomenologică

halucinatorii

Halucinaţiile - apar în condiții care modifică starea de

fiziologice vigilitate:
- trecerea dintre veghe şi somn (hipnagogice)
- sau somn-veghe (hipnapompice),
- inducția hipnotică, individuală și de masă
 FENOMENE DE TIP HALUCINATOR ÎNRUDITE CU HALUCINAŢIILE
Fenomene Descriere fenomenologică
halucinatorii
Halucinozele =fenomene de tip halucinator a căror
semnificație patologică este recunoscută ca
atare de către subiect (în consecință ele nu-i
vor modifica comportamentul în sens psihotic)

Halucinoidele =fenomene de tip halucinator (situate între

reprezentări vii și halucinații vagi), care apar în
perioadele de apariție sau dispariție a
halucinațiilor
-se pot asimila halucinozelor, prin lipsa de
convingere a bolnavului asupra existentei lor
reale
 Halucinaţiile psiho-senzoriale

• Sunt cele care corespund în totalitate definiției halucinației

• au caracter de senzorialitate,
• se proiectează în spațiul perceptiv,
• subiectul crede în realitatea lor
 Clasificarea halucinaţiilor

• Halucinații exteroceptive: auditive, vizuale, olfactive,

gustative, tactile, autoscopice, transpuse
• Halucinații interoceptive (viscerale)

• Halucinații proprioceptive (motorii, kinestezice)

 Halucinaţii auditive
Subtipuri Descriere fenomenologică Circumstanţe de
apariţie
elementare -acoasme, foneme
-percepute ca zgomote
nedistincte
-foșnete, țiuituri, pocnete

comune -sunete cărora subiectul le ∙ patologia urechii,

atribuie o sursă sau o ∙ boli neurologice,
modalitate de producere bine ∙ stări confuzionale
definită cu aură epileptică
-ex: dangăt de clopot, ∙ unele psihoze.
curgerea apei, sunete
muzicale, zgomotul de motor
 Halucinaţii auditive
Subtipuri Descriere fenomenologică Circumstanţe de
apariţie
complexe -pot fi fragmentare, când ∙ schizofrenia,
(halucinaţii pacientul percepe silabe, ∙ tulburarea
acustico- cuvinte fără semnificație, delirantă
verbale) -sau pot avea un conținut ∙ depresia severă
precis, distinct, inteligibil. cu elemente
psihotice
∙ tulburări
psihotice induse
de substanțe
 Halucinaţiile vizuale
Subtipuri Descriere fenomenologică
Elementare -fosfene, fotopsii,
-percepute ca puncte luminoase,
scântei, linii.
Complexe -Mai mult sau mai puțin bine
conturate
-de ex: cele care reprezintă animale
poartă numele de zoopsii
Panoramice (statice) sau
Scenice cinematografice (mișcare)
Circumstanţe de
aparitie
∙ afecțiuni oftalmologice
∙afecțiuni neurologice
∙tumori și leziuni ale lobului
occipital,
∙epilepsie
∙stări confuzionale (în special
în contextul sevrajului
alcoolic complicat - clasic
descrise sub formă de
zoopsii)
∙schizofrenie
 Halucinaţii olfactive şi gustative

Subtipuri Descriere fenomenologică Circumstanţe de apariţie

Plăcute parfumuri, esențe, ∙crizele uncinate în epilepsia

miresme temporală,
∙unele tumori și leziuni ale
neplăcute mirosuri grele, lobului temporal,
respingatoare, de ∙tulburările de dispoziție cu
putrefacție, gusturi elemente psihotice (fiind în
metalice, astringente concordanță cu tonalitatea
afectivă),
∙delirium tremens,
∙tulburarea delirantă (unde pot fi
însoțite de un comportament
halucinator)
∙Demențe cu elemente psihotice
 Halucinaţiile tactile

Subtipuri Descriere Circumstanţe de apariţie

fenomenologică

Interne -arsuri, dureri, - ∙ intoxicaţii cu diferite

miscări ale unor substanțe: cocaina, canabis,
insecte sau viermi LSD
la nivel subcutanat
∙sevraj alcoolic complicat
(percepția de gândaci, insecte,
Externe -arsuri, căldură, paraziți, viermi mergând pe
atingere, sărut, piele sau în piele),
curent de aer, ∙Demențe cu elemente
înțepătura psihotice
 HALUCINAŢII CORPORALE
Subtipuri Descriere fenomenologică
Modificări ale -arsuri interioare,
organelor interne -modificări ale viscerelor (stomacul,
plămânii, inima sunt “putrezite”,
“rupte”),
-schimbarea poziţiei unor organe
-localizări genitale ale acestora,
percepute ca violuri directe sau de la
distanţă, senzaţii de orgasm,
-introducerea de corpuri străine în
rect etc.
Circumstanţe de apariţie
∙tulburare delirantă de tip
hipocondriac,
∙schizofrenie
∙Demență cu elemente
psihotice
∙sindromul Cotard (grupează
idei delirante de negație, de
enormitate și de imortalitate,
asociind negarea
halucinatorie a viscerelor)

Posesiunea percepute ca existenţa unor ființe

zoopatică naturale (șerpi, lupi, etc) sau
supranaturale (demoni, spirite, etc.)
în interiorul corpului

Metamorfozare Transformare într-un animal

 Asocieri halucinatorii
• Halucinațiile psiho-senzoriale sunt adesea combinate,
adică interesează mai mulți analizatori în același timp;
• Halucinațiile vizuale și auditive, cele olfactive și
gustative, tactile și corporale sunt cel mai adesea
asociate;
• În patologia de intensitate psihotică a vârstnicilor
(demență, tulburare delirantă) apar frecvent halucinații
corporale, localizate în special în zonele genitale,
asociate cu halucinații olfactive.
 Halucinaţiile psihice (pseudohalucinaţiile)

• Sunt definite ca auto-reprezentări aperceptive, caracterizate

prin incoercibilitate, automatism şi exogenitate (Petit G.).
• Spre deosebire de halucinațiile psihosenzoriale, halucinațiilor
psihice le lipsește obiectivitatea spațială și caracterul de
senzorialitate;
• Sunt localizate în gândirea proprie, în spațiul intrapsihic;
neavând decât obiectivitatea psihică;
 Halucinațiile psihice (pseudohalucinațiile)

• Datorită absenței caracterului de senzorialitate, prin contrast

cu halucinațiile psiho-senzoriale ele mai sunt denumite și
pseudohalucinații.
• Diferă de reprezentările obișnuite prin caracterul de
stranietate, de exogenitate.
• Bolnavul nu le percepe pe căile senzoriale obișnuite, ci le
trăiește ca pe niște fenomene străine, impuse din afară, care
“i se fac” și cărora nu li se poate opune și pe care nici nu le
poate controla prin propria voință.
 Tipuri de halucinaţii psihice (pseudohalucinaţii)

Tipuri de Descriere fenomenologica

halucinație
halucinațiile ∙ voci interioare, ecoul gândirii sau al lecturii, murmur
psihice acustico- intrapsihic, gânduri transmise
verbale ∙ trăirile vin din afară subiectului prin intruziune, se
insinuează în gândirea lui, fiind atribuite altcuiva
∙ “transmiterea gândurilor” care este interpretată ca
telepatie, comunicare misterioasă, limbaj fără cuvinte,
dând subiectului impresia ca este supus influenței
altcuiva
 Tipuri de halucinații psihice (pseudohalucinații)

Tipuri de Descriere fenomenologică

halucinaţie
Halucinaţiile ∙apar ca simple imagini sau sub forma de scene panoramice,
psihice vizuale în spațiul subiectiv al subiectului, dându-i impresia că trăiește
într-o lume a scenelor imaginare, a viziunilor interioare sau
artificiale
∙pacienții le vad cu ochii interiori, cu ochii minții lor

Halucinaţiile ∙sunt legate de limbajul interior și de expresia motorie a

psihice motorii acestuia (verbale și scrise)
-subiectul are senzația că vorbește (fără să facă nici un fel de
mișcare);
-subiectul are impulsiuni verbale “este făcut sa vorbească”
(sentimentul de automatism verbal).
 CARACTERISTICI HALUCINAŢII HALUCINOZE HALUCINAŢII PSIHICE
PSIHO-
SENZORIALE

Senzorialitatea mare medie vagă, redusă

experienței

Proiecția spațială în spațiul în spațiul în afară spațiului

senzorial senzorial senzorial

Convingerea în prezentă absentă absolută, dar cu

realitatea lor caracter xenopatic

Rezonanță Anxiogenă Neliniște legată Sentimente

afectivă de caracterul impuse
patologic al
tulburărilor
 Sindromul de automatism mental
Clerambault Kandinski
• Grupează în același sindrom halucinații psihosenzoriale și
psihice alături de o serie de fenomene psihice caracterizate
prin exogenitate și incoercibilitate
• Sindromul de automatism mental este reprezentat de
• triplul ecou (al gândirii, lecturii, actelor)
• triplul automatism (motor, al ideilor, ideo-verbal)
• numeroase halucinații psihice anideice (întâmplătoare,
fără temă)