TULBURĂRILE

AFECTIVITĂȚII

Disciplina Psihiatrie
Departamentul Neuroștiințe Clinice
Facultatea de Medicină UMF Carol Davila
 Cuprins

● Afectivitatea, stările de afect, dispoziția, emoțiile

● Anxietatea

● Depresia

● Suicidul

● Euforia
 Tipuri de afectivitate

● Există două nivele ale afectivitații, sub raportul complexitații

și motivației:
● Afectivitate bazală și afectivitate elaborată
 Afectivitatea bazală

● Corespunde emoțiilor primare și dispoziției

● Generarea acesteia pornește de la motivații înnăscute, apropiate

de viața instinctivă care trec apoi sub control voluntar
● Baza neurofiziologică este legată de formațiunile subcorticale și
de neurotransmițători: serotonină, noradrenalină, dopamină
 Afectivitatea elaborată

● Corespunde emoțiilor secundare: sentimente, pasiuni

● Se formează în cadrul sistemului de conditionare-învătare prin

opțiuni axiologice, culturale și sociale: estetice, etico-morale,
filozofice, politice
● Apare în stransă legatură cu procesele gândirii: interpretare,
evaluare, comparare, alegere, precum și cu procesele memoriei
● Baza neurofiziologică se află la nivel cortical
 Terminologie

● Afect – reacție emoțională la o experiență

● Emoție – experiențe subiective asociate cu modificări fiziologice

● Sentiment – fază conștiență a activității nervoase

● Dispoziția – emoție pervazivă și susținută, considerate același

construct, emoția are durată scurtă, dispoziție durata lungă
 Stările de afect

● Sunt manifestări explozive, cu efect dezorganizator asupra

comportamentului, însoțite de modificări mimico-pantomimice și
tulburări vegetative

● Polarizează câmpul conștiinței în jurul evenimentului conflictual și sunt

caracterizate prin răspunsul inadecvat și prin activitatea psihomotorie

● Exemple: furia, frica

 Dispoziția
● Definiție: este acel tonus afectiv fundamental, manifest în toate instanțele
emoționale și instinctive, care oferă fiecăreia dintre stările noastre
sufletești o tonalitate agreabilă sau dezagreabilă, oscilând între cei doi
poli extremi ai plăcerii și durerii (Delay)

● Elemente definitorii
○ Dispoziția bazală
○ Stabilitate/instabilitate/fluctuații
○ Capacitate de rezonanță afectivă
○ Gradul de adecvare al fluctuațiilor de dispoziție
 Tulburări ale dinamicii dispoziției

● Rigiditatea afectivă este reprezentată de conservarea în timp,

contradictorie cu schimbările obiective, situaționale, a unei
structuri afective
● Se traduce în principal printr-o disfuncție majoră a personalității,
antrenând o rigiditate a sistemului de credințe și valori, motivații
etc care duc la reacții inadecvate la solicitările externe
● Apare la anumite tulburări de personalitate
● Sărăcirea afectivă este reprezentată de scădereă implicării emoționale,
detașarea sau pierderea relațiilor interpersonale

● Apare în: schizofrenie, demențe, stări confuzionale, tulburare de

personalitate de tip antisocial

● Indiferentism afectiv (athimhormie) este reprezentat de scăderea

accentuată a tonusului afectiv și a capacității de rezonanță afectivă la
ambianță

● Apare în: schizofrenie, întârziere mintală, demențe, stări confuzionale

● Labilitatea emoțională se caracterizează prin variații frecvente ale dispoziției,
fără legătură cu mediul

● Poikilotimie – variații ale dispoziției legate doar de starea afectivă a celor din jur

● Incontinența afectivă – trecerea bruscă, incoercibilă, de la o stare emoțională la

alta

● Apar în: episoadele maniacale, întârzierea mintală, demențe, tulburări de

personalitate
● Extazul – stare paroxistică de bucurie intensă, în timpul căreia
subiectul rupe comunicarea cu mediul. Este însoțit de o
pantomimică ce exprimă această trăire inaccesibilă celorlalți
● Poate apărea în: tulburările de personalitate, tulburarea
delirantă cu tematică mistică
 Tulburări ale emoțiilor elaborate

● Paratimiile – modificări predominant calitative ale emoțiilor elaborate,

caracterizate prin inadecvarea extremă, față de context, a dispoziției,
sentimentelor, trăirilor afective

● Apar în: schizofrenie, demențe, tulburare delirantă

● Inversiunea afectivă se manifestă ca o schimbare a sentimentelor pozitive, firești

(avute de subiect înaintea îmbolnăvirii, față de persoane apropiate, din familie, pe
care le iubea) în sentimente negative, ostile

● Apare în: schizofrenie, tulburare delirantă (de persecuție, de gelozie)

● Ambivalența afectivă constă în trăirea simultană a doua sentimente
antagoniste: dragoste/ură, dorința/teama – într-un amestec
indestructibil

● Apare în: schizofrenie

 Hipertimiile

● Reprezintă o creștere a încărcăturilor afective, care antrenează

variații importante ale dispoziției, activității, comportamentului
● Anxietatea

● Fobiile

● Depresia

● Euforia
 Anxietatea

● Definită ca “teama fără obiect” (Janet) manifestată prin:

○ Neliniște psihomotorie
○ Modificări vegetative
○ Disfuncții comportamentale

● contribuie la activarea mecanismelor de alertă ale organismului și la

pregătirea pentru acțiune
● în fața unei situații nou apărute anxietatea ne ajută, în mod obisnuit,
să ne adaptăm: mobilizare a forțelor
 Anxietatea patologică

Anxietatea patologică prezintă următoarele caracteristici:

● Este nemotivată

● Se referă la un pericol iminent și nedeterminat, față de care apare o atitudine de

așteptare (stare de alertă)

● Este însoțită de convingerea neputinței și de dezorganizare în fața pericolului

● Asocierea unei simptomatologii vegetative generatoare de disconfort somatic

● Se declanșează astfel un cerc vicios prin care anxietatea se autoîntreține

 Circumstanțe patologice ale anxietății

Anxietatea se întâlnește în următoarele circumstanțe patologice:

● Tulburările anxioase

● Depresie

● Schizofrenie, tulburare delirantă și alte tulburări psihotice

● Demențe
 Echivalențe somatice ale anxietății

● Excitarea sistemului nervos simpatic

○ Paloare
○ Midriază
○ Transpirații

● Simptome gastro-intestinale
○ Gură uscată
○ Scăderea apetitului alimentar
○ Dificultăți de deglutiție
○ Crampe abdominale
○ Diaree
● Simptome respiratorii
○ Respirație dificilă
○ Tahipnee
○ Senzație de constricție toracică

● Simptome cardio-vasculare
○ Tahicardie
○ Creșteri ale tensiunii arteriale
○ Jena precordială
● Simptome genito-urinare
○ Micțiuni imperioase și frecvente
○ Tulburări de erecție
○ Disconfort menstrual

● Simptome neuro-musculare
○ Tremor fin al extremităților
○ Dureri musculare

● Tulburări de somn – mai ales insomnii de adormire

 Tipuri de anxietate

● Anxietatea liber flotantă – generalizată, nefocalizată, invadează viața subiectului

● Atacul de panică – anxietate acută, intensă, în crize paroxistice

● Anxietatea focalizată sau fobiile – teama irațională, patologică, față de stimului

inofensivi (obiect, situație, fenomen) față de care subiectul are critică și față de
care dezvoltă atitudini de evitare
○ Exemple: fobiile simple, fobia socială
 Depresia

● Definiție – o prăbușire a dispoziției bazale, cu actualizarea

trăirilor neplăcute, triste, amenințătoare
● Sindromul depresiv include:
○ Dispoziția depresivă
○ Încetinirea proceselor gândirii
○ Lentoare psihomotorie
○ Simptome somatoforme
 Simptomele depresiei

● Dispoziția depresivă este trăită ca “tristețe vitală” (Schneider),

pierderea sentimentelor, golire și neliniște interioară

● Încetinirea proceselor gândirii este exprimată de

○ Incapacitate decizională
○ Conținut ideativ depresiv, ruminații

● Ideația poate lua forma ideilor delirante de culpabilitate, de inutilitate,

de ruină, gânduri recurente de moarte
● Lentoarea psihomotorie este caracterizată prin:
○Încetinirea mișcărilor
○Scăderea expresiei și mobilității mimice (hipomimie,
amimie)
○Dificultate de verbalizare (de a vorbi)
○Tendință de a se complace în activități fără scop (inerție
psihomotorie)
● Simptomele auxiliare de expresie somatică se traduc printr-o tulburare a
vitalității: astenie, lipsa de vigoare fizică, insomnie, inapetență și scadere în
greutate, tulburări ale dinamicii sexuale

● Tulburările somatice: hiposalivație, dureri epigastrice, meteorism,

constipație sau diaree, greutate în respirație, disconfort precordial,
tulburări de ritm cardiac, amețeli, cefalee, dureri difuze în regiunea
tractului uro-genital. amenoree
 Tipuri de depresie

● Depresia este fenomenul psihopatologic cel mai frecvent

întâlnit în practică

● Se poate descrie o depresie de intensitate nevrotică și o

depresie mai severă, de intensitate psihotică
 Depresia de intensitate psihotica

● Elementele sindromului depresiv ating intensitatea psihopatologică

maximă, modificând personalitatea și comportamentul în sens
psihotic

● Apare în:
○ tulburarea depresivă majora (recurentă) – cu elemente psihotice
○ tulburarea bipolară – episod depresiv sever cu elemente psihotice
○ la debutul demențelor
 Depresia mascată

● Termenul se referă la depresiile al caror tablou clinic este dominat de

simptome fizice

● Este definită ca boală depresivă în care simptomele somatice ocupă primul

plan sau în care simptomele psihice sunt în al doilea plan

● În practică poate întârzia diagnosticul unei depresii și deci tratamentul

corect al acesteia
 Depresia și bolile somatice

● Simptome depresive semnificative clinic sunt decelabile la aproximativ

12-36% dintre pacienții cu boli somatice

● Daca prezintă o tulburare depresivă, ea trebuie tratată ca o condiție

independentă

● Depresia trebuie identificată și tratată concomitent cu o afecțiune

somatică, întrucât influențează atât evoluția bolii somatice cât și
calitatea vieții pacientului respectiv
 Depresia și bolile somatice

● Când o tulburare depresivă este comorbidă cu o boala somatică se

pot întâlni următoarele situații:
● Boala somatică determină depresia – de ex. hipotiroidia

● Boala somatică poate determina depresia ca o reacție psihologică –

de ex la persoanele care au cancer (deși pot interveni și mecanisme
biologice)
● Boala somatică are radăcini comune cu depresia – de ex diabetul
(mecanisme fiziopatologice comune)
 Suicidul

● Suicidul (sui=de sine, cidium=omorator) semnifică orice caz în care

moartea rezultă direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ, făcut
de victimă însăși, care știe că trebuie sa producă acest rezultat (Durkheim)

● Noțiunea de suicid tinde să fie înlocuită cu cea de conduită suicidară, care

înglobează suicidul reusit, tentativele suicidare, ideile de sinucidere,
sindromul presuicidar
 Conduitele pseudosuicidare – falsele suiciduri

● Din definiția suicidului rezultă că se consideră ca atare acel

act căruia subiectul îi evaluează consecințele

● Implicit, nu vor fi cuprinse în această categorie decesele

survenite în timpul stărilor confuzionale (care sunt
accidentale), stările crepusculare epileptice, stările
demențiale
 Factorii de risc

● Contextul psihosocial poate juca un rol predictiv în suicid

● Principalii factori de risc:

○ Decesul unei persoane apropiate
○ Despărțiri recente, divorț, eșec sentimental
○ Evenimentele de viață psihotraumatizante, mai ales cele care implică umilirea
○ Somaj, schimbări sau conflicte profesionale
○ afecțiuni somatice cronice
○ Abuz de alcool
○ Izolare socială
 Tentativa de suicid

● Tentativa de suicid este o urgență psihiatrică!

● Tentativa de suicid poate fi repetată și reprezintă un factor major de risc de suicid!

● Tentativele suicidare sunt, aparent, sinucideri ratate din diverse motive: mijloace de
sinucidere inadecvate, intervenția unor persoane

● Datele statistice arată însă că există diferențe semnificative în ceea ce privește vârsta
și sexul celor care nu reusesc

● Tentativa de suicid pare avea cel mai adesea semnificația unei nevoi crescute de
afecțiune din partea anturajului, față de care subiectul se simte izolat, respins
 Echivalențele suicidare

● Sunt similare comportamentului suicidar prin caracterul simbolic, prin

tendința la autodistrugere, dar realizează o deturnare de la explicitarea
pentru sine și pentru ceilalți a actului:

● Automutilări

● Refuzul alimentar

● Refuzul tratamentului

● Așa numitele sinuciderii cronice: alcoolismul și toxicomaniile

 Euforia

● Euforia este reprezentată de o creștere a dispoziției, care are o tonalitate

afectivă pozitivă, expansivă - hipertimie pozitivă

● Trebuie făcută o distincție între euforia/veselia normală și cea simptom

(patologică)

● Ea nu apare izolată, ci în cadrul unui sindrom – sindromul maniacal:

○ dispoziție euforică
○ Accelerarea proceselor gândirii
○ Neliniște psihomotorie
○ Simptome somatoforme
● Dispoziția euforică este caracterizată prin bucuria de a trăi,
optimism debordant, sentimente de omnipotență și încredere
nelimitată în forțele proprii
● Dispoziția euforică prezintă o mare labilitate emoțională, subiectul
trecând rapid de la bucurie la stări de plâns, furie, agresivitate
● Accelerarea proceselor gândirii se manifestă prin:
○Accelerarea ritmului gândirii (tahipsihie)
○Accelerarea reprezentărilor mintale
○Fuga de idei, cu asociații superficiale, făcute intr-un mod
elementar (rime, jocuri de cuvinte)
○Hipoprosexie voluntară cu aparentă hiperprosexie spontană
● Exaltarea imaginativă se poate manifesta prin: idei de
invenție, de grandoare, mistice
● Limbajul reflectă dezorganizarea gândirii maniacale,
abundă în jocuri de cuvinte, onomatopee, ironii,
înlănțuite într-un flux continuu
 Hipomania

● Sindromul hipomaniacal este o formă atenuată a

sindromului maniacal
● Apare în: ciclotimie
 Disforia

● Disforia este reprezentată de o stare dispozițională de tip

depresiv asociată cu excitabilitate crescută și disconfort
somatic
● Subiectul prezintă agresivitate și impulsivitate crescute

● La acestea se adaugă uneori logoreea, anxietatea

● Apare în: episoadele mixte din tulburarea bipolară