PSIHIATRIE

(CURS 7 – 07.11.2018)

PSIHOGENIILE

PSIHOGENIILE – sunt reprezentate de afectiuni psihice si nevrotice, determinate de cauze multiple si

avand caracter comun, care poate fi influentat de factori somatici (favorizanti) si factori constitutionali genetici
(predispozanti). Aceasta grupa de afectiuni psihice cuprinde:

A. PSIHOZELE REACTIVE – afectiuni aparute in urma unor traume psihice si care reflecta logic
continutul trairilor psihice ale bolnavului. Se intalnesc:

1. Reactii psihice patologice – stari psihice care apar ca un raspuns la o trauma psihica traita,
caracterizata printr-o durata relativ scurta cu intensitate mare si legatura cu evenimentul care l-a declansat.
Aceste reactii psihice se impart in in:
o Reactii acute de soc (stupoare si agitatie reactiva).
o Reactii acute de subsoc (depresii reactive, reactii delirante, paranoice, paranoide, isterice).
Reactii acute de soc – apar ca urmare a unei traume psihice intense, in cadrul careia bolnavul
actioneaza ca un automat si cu amnezia lacunara a episodului (deces in familie, incendiu, cutremur, accident).
Aceste reactii se manifesta sub forma de:
stupoare reactiva (= cand bolnavul ramane impietrit, fara a raspunde la manifestari externe, inconstient
la ceea ce se petrece in jur) si prin
agitatie reactiva (= bolnavul fuge fara nici o tinta de la locul unde s-a produs socul psihic).

Reactii acute de subsoc – se manifesta mai putin violent, ele apar ca depresii reactive, reactii paranoide,
paranoice, psihotice isterice.
Tratamenul pentru acest gen de reactii se realizeaza prin psihoterapie, medicatie si scoaterea bolnavilor din
mediul traumatizant.

2. Dezvoltari patologice reactive ale personalitatii – afectiuni psihice de origine patogene cu durata mai
mare, cuprinzand momentul imbolnavirii chiar tot restul vietii. Din aceasta grupa fac parte:
 delirul senzitiv de relatie
 psihozele ipohondrice (= referitor la ipohondrie; trist, capricios, neliniștit asupra sănătății; ipohondru);
 delirul de persecutie al surzilor.

NEVROZELE

Nevrozele = afectiuni patologice cauzate de incapacitatea individului de a se adapta mediului ambiant.

Acestea sunt insotite de tulburari de personalitate si bolnavii isi recunosc comportamentul anormal, ei depun
eforturi pentru a ajunge la starea initiala.

1. NEVROZA ASTENICA (NEURASTENIA) – afectiune psihica, se manifesta prin dereglari

psihosomatice, avand predominant sindromul astenic.

 Debutul – este caracterizat printr-o agravare deosebita a starii de oboseala psihica si slabirea capacitatii
de efort.

1
  In Perioada de stare apare:
 Cefalee
 Insomnia
 Cosmarele
 Tulburari neurovegetative
In functie de simptomul dominant se impart in: neuroastenie simpla, depresiva, anxioasa.

2. NEVROZA OBSESIVO-FOBICA – afectiune psihica, care se manifesta prin sindromul obsesivo-fobic,

idei pe care bolnavul le recunoaste ca ireale, dar impotriva carora nu poate sa reziste si le accepta ca atare.

 Perioada de stare: apar obsesii idative (=fraze si cuvinte ce persista in gandirea bolnavului, amintiri
obsesive, fobii multiple)
In functie de simptomul dominant se impart in: nevroza obsesiva, nevroza anxioasa.

3. NEVROZA MIXTA (ASTENICA + OBSESIVO FOBICA)

 Nevroza ticurilor (=manifestari motorii care dispar in somn si care se agraveaza la emotii si oboseala)
 Logonevrozele sau balbaiala nevrotica (= complex de tulburari functionale, care deregleaza coordonarea
musculaturii fonatorii)
 Crampele profesionale – contracturi trecatoare aparute la un membru, care realizeaza un act voluntar in
raport cu profesia
 Enurezisul nocturn – urinari dese noapte, frecvente la copii
 Pavorul nocturn – trezirea brusca din somn cu agitatie si amnezie lacunara a episodului
 Nevroza isterica – afectiune psihica caracterizata prin crize si accidente isterice, care pot fi reproduse prin
sugestie si diapar prin convingere.
Bolnavii cu isterie au senzatia de rau, cu nod in gat, cad fara a se lovi, cu miscari dezordonate si contracturi.
Criza este specifica femeilor. Criza dureaza de la cateva minute la cateva ore, nu-si pierd constiinta, nu-si musca
limba, nu-si pierd urina si de obicei criza se intampla in public. Un anturaj care compatimeste bolnavul va
determina prelungirea crizei.
In cadrul acestor crize se intalnesc:
 Cecitate isterica (= cu pastrarea reflexelor papilare si pastrarea fundului de ochi normal)
 Surditatea isterica (=auzul dispare in somn)
 Afonia isterica (= nu poate pronunta cuvinte)
 Amnezii psihogene (uita anumite situatii cu caracter neplacut)
 Fugi isterice (=fuge)
Profilaxie:
 Evitarea surmenajului, situatiilor recalcitrante si evitarea unor noxe profesionale.
Tratament:
 Scoaterea din mediul traumatizant
 Reorganizarea vietii personale
 Psihoterapie
 Educatie sanitara.

SCHIZOFRENIILE

SCHIZOFRENIILE – afectiune psihica grava, caracterizata prin disocierea psihicului cu evolutie

progresiva si tulburari in sfera perceptiei, gandirii, afectivitatii.

2
 SIMPTOMATOLOGIE:
- Debutul – poate imbraca diferite forme:
 Debutul acut – cu tulburari de comportament (viol, furt, vagabondaj), depresie, episoade confunzionale,
care dureaza 2-6 saptamani.
 Debutul lent – apare la:
 adolescenti care se izoleaza,
 sunt neglijenti,
 visatori,
 isi pierd interesul pt practica,
 au suras nemotivat
 Debutul subacut – preocupari bizare, dureaza 6-12 luni.
- Perioada de stare se caracterizează prin –
 disocierea psihicului,
 autism,
 inversiune afectiva,
 delir halucinator,
 concentrare greoaie,
 memorie cu proces de fixare scazut
În aceasta perioada apar:
 barajul mintal (= oprirea fluxului ideativ)
 oboseala mintala
 stereotipii
 dispozitii delirante (=bolnavul are impresia ca in jurul sau se petrece ceva si nu stie ce)
 perceptii delirante (o perceptie corecta interpretata in mod deosebit)
 intuiție deliranta (o idee cu aparitie brusca fara semnificatie deosebita)
 bolnavul traieste intr-o lume aparte (lumea autista la fel de reala ca si lumea adevarata)
 in sfera activitatii se constata o reversiune afectiva fata de familie (in acelasi timp este prezent
sentimentul de ura si iubire fata de aceeasi persoana)
 fluxul verbal in aceasta perioada este crescut, dar sarac in continut (repetarea monotona si
stereotipa a unor propozitii)
 apar dezinhibitia sexuala, actiuni de automutilare, sinucidere, omucidere
 constiinta este clara
 personalitatea se caracterizeaza prin fenomene de depersonalizare si derealizare,
 uneori apare un negativism verbal.

FORME ALE SCHIZOFRENIEI

 schizofrenia simpla – debut lent, insiduos, cu tendinta la cronicizare, bolnavul ajungand la pierderea
sentimentelor, a intereselor, a perseverentei, a capacitatii de modulare afectiva. Se adauga autismul,
halucinatiile auditive, bizareriile. Debutul are loc la varsta adulta.
 schizofrenia hebefrenica – debuteaza la pubertate, degradarea psihica instalandu-se imediat, cu
evolutie spre dementa. Bolnavul este irascibil, euforic, nemotivat, are comportament pueril si idei delirante.
Afectivitatea se raceste, comportamentul devine turbulent.
 schizofrenia catatonica – debuteaza la tineri sub forma de agitatie psihomotorie, caracterizata prin
negativism, autism, manierisme
 schizofrenia paranoida – este forma deliranta a schizofreniei, caracterizata printr-un delir polimorf,
debuteaza dupa 20 de ani, bolnavul conservandu-si mai bine personalitatea si putand profita de o insertie
sociala de lunga durata. Sub influenta ideilor delirante, ei pot comite acte antisociale.
3
Alte forme:
o ipohondrica
o recurenta
o grefata (care apare pe fondul unei oligofrenii)
o tardiva – apare dupa 50 de ani
Evolutia: simpla, acuta, cronica, ondulatorie. Remisiunile se clasifica astfel:
 tipul A – echivalent cu vindecarea (bolnavul fiind inserat in familie si la munca)
 tipul B – bolnavul se insera in familie si societate, dar la locul de munca reincadrarea are loc la un nivel
inferior
 tipul C – permite reinsertie familiala, dar cu supraveghere si ingrijire permanenta
 tipul D – reinsertia nu mai este posibila, este nevoie de spitalizare permanenta.
Tratament:
 medicamentos, permanent
 urmareste diminuarea fenomenelor patologice
 prevenirea reaparitiilor
 readaptarea la viata sociala si profesionala.

PSIHOZA PERIODICA MANIACO – DEPRESIVA

Psihoza periodica maniaco-depresiva = afectiune psihica caracterizata prin aparitia periodica si

succesiva a unor faze maniacale sau depresive, care se instaleaza la un interval de timp variabil la acelasi
bolnav.
Faza maniacala sau mania, care se prezinta sub forma de:
 halucinatii
 fenomene obsesive
 gusturi bizare
 bolnavul este vanitos, mandru, lipsit de pudoare, cu tendinta la erotism exagerat
 apar perceptii false, iluzii vizuale
 memoria este fixata deficitar
 bolnavul este intr-o continua miscare, logoreic
 cu preocupari erotice exagerate

Faza depresiva sau melancolia – este caracterizata de:

 dispozitie proasta, dureroasa si de incetinirea proceselor intelectuale
 apare: inapetenta,
 cefaleea,
 anxietatea
 dureri precordiale
 dezinteres fata de cei din jur
 insistentele de aparare si de sex sunt scazute
 apare frecvent tendinta de sinucidere

Tratamentul: medicamentos si psihoterapie.