Deviatie psihopata Psihopatia este o boala psihica caracterizata printr-o stare morbida cu tulburari de afectivitate, de comportament sau de caracter

conform DEX In DSM IV termenul de psihotic se refera la prezenta anumitor simptome .Constelatia specifica de simptome la care se refera termenul variaza astfel : In schizofrenie, tulburarea schizofreniforma,tulburarea schizoafectiva si tulburarea psihotica scurta termenul de psihotic se refera la idei delirante si halucinatii proeminente, limbaj dezorganizat sau comportament catatonic sau dezorganizat. In tulburarea psihotica datorata unei conditii medicale generale si in tulburarea psihotica indusa de o substanta ,termenul de psihotic se refera la idei delirante si numai la halucinatiile care nu sunt acompaniate de constiinta maladiei. In tulburarea deliranta si in tulburarea psihotica indusa sau imprastiata ,psihotic este echivalent cu delirant. Criterii de referinta capabile a delimita cadrul personalitatilor psihopate : -existenta unor bizarerii ,ciudatenii,excentritati psihice la indivizi care se manifesta asocial sau antisocial,prin comportamente care au repercursiuni in special asupra relatiilor interumane ; - dificultati de adaptare-integrare, de comunicare cu lumea ,care ii fac pe acesti indivizi sa sufere ,producand astfel si suferinta persoanelor din anturajul lor ; - sunt structuri caracteriale si temperamentale de un tip constitutional particular ,inrudite cu sociopatia,anetopatia sau oligotimia ; - sunt personalitati anormal constituite psihic ,de tip constitutional unde un rol esential revine educatiei,mediului familial de origine,scolii,societatii,circumstantelor de viata.(Costantin Enachescu ,Tratat de psihopatologie ,Polirom 2005) Din punct de vedere psihanaltic tulburarile psihotice tin de o angoasa de fragmentare ,adica o amenintare la adresa unitatii profunde a Sinelui .In unele cazuri fragmentarea psihica este deja partial realizata ,in altele subiectul reuseste sa mentina o unitate minimala in jurul unei idei delirante fundamentale (ex.-Exista un complot impotriva mea)dar cu pretul unei negari din ce in ce mai ample a realitatii exterioare.Modul de relatie al subiectului este fuzional ,adica orice diferenta in raport cu obiectele de investire preferentiale tinde sa fie stearsa,caci o asemenea diferenta este sursa de tensiuni mult prea mari ; celalat are tendinta de a nu fi inteles ca atare ,cu lumea lui subiectiva distincta de cea a Sinelui.Ideea deliranta este produsul mecanismelor de negare prin care subiectul indeparteaza de constiinta sa fragmente intregi ale realitatii.Astfel el poate reconstitui o neorealitate , cea a delirului ,mai conforma propriilor impulsuri inconstiente profunde ,reconstructie ce utilizeaza mecanismul de aparare al proiectiei- ceea ce este inacceptabil pentru psihism este atribuit celuilalt(ex. Un impuls agresiv este transformat in idee de persecutie). O analiza psihobiografica a personalitatilor psihopate : Incapacitatea adaptarii sociale Imposibilitatea de a duce o viata in comun cu altii Psihopatii se dovedesc inapti pentru viata de familie ,se simt constransi de rigorile cuplului conjugal din cauza iritabilitatii lor,sunt indiferenti sau chiar total inafectivi cu pervertirea apetentelor si instabili ; Inadaptabili la viata si programul de dsciplina scolara, ei sunt elevii problema,greu educabili ,instabili, indisciplinati, lenesi, indiferenti,incapabili de efort. Inapti pentru serviciul militar, indisciplinati, refuza sa execute ordinele,dezerteaza, comit acte infractionale de diferite forme si gravitati

Incapabili de a desfasura o activitate profesionala teoretica sau practica utila, sustinuta,continua, indisciplinati, nepunctuali,instabili, vanitosi,suspiciosi,invidiosi fata de colegii lor ; Tendinte la delicvente si criminalitate,apetenta pentru alcool ,droguri,conduite de refugiu sau agresiune(suicid,criminalitate),tendinta la perversiuni. E. Dupre afirma ca viata psihopatilor se infatiseaza ca o suita neintrerupta de bizarerii, extravagante,neregularitati, fugi,delicte si crime,internari repetate in spitalele de psihiatrie,expertize medico-legale psihiatrice,dezertari, simulari ale unor afectiuni in scopul realizarii unor interese,parazitism social, vagabondaj,alcoolism, toxicomanii,diferite conduite de refugiu. Paranoia Boala psihica cronica care se manifesta prin lipsa de logica in gandire ,prin idei fixe, prin susceptibilitate,prin orgoliu exagerat, prin mania persecutiei ,prin halucinatii conform DEX Conform DSM IV- Tulburarea de personalitate paranoida are ca element esential un pattern de neancredere si suspiciune pervaziva fata de altii ,astfel ca intentiile acestora sunt interpretate ca rauvoitoare.Acest pattern incepe precoce in perioada adulta si este prezent intro varietate de contexte. Elementele definitorii sunt realizate de : Delir cronic bine sistematizat ,nehalucinator Discrepanta intre aspiratii si posibilitati(de fond sau situatie) Personalitate premorbida specifica(rigida,hipertrofie a Eu-lui) Mecanismul de interpretare este rezultatul mai multor elemente : - rigiditate psihica- pierderea supletei gandirii si astfel deficitul in gandire( interpretativul nu este mai luminat, el doar crede ca luceste mai tare) ex :presupunerea ca alti oameni ii vor exploata, leza sau insela,chiar daca nu exista nici o proba care sa sustina aceasta presupunere. - pseudosuperficialitate usurinta cu care trece pe langa datele care contravin convingerilor sale si de aici multiplicarea judecatilor eronate ex :sunt preocupati de dubii nejustificate referitoare la loialitatea si corectitudinea amicilor si asociatilor lor,ale caror actiuni sunt scrutate continuu pentru demonstrarea intentiilor ostile. - increderii exagerate in propriile capacitati,asociate cu neancredere in judecatile celorlalti imposibilitatea de a accepta si alte solutii decat cea gasita ex :refuza sa aiba incredere sau sa fie mai apropiati de altii pentru ca se tem ca informatiile care le impartasesc altora vor fi utilizate contra lor. - disociatiei dintre aspiratiile sociale, erotice, culturale,stiintifice si posibilitatile concrete de realizare, pe diverse planuri ale subiectului Se pune problema care paranoic va evolua spre delir si care se va mentine in limitele trasaturilor sale de personalitate.Unii dintre autori considera ca majoritatea paranoicilor nu ajung sa delireze niciodata. Principalele forme clinice de manifestare ale paranoiei in functie de tema deliranta-sunt reprezentate de :delirul de interpretare,delirul pasional,delirul senzitiv de relatie. In situatia in care se ajunge la delir sistematizat si persistent acesta alcatuieste o adevarata carapace care absoarbe orice sursa de tensiune. Orice impuls inadmisibil din punct de vedere narcisic este proiectat in exterior .Acesti subiecti nu prezinta in principiu nici un automatism mental sau halucinatii ,caci puterea intuitiei fundamentale delirante permite unificarea oricarui element perturbant cu lumea deliranta innaintea constituirii unor zone parazitare sau a invadarii perceptiei.

Relatia terapeutica este dificila : neputand sa tolereze nici slabiciunea, nici conflictul,subiectul paranoic risca sa-l integreze pe terapeut in propriul sau sistem ca element persecutor. Psihastenia Forma de nevroza caracterizata prin obsesii si fobii ,prin stari de nehotarare si nesiguranta conform DEX Astenie = 1) Scaderea fortelor, slabiciunea starii generale; 2) Slabirea functiilor unui organism sau ale unui sistem. (Dictionar medical, Editura CERES, 1998) Se vorbeste despre astenie de primavara si astenie de toamna, dar acestea nu sunt notiuni stiintifice, medicale. Ele exprima stari astenice date de dificultatile organismului de a se adapta la schimbarile imjportante ale mediului - temperatura, luminozitate - si, poate la specificul hranei. Organismul este demineralizat, devitaminizat si prezinta tulburari de tip astenic. Nevroza obsesivo-fobica. Aceasta forma de nevroza, cunoscuta si sub numele de psihastenie, se caracterizeaza printr-o serie de simptome functionale reversibile, dar foarte chinuitoare pentru bolnav. Aparitia obsesiilor si fobiilor, fata de care bolnavul are atitudine critica, luptand contra lor, marcheaza aparitia psihasteniei. Psihastenia se desfasoara pe un fond afectiv anxios, bolnavul fiind framantat de teama, nesiguranta, dubii. Dereglare functionala a personalitatii, care se traduce printr-o dificultate si o teama de a actiona, cu constientizarea dureroasa a acestei tulburari. Psihastenia strange laolalta diferite simptome ca acela al impresiei de a fi obosit dimineata, o stare de spirit depresiva, fobii si obsesii, o tendinta spre scrupulozitate, interiorizare si indoiala. Pacientul dovedeste un sentiment de insatisfactie psihica si o incoerenta mintala care pot duce pana la depersonalizare. De obicei, inhibitia cedeaza la efort si tulburarile se atenueaza adesea concomitent cu accesul la responsabilitati.- Dictionarul medical Dispozitia trista este determinata de scaderea tonusului psihic si reprezentata de participarea afectiva cu sentimentul tristetii si inferioritatii generat de situatia subiectului. Langhlin considera ca exista o disproportie intre efortul psihic depus si posibilitatile reale psihice ale individului, iar Feud considera ca este expresia unei nedescarcari libidinale.Psihanalistii contemporani o interpreteaza ca pe o intoleranta la stress. Pe de o parte avem obsesiile care sunt legate in principiu de conflicte intre fantasme si interdictii iar pe de alta parte fobiile la care in procesul de aparare este folosit mecanismul deplasarii :investirea unui obiect este transferat spre un obiect substitutiv legat prin asociere,dar mai putin conflictual. Simptomele obsesive sunt de mai multe feluri: amintiri obsesive, fobii, ritualuri, idei obsedante etc. Functiile psihice intelectuale, ca atentia, memoria, rationamentul, sunt pastrate. Vointa, randamentul in munca, fondul afectiv sufera cel mai mult insa in psihastenie, prin faptul ca bolnavul este constient si lupta din rasputeri contra bolii. De aceea, psihastenia mai poarta si denumirea de nebunie lucida.

Neurastenie = [] o stare de mare oboseala, favorizata de surmenaj si insotita de tulburari psihice (tristete, insomnie, nehotarare etc.), de tulburari functionale (cardiovasculare, digestive, sexuale) si de dureri cu diferite localizari. In prezent, aceste manifestari sunt asimilate cu tulburarile nevrotice. (Dictionar medical, Editura CERES, 1998) Tot catre tulburarile nevrotice nevroze ne trimite si Dictionarul de Psihologie, Editura Babel, 1997. In drumul catre termenul nevroza, trecem si prin acela de nevropatie, un termen perimat. Nevroza Prin acest termen se definesc acele afectiuni psihice care debuteaza si evolueaza in conditii de suprasolicitare psihica. Fenomenele psihice specifice nevrozei sunt, de obicei, reversibile si nu sunt insotite de alterarea personalitatii; pacientul este constient de boala sa. Se descriu in clinica patru forme de nevroze: nevroza astenica, nevroza obsesivo-fobica, nevroza isterica, nevrozele mixte. Nevroza astenica (neurastenia) se caracterizeaza prin astenie, cefalee, insomnie. Cauza principala a nevrozei astenice este suprasolicitarea indelungata, care duce la epuizare, oboseala patologica a functiilor psihice, reversibila prin tratament. Bolnavul suferind de nevroza astenica prezinta rezistenta scazuta la oboseala. Somnul este neodihnitor, superficial sau, uneori, insomnia este totala. La trezire, se simte mai obosit decat la culcare. De asemenea, manifesta hiperexcitabilitate emotiva. Izbucneste repede in plans sau ras nervos, este nerabdator, nu se poate concentra; nu poate asimila informatii. Sensibilitatea psihica crescuta se dubleaza si de o hiperestezie polisenzoriala: il supara zgomotele, fosnetul foilor, scartaitul usii; il supara chiar contactul pielii cu hainele proprii, are furnicaturi, amorteli in membre, vederea i se tulbura, in campul vizual aparand pete sau puncte luminoase. Vertijul, senzatia de ameteala, nesiguranta in mers, pocniturile in urechi, sunt alte semne de nevroza astenica pe linie somatica. In cadrul hiperexcitabilitatii vasomotorii, pacientii au valuri de caldura alternand cu senzatia de frig sau palpitatii cu tahicardie. La nivelul aparatului respirator, nevroza se manifesta prin senzatii neplacute de sufocare sau de nod in gat".

Cefaleea are caracterul unei dureri in casca", cu punct de plecare occipital. Formele clinice variaza dupa predominanta fenomenelor psihice: - simpla - neurastenia clasica descrisa mai sus; - anxioasa, la care se adauga anxietatea excesiva; - cenestopata, ce se imbogateste cu senzatii neplacute sub forma unor tulburari neurovegetative, traduse de bolnav prin senzatii de amorteli, intepaturi, furnicaturi in membre, de-a lungul coloanei vertebrale etc.