Psihiatrie

TULBURĂRILE SENZORIALITĂțII

Tulburările cantitative se referǎ la modificarea pragului senzorial.

- hiperestezie senzorială = scăderea pragului senzorial ce determină o creştere a
sensibilităţii la stimulii externi;
- hipoestezia senzorială = ridicarea pragului senzorial, astfel incat are loc o scădere
a receptivităţii la diverşi stimuli
Tulburǎrile calitative : iluzii, halucinaţii şi agnozii.
Iluzia = percepţia deformată a unor obiecte sau fenomene existente in realitate
Iluziile sunt:
–iluzii fiziologice care apar in condiţii de normalitate, datorită distanţei mari,
luminozităţii scăzute, unor stări afective speciale sau iluziile optico-geometrice, iar
persoanele işi dau seama de eroare şi o corectează .
-iluzii patologice care pot apărea in condiţii patologice : in tulburările de intensitate
psihotică (schizofrenie), stările confuzive, sevrajul la alcool, iar pacienţii nu sunt
convinşi
de caracterul patologic şi işi schimbă comportamentul.
Iluziile patologice pot fi clasificate după fiecare analizator: vizuale, auditive,
gustative,
olfactive, tactile, interoceptive
Iluzii vizuale sunt:
- metamorfopsii - impresia de deformare a obiectelor şi a spaţiului perceput;
- micropsii (liliputane) - obiectele sunt percepute ca fiind mai mici;
- macropsii (pantagruelice) - obiectele sunt percepute ca fiind mai mari;
- dismegalopsii - obiectele sunt percepute ca fiind alungite sau lărgite;
- porropsia - obiectele sunt percepute mai apropiate sau mai indepărtate;
- callopsia – obiectele sunt percepute mai infrumuseţate;
Iluziile auditive reprezintă perceperea modificată a unor zgomote.
Iluziile gustative şi olfactive reprezintă perceperea eronată a gustului sau mirosului
normal al diferitelor substanţe sapide sau odorifice.
Iluziile viscerale sau interoceptive reprezintă perceperea eronată a funcţiilor unor
organe sau aparate.
Modificarea de schemă corporală constă in perceperea denaturată a formei, mărimii,
greutăţii şi poziţiei propriului corp.
Halucinaţiile reprezintă percepţii fără obiect de perceput (H. Ey).
Formele fenomenului halucinator:
Halucinoidele = fenomene de tip halucinator situate între reprezentari vii si
halucinaţii vagi, bolnavul nefiind convins de existenţa lor realǎ.
Halucinozele = halucinaţii propriu-zise, dar al cǎror caracter patologic este
recunoscut de bolnav.
Halucinaţiile propriu-zise (psihosenzoriale) = percepţii false cu proiecţie spaţialǎ
şi care sunt considerate ca fiind reale, de cǎtre bolnav.
Pseudohalucinaţiile (halucinaţiile psihice) = autoreprezentǎri aperceptive care
sunt lipsite de caracterul de senzorialitate, nu au proiecţie spaţialǎ producandu-se
în mintea pacientului. Au caracter exogen, par impuse din exterior, iar bolnavul
nu le poate controla. Pacientul afirmǎ “ vǎd cu ochii minţii”, “aud vocile in cap, in
mintea mea”. “ mi se transmit ganduri”).
Halucinaţiile funcţionale = percepţii false determinate şi intreţinute de un stimul
extern.
Halucinaţiile hipnagogice şi hipnapompice se pot intalni şi la omul normal se referă
la
percepţiile care pot apărea la adormire sau la trezire şi au caracter tranzitoriu.
Halucinaţiile propriu-zise ( psihosenzoriale) se clasificǎ in functie de modakitatea
senzorialǎ in:
1) halucinaţiile auditive
sunt cele mai frecvente la adulţi,
elementare: foşnituri, ţiuituri;
complexe: voci cunoscute sau necunoscute care monologhează sau
dialoghează;
pot avea caracter comentativ sau imperativ.
pot fi situate in spaţiul campin sau extracampin.
rezonanţa afectivă poate fi favorabilă sau cel mai des defavorabilă,
anxiogenă.
apar mai frecvent in schizofrenie, tulburări afective, demenţe.
2) halucinaţii vizuale
sunt mai frecvent întâlnite la copil.
După complexitate:
elementare – fosfene – puncte luminoase;
complexe - figuri, obiecte, fiinţe;
scenice
statice (panoramice),
cinematografice (mişcare).
După proiecţia spaţială:
campine
extracampine,
După durată: permanente sau episodice,
3) halucinaţii autoscopice
pacientul vede propria imagine ca într-o oglindǎ, identicǎ sau modificatǎ (uraţitǎ,
infrumuseţatǎ), avand impresia că are de-a face cu o altă persoană.
percepe propriul corp identic sau modificat (uraţit, infrumuseţat).
sau părţi din el proiectate in afară.
4) halucinaţiile olfactive şi gustative constau în impresia de gusturi sau mirosuri
neplăcute/plăcute.
5) halucinaţiile tactile
impresia de atingere a suprafeţei cutanate
pot apărea : - la suprafaţă (halucinaţii epidermice);
- in profunzime (halucinaţii hipodermice).
6) halucinaţiile interoceptive (halucinaţiile viscerale)
senzaţia existenţei unor fiinţe in corp, schimbării poziţiei unor organe in
organism sau a obstruării sau perforării lor.
7) halucinatiile proprioceptive (motorii sau kinestezice)
impresia de mişcare sau deplasare a propriului corp sau a unor segmente.
Agnoziile
reprezintă un defect de integrare gnozică (transformarea excitaţiei in senzaţie şi a
acesteia in imagine perceptivă) datorită leziunii centrilor de integrare.
în acest mod se pierde capacitatea de a recunoaşte obiectele după calităţile lor
senzoriale.
tipurile de agnozii sunt următoarele:
 agnozia vizuală
 agnozia auditivă;
 agnozia tactilă.
nse intalnesc in cadrul afecţiunilor neurologice

Tipuri de întrebǎri utile pentru descoperirea halucinaţiilor:

a) Halucinaţii auditive:
V-aţi auzit vreodatǎ chemat(ǎ) pe nume cand aţi fost singur(ǎ)?
Vorbeşte lumea despre dvs.? Când, cine, cu ce ocazie?
Sunetele se aud afarǎ sau in minte? Vin mai mult dintr-o parte sau dintr-alta?
Sunt voci de barbati sau de femei? Cunoscute/necunoscute? Ce spun? Sunt
plǎcute sau neplǎcute? Cum vǎ afecteazǎ?/ Cum le explicaţi?
b) Halucinaţii vizuale:
Suferiţi de vreo tulburare de vedere?
Aţi avut vreodata viziuni?
Vǎ imaginaţi cǎ vedeţi lucrurile ca într-un vis? Cu ochii deschişi sau inchişi? Ziua
sau noaptea?Cum vǎ afecteazǎ? Cum le explicaţi?
c)Halucinatii gustative:
Simţiţi gusturi deosebite sau ciudate? Cum le explicaţi?
Mâncarea , apa sau medicamentele şi-au schimbat gustul?
d)Halucinatii olfactive:
Aţi simţit mirosuri ciudate sau neobişnuite? Cind? Unde? Cum s-a intâmplat?
e)Halucinatii tactile
Aţi avut vreodatǎ senzaţii corporale care sǎ vǎ conducǎ la gandul ca sunteţi atins?
Ce aţi simţit? Prin ce credeţi cǎ aţi fost atins? Cum vǎ explicaţi?
f)Halucinatii interoceptive ( viscerale):
Simţiţi vreo presiune, vreo modificare în corp?
Senzaţii sexuale ciudate?
Simţiţi vreo schimbare in corpul dumneavoastrǎ?
g)Tulburǎri de schemǎ corporalǎ:
Simţiţi vreo schimbare in relaţia dintre pǎrţile corpului dumneavoastrǎ? Simţiţi
vreo schimbare în volumul/ poziţia corpului dumneavoastrǎ ?
 TULBURĂRILE ATENTIEI

Formele atenţiei: spontanǎ (involuntarǎ ) şi voluntarǎ.

Insuşirile atenţiei:
- concentrarea ( focalizarea ) atenţiei
- stabilitatea atenţiei
- distragerea atenţiei
- distributivitatea ( plurifocalizarea ) atenţiei
- comutativitatea/ flexibilitatea atenţiei
- volumul atenţiei

Tulburările de atenţie ( disprosexii)

Distractibilitatea constă in distragerea cu uşurinţă
a atenţiei de către stimuli irelevanţi.
apare în episoade expansive.
Hiperprosexia: creşterea concentrǎrii, exagerarea orientării selective a activităţii
de cunoaştere.
apare in episoadele expansive, intoxicaţiile uşoare, hipocondrie, tulburarea
obsesivo-fobicǎ.
Hipoprosexia: diminuarea orientării selective a activităţii de cunoaştere.
apare in surmenaj, anxietate, oligofrenie, demenţă.
Aprosexia: dispariţia oricărei activităţi psihice.
apare in comă, stǎri confuzionale, demenţǎ, oligofrenii.

Probe clinice de investigare a atenţiei:

Formele spontanǎ/voluntarǎ şi insuşirile atenţiei ( concentrarea, stabilitatea,
comutativitatea şi distributivitatea ) se apreciazǎ pe baza interviului.
Pentru a evalua capacitatea de concentrare a atenţiei putem sǎ efectuǎm câteva probe
clinice:
1. Rugǎm pacientul sǎ spunǎ in ordine inversǎ zilele sǎptǎmanii sau lunile anului.
2. Rugǎm clientul sǎ pronunţe un cuvant de la sfarşit spre inceput. De ex. : scaun =
nuacs
3. Îi spunem pacientului, dacǎ nivelul de şcolarizare este corespunzǎtor, sǎ numere
de la 100 cǎtre 1 din 7 in 7. Dupǎ 5 scǎderi il oprim.
O investigare mai amǎnunţitǎ a atenţiei, putem sǎ o realizǎm in cadrul examenului
psihologic, folosind instrumente de psihodiagnostic; testul de atenţie distributivǎ
Praga,
testul de atenţie concentratǎ Toulouse - Pieron etc.

TULBURĂRILE DE MEMORIE
(DISMNEZIILE)

sunt:
- cantitative: hipermnezia, hipomnezia şi amnezia (anterogradǎ şi retrogradǎ)
- calitative (paramnezii): tulburǎrile sintezei mnezice imediate şi tulburǎrile
rememorǎrii trecutului (allomnezii).

Tulburǎrile sintezei mnezice imediate:

- criptomnezia = considerarea unei lucrǎri, despre care pacientul doar a auzit sau pe
care
a vǎzut-o, ca proprie.
- falsele recunoaşteri = persoane necunoscute sunt considerate cunoscute; diferǎ de
confuzia de persoanǎ, cand subiectul işi dǎ seama de greşealǎ şi se corecteazǎ.
- iluzia de nerecunoaştere = o persoanǎ cunoscutǎ anterior de subiect este
consideratǎ
necunoscutǎ.

Tulburǎrile rememorǎrii trecutului (allomnezii):

- confabulaţiile = constau în relatarea unor evenimente imaginare, pacientul fiind
incredinţat cǎ evocǎ trecutul trǎit.
- anecforia = reamintirea bruscǎ a unor date, fapte, evenimente care pǎreau uitate,
cu ajutorul unor stimuli din jur.
- ecmnezia = reîntoarcerea cu întreaga personalitate în trecut; pacientul retrǎieşte
episoade intregi din trecut, ca şi cum acestea s-ar desfǎşura in prezent.

Probe clinice de evaluare a memoriei

Memoria momentanǎ:
Pronunţaţi rar şi clar 3 cuvinte, fǎrǎ legǎturǎ logicǎ intre ele, rugand pacientul sǎ
le repete imediat.
Acest test evalueazǎ capacitatea de fixare a memoriei.
Dacǎ pacientul nu le-a reţinut, le repetaţi pânǎ le fixeazǎ ( dar, de maxim 5 ori).
Memoria de scurtǎ duratǎ
Dupǎ 5 minute rugǎm pacientul sǎ repete cele 3 cuvinte.
Îl întrebǎm despre experienţele personale din ultimele zile, pe care le putem verifica.
Ce aţi mancat de dimineaţǎ? Dar asearǎ?
Puteţi sǎ-mi povestiţi ceva despre programul TV de ieri?
Memoria îndepǎrtatǎ
În ce datǎ v-aţi cǎsǎtorit?
Cum se numea strada pe care aţi stat cand eraţi copil?
Cine a fost primul ministru în urmǎ cu 5 ani?
Pentru o evaluare mai complexǎ a memoriei putem sǎ utilizǎm, în cadru
examenului psihologic, urmǎtoarele teste: testele de retenţie vizuală Benton, scala
clinică
de memorie Wechsler, testul de memorie Rey.

TULBURĂRILE GANDIRII

se clasifică in:

predominant formale
de ritm, flux şi coerenţă ideativă
- tulburările ritmului şi fluxului ideativ:
- accelerarea ritmului şi fluxului ideativ
fuga de idei
tahipsihia
- reducerea ritmului şi fluxului ideativ
bradipsihie.
vascozitatea psihică
fadingul mental
barajul ideativ
- tulburările de coerenţă:
Incoerenţa poate apare la nivelul: discursului, frazelor, propoziţiilor, cuvintelor.
Formele
cele mai severe de incoerenţǎ sunt:
-salata de cuvinte: nu se păstrează forma gramaticală; amestec de cuvinte, lipsite de
înteles logic.
-verbigeraţia: repetarea stereotipă a aceloraşi cuvinte, lipsite de inţeles.
-psitacismul: adaugă tulburări de pronunţie.
predominant de conţinut (ideaţia patologică: idei obsesive, prevalente
şi delirante)
Idei obsesive
- sunt contradictorii personalităţii insului,
- vin de la periferia psihismului,
- asediază gandirea,
- se impun conştiinţei
- au caracter parazitar.
- individul este conştient că ii perturbă activitatea,
- luptă să le inlăture, dar nu reuşeşte.
Idei prevalente
- ocupă poziţie centrală in campul conştiinţei,
- in concordanţă cu sistemul ideativ al insului,
- se află in neconcordanţă cu realitatea,
- orientează cursul gandirii,
- celelalte idei vin in jurul ei şi o sprijină,
- poartă in ea potenţial delirant.
- pacienţii acceptă intr-o oarecare măsură contraargumentarea raţională.
Idei delirante
- sunt convingeri care pleacă de la premise false,
- reflectă deformat realitatea,
- au caracter stabil,
- sunt inabordabile la verificări şi experienţe,
- impenetrabile la contraargumente
- modifică comportamentul in sens patologic.

Clasificarea ideilor delirante

După sistematizare:
delir sistematizat, monotematic, argumentat aparent logic şi credibil, deşi
conţinutul este neverosimil;
delir nesistematizat în care temele delirante sunt disparate, greu de
urmărit şi de inţeles prin natura discursului dezlanat.
După răsunetul afectiv:
delir congruent: in conformitate cu starea afectivă;
delir incongruent: starea afectivă este contrară conţinutului delirant.
După tematica delirantă intalnită in conţinutul ideilor acestea se clasifică in:
idei delirante de tip expansiv ( idei delirante de filiaţie, mǎrire, invenţie,
reformǎ )
idei delirante de tip depresiv ( de persecuţie, prejudiciu, vinovǎţie, ruinǎ,
hipocondriace )
idei delirante mixte ( de influenţǎ, metafizice, cosmogonice).
Probe clinice pentru investigarea tulburǎrilor de conţinut ale gândirii:
1.Idei obsesive :
Vǎ preocupǎ in mod intens un anumit lucru? Ce anume? De ce?
Sunt gânduri, imagini sau amintiri care vǎ vin mereu in minte impotriva voinţei
dvs?
Verificaţi zilnic, in mod repetat, dacǎ aţi inchis uşa, apa, lumina sau gazele?
Vǎ simţiţi constrâns sǎ executaţi anumite gesturi, sǎ numǎraţi, sa vǎ spǎlaţi repetat
pe mâini etc ?
2.Idei delirante:
- Idei delirante de tip expansiv:
Ce pǎrere aveţi despre dvs.? Ce talente, ce calitǎţi aveţi?
Aţi simţit cǎ sunteţi o persoanǎ importantǎ sau ca aveţi cunoştinţe sau
abilitǎţi care nu sunt intalnite la alţii aşa de des?
Ce meserie aveţi? Ce funcţii puteţi sǎ indepliniţi?
Aveţi interese şi planuri noi ? Care? Vǎ gandiţi la proiecte speciale?
Aveţi o misiune sau un scop special in viaţǎ?
Aveţi o relaţie specialǎ cu Dumnezeu?
- Idei delirante de tip depresiv:
Cum este viaţa dumneavoastrǎ?
Ce va fi in viitor? Ce presimtiri ai?
Aţi gresit cu ceva?
Vǎ simţiţi vinovat pentru ceva ce aţi fǎcut sau pentru ce nu aţi fǎcut?
Aveţi remişcǎri?
Credeţi cǎ aţi fost nedreptǎţit? Când anume?
- Idei delirante mixte
-idei delirante de influenţǎ:
Vǎ simţiţi condus de o forţǎ exterioarǎ? Vǎ simţiţi hipnotizat sau sub influenţa
unor farmece? Mintea şi corpul dvs sunt influenţate de puteri speciale? Existǎ
intamplǎri
ciudate în ultima vreme?
Probe clinice pentru investigarea inteligenţei:
Dacǎ se suspecteazǎ o afectare a funcţiilor intelectuale datoritǎ tulburǎrii
psihice actuale, o întârziere mintalǎ sau o deteriorare cognitivǎ, se evalueazǎ
capacitatea de abstractizare, de a face asemǎnǎri, deosebiri şi clasificǎri,
calculul mental şi sesizarea absurdului.
Capacitatea de calcul mental
Se dau exerciţii simple de calcul matematic: Cât fac 5x6; 49:7; 100-27;
32+20;
Dacǎ un kilogram de carne de viţel costǎ 12 RON şi cumpǎrǎm 2 kilograme,
cât primim rest de la o bancnotǎ de 50 RON?
Capacitatea de a face asemǎnǎri şi deosebiri intre obiecte
Prin ce se deosebeşte un copil de un pitic?
Prin ce se deosebeşte minciuna de greşealǎ?
Ce asemǎnǎri şi ce deosebiri sunt intre o pasǎre şi un avion?
Capacitatea de abstractizare a gândirii se evalueazǎ prin interpretǎri de
proverbe:
Ce inţelegeţi prin: “ Cine se scoalǎ de dimineaţǎ departe ajunge”.
“ Buturuga micǎ rǎstoarnǎ carul mare.”
Generalizǎri:
Ce sunt: fagul , stejarul, carpenul şi ulmul?
Ce sunt: pǎrul, mǎrul, prunul şi cireşul?
Capacitatea de sesizare a absurdului
“Doi lupi se bat intre ei şi se mǎnancǎ panǎ ce rǎman doar cozile. Se poate sau nu?

TULBURARILE LIMBAJULUI

• Dislogiile sunt tulburări de limbaj consecutive modificărilor de gândire.

• Disfaziile sunt tulburări ale limbajului care apar în afecţiuni neurologice.
• Dislaliile tulburări de pronunţie a unor sunete, silabe sau cuvinte.

Dislogii

Tulburările de formă se referă la: distorsiunile spectrului sonor produse prin

modificări ale intensității, înălţimii şi timbrului vocii.

• Creşterea lor apare în:

- agitaţia psihomotorie,
- episodul maniacal,
• Scăderea lor apare în depresii şi schizofrenie.

Tulburările ritmului limbajului

• Hiperactivitatea verbală simplă (vorbaria), bavardaj: personalităţi

histrionice.
 • Tahifemia (tahilalia) constă în accelerarea ritmului cu lipsa de sistematizare a
comunicării verbale (în stări de agitaţie psihomotorie).
• Logoree înseamnă creşterea patologică a ritmului şi fluxului (curgerea verbală
nestăpânită). Apare în: intoxicaţii uşoare, episod maniacal, schizofrenie
hebefrenică.
• Hipoactivitatea verbală simplă se întâlneşte la timizi.
• Bradifemia (bradilalia) reprezintă scăderea ritmului, mai puţin a fluxului
verbal, cu vorbire monotonă. Apare în: depresie.
• Baraj verbal – întreruperea ritmului vorbirii pentru câteva secunde sau
minute, cu continuarea apoi a discursului. (apare în schizofrenie).
• Blocajul verbal: intreruperea ritmului verbal, se păstrează luciditatea. Apare
în anxietatea socială, stări anxioase severe.
• Mutismul psihic reprezintă absenţa comunicării verbale, dar cu integritatea
centrilor şi organelor vorbirii.
• Mutism absolut ( isterie, demență, oligofrenie);
• Mutism reactiv (nu comunică verbal, dar comunică prin mimică)
• Mutism discontinuu (semimutism) - comunică verbal doar în anumite
momente; apare în stări confuzive sau delirante.
• Mutism selectiv (electiv)- conf. DSM V este o tulburare mintală
caracterizată prin incapacitatea constantă a persoanei de a vorbi în anumte
situații sociale sau cu anumite persoane ( de exemplu, profesori, alți copii), dar
cu păstrarea comunicării verbale cu persoane apropiate. Se poate asocia cu
tulburarea de anxietate socială (fobia socială). Se întâlnește mai des la copiii
mici.
• Mutitatea – imposibilitatea de a vorbi. Se datorează unei leziuni neurologice
în zona de proiecţie corticală a limbajului, a nervilor motori ai laringelui sau
unei leziuni a laringelui.
• Musitaţia = mormăiala, în soaptă, neinteligibil dă impresia că nu poate să
vorbească; apare în schizofrenie și în tulburarea de conversie.
• Mutacismul – refuzul deliberat de a comunica verbal; apare la copii ca reacţie
de protest, la simulanţi, în oligofrenie, demenţă.

Tulburările coerenţei verbale

 - incoerenţa tematică la nivelul discursului;
- incoerenţa ideativă, sintactică apare în schizofrenie.

• salata de cuvinte: comunicare ininteligibilă, formă gravă de incoerenţă,

cuvinte asociate fără legătură şi fără semnificaţie. Apare în: schizofrenie,
demente.
• verbigeraţia: forma extremă de incoerenţă, asociată cu repetiţia stereotipă a
unor cuvinte, cu tendinţa de rimă. Apare în demenţe.
• psitacismul: sonorizarea mecanică a unor foneme fără conţinut semantic.
Apare în: demenţe, oligofrenie.
• stereotipii verbale = repetarea în plan verbal, în aceeaşi formă a unui cuvânt.
Apare în: schizofrenia catatonică, demenţe.
• ecolalia: repetarea întocmai a cuvintelor auzite la interlocutor: Apare în:
sindromul ecopatic din demenţe, schizofrenie, oligofrenii.
• palilalia: repetarea întocmai a ultimului cuvânt al unei propoziţii/fraze.
Întâlnită în demenţa Pick.
• onomatomania: repetarea obsedantă a unor cuvinte, expresii (grosolane).

Tulburările de conţinut

Constau în tendinţa de a reda conţinutul ideilor într-o manieră nouă, originală.

Se produc alterări ale sensului cuvintelor care sunt fuzionate sau modificate.
• paralogismele - folosirea unui cuvânt cu alt sens decât cel consacrat.
• neologisme - cuvinte inventate sau realizate prin fuzionare.
• Jargonofazia (salata de cuvinte): exprimare neinteligibilă formată din
sunete, silabe, cuvinte deformate, fuzionate și substituite, fără legătură logică
între ele, discursul fiind incomprehensibil. Apare în schizofrenie, afazia
motorie și în demențele severe.
• glosolalie: limbaj bizar, incomprehensibil, format din neologisme inventate de
bolnav, care dau impresia că vorbește într-o limbă străină.
• paragramatisme: dezorganizare sintactică frazele au expresii bizare,
neoformaţii verbale, nu au semnificaţie.
 • Agramatismul (Küssmaul) este limbajul lipsit de articole, conjunctii,
prepozitii, redus la un schelet de „stil telegrafic”.

TULBURĂRILE LIMBAJULUI SCRIS

a)Tulburări ale activităţii grafice:

• hipoactivitatea grafică semnifică scăderea activității grafice ce poate merge
până la refuzul de a scrie (negativismul grafic). Se întâlnește în schizofrenie,
unde de multe ori se constată o disociere între negativismul verbal și cel
grafic, în sensul că pacientul refuză să vorbească, dar acceptă să scrie.
• hiperactivitatea grafică (graforee) este corespondenta logoreei și apare în
episoadele expansive.
• grafomania:predilectia pentru manifestarea grafică în exces cu respectare
rigorilor stilistice. Se distinge de normal prin conținutul și cantitatea sa,
întâlnindu-se în special în tulburările delirante cronice, în care pacientul își
expune detaliat planurile de reformă, invenție sau compune nenumărate
scrisori, acuzații, proteste sau memorii.
• incoerenţa grafică: înșiruire de cuvinte fără legătură logică, fraze lipsite de
înțeles; apare în schizofrenie.
• stereotipii grafice: repetarea unei conjuncţii, a unui cuvânt, a unei fraze

b) Tulburările morfologiei grafice

• Scris cu litere de dimensiuni mari și cu rânduri ascendente; se întâlnește în
episoadele expansive, hipomaniacale și în stări de excitație psihică.
• Scris cu litere mărunte și rânduri decendente;apare în depresie
• Scrisul seismic cu litere inegale, rânduri suprapuse, abundență de ghilimele,
majuscule, sublinieri, arabescuri, scris de tipar; se întâlnește în schizofrenie.
• grifonaj: aspect de mâzgălituri; se întâlnește în demenţe, oligofrenie,
schizofrenie.
• Scrisul în oglindă (de la dreapta la stinga) este o expresie a manierismului
schizofrenic.
• Scrisul în ghirlandă; se întâlnește în schizofrenie.
• Scrisul suprapus -se întâlnește în schizofrenie.
c) Tulburările semanticii grafice

1. Paragramafismele: transpoziţia literelor şi a cuvintelor, substituţii, omisiuni

2. Neografismele – formaţii grafice inventate de pacient (corespund neologismelor);
se întâlnesc în schizofrenie, tulb. delirantă.

TULBURARILE DE IMAGINATIE
Tulburările cantitative

constau în:
• scăderea imaginaţiei (întâlnită în oligofrenii, demenţe, depresie).
• exaltarea imaginaţiei ( apare în intoxicaţii, episoade expansive,
tulburarea delirantă, schizofrenie paranoidă).

Mitomania sau pseudologia fantastică Birnbaum apare în tulburarea de

personalitate histrionică.

Relatarea mitomană se caracterizează prin următoarele aspecte:

• - interlocutorul sesizează irealitatea conţinutului (organizarea romanescă a
trăirii)
• - subiectul îşi clădeşte imaginea de sine pe baza intuiţiei dorinţelor şi
aşteptărilor auditoriului despre sine (alibiul existenţial)
• - trecerea de la simpla exagerare până la fabulaţia cea mai amplă
(suprasemnificarea).
• - subiectul consideră că nu poate realiza o legătură interumană decăt prin
intermediul fabulaţiei (conduita de teamă).

Tulburările calitative ale imaginaţiei

• Simulaţia: reprezintă falsificarea adevărului în privinţa stării de sănătate.
• Metasimulaţia: după un episod psihotic acut real, pacientul refăcut
perseverează în acuzele sale anterioare.
• Suprasimulaţia: amplificarea simptomatologiei unei afecţiuni somatice sau
psihice preexistente.
 • Disimularea: ascunderea unor simptome psihice sau somatice, ori a unei boli,
pentru a se sustrage de la tratamentul obligatoriu;

TULBURARILE CONSTIINTEI

Semiologia conştiinţei

• Conştiinţa este procesul de reflectare a propriului eu şi a lumii înconjurătoare

(psihologic).
• Medical, conştiinţa reprezintă capacitatea de apreciere corectă a mediului şi a
propriei persoane, capacitate strâns legată de funcţionarea normală a
proceselor mentale şi care se manifestă numai în perioada în care subiectul
este treaz .

Tulburările cantitative ale conştiinţei

• obtuzie - imprecizie, dificultăţi asociative, pierderea mobilităţii ideative;

• hebetudine - perplexitate, detaşare, indiferenţă faţă de situaţia în care se află;
• torpoare - dezorientare uşoară, hipokinezie, reducerea iniţiativei,
indiferentism, apatie;
• obnubilare - orientare incompletă şi dificilă în spaţiul imediat, bradipsihie,
bradikinezie, informaţii vagi despre propria persoană;
• stupoare - activitatea psihomotorie pare suspendată, răspunde numai la
stimuli foarte puternici;
• sopor - reacţiile la stimuli senzoriali foarte reduse, somnolenţă accentuată;
• coma - apsihism: pierderea completă a conştiinţei, se realizează prin disoluţia
funcţiilor de relaţie şi conservarea uneori relativă a funcţiilor vegetative.

Tulburările calitative ale conştiinţei

 • Starea crepusculară - îngustarea câmpului clarităţii conştiinţei în diferite
grade, cu debut şi sfârşit brusc, cu menţinerea automatismelor motorii, cu
posibilitatea de efectuare a unor acte complexe.
• Confuzia mintală (starea confuzională, deliriumul) constă în modificări ale
conştiinţei cu caracter tranzitoriu. Are loc o denivelare a conştiinţei în diferite
grade (torpoare, obnubilare, coma). Prezintă dezorientare în spaţiu şi timp,
tulburări masive de percepţie, terifiante; evoluează pe fondul unei anxietăţi
marcate; apar idei delirante polimorfe şi fragmentare, absurde. Asociază
uneori febra şi deshidratare.
• Starea oneiroidă este caracterizată prin infiltrarea construcţiilor visului în
gândirea vigilă la care pacientul asistă, nu participă; amestec între fragmente
ale realităţii reflectate şi reprezentări senzoriale plastice.
• Starea amentivă are o simptomatologie polimorfă. Conştiinţa propriului eu
este profund alterată, prezintă dezorientare totală, incoerenţa ideativă este
maximă, vorbirea este ininteligibilă, agitaţia este dezordonată, de obicei în
limitele patului.
• Depersonalizarea poate viza impresia de schimbare psihică numită esanimare
sau schimbare somatică, desomatizare.
• Derealizarea reprezintă impresia (sentimentul) de înstrăinare, îndepărtare şi
nonfamiliaritate a realităţii trăite anterior. Pacietul are sentimentul iluzoriului,
irealităţii.

TULBURARILE AFECTIVITATII
Ansamblu de manifestari psihice care reflecta realitatea prin trairi pozitive si negative
Afectivitatea bazala: stari afective elementare, emotii, dispozitii
Afectivitatea elaborata: sentimente, pasiuni

Starea de afect

 incarcatura emotionala puternica,

 debut brusc, directe, neelaborate,

 desfasurare furtunoasa, efecte dezorganizate asupra comportamentului
  modificari neurovegetative,

 capacitate scazuta de coordonare a raspunsurilor

 ingustarea campului constiintei (in conditii patologice)

Emotia 

 Sistem motivational complex

 Rasunetul afectiv al raportului dintre subiect si obiecte, fiinte, fenomene, 

 Au manifestare spontana, scurta sau lunga;

 Intensitate mai mica decat starea de afect

 Apreciere logica de catre pacient

Emotii 

 pozitive: placerea, bucuria, satisfactia       

 negative:neplacere, tristete, frica

Emotii 

stenice: cresc capacitatea la efort              

astenice: scad rezistenta la efort  

Dispozitia 

 Stare afectiva generala, de fond, este o caracteristica permanenta, 

 Durata, intensitate medie/mica;

 Reflecta starea de moment

 Este rezultanta tuturor impulsurilor, extero, intero si proprioceptive

 Determinata de gradul de adaptare la ambianta 

Sentimente

 Trairi emotionale complexe, stabile si generalizate (de lumga durata)

 Realizeaza trairea raportului insului cu ambianta

 Influenteaza conduita, sunt interiorizate
  Implica procesele motivationale

Pasiuni 

Modificare  intensa de lunga durata a dispozitiei
Implica:

  participare afectiva si cognitiva stabila

 amplitudine mai mare          

 angajare mai puternica                  

 puternic instrumentate volitional 

Tulburari cantitative 

 Hipotimia: scaderea in
Grade diferite a tensiunii afective si a elanului vital, expresivitate mimica redusa.
    - apare in oligofrenie, demente, TCC         

 Detasarea = distantarea in relatiile inter-personale datoria absentei varibile a i
mplicarii emotionale - apare in schizofrenie, dementa, tulb de pesonalitate antisociala

 Anhedonia = lipsa placerii: apare in depresie, schizofrenia (simptome negativ
E)

 Alexitimia = dificultatea de descriere sau constientizare si traire deplina a pro
priilor emotii si sentimente. Intervine in mecanismul de somatizare a afectelor in p
atologia psihosomatica. 

 Indeferentism afectiv = scaderea foarte accentuata a tonusului afectiv si a cap

acitatii de rezonanta afectiva la ambianta.

    - se manifesta prin inexpresivitate mimico-pantomimica.

    - apare in oligofrenii profunde, demente, catatonie, Sk reziduala 

 Atimia = lipsa totala afectiva a interesului fata de sine si ambianta.

    - apare in depresie, Sk reziduala
Depresia

 Puternica traire a unei dureri morale

 Participare afectiva intensa

 Inutilitate, devalorizare

 Dispozitie deprimanta, 

 Ideatie lenta, continut trist

 Inhibitie  motorie marcata sau neliniste anxioasa 

 In tot ce simte intrezareste nenorocirea, prevestirea de rau

 Mimica si pantomimica concordante: hipomobila, comisuri bucale coborate,
omega, cap plecat, corpul incovoiat, bratele pe langa corp inerte,

 Diminuarea pragului dispozitional

 Lipsa oricarei placeri,

 Lipsa chefului de viata,

 Scaderea pana la pierderea randamentului profesional,

 Disfunctionalitate familiala

 Retragere sociala

 Modificari ale instinctelor 
  Modificari ale somnului si apetitului 

Anxietatea

 Teama fara obiect,difuza, irationala, cu neliniste psihica si motorie

 Asocieaza neliniste psihomotorie si rasunet neurovegetativ

 Este deprinsa de concret, nedistincta

 Proiectata in viitor

 Este mai mult potentiala decat actuala (anticipativa)

 Insoteste de cele mai multe ori depresia

Tipuri de anxietate

 Anxietatea liber flotanta (generalizata): nu

se focalizeaza, invadeaza existenta cotidiana a persoanei;

 Paroxismele anxioase: atacul  de  panica, anxietate acuta, critica, episodica,

cu senzatie de moarte iminenta,

 Asociaza simptome somatoforme

 Anxietatea focalizata: fobica,

(situatii generatoare pe care  incearca sa le evite) mai degraba tulb de gandire

Anxietatea - Manifestari somatoforme

 Cardiovaculare:Tahicardie, palpitatii

 Cresterea tensiunii arteriale

 Gastrointestinale: greata, uscaciunea gurii

 Cresterea tranzitului intestinal

 Respiratorii:lipsa de aer, senzatie de sufocare

 Senzatie de “NOD IN GAT”

Anxietatea - Alte manifestari 

 Tremuraturi 

 Fatigabilitate
  Transpiratii, frisoane

 Ameteli, cefalee

 Parestezii

 Dilatare pupilara 

 Mictiuni frecvente (polakiurie)

Hipertimia pozitiva

 Hipomanie, Euforie  (Manie, Episod expansiv)

 Incarcatura afectiva pozitiva,

 Exagerarea dispozitiei: veselie

 Stare de plenitudine, bine general, 

 Sanatate, putere,

 Fuga de idei, logoree

 Glume contagioase,

 Mimica expansiva, bogata, gesturi largi

 Tendinta de supraapreciere

 Exacerbarea tendintelor sau trebuintelor (in special sexuale)

 Polipragmazie 

 Apare dupa succese de mica amplitudine

 Episoade expansive, Tulburarea afectiva bipolara I si II,  ASC cerebrala;
Labilitatea afectiva

 Reprezinta variatii afective intre polul pozitiv si negativ,
o alternanta a dispozitiei

 Apare in tulburari de personalitate, manie, intarzieri mintale. 

 Incontinenta  afectiva- trecerea brusca, incoercibila de la o
stare emotionala la alta.

 Apare in demente  

Disforia 
  Stare mixta, dispozitie depresiv anxioasa,
de rau general, disconfort somatic, neliniste, ce asociaza logoree, excitabilitate cre
scuta, impulsivitate, comportament coleros.

 Apare in perioade intercritice in epilepsie,  alcoolici cronici (dependenta de alc
ool), abstinenta la toxicomani, tulburari de personalitate (cluster B).

Tulburari calitative

 Paratimia = afectivitate paradoxala, 

   Reactii afective aberante si inadecvate fata de situatii sau evenimente. Apare in Sk.

     Inversiunea  afectiva: stari afective ostile, sentimente negative, aberante 

fata de persoane apropiate. Apar in schizofrenie.

   Ambivalenta  afectiva  coexistenta unor stari afective opuse calitativ fata

de aceeasi persoana sau situatie. Apare in Sk

Afectivitatea reprezinta un ansamblu de manifestari psihice care reflecta realitatea

prin trairi pozitive si negative

Afectivitate bazala
- starea de afect
- emotiile
- dispozitia

Afecte elaborate
- sentimente
- pasiuni

Afectivitate bazala
Starea de afect – se caracterizeaza printr-o incarcatura emotionala puternica, debut
brusc, afecte directe, neelaborate, desfasuroare furtunoasa si dezorganizatoare asupra
comportamentului, insotite de modificari neurovegetative, au o capacitate scazuta de
coordonare a raspunsurilor si uneori conduc la ingustarea campului constiintei
Exemple de afecte: furie, manie
Emotiile – reflecta un rasunet afectiv al raportului dintre subiect si obiecte, fiinte,
fenomene, cu manifestare spontana, lunga sau scurta si cu intensitate mai mica decat
starea de afect, aprecierea rasunetului afectiv al evenimentelor cu care se confrunta
persoana e logica. Emotiile pot sa fie pozitive (stenice) - placere, bucurie, satisfactie
sau negative (astenice) - neplacere, tristete, frica
Stenic / astenice – emotiile stenice sunt emotii pozitive, pentru ca exista o legatura cu
soma, asa ca intr-o stare de bucurie si organele noastre interne functioneaza mai bine,
fluxul sangvin este mai bun si ne simtim mai plini de energie. La cele astenice scade
irigarea creierului si a organelor interne si ne simtit mai fara vlaga. Cand avem emotii
astenice, ne scade si rezistenta la efort.
Dispozitia – este o starea afectiva generala de fond, este o caracteristica permanenta,
avand o durata mai mare, intensitate medie sau mica si reflecta starea de moment si e
rezultanta tuturor impulsurilor intero si proprioceptive si e determinata de gradul
nostru de adaptabilitate la ambianta. Cand ne aflam intr-o situatie confolictuala,
dispozitia este negativa.

Afecte elaborate

Sentimentele – trairi emotionale complexe, stabile si generalizate, ele sunt

interiorizate şi influenţează conduita.
Pasiunile - presupun o amplitudine mai mare, o angajare mai puternică din partea
individului şi sunt puternic instrumentate voliţional.

Tulburarile cantitative ale afectivitatii

HIPOTIMIA
= se refera la scaderea in grade diferite a tensiunii afective si a elanului vital, insotita
de expresivitate mimica redusa, poate sa apara in oligofrenie, dementa, traumatisme
cranio-cerebrale
= Tipuri de hipotimie: detasare, anhedonia, alexitimia, indifirentismul afectiv
(aplatizarea afectiva), atimia

Detasarea – distantarea in relatiile personale, din cauza abentei variabile a implicarii

emotionale, apare in schizo, dementa, tulburarea de personalitate antisociala, e o
absenta a implicarii emotionala fata de anumite persoane sau fata de anumite situatii,
evenimente
Anhedonia – lipsa placerii, scaderea interesului si a placerii, apare in depresie, poate
sa apara si in schizo la debutul ei
Alexitimia – dificultatea de descriere si constientizare si traire deplina a propriilor
emotii si sentimente, intervine in mecanismul de somatizare a afectelor, in patologia
psihosomatica. Nu poti sa-ti descrii si sa-ti constientizezi propriile emotii.
Indifirentismul afectiv / aplatizarea afectiva – se refera la scaderea foarte accentuata
a tonusului afectiv si a capacitatii de rezonanta afectiva la ambianta. Inexprivitate
mimico-pantomimica, apare in schizo, oligofrenie, dementa, catatonie (stare de fixare
a corpului, rigiditate musculare, manifestari psihomotorii, sunt inerti, pot sa stea in
pat, stupor catatonic, adopta pozitii incomode, pe care le mentin mult timp).
Atimia – lipsa totala afectiva a interesului fata de sine si fata de ambianta, apare in
depresie si in schizo
Anestezia psihica dureroasa - nu se poate bucura, intrista, indusa. Nu mai poate simti
intens afectiunea pentru persoanele apropiate, pierde capacitatea de rezonanta
afectiva, se intalneste in depresie, ar vrea sa se bucure, dar nu poate, sufera din cauza
asta, culmineaza prin raptus melancolic, parca ar vrea sa se pedepseasca, se loveste.

HIPERTIMIA
= cresterea in intensitate a trairilor afective, poate sa fie negativa (depresie si
anxietate) sau pozitiva (euforia, intalnita in episodul expansiv)

1. Hipertimia negativa: depresia si anxietatea

Depresia – este o puternica traire a unei dureri morale, individul participa intens (nu e
o hipotimie), puternici trairi negative, sentimente de inutilitate, devalorizare, persoana
se simte inutila, lipsita de valoare, este foarte deprimata, ideatia este lenta, continutul
trist, poate sa aiba idei de incapacitate, idei de negatie, idei hipocondriace, idei de
culpabilitate, inhibitie motorie marcata sau neliniste anxioasa, el vede jumatatea goala
a paharului, mimica si pantomimica reflecta starea depresiva, capul plecat, corp
incovoiat, brate inerte, mers cu pasi mici si cu balans aproape inexistent al mainilor pe
langa corp. Se refera la diminuarea pragului dispozitional si la lipsa chefului de viata,
anhedonie si apare o scadere a randamentului profesional, disfunctionalitate familiala,
retragere sociala, scaderea instinctelor, inapetenta, scade libidoul, modificarile
somnului, in sensul adormirii cu dificultate si trezire devreme sau vise foarte urate cu
treziri repetate pe timpul noptii. Sunt si persoane cu depresie care au hipersomnie dar
la trezire au astenie fizica. Pot avea si idei de suicid.
Anxietatea – teama difuza, fara obiect, difuza, irationala, proiectata in viitor, se
caracterizeaza prin nelinsite psihica si motorie si are un rasunet neurovegetativ,
insotita de palpitatii, impresia de lipsa de aer, senzatia de constrictie toracica, senzatie
de balonare, ghem in stomac, teama proiectata in viitor si este mai mult potentiala
decat actuala, el isi face foarte multe griji din orice. Anxietatea insoteste si depresia si
intr-un episod depresiv apar stari de anxietate si atacuri de panica. Este desprinsa de
concret, e proiectata in viitor si este anticipativa.

Tipuri de anxietate
Anxietatea liber flotanta (generalizata) – nu se focalizeaza si invadeaza existenta
cotidiana a persoanei, adica persoana e mereu nelinistita, nu se poate concentra la
activitate, isi face griji legate de sanatatea ei si a celor apropiati, legat de siguranta, in
legatura cu ziua de maine. Apar si simptome somatoforme, dar dispar.
Paroxismele anxioase (anxietatea paroxistica) = atac de panica, anxietate acuta,
critica, episodica, cu senzatie de moarte iminenta – apare in atacurile de panica,
apare brusc, atinge apogeu, manifestari neurovegetative si somatice, apoi cedeaza
repede. El isi face griji, ganduri, se teme sa nu faca AVC, infart, ajunge la spital,
crezand ca are o afectiune severa, dar cand intelege ca totul e psihic, merge la
psihiatru, psiholog. Aici sunt simptome somatoforme concentrate, simultan
Anxietatea focalizata (fobia) - exista un stimul fobic, care provoaca anxietatea.
Exemple: de caini, inaltime, de a merge cu liftul, de a merge la RMN. Adica fobia e
teama cu obiect. Cand se confrunta cu stimulul fobic, poate sa faca atac de panica.

Manifestari somatoforme ale anxietatii

Anxietatea are ca manifestari, pe langa teama, o serie de manifestari somatoforme,
tulburari neurovegetative, care se produc din cauza activitatii crescute a sistemului
neurovegetativ simpatic: manifestari cardiovasculare (tahicardie, simte palpitatie, ii
creste tensiunea, mai ales in atac), senzatia gastro (greata, uscaciunea gurii, balonarea,
cresterea tranzitului), respiratorii (nod in gat, sufocare), pot aparea tremuraturi,
fatigabilitate, transpiratii, frisoane, ameteli, cefalee, parestezii, dilatare pupilara,
furnicaturi la nivelul mainilor, mictiuni frecvente.

2. Hipertimia pozitiva: hipomania si disforia

Hipomania (euforie) - (hipomania este ca un episodul expansiv, dar in miniatura) - la

inceput e hipomanie, stare incipienta, incarcatura afectiva pozitiva, dispozitie vesela,
exista o stare de bine generala. In stari mai accentuate: dispozitie exagerat de vesela,
euforica, se trece la iritabilitate marcata, de la euforie, sentiment de putere, energie
crescuta, sanatate, pacientul are logoree, dar uneori poate avea si fuga de idei, tendinta
de supraapreciere, polipragmazie si apare dupa succese de mica amplitudine, in
episoade expansive, tulburare bipolara. Exista o labilitate intre pozitiv si negativ, el
poate trece de la ras la tristete, apare in tulburari de personalitate, border, antisociala,
intarzieri mentale.
Disforia - este o stare mixta, dispozitie depresiv-anxioasa, de rau general, disconfort
somatic, neliniste, logoree, excitabilitate crescuta, impulsivitate. Apare intre crizele
de epilepsie, la alcoolicii cronici, abstinenta la toxicomani, tulburare cluster B
(border, narcisic, histri, antisoc)

Tulburarile calitative ale afectivitatii

Paratimia - reactii afective aberante si inadecvate fata de situatii sau evenimente

Inversiunea afectiva - persoana in cauza manifesta sentimente afective, aberante,
pentru cineva apropiat, pentru care ar trebuie sa nutreasca dragoste
Ambivalenta afectiva - se refera la coexistenta unor stari afective opuse, fata de
aceeasi persoana si situatie, ei simt si dragoste si ura pentru aceeasi persoana
 Tabloul clinic al
episodului expansiv și hipomaniacal
 Episodul expansiv (maniacal) se caracterizează prin:

¡ Stare afectivă pozitivă de intensitate crescută, veselie, euforie sau iritabilitate

(prezentă în cea mai mare parte a zilei, pe parcursul a cel puţin 7 zile).
¡ Labilitate emoţională care reprezintă variaţii afective între polul pozitiv şi negativ,
o alternanţă a dispoziţiei între veselie şi tristeţe.
¡ Viraj afectiv care reprezintă trecerea bruscă de la o stare de bună dispoziţie, la
iritabilitate şi furie, însoţite uneori de manifestări heteroagresive.
¡ Stare de bine general, de sănătate şi putere,
¡ Fugă de idei (asociaţii după rimă şi asonanţă), logoree (ritm al vorbirii accelerat,
presiunea de a vorbi continuu, discurs greu de interrupt).
¡ Lipsa puterii de concentrare, atenţia este uşor de distras de către stimuli irelevanţi.
¡ Glume contagioase,
¡ Tendinţa de supraapreciere, de autovalorizare; încredere crescută în propriile
forţe.
¡ Familiaritate excesivă.
¡ Exacerbarea tendinţelor sau trebuinţelor (în special sexuale)
¡ Mimică expansivă, bogată, gesturi largi
¡ Vestimentaţie viu colorată cu accesorii mari.
¡ Polipragmazie ( activitate multiplă, dezordonată)
¡ Implicare în activităţi riscante sau care pot avea consecinţe nedorite datorită
superficializării judecăţii (afaceri riscante, călătorii inexpectate, cheltuieli şi
cadouri exagerate).
¡ Agitaţie psihomotorie
¡ Dezinhibiţie pulsională manifestată în plan sexual şi alimentar.
¡ Necesitate redusă de somn (doarme 2-3 ore/noapte şi nu se simte obosit) ,
insomnii.
În episoadele expansive cu manifestări psihotice există: idei delirante concordante cu
dispoziţia, de tip expansiv şi halucinaţii. Uneori sunt prezente şi urmatoarele: idei
delirante incongruente cu dispoziţia (de persecuţie, urmărire şi prejudiciu),
manifestări
catatonice, derealizare şi depersonalizare. Durata acestor manifestări psihotice trebuie
să
fie sub două săptămâni în absenţa tulburărilor afective predominante.
Idei delirante expansive:
¡ Idei delirante de mărire (grandoare) şi bogaţie care se referă la convingerea
pacientului că are calităţi deosebite sau o avere considerabilă.
¡ Idei delirante de invenţie care se referă la convingerea neconformă cu realitatea
a pacientului că a elaborat planuri, proiecte sau aparate de interes major pentru
omenire.
¡ Idei delirante de reformă se referă la planuri filantropice, pace universală şi
veşnică.
¡ Idei delirante de filiatie care constau în convingerea bolnavului că este
descendent din familii renumite.
¡ Idei delirante erotomane care reprezintă convingerea bolnavului că este iubit de
o persoană superioară.
¡ Idei delirante mistice: pacientul consideră că este purtătorul unei misiuni
religioase.
Perturbarea de dispoziţie şi simptomele asociate sunt suficient de severe
pentru a determina o deteriorare semnificativă în activitatea profesională, în
relaţiile sociale sau cu membrii familiei ori să necesite internarea în spital a
persoanei.
Toate simptomele menţionate anterior nu se datorează vreunui medicament,
consumului de alcool, droguri sau de substanţe toxice şi nici vreunei condiţii
medicale generale (de ex. hipertiroidia).

1.2. Tabloul clinic al episodului hipomaniacal

Episodul hipomaniacal se caracterizează prin: dispoziţie euforică, expansivă sau
iritabilă (care durează cel puţin 4 zile), stimă de sine exagerată sau grandoare,
scăderea
nevoii de somn, distractibilitatea atenţiei, presiunea de a vorbi, implicare excesivă în
activităţi care presupun riscuri, nelinişte, modificare în funcţionarea persoanei.
Perturbarea dispoziţiei si modificarea în funcţionare sunt observabile de către alţii.
Episodul nu este suficient de sever pentru a cauza o deteriorare semnificativă în
funcţionarea socială sau profesională, ori pentru a necesita spitalizare şi nu există
elemente psihotice
Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe (de ex,
un drog de abuz, un medicament, sau alt tratament) ori unei condiţii medicale
generale
(de ex , hipertiroidismul)

 Tabloul clinic al episodului depresiv

 durata - min 2 săptămâni,
 dispoziţie depresivă sau iritabilă,
 sentimente de neajutorare şi de lipsă de speranţă
 sentimente de inutilitate, culpabilitate,
 autostimă scăzută,
 scăderea interesului şi a plăcerii,
 scăderea/creşterea apetitului alimentar,
 insomnie sau hipersomnie,
 lentoare psihomotorie (rar, agitaţie psihomotorie),
 fatigabilitate,
 lipsa energiei,
 scăderea capacitǎţii de concentrare,
 hipomnezie,
 bradipsihie ( scăderea ritmului şi fluxului gândieii, a forţei de
reprezentare, a imaginaţiei şi diminuarea capacităţii de concentrare şi
memorare),
 idei cu conţinut negativ: de inutilitate, incurabilitate şi incapacitate,
 ideaţie suicidară şi tentative de suicid;
Asociate episodului depresiv: stări de anxietate, atacuri de panică, abuz de
substanţe şi alcool, acuze somatice multiple (cefalee, dureri de membre şi de spate,
ameţeală, furnicături, constipaţie), idei delirante de sărăcie, ruină, pierdere şi
persecuţie.
 Simptomele determină o deteriorare semnificativă clinic cu afectarea
funcţionării persoanei în plan social, profesionaJ sau în alte domenii de activitate
importante.

Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe (de

ex., abuz de drog sau medicament) ori al unei condiţii generale medicale (de ex.,
hipotiroidism);

Simptomele nu sunt explicate mai bine de doliu, adică patologie determiinată

de pierderea unei fiinţe iubite.
În funcţie de numărul, tipul şi intensitatea simptomelor, dar şi de gradul de
afectare a funcţionării persoanei în plan social, familial şi profesional, episodul
depresiv se clasifică în: uşor, mediu şi sever.

Epsod depresiv uşor

 Fatigabilitate crescută
 Dispoziţie depresivă minim 2 săptămâni
 Pierderea interesului şi a plăcerii
 Reducerea elanului vital
 Dificultăţi în îndeplinirea activităţilor profesionale
Episod depresiv uşor fără simptome somatice:
Episod depresiv uşor cu simptome somatice alături de fenomenologia depresivă
apar şi simptome somatice cu: intensitate variabilă şi localizari multiple

Episod depresiv mediu

 Simptome cu un grad mai mare de severitate

 Un număr mai mare de simptome
 Evoluţia minim 2 săptămâni
 Invalidare socială şi familială
Ep depresiv mediu fara simptome somatice
Ep depresiv mediu cu simptome somatice: intensitate mai mare, nr crescut de
acuze somatice.
Episod depresiv sever fără simptome psihotice

 Simptome depresive elocvente

 Sentimente de culpabilitate, devalorizare
 Agitatie sau lentoare marcată
 Riscul suicidar
 Invalidarea profesională, socială şi familială
 Se presupune prezenţa sindromului somatic

Episod depresiv sever cu simptome psihotice

 Simptome depresive asociate cu:

 Ideaţie delirantă: ruină, sărăcie, negaţie, culpabilitate, incapacitate
 Halucinaţii auditive: verbale comentative (voci care îl acuză, îl condamnă).
 Halucinaţii olfactive: miorosuri dezagreabile
 Bradikinezie până la stupoare

Elemente cu specificitate de vârstă (după Kaplan & Sadock, 2001)

Depresia se poate prezenta diferit la diferite varste.
 Prepubertar – acuze somatice, agitaţie, halucinaţii auditive (o singură voce),
tulburări anxioase și fobii
 Adolescenţă – abuz de substanţe, comportament antisocial, neliniste, chiul,
dificultăţi scolare, promiscuitate, sensibilitate crescută faţă de rejecţie, igienă
precară.
 Varstnici – deficite cognitive (hipomnezie, dezorientare, confuzie),
pseudodemenţă sau sindromul demenţial al depresiei, apatie, distractibilitate.

3.Particularități ale interviului cu pacienții depresivi

 Tinând cont că pacientul depresiv prezintă bradipsihie, nu comunică spontan şi

răspunde cu latenţă şi monosilabic, întrebările directe, concrete, cu răspuns
 închis sunt mai eficiente şi trebuie sa fie repetate acolo unde situaţia o impune
(Dormiţi noaptea?, Aveti poftă de mâncare?);

 Uneori pacienţii depresivi nu acuză o modificare a dispoziţiei, în schimb se

plâng de: acuze somatoforme, insomnii, tulburări de apetit şi modificări în
greutate. Întrebările trebuie să investigheze interesele şi dispoziţia.

 Întrebările trebuie să evidenţieze ideaţia cu conţinut negativ ( ideaţia depresivă

de inutilitate, incapacitate, incurabilitate şi de culpabilitate);

 Întrebările trebuie să investigheze dacă sunt prezente simptome psihotice: idei

delirante de persecuţie, negaţie, sărăcie sau halucinaţii.

 Trebuie investigată şi ideaţia suicidară: (ex. Aţi avut vreodată impresia cǎ

viaţa nu are sens, că nu merită să fie trăită? ; Aţi avut vreodată intenţia să vă
faceţi rău?); Nu ezitaţi să întrebaţi pacienţii dacă s-au gândit la consecinţele
actului suicidar;

 Pacienţii depresivi trebuie încurajaţi şi interviul trebuie să fie suportiv,

atitudinea şi discursul vostru să fie de incurajare şi de reasigurare pentru a
îmbunătăţii comunicarea. Pacienţii depresivi trebuie să fie valorizaţi şi
apreciaţi pentru calităţile pe care le au.