CURS 8

- SINDROAME PSIHIATRICE
- TULBURĂRI DE PERSONALITATE

SINDROAME CLINICE PSIHIATRICE

În timp ce semiologia se referă la tulburarea unei laturi a psihicului, sindromologia se

referă la tulburarea psihicului ca întreg. Acest întreg semiologic, natural, poate fi studiat atât
prin secţiunea transversală (sindroame acute), la un moment dat a psihicului, cat şi prin
secţiune longitudinală a psihicului, obţinîndu-se sindroamele de personalitate (sindroame
cronice).
Sindromologia acută se mai numeşte şi reactivă. Cea cronică se mai numeşte
sindromologie de dezvoltare sau procesuală. Caracteristica reacţiilor este durata lor scurtă,
fiind fugace şi reversibile. Celelalte sunt durabile şi adesea parţial reversibile, coeficientul de
ireversibilitate purtând numele de defect.

Sindromul psihopatic se caracterizează prin aptitudini intelectuale suficiente, integrate

însă într-un caracter dizarmonic. Dizarmonia este dată în fiecare tip de psihopatie de o anumită
trăsătură de caracter; de pildă, în psihopatia paranoiacă supraevaluarea propriului eu cu
subevaluarea celorlalţi, dificultatea de comunicare la schizoizi, aderenţa şi impulsivitatea la
epileptoid, demonstrativitatea la isteric, agresiunea la antisocial, instabilitatea la borderline,
dependenţa de alţii la dependent, insuportabilitatea implicării la evitant, frica de anumite situaţii la
evitant şi duplicitatea la pasiv-agresiv. Aceste trăsături dominante nu pot fi stăpînite, nu pot fi
moderate. Aceste trăsături, pe lîngă suferinţa pe care o impun, fac rău celorlalţi (K.Schneider). O
parte se pot decompensa psihotic cum ar fi schizoizii, personalitatile borderline, schizotipalii,
paranoizii.

Sindromul nevrotic se caracterizează printr-un conflict interior nerezolvat care

determină suferinţă psihică şi corporală. Este adesea mascat şi suportă toate explorările inutile.
Reprezintă peste 50 % din consultaţiile de interne, de endocrinologie etc. Trec prin toate ipostazele
neurologice şi chiar neurochirurgicale. Se cronicizează, se invalidează, se pot decompensa psihotic.
În esenţă este o slăbire a eu-lui, o neîncredere în propriile forţe, o descurajare, o umilire, o sforţare,
un fel de agăţare de existenţă, de menţinere a situaţiei sociale, a familiei, o implorare a
compasiunii, adesea o victimizare de către partenerii psihopaţi. Au o semiologie polimorfă şi labilă
şi de îndată ce este combătut un simptom, fondul anxios găseşte altă ieşire. Furnizează false
1
diagnostice de interne, chiar operaţii inutile şi determină reacţia paradoxală cînd autoritatea se
exasperează şi-i consideră simulanţi.

Sindromul nevrotic se poate întîlni şi în debutul psihozelor şi în debutul demenţelor.

Poate constitui o mască înşelătoare în evoluţia psihozelor şi demenţelor şi poate de asemenea să
continuie procesul psihotic remis, fiind una din posibilităţile de sindrom rezidual postprocesual.

Sindromul depresiv este sindromul în care diminuarea forţelor psihicului este resimţită
ca o durere morală, ca o pierdere a sensului, a puterii de a merge mai departe. Este cel mai neplăcut
autosentiment care duce la autoînvinovăţire şi la concluzia şi săvîrşirea suicidului. I se descriu două
niveluri: unul mai uşor, cu conştiinţa fenomenului nevrotic şi un sindrom depresiv delirant,
psihotic, melancolic, cu mare pericol de suicid.

Sindromul maniacal aparţine excitaţiei maniacale, dar în forme mai uşoare hipomaniei
şi chiar exuberanţei hipertime sau afectării pitiatice. Este o stare de bine interior. Se produce o
accelerare a trăirilor şi o superficializare, o exaltare a vieţii, a libido-ului. Se întîlneşte în prima fază
din beţia acută, din toxicomanii uşoare, euforizante, după succese deosebite sau in cadrul tulburarii
bipolare.

Sindromul de agitaţie psiho-motorie - Este un conglomerat de comportamente

dezordonate, zgomotoase, variabile ca intensitate în cadrul aceluiaşi pacient, cât şi de la o
afecţiune psihică la alta. Se poate întâlni în toată patologia psihiatrică, cu precadere in
episodul expansiv maniacal, schizofrenia, delirium tremens, unele demenţe.

Caracteristicile clinice: hiperactivitate în toate sectoarele psihismului (motor, ideativ,

verbal, afectiv), cu vivacitate crescută, nerăbdare, ton ridicat al vocii, locvacitate, logoree,
surescitare ideativă, exacerbarea memoriei şi a ideaţiei, mobilitatea afectelor, mişcări, mimică,
gesturi bruşte, necontrolate, de intensitatea variabilă, care poate atinge paroxisme coleroase,
incoercibile, cu potenţial hetero-/ auto-agresiv.

Polimorfismul simptomatologic face dificil, în majoritatea cazurilor, diagnosticul

diferenţial al agitaţiei psiho-motorii. Există o variabilitate a perturbării conştiinţei, care poate
fi clară în agitaţia dintr-o psihopatie, schizofrenie paranoidă, manie, reacţia acută de stres, sau
– dimpotrivă- confuză, cu dezorientare auto- şi allopsihică, halucinaţii şi iluzii patologice
vizuale, alterări calitative de tip oneiroid în cazul unei meningoencefalite, deliriumului

2
tremens sau alte cauze organice/ toxico-infecţioase în care se manifestă sindromul psiho-
organic acut.

Apare în: intoxicaţii cu monoxid de carbon, eter, beladonă, droguri, medicamente

(amfetamine, antidepresive triciclice, hidrazidă) sau în delirium tremens, infecţii (onirismul
din stările toxico — infecţioase, în encefalite, meningo-encefalite, abces cerebral,
tromboflebita sinusului cavernos), şoc chirurgical (prin reacţie emoţională sau organică
nespecifică, prin impregnarea etilică brusc decompensată de sevraj), epilepsie - prodromal
sau postcritic ca izbucniri disforice declanşate de incitaţii, accesul maniacal, stări demenţiale
– agitaţie monotonă, exacerbată vesperal, crize coleroase nemotivate, de anulare şi de panică,
PGP, schizofrenie, deliruri cronice.

Atacul de panică. Este un episod neaşteptat, de anxietate intensă, acută şi copleşitoare,

care apare brusc si care se însoţeşte de senzaţia subiectivă de catastrofă/ moarte iminentă,
precum şi de cel puţin patru din următoarele simptome: palpitaţii, bătăi puternice ale inimii,
sau puls accelerat, transpiraţii intense, tremurături/ tremor generalizat, respiraţie precipitată,
cu senzaţie de lipsă de aer sau de sufocare, disconfort/ dureri în regiunea toracică, senzaţia de
a se înăbuşi, senzaţie de „piele de găină‖ (frisoane)/ bufeuri, senzaţia de amorţeală sau
înţepături în tot corpul, greţuri/ disconfort şi greutate abdominală, senzaţie de „cap greu‖/
„cap gol‖, teama de a nu-şi pierde controlul/ de a înnebuni, derealizare (perceperea ireală a
ambianţei) sau de depersonalizare (senzaţia de auto-detaşare sau chiar de înstrăinare de
propria persoană), teama de moarte iminentă.

Durata atacului de panică este de obicei de 5 - 30 de minute, simptomele având un curs

progresiv ascendent la începutul atacului, cu apogeul simptomatologiei după primele 10
minute. Prin definiţie, atacul apare spontan, pe neaşteptate; totuşi la unii pacienţii se pot
identifica, după mai multe episoade, anumite situaţii declanşatoare, ceea ce creşte anxietatea
de aşteptare a acestora şi probabil şi starea de anxietate critică din timpul episodului, ca atare.
Aceste episoade pot apărea practic oricând, uneori chiar şi în timpul somnului.

Atacul de panică repetitiv, pe durata unei luni, constituie tulburarea de panică, forma
clinică a tulburărilor anxioase. Un atac izolat, care nu s-a mai repetat timp de câteva săptămâni, nu
se constituie ca o entitate clinică, dar trebuie atent diferenţiat de manifestări critice, acute de
anxietate care pot apărea în contextul unor condiţii somatice.

3
 Sindromul disociativ. Sindromul disociativ este consecinţa clinică a mecanismului
psihologic al disociaţiei, mecanism defensiv inconştient declanşat într-o împrejurare reactivă,
de confruntare a individului cu un eveniment de viaţă cu mare semnificaţie afectivă, prin
intermediul căruia subiectul ocultează traumatismul afectiv respectiv pentru că nu este
pregătit să-i facă faţă. În felul acesta subiectul „fuge‖ de această confruntare sau o amână,
amânând şi „metabolizarea‖ ei, până la urmă inevitabilă şi necesară pentru echilibrul său
psihologic. Manifestarea clinică a acestui fenomen este segregarea unor procese psihice şi
comportamentale de restul psihismului, astfel că se realizează două sau chiar mai multe nivele
separate de funcţionare paralele sau consecutive la acelaşi individ. Spre exemplu, se poate
separa conţinutul unei idei de corolarul ei afectiv, un conţinut inconvenabil de memorie de
restul amintirilor (amnezia disociativa), până la separarea identităţii în două sau mai multe
identităţi ale aceleiaşi persoane, funcţionând consecutiv şi autonom (tulburarea de
personalitate multiplă, sau tulburarea disociativă de identitate, cum este denumită în DSM –
IV TR). Disocierea poate apărea şi în condiţii normale de sugestibilitate crescută la subiecţii
hipnotizaţi (când apare ca o consecinţă a inducţiei hipnotice).

Sindromul conversiv. Sindromul conversiv este consecinţa reprimării unor nevoi

afective, urmată de dezvoltarea unor simptome somatice sau de distorsiuni în funcţionarea
unor grupe de muşchi aflate sub control voluntar, care mimează de obicei afecţiuni
neurologice, dar care nu pot fi explicate prin nicio tulburare organică.

Exemple:

- anestezia isterică - este o pierdere a diferitelor modalităţi senzoriale ca urmare a unor

conflicte emoţionale reprimate, neexprimate;

- alte alterări/ perturbări senzoriale (cecitate, anosmie, cofoză, anestezii / analgezii

segmentare segmentare, diplopie, anestezii în mănuşă / ciorap, fără corespondent metameric;

- perturbări motorii (pareze, paralizii, vărsături, afonie isterice);

- macropsii/ micropsii ale unor obiecte, simptome care pot însă să apară ca atare şi în afecţiuni
organice, ca de exemplu epilepsia cu crize parţiale complexe.

Caracteristica principală a acestor simptome de conversie este relaţia temporală dintre

momentul apariţiei simptomului (dar şi particularităţile sale clinice) şi o psihotraumă sau

4
emoţie intensă. De asemenea, simptomele care afectează hemicorpul stâng sunt mai frecvente
decât cele care afectează hemicorpul drept datorită faptului ca cel din urma este mai puţin
investit prin mecanismele gândirii magice cu vitalitate decât hemicorpul stâng, sediu al inimii,
simbolic acceptat ca locus vital princeps.

Simptomele conversive nu sunt sub control voluntar, ceea ce le deosebeşte de simulaţie

si nu constituie un tip de răspuns sancţionat cultural (inacceptabil, ruşinos, nedemn).

Sindromul hipocondriac. Hipocondria este preocuparea excesivă pentru sănătatea

proprie bazată pe interpretarea nerealistă ca anormala a unor semne sau senzaţii fizice şi nu pe
semne / senzaţii datorate unor suferinţe reale.

Hipocondria poate constitui un sindrom de tip nevrotic, perceput critic şi conştient de

individ, dar se poate dezvolta şi ca delir de tip hipocondriac (denumită în manualele moderne
de taxonomie psihiatrică „tulburare delirantă de tip somatic‖), situaţie în care pacientul este
convins delirant că suferă de afecţiuni grave (neoplasme, SIDA etc.). Se însoţeşte de
simptome depresive şi anxioase. Durata poate fi mai mult sau mai puţin tranzitorie în anumite
stări după stresori majori, de obicei moartea cauzată de o boală severă a unei persoane
semnificative pacientului în cauză sau suferinţei reale datorată unei afecţiuni redutabile, dar
care s-a vindecat şi pe care persoana în cauza continuă să o perceapă ca o ameninţare
epifenomenală.

Sindromul psihotic autentic este reprezentat de psihozele endogene (schizofrenia, psihoza

maniaco-depresivă, paranoia, parafrenia). El presupune delirul sau delirul şi halucinaţia, adică o
deformare gravă calitativă a realităţii obiective, cu constituirea unei lumi subiective proprii. De aici
alienarea, înstrăinarea, îndepărtarea de gîndirea comună. Colaborarea şi dialogul devin
distorsionate, existenţa socială devine adesea dificilă, dependentă, conflictuală, periculoasă,
agresivă şi chiar antisocială. Motivaţiile actelor fiind patologice, discernămîntul e compromis şi se
ajunge la iresponsabilitate şi izolare cvasi-definitivă.

Sindromul catatonic. Sindromul catatonic constă din comportamente motorii anormale

şi poate fi întâlnit în schizofrenie, forma catatonică, in depresia severa, dar şi într-o mare
varietate de tulburări organice, de unde rezultă importanţa diagnosticului diferenţial.

Componentele simptomatice pot fi sistematizate în două categorii:

5
- simptome negative care implică absenţa / reducerea activităţii motorii; stuporul catatonic
(absenţa oricărei sau aproape oricărei activităţi motorii, cu păstrarea clarităţii conştiinţei);

1. negativismul (rezistenţa la solicitarea de a executa anumite comenzi, de a răspunde la

întrebări);
2. mutism (absenţa completă a oricărei emisiuni verbale);
3. ambitendinţa (tendinţe contrare care par să intre în conflict, de exemplu pacientul
întinde mâna, pentru a-i fi strânsa, pentru ca apoi să şi-o retragă imediat).

- simptome pozitive, care presupun, dimpotrivă, creşterea excesivă şi patologică a activităţii

motorii.

1. posturi bizare ale unor segmente ale corpului, menţinute pentru multă vreme, oricât de
incomode ar fi (de ex. perna psihică);
2. catalepsia (lipsa răspunsului la stimuli, cu încetinirea mişcărilor până la apariţia
posturilor bizare);
3. manierisme (tip particular de comportament lipsit de scop şi finalitate desfăşurat într-o
manieră neobişnuit stilizată);
4. stereotipii (gesturi, mişcări cuvinte repetitive, lipsite de scop);
5. excitaţia motorie / agitaţia catatonică este, de asemenea, sterilă, fără scop şi poate da
naştere unor izbucniri bruşte, neprevăzute şi irepresibile cu mare hetero-agresivitate
(raptusuri agresive), care survin uneori în plin stupor catatonic, ceea ce-l face cu atât
mai surprinzătoare;
6. sugestibilitatea manifestată prin automatisme motorii manifestate ca acte automate
executate la cererea celor din jur, indiferent de cât de ridicola este această solicitare;
7. triada ecopatică, ce constă în imitarea mecanică a gesturilor interlocutorului
(ecopraxia), a cuvintelor acestuia (ecolalia), a mimicii lui (ecomimia);
8. verbigeraţia (vorbire incomprehensibilă, rapidă).

Aceste simptome pot fi întâlnite separat sau combinate, dar, în condiţiile existenţei medicaţiei
antipsihotice moderne şi a accesului facil la serviciile psihiatrice, acest sindrom se întâlneşte
rareori în toată completitudinea lui simptomatologică.

Sindromul de automatism mintal Kandinski - Clérambault. Reprezintă un

ansamblu de fenomene prin care pacientul exprimă sentimentul de pierdere a controlului asupra

6
vieţii sale psihice şi a limitelor propriei sale persoane (are sentimentul că este supus unei forţe /
influenţe exterioare, este obligat să gândească într-o modalitate care nu este a sa, i se impun
cuvinte, sentimente, acţiuni – acte violente, ticuri, impulsuri absurde, are impresia că i se ghicesc
sau i se fură gândurile, actele sale sunt enunţate, comentate, criticate; gândirea devine auditivă şi
este percepută ca o realitate exterioară, obiectivă). Există deci un triplu automatism – mintal
(ideativ), senzitiv, motor.

Sindromul deteriorativ se caracterizează printr-un declin intelectual, cu scăderea

performanţelor de atenţie, percepţie, memorie, imaginaţie, judecată, scade capacitatea de control
afectiv, creşte impulsivitatea, irascibilitatea, scade în general nivelul social, capacitatea de luptă şi
prefigurează sindromul demenţial. Procesul de deteriorare este în general lung, de zeci de ani.
Substratul este organic, deci este un sindrom psihoorganic cronic (posttraumatic, alcoolic,
involutiv).

7
 TULBURARI DE PERSONALITATE

Incadrate si clasificate in manualele de diagnostic psihiatric moderne (DSM IV TR/ DSM

V, ICD-10), tulburarile de personalitate au fost considerate multa vreme ca entitati situate la
granita dintre normal si patologic, aceasta deoarece ele nu se incadrau in modelul medical de
boala, in sensul ca nu au un debut care sa poata fi delimitat in timp, nu au o perioada de stare
si nic remisiune sau vindecare. Tulburarile de personalitate par a fi din punct de vedere al
simptomatologiei reprezentarea estompata a unor boli psihice, pierzand din amploarea
manifestarilor in favoarea duratei de evolutie (G. Ionescu, Tulburarile personalitatii, 1997).

Tulburarea de personalitate este un pattern maladaptativ de experiente interne si de

comportament (modalitate de a gandi, simti si actiona) care deviaza in mod semnificativ de la
expectatiile culturii individului, este pervaziva (se manifesta intr-o multitudine de situatii
personale si sociale) si inflexibila, are debut in adolescenta sau timpuriu la adultul tanar, este
stabila in timp si conduce la distress semnificativ clinic sau la alterari in aria sociala,
ocupationala sau in alte arii majore de functionare. Acest pattern se manifesta in cel putin 2
din urmatoarele arii:

1. cognitie: de ex. modalitatea de percepere sau interpretare a selfului, a altor persoane si

a evenimentelor

2. afectivitate: ex. intensitatea, labilitatea, intinderea si adecvarea raspunsului emotional

3. functionare interpersonala

4. controlul impulsurilor

Caracteristicile obisnuite ale pacientilor cu tulburari de personalitate sunt:

- trăsăturile sunt pervazive (extensive) si persistente; diagnosticul necesită un istoric de

dificultăţi îndelungate in diferite domenii ale vieţii (afectiv şi de muncă)

- trăsăturile sunt egosintonice (acceptabile pentru ego) şi nu egodistonice (străine

egoului)

- trăsăturile sunt alloplastice şi nu autoplastice (individul caută să schimbe mediul, nu să

se schimbe pe el însuşi)
8
 - trăsăturile sunt menţinute cu rigiditate

-protejarea ca printr-o armură împotriva impulsurilor interne şi a stresului extern implică

patternuri idiosincratice ale defenselor, în spatele cărora se află anxietatea

- individul manifestă fixatie în dezvoltare şi imaturitate

- relaţiile obiectuale interne sunt perturbate. Individul manifestă dificultăţi

interpersonale în relaţiile afective şi de muncă şi, în mod caracteristic, nu apreciază impactul
pe care îl are asupra altora.

- individul nu conştientizează şi nu tinde să solicite ajutor

- frecvent, în situaţiile medicale apar probleme, iar pacienţii pot să trezească răspunsuri
negative intense din partea personalului de asistenţă

- toleranţa faţă de stres pare să fie deficitară

Clasificarea DSM-IV TR/ DSM V:

 Cluster A: paranoida, schizoida, schizotipala – clusterul ciudat, excentric

 Cluster B: antisociala, borderline, histrionica, narcisica - cluster dramatic, emotional
 Cluster C: evitanta, dependenta, obsesiv-compulsiva - cluster anxios, temator

Cluster A
1. TULBURAREA DE PERSONALITATE PARANOIDA

CRITERII DE DIAGNOSTIC
DSM IV TR/ DSM V
A.Neincredere si suspiciune pervaziva in ceilalti astfel ca motivele lor sunt interpretate ca
rauvoitoare, incepand devreme in perioada de adult si prezinta intr-o varianta de contexte, asa
cum este indicata de 4 sau mai multe din urmatoarele:
1. Suspecteaza, fara o baza suficienta, ca ceilalti il exploateaza, il ranesc sau isi bat
joc de el

9
 2. Preocupare cu indoieli nejustificate in legatura cu loialitatea sau increderea
partenerilor sau asociatiilor
3. Retinerea de a aface confidente celorlalti datorita temerii ca informatiile vor fi
folosite malitios impotriva sa
4. Vede sensuri secrete, degradante sau amenintatoare in remarci sau evenimente
benigne
5. Permanent ranchiunos, este neiertator cu insultele, injuriile sau amenintarile
6. Isi simte atacat caracterul sau reputatia fara ca acest lucru sa fie evident altora si
reactioneaza suparat sau contraataca
7. Suspiciuni recurente fara justificare privitor la fidelitatea partenerului de viata.

B.Nu apare exclusiv in cursul schizofreniei, al unei tulburari de dispozitie cu elemente

psihotice, al unei alte tulburari psihotice si nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale
unei conditii medicale generale.

CARACTERISICI
Prevalenta: 0,5-2%; > la minoritati, imigranti, surzi; 2,3-4,4% conform DSM V
Incidenta crescuta in familiile probanzilor cu schizofrenie si tulburari delirante
Frecventa: B>F
Etiologie: dificultati familiale precoce; istoric de abuz in copilarie; componenta genetica
prezenta
Psihodinamica: uz de proiectie, negare si rationalizare
Evolutie: dependenta de tariile egoului si de circumstantele vietii
Complicatii posibile: schizofrenie, depresie, tulburari anxioase, tulburari delirante,
tulburari legate de substante, TOC, agorafobie
Tratment: rar solicita tratament (devin si mai paranoizi); doze mici de antipsihotice
(pentru agitatie, anxietate); se trateaza anxietatea (anxiolitice), depresia (antidepresive);
frecvent psihoterapie suportiva, cu accent pe deschidere (sinceritate), consistenta
(constanta si coerenta) si evitarea umorului de catre terapeut
Debut: solitari, putini prieteni, anxietate sociala, performante sub asteptari la scoala,
hipersensibiltate, limbaj si ganduri neobisnuite, fantezii idiosincratice
Ulterior: rigizi, critici, incapabili de colaborare, subestimarea celorlalti cu supraestimarea
de sine, dezvolta stereotipuri negative in special asupra celor din alte grupuri sociale/
minoritati (sunt perceputi, asadar, ca fanatici)

10
 2. TULBURAREA DE PERSONALITATE SCHIZOIDA

CRITERII DE DIAGNOSTIC:
A.Un pattern pervaziv de detasare de relatiile sociale si o gama restransa de exprimare a
emotiilor in contexte interpersonale, pattern care incepe in perioada de adult tanar si care este
prezent intr-o varietate de contexte, indicata de 4 sau mai multe din urmatoarele:
1. Nici nu doreste, nici nu se bucura de relatii apropiate incluzand si faptul ca
face parte dintr-o familie
2. Aproape intotdeauna alege activitati solitare
3. Interes redus sau absent fata de experiente sexuale cu o alta persoana
4. Putine sau nicio activitate nu le face placere
5. Nu are prieteni sau confidenti apropiati, altii decat rudele de grad 1
6. Par indiferenti la laudele sau criticile altora
7. Manifesta raceala sau detasare emotionala sau afectivitate aplatizata.

B.Nu apare exclusiv in cursul schizofreniei, al unei tulburari de dispozitie cu elemente

psihotice, al unei alte tulburari psihotice sau al unei tulburari pervazive a dezvoltarii si nu
se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei conditii medicale generale.
CARACTERISICI
Prevalenta: 7,5% din populatia generala
Incidenta crescuta in familiile probanzilor cu schizofrenie
Incidenta B>F (aprox. 2:1)
Etiologie: probabil factori genetici; istoric de relatii familiale perturbate precoce
Psihodinamica: nevoile sociale sunt reprimate pentru a indeparta agresivitatea; inhibitia
sociala este pervaziva
Evolutie: variabila
Complicatii: tulburarea deliranta, schizofrenie, alte psihoze, depresie
Tratament: psihoterapie suportiva (cu accent pe relationare, frica de apropiere, si
identificare a emotiilor) si de grup
Debut: solitari, putini prieteni, performante sub asteptari la scoala, usor de tachinat
Ulterior: dificultati in exprimarea maniei, parand lipsiti de emotii, rectioneaza pasiv la
circumstante adverse si inadecvat la evenimente de viata importante; abilitati sociale
sarace, lipsa de atractie pentru experiente sexuale; frecvent necsatoriti, dificultati

11
 profesionale cand sunt necesare relationari interpersonale, dar eficienti in joburi care
implica izolare sociala.
3. TULBURAREA DE PERSONALITATE SCHIZOTIPALA

CRITERII DE DIAGNOSTIC
DSM IV TR
A. Un pattern pervaziv de deficit social si interpersonal marcat de discomfort acut si
capacitate redusa pentru relatii apropiate ca si distorsiuni perceptuale sau cognitive si
excentricitati comportamentale, incepand in perioada de adult tanar si prezent intr-o
varietate de contexte, asa cum este indicat de 5 sau mai multe din urmatoarele:
1. Idei de referinta excluzand delirul
2. Ganduri ciudate, sau gandire magica care influenteaza comportamentul si nu sunt
potrivite cu normele culturale (clarviziune, al saselea simt, superstitii, telepatie,
preocupari sau fantezii bizare)
3. Experiente perceptuale neobisnuite, incluzand iluzii corporale
4. Gandire si vorbire ciudate (vaga, circumstantiala, metaforica, supraelaborata,
stereotipa)
5. Suspiciune sau ideatie paranoida
6. Afect inadecvat sau redus
7. Comportament sau aparenta excentrica, ciudata sau neobisnuita
8. Lipsa prietenilor apropiati sau confidentilor, altii decat rudele de gradul I
9. Anxietate sociala excesiva care nu diminua cu familiaritatea si tinde sa fie asociata cu
frici paranoide decat cu judecati negative despre sine.
B. Nu apare exclusiv in cursul schizofreniei, a unei tulburari de dispozitie cu trasaturi
psihotice sau altei tulburari psihotice sau al unei tulburari pervazive a dezvoltarii

Nota: daca criteriile sunt anterioare schizofreniei, adauga ―premorbid‖

CARACTERISTICI
Prevalenta: 3%; crescuta in familiiele probanzilor schizofrenici; concordanta mai mare la
gemenii monozigoti
B>F
Psihodinamica: dinamicile gandirii magice, scindare, izolarea afectului
Prognostic rezervat
Complicatii: Unii dezvolta schizofrenie
10% se sinucid
12
 Tratament: au nevoie de ego-ul auxiliar reprezentat de terapeut pentru testarea realitatii;
psihoterapie suportiva; doze mici de antipsihotice, antidepresive.
Debut: solitari, putini prieteni, anxietate sociala, performante sub asteptari la scoala,
hipersensibiltate, limbaj si ganduri neobisnuite, fantezii bizare; sunt frecvent considerati
ca ciudati sau excentrici.

Cluster B
1. TULBURAREA DE PERSONALITATE ANTISOCIALA (DISSOCIALA)

CRITERII DE DIAGNOSTIC
DSM IV TR
A. Pattern pervaziv de ignorare si violare a drepturilor celorlalti aparand de la 15 ani, indicate
de cel putin 3 sau mai multe din urmatoarele:
1. Esuarea de a se conforma normelor sociale, indicata prin executarea repetata a
actelor antisocial ce constituie motive de arest
2. Inselatorie indicata de minciuni repetate, folosirea de nume false sau escrocarea
altora pentru profitul sau placerea personala
3. Impulsivitate sau lipsa unor planuri de viitor
4. Iritabilitate si agresivitate indicata de batai repetate sau atacuri fizice
5. Ignorarea nesabuita a sigurantei proprii sau a celorlalti
6. Iresponsabilitate persistenta, indicata prin incapacitatea repetata de sustine un
comportament de munca regulat sau de a-si onora obligatiile financiare
7. Lipsa de regret sau remuscare cu privire la faptele sale anterioare (ranirea, tratarea
proasta sau furtul de la ceilalti), indicate de indiferenta fata de, sau de
rationalizarea faptului ca a prejudiciat sau maltratat pe un altul sau a furat de la un
altul
B. Individul are cel putin 18 ani.
C. Exista evidenta a tulburarilor de conduita cu debut inaintea varstei de 15 ani
D. Comportamentul antisocial nu apare exclusiv in cursul schizofreniei sau episodului
maniacal.

CARACTERISTICI
Prevalenta: 3% la B si 1% la F (0,2-3,3% conform DSM V si peste 70% la barbatii cu
probleme legate de alcool si/ sau droguri ori prizonieri)

13
Incidenta crescuta in familii cu schizofrenie, alcoolism, tulburare de somatizare, factori socio-
economici deficitari (saracie, migratie)
Conditii predispozante: ADHD, tulburarea de conduita
Etiologie: implicare factori genetici; leziuni/ disfunctii cerebrale perinatale, postTCC sau post
encefalitice; frecvent istoric de abandon sau abuz parental
Psihodinamica: elemente agresive proeminente; incapacitate de empatie, iubire si incredere
bazala; elemente asociate: depresie, sado-masochismul, naecisismul
Evolutie: ameliorare dupa varsta mijlocie a perioadei adulte
Complicatii: moarte violenta, abuz de substante, sinucidere, lezarea fizica, dificultati legale si
financiare, tulburari depresive.
Tratament: foarte dificil – in mediul medical este cuceritor la suprafata, dar manipulativ sau
sfidator si poate sa refuze asistenta medicala; se trateaza abuzul de substante; TCC

2. TULBURAREA DE PERSONALITATE HISTRIONICA

CRITERII DE DIAGNOSTIC
Un pattern pervaziv de emotionalitate excesiva si nevoia de a fi in atentie, incepand devreme
in perioada de adult si prezent intr-o varietate de contexte, asa cum este indicat de 5 sau mai
multe din urmatoarele:
1. Nu se simte comfortabil in situatii in care nu este in centrul atentiei
2. Interactiunea cu altii se caracterizeaza adesea prin comportament nepotrivit de
seductiv sau de provocator din punct de vedere
3. Manifesta expresii emotionale rapid schimbatoare si superficiale
4. Folosirea aspectului fizic pentru a atrage atentia
5. Tipul de comunicare este excesiv de impresionabil si lipsit de detalii
6. Manifesta dramatizare de sine, teatralitate si expresie exagerata a emotiilor
7. Sugestibilitate (usor influentabil de catre altii sau de catre circumstante)
8. Considera relatiile pe care le are drept mult mai intime decat sunt.

CARACTERISTICI
Prevalenta: 2-3% (1,84% conform DSM V); 10-15% din pacientii aflati sub un
tratament psihiatric
F>B
Se asociaza cu tulburari de dispozitie, uz de alcool, tulburarea de somatizare

14
 Etiologie: dificultati interpersonale precoce rezolvate prin comportament dramatic;
posibil pattern constituit din tata distant sau sever si mama seducatoare
Psihodinamica: este tipica fantezia de jucare a unui rol, cu emotionalitate si stil
dramatic; identificare eronata cu poarintele de acelasi sex si relatie ambivalenta si
seductiva cu parintele de sex opus; trasaturi orale marcate; frica de sexualitate, in
pofida seductivitatii
Evolutie: variabila
Complicatii: tulburari de somatizare; conversive, sexuale, de dispozitie, disociative,
abuz de substante
Tratament: psihoterapie individuala, psihoterapie suportiva si cea orientata spre
constientizare; psihoterapie de grup
Din nevoia de a fi in centrul atentiei prezinte relatii inconstante de prietenie. Au
dificultati in obtinerea intimitatii intr-o relatie romantica sau sexuala, in care,
inconstient joaca rolul de victima sau de printesa; cauta sa controleze partenerul prin
manipulare emotionala sau seductie, dar la un alt nivel se dovedesc dependente de
acesta. Nu tolereaza amanarea gratificarii, cauta noutatea si se plictisesc repede de
rutina obisnuita. Se implica deseori cu entuziasm in job sau intr-un proiect, insa au
tendinta de a renunta repede.

3. TULBURAREA DE PERSONALITATE NARCISICA

CRITERII DE DIAGNOSTIC
Pattern pervaziv de grandiozitate (in imaginatie sau in comportament), nevoia de admiratie si
lipsa de empatie, care incepe in peroada de adult tanar si care este prezent intr-o varietate de
contexte, asa cum este indicat de 5 sau mai multe din urmatoarele:
1. Are o senzatie grandioasa de importanta de sine (ex: isi exagereaza realizarile sau
talentele, se asteapta sa fie recunoscut ca superior fara realizari pe masura etc.)
2. Preocuparea cu fantezii despre succes nelimitat, putere, stralucire, frumusete sau
iubire ideala
3. Crede ca este special si unic si de aceea nu poate fi inteles decat de, si nu poate sa se
asocieze decat cu alte persoane (sau institutii) speciale sau cu statut ridicat
4. Solicita admiratie excesiva

15
 5. Are sentimentul de a fi indreptatit (ex: sa fie tratat special), cu alte cuvinte are
expectatii nerezonabile de tratament deosebit de favorabil sau de complianta
automata cu propriile asteptari
6. Este exploatativ din punct de vedere interpersonal (profita de altii pentru a-si atinge
propriile teluri)
7. Lipsa empatiei; nu vrea sa recunoasca sau sa se identifice cu simtamintele si nevoile
altora
8. Este invidios fata de altii sau crede altii il invidiaza pe el
9. Manifesta atitudini arogante sau superioare

CARACTERISTICI
Prevalenta: <1% in populatia generala (de la 0 la 6,2% conform DSM V); 50-75% sunt
barbati
Etiologie: absenta empatiei materne cu rejectie sau pierdere precoce; grandiozitatea si lipsa de
empatie apara impotriva agresivitatii primitive; grandoarea este privita frecvent ca o
compensare a unui sentiment de inferioritate
Evolutie: cronica; imbatrinirii I se face fata prost, ea fiind privita ca o leziune narcisica
Complicatii: tulburari de dispozitie, somatoforme, tulburari prin uz de substante
Tratament: psihoterapie individuala, suportiva sau orientata spre constientizare; interventiile
medicale sunt traite drept critici.

4. TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP BORDERLINE

CRITERII DE DIAGNOSTIC
Un pattern pervaziv de instabilitate a relatiilor interpersonale, imaginii de sine si afectelor
insotita de impulsivitate marcata, pattern incepand in perioada de adult tanar si care este
present in context diverse, indicat de 5 (sau mai multe) din urmatoarele:
1. Eforturi frenetice de a evita abandonul real sau imaginar
2. Un pattern de relatii interpersonale instabile si intense, caracterizate prin alternarea
intre extrema idealizare si devalorizare
3. Perturbarea identitatii: imaginea sau simtamant de sine marcat si persistent
instabile
4. Impulsivitate in cel putin 2 arii care sunt potential daunatoare pentru sine (de ex.
Cheltuirea banilor, abuzul de substante, sofatul periculos, consumul compulsiv de
alimente – binge eating, kleptomanie, promiscuitate sexuala)

16
 5. Comportament, gesture sau amenintari suicidare recurente sau comportament de
automutilare
6. Instabilitate afectiva datorata reactivitatii marcate a dispozitiei (de ex. Disforie,
iritabilitate sau anxietate episodice intense, cu durata de ore pana la zile)
7. Sentimente cronice de ―gol‖ interior (emptiness)
8. Mânie inadecvata, intensa sau incapacitatea de a-si controla mania (de ex.
Manifestari frecvente de nervozitate, manie constanta, lupte fizice repetate)
9. Tranzitoriu, in legatura cu stresul, ideatie paranoida sau simptome disociative
severe

CARACTERISTICI
Prevalenta: 2% (1,6-5,9% conform DSM V); 20 % la pacientii psihiatrici spitalizati.
F>B
90% au inca un diagnostic psihiatric si 40% au inca 2 diagnostice psihiatrice
Prevalenta crescuta familiala pentru tulburari afective si tulburari legate de substante
Prevalenta crescuta a tulburarii borderline la mamele pacientilor cu tulburare de personalitate
borderline
Etiologie: leziuni cerebrale (perinatale, encefatita, TCC) frontale (altereaza judecata) sau
temporale (pot da trasaturi Kluver-Bucy); istoric de abuz fizic si sexual, de abandon sau
supraimplicare parentala
Evolutie: catre 40 ani poate surveni o anumita ameliorare (o mai mare stabilitate a relatiilor si
in functionarea vocationala.
Complicatii: suicid, autolezare, tulburari afective, somatoforme, psihotice, sexuale, abuzul de
substante
Tratament: psihoterapie suportiva, comportamentala dialectica, psihotrope pentru stabilizarea
dispozitiei si controlul pulsiunilor (antidepresive, timostabilizaoare, doze mici de
antipsihotice)

Cluster C
1. TULBURAREA DE PERSONALITATE DEPENDENTA

CRITERII DE DIAGNOSTIC

17
Nevoie pervaziva si excesiva de a fi in grija altuia, care duce la comportament submisiv si
adeziv si la frica de separare, nevoie care incepe in perioada de adult tanar si este prezenta
intr-o varietate de contexte, asa cum este indicat de 5 (sau mai multe) din urmatoarele:
1. Are dificultati in deciziile de fiecare zi in absenta unei cantitati excesive de sfaturi
si reasigurari din partea altora
2. Au nevoia ca ceilalti sa-si asume responsabilitatea in majoritatea domeniilor
importante ale vietii lui
3. Are dificultati in exprimarea dezacordului cu altii, din cauza fricii ca va pierde
sprijinul sau aprobarea acestora (a nu se include temerile de razbunare realiste)
4. Dificultati in a initia proiecte sau sa faca lucruri de unul singur (datorita lipsei de
incredere in judecata sau capacitatile personale si nu din cauza lipsei de motivatie
sau energie )
5. Se straduieste excesiv sa obtina protective si sprijin de la altii, mergand pana la a
se oferi voluntar pentru lucruri neplacute
6. Se simte inconfortabil sau neajutorat cand este singur din cauza fricii exagerate ca
nu va fi capabil sa-si poarte singur de grija
7. Cauta urgent o alta relatie ca sursa de ingrijire si sprijin, atunci cand o relatie
apropiata se apropie de sfarsit
8. Este preocupat in mod nerealist de teama de a nu fi lasat sa-si poarte singur de
grija.

CARACTERISTICI
Prevalenta: 2,5% din totalul tulburarilor de personalitate (aprox. 0,6% in populatia generala
conform DSMV)
F>B
Etiologie: factori predispozanti pot fi: boala fizica cronica, anxietatea de separare, pierderea
parental in copilarie
Psihodinamica: pozitia dependent este o defense impotriva agresivitatii
Evolutie: variabila
Complicatii: depresia (daca relatia este pierduta); poate sa nu fie capabil sa iasa dintr-o relatie
abuziva
Tratament: psihoterapie suportiva, comportamentala antrenarea asertivitatii, terapie familial,
terapie de grup

18
Pesimisti, autocritici, se refera deseori la propria persoana prin caracteristaica de ―prost‖; iau
critica si dezaprobarea ca pe o dovada a lipsei de valoare si-si pier increderea in sine
2.TULBURAREA DE PERSONALITATE EVITANTA
CRITERII DE DIAGNOSTIC
Pattern pervaziv de inhibitie sociala, sentimente de inadecvare si de hipersenzitivitate la
evaluarea negativa, pattern care incepe in perioada de adult tanar si care este prezent in
contexte diverse, indicat de 4 (sau mai multe) din urmatoarele:
1. Evita activitatile ocupationale care implica contact interpersonal semnificativ, din
cauza temerilor de critica, dezaprobare sau rejectie
2. Nu doreste sa se implice cu oamenii daca nu este sigur ca este placut/ agreat de catre
acestia
3. Manifesta retinere in cadrul relatiilor intime din cauza fricii de a nu fi facut de rusine
sau ridiculizat
4. Este preocupat de posibilitatea de a fi criticat sau rejectat in situatii sociale
5. Este inhibat in relatiile interpersonale noi din cauza simtamintelor de inadecvare
6. Se priveste ca inapt/ inadecvat din punct de vedere social, neatragator din punct de
vedere personal sau inferior altora
7. Este neobisnuit de retinut in asumarea de riscuri personale sau in angajarea in orice
noi activitati, pentru ca acestea ar putea sa il puna intr-o situatie stanjenitoare/ penibila

CARACTERISTICI
Prevalenta: 0,01-1% (2,4% conform DSM V)
Factori predispozanti: tulburarea evitanta din copilarie sau adolescenta sau o boala fizica
deformanta
Etilogie: deprecierea/dezaprobarea parentala manifesta, hiperprotectia sau elemente fobice ale
parintilor
Evolutie: functioneaza cel mai bine intr-un mediu protejat, cu toate ca aspira la mai mult
Complicatii: fobia sociala, tulburari afective
Tratament: psihoterapie individuala, suportiva, de grup; farmacoterapie pentru anxietate,
depresie
Debut: singuratici,timiditate, izolare, frica de straini si de situatii noi, hipersensibilitate la
rejectie
Doresc afectiune si acceptare si pot fantaza despre relatii idealizate cu altii.

19
 3.TULBURAREA DE PERSONALITATE OBSESIV-COMPULSIVA
CRITERII DE DIAGNOSTIC
Un pattern pervaziv de preocupare cu ordinea, perfectionismul si controlul mental si
interpersonal in detrimentul flexibilitatii, deschiderii si eficientei, pattern incepand devreme in
perioada de adult tanar si care este prezent in contexte diverse, indicat de 4 (sau mai multe)
din urmatoarele:
1. Este preocupat cu detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau programe, intr-un
asemenea grad incat scopul major al activitatii este pierdut
2. Manifesta perfectionism care interfera cu efectuarea sarcinilor (de ex. nu poate sa
termine un proiect pentru ca propriile sale standarde excesiv de stricte nu sunt
indeplinite)
3. Este excesiv de devotat muncii si productivitatii, pana la excluderea activitatilor de
timp liber si a prieteniilor (inexplicabil prin necesitati economice evidente)
4. Este hiperconstiincios, scrupulos si inflexibil in materie de etica, moralitate si
valori (inexplicabil prin identificare culturala sau religioasa)
5. Incapacitatea de a arunca obiecte uzate sau lipsite de valoare, chiar si atunci cand
acestea nu au o valoare sentimentala)
6. Ezita sa delege sarcini sau sa lucreze cu altii, daca acestia nu se supun exact
modului sau de a face lucrurile
7. Adopta un stil avar de a cheltui, atat fata de sine, cat si fata de altii; banii sunt
priviti drept ceva ce trebuie strans in eventualitatea unor catastrofe viitoare.
8. Manifesta rigiditate si incapatanare

CARACTERISTICI
Prevalenta: 2,1-7,9% conform DSM V
B:F 2:1
Probabila transmiterea familiala
Concordanta la gemenii monozigoti
Tulburarea se diagnostigheaza mai frecvent la copiii mai mari din fratrie
Etiologie: antecedente de disciplina severa; neincredere in emotii
Evolutie: se poate simti foarte bine in circumstante in care se cere o munca metodica sau
meticuloasa; este probabil ca viata personala sa ramana stearpa, dezolanta
Complicatii: tulburari anxioase, depresive, somatoforme

20
Tratament: psihoterapie suportiva, individuala, de grup - problemele terapeutice presupun
controlul, submisiune si intelectualizarea; farmacoterapie pentru obsesii, anxietate, depresie
Luare deciziilor este cronofaga, dificultati in a decide cu ce sa inceapa o anumita activitate; se
supara in situatii in care pierd controlul asupra mediului lor inconjurator sau a relatiilor
interpersonale (ex se poate supara de servirea proasta la restaurant, insa in loc sa se planga
managerului, ei dubiteaza asupra a cat bacsis sa lase).

21