Dementa senila (senilitate)

 Dementa senila (senilitate) reprezinta o afectiune neurologica cronica , cu evolutie progresiva ,

caracterizata printr-o regresie globala a activitatii intelectuale si a personalitatii bolavului , ca urmare a procesului
de atrofiere corticala.

Se caracterizeaza printr-o scadere progresiva si ireversibila a activitatii psihice si prin modificari organice
cerebrale de natura degenerativa sau vasculara (arteriosclerotica).
Reprezinta o suma de simptome determinate de diverse boli care afecteaza creierul si se caracterizeaza
prin pierderea semnificativa a abilitatilor intelectuale ce interfera cu activitatile normale de zi cu zi. Initial apare
scaderea memoriei pentru faptele recente, gandire lenta, tulburari de atentie, apoi dezorientare in spatiu sit imp
(temporo-spatiala), tulburari de gandire si limbaj, delir, halucinatii, iar in stadiul final al bolii pacientul nu se mai
poate ingriji singur, nu mai recunoaste persoanele apropiate, nu mai stie si nu mai poate efectua gesturile
cotidiene, avand o stare mai mult vegetativa. 
Evolutia poate fi precipitata de factori psiho-socio-culturali (vezi referatul). Se deosebesc demente senile
(degenerative), demente vasculare (arterioscleroza) si demente mixte. Cauza cea mai frecventa este
degenerescenta primara a tesutului cerebral (boala Alzheimer), in 80% dintre cazuri. Date mai noi apreciaza ca
evolutia dementelor nu este totdeauna ireversibila, ca exista si opriri in evolutie, chiar cazuri reversibile.
Evolutie: 
In prima faza a bolii apare o diminuare progresiva a functiilor cerebrale, in special a memoriei si
orientarii . Apar erorile legate de detalii ale evenimentelor. Gindirea devine lenta , pacientul incepe sa se
incadreze in anumite sabloane insusite , se ingusteaza cercul preocuparilor , se contsata o schimbare a
comportamentului afectivo-emotional , tinuta neingrijita si neglijenta , activitate stereotipa, episoade psihotice de
furie , irascibilitate , etc...  
In a doua faza a bolii sindromul predominant devine amnezia progresiva. La inceput amnezia afecteaza
doar evenimentele recente , cele trecute fiind inca bine conservate. Dezorientarea este mai intai temporala si
ulterior spatiala , bolnavii uitindu-si numele , adresa , ratacindu-se pe strada, in curte , in casa sau in spital. Apar
tulburari de gindire si limbaj. Bolnavul isi pierde sirul ideilor (acestea devenind dezordonate) si repeta de cuvinte
si expresii , uneori fara legatura intre ele. Bolnavii pot prezenta anumite accese depresive , maniacale sau
paranoide si halucintatii.  
In a treia (ultima) faza a bolii se instaleaza o stare de apatie (deteriorare intensa psihica si somatica)
ajungandu-se la o existenta mai mult vegetative. Aceasta duce la deces intr-un timp relativ scurt (medie 3-5 ani) ,
in urma unor complicatii de tip pulmonar , renal , cardiovascular , etc...
Cauzele pentru dementa senila (senilitate) nu sint cunoscute cu exactitate insa , se pare ca un rol
important il detin traumele suferite in copilarie. Acestea ar diminua capacitatea de adaptare la varsta adulta si ar
constitui o stare predispozanta la imbolnavire in perioada de maturitate a vietii. Este recunoscut faptul ca stresul
impreuna cu alte boli (cerebrale sau extracerebrale) precum si anumite caracteristici genetice constituie factori
declansatori ai dementei senile.
 Dementa senila debuteaza obisnuit intre 65 si 70 de ani, mai rar si neobisnuit sub aceasta varsta
(considerata uzuala pentru dementele presenile) si evolueaza spre o regresie globala a activitatii intelectuale si a
personalitatii bolavului, ca urmare a procesului de atrofie corticala, cu placi senile si degenerescente
neurofibrilare. Dementa senila este mai frecventa la femei decat la barbati (1,5 - 2 la 1), de multe ori debutul
fiind greu de stabilit deoarece boala se instaleaza insidios si treptat.
Dementa senila (senilitate) - simptome
 1 prezinta semne ale pierderii memoriei si dificultatilor de limbaj. I se intampla sa piarda cuvinte, sau sa
uite numele obiectelor obisnuite, a uitat cum sa faca operatii simple de matematica
2. prezinta episoade de confuzie sau pierdere a atentiei. Este persoana incapabila sa-si concentreze atentia
asupra unei conversatii normale. Se incurca atunci cand incearca sa efectueze sarcini obisnuite.
3. persoana este confuza;
4. are comportamentele inadecvate sau slaba judecata; Daca incepe sa se comporte inadecvat sau intr-un
mod total necaracteristic in situatii sociale, ar putea fi semne timpurii ale dementei senile.
1
 5. prezinta schimbari de dispozitie, iritabilitate si agitatie emotionala. Adesea, persoanele aflate in stadiile
timpurii de dementa senila sunt constiente ca ceva se intampla cu ele, iar acest lucru poate fi atat infricosator cat
si deprimant.
6. Urmareste probleme in coordonarea fizica si confuzie. Persoanele ce sufera de dementa senila adesea
uita cum sa faca sarcini simple invatate care ani de zile au facut parte din viata lor de zi cu zi.
7. in ceea ce priveste mersul acesteia, schimbari ale mersului sunt adesea simptomatice pentru dementa
senila, chiar daca pot fi conectate si cu alte afectiuni neurologice precum boala Parkinson.
DEMENTA este o afecțiune ce apare la batrani, constand in scaderea sau disparitia unei grupe sau a
majoritatii functiilor psihice; are caracter persistent si de obicei evolutiv, ducand treptat la pierderea capacitatii
intelectuale a individului, a valorii sociale a personalitatii sale, cu ingreunarea adaptarii la conditiile de mediu.
Debutul pentru dementa senila (senilitate) se caracterizeaza printr-o diminuare progresiva a functiilor
cerebrale, in special a memoriei si orientarii. Un alt semnal este aparitia de confabulatii ( in psihologie
confabulatia este povestirea spontana a unor evenimente care nu s-au intimplat niciodata. Consta din crearea
de false amintiri, perceptii sau credinte despre sine sau mediul inconjurator - de obicei ca rezultat al
disfunctiei neurologice sau psihologice. Cind este vorba de amintiri confabulatia este confuzia imaginatiei cu
amintirile sau aplicatia confuza a adevaratelor amintiri. Confabulatiile sunt dificil de diferentiat de iluzii si de
minciuna; despre amintiri, confabulatiile ciudate despre trecutul cuiva sunt rare in absenta unor cauze
organice, iar termenul de confabulatie este restrins la aceste tipuri de distorsiuni.)
La inceput se observa unele mici erori (greseli ocazionale) refritoare la unele detalii ale evenimentelor sau
actiunilor, pentru ca mai apoi, cu timpul, insusi evenimentul in sine sa fie uitat. Gandirea devine lenta, pacientul
incepe sa se incadreze in anumite sabloane de mult insusite, se ingusteaza cercul preocuparilor, se constata o
schimbare a comportamentului afectivo-emotional, tinuta neingrijita, neglijenta in general, activitate stereotipa,
intalnindu-se frecvent colectionarismul de obiecte inutile, episoade psihotice de furie, irascibilitate.
In cea de-a doua faza de  dementa senila (senilitate) - numita "de stare" - sindromul predominant devine
amnezia progresiva, initial manifestata doar in ceea ce priveste evenimentele recente, cele din trecutul indepartat
mentinandu-se inca bine conservate. Din moment ce tot ceea ce ajunge sa-si mai aminteasca bolnavul sunt
evenimente din copilarie, adolescenta, tinerete, acesta ajunge adesea sa se considere copil sau tanar si sa se
comporte in consecinta. Dezorientarea este mai intai temporala si ulterior spatiala, bolnavii uitandu-si numele,
adresa, ratacindu-se pe strada, in curte, in casa sau in spital. Pe langa aceste simptome majore, apar tulburari de
gandire si limbaj, acestea devenind dezordonate, cu pierderea sirului ideilor, cu repetitii de cuvinte si expresii,
uneori fara legatura intre ele. Bolnavii de dementa senila (senilitate) pot prezenta anumite accese depresive,
maniacale sau paranoide si halucintatii.
In stadiul final de dementa senila (senilitate), cand viata psihica abia mai palpaie in organismul
bolnavului, se instaleaza o stare de apatie, deteriorare intensa psihica si somatica, ajungandu-se la o existenta mai
mult vegetativa care duce, intr-un timp mai lung sau mai scurt (in medie 3-5 ani) la moarte, in urma unor
complicatii de tip pulmonar, renal, cardiovascular, etc...
Semnele bolii numite dementa senila (senilitate) - din punct de vedere al modificarilor neurologice - nu
sunt evidente, constatandu-se uneori reflexe pupilare lente, un tremur al degetelor mainii, usoara deformare a
mersului - cu pasi mici si cu lipsa ridicarii piciorului de pe sol. Electro-encefalograma evidentiaza trasee plate, cu
ritmuri lente, difuze. Pneumo-encefalograma arata dilatarea ventriculara, cu atrofie cerebrala in grade diferite.
Tulburarile psihice ale varstnicului cuprind o gama larga, de la modificari psihice usoare, marginale, pana
la entitati tipice varstelor inaintate, de tipul psihozelor de involutie si dementelor tardive.Unele au debut precoce,
altele debuteaza la varste inaintate. Toate sunt cuprinse in conceptul de „imbatranire cerebrala". La baza aparitiei
acestor tulburari stau unii factori precipitanti:
- modificari in statutul familiei, care creeaza situatii psihotraumatizante: plecarea copiilor din casa parinteasca,
restrangerea conditiilor de locuit, parasirea locuintei proprii, relatii nearmonioase intre generatii, stari
conflictuale, decesul unuia dintre parteneri, diminuarea veniturilor etc;
- momentul cel mai traumatizant psihic este retragerea din activitatea profesionala - pensionarea. Acesta
este mai greu de suportat de catre barbati, este un adevarat soc al pensionarii, numit de unii „boala a retragerii"
sau „moarte sociala". Prin pierderea prestigiului social castigat dupa o viata de munca, incepe constientizarea
imbatranirii si mai ales teama de moarte ..
2
 In patologia neurologica a imbatranirii participa, atat imbatranirea fiziologica, cu acumularea progresiva
de alterari si restructurari, uzura si reparatie, cat si modificarile de vascularizatie din procesul de ateroscleroza.
Cele mai importante semne neurologice sunt: mersul cu baza de sustinere marita, discreta plasticitate, rigiditate,
limitarea miscarilor, tendinta la abolirea reflexelor, hipotrofia musculara, miscari spontane involuntare,
tremuraturi, modificari de pozitie, de memorie, limbaj, mimica si, bininteles, modificarile organelor de simt si ale
afectivitatii. in patologia varstnicului domina dementele, bolile extrapiramidale si bolile cardiovasculare. Batranul
consulta medicul, in special, pentru caderi repetate, tulburari de mers, pierderi de cunostinta si vertije. Cele mai
reprezentative tulburari la batrani sunt: tulburarile de somn, depresiile tardive, sinuciderile, starile confuzionale
acute, dementele, arterioscleroza cerebrala difuza, accidentele ischemice vasculare tranzitorii si parapareza
(paraplegia) senila.

TULBURARILE DE SOMN
Somnul este functia fiziologica mult modificata fata de cea a adultilor. Batranul are o nevoie de somn, in
medie, 6 ore zilnic. Totusi batranul se plange adesea de insomnie, mai ales femeile. Aceasta explica cresterea
consumului de hipnotice. in general, somnul nocturn nu este continuu, este fragmentat, cuprinde perioade de
treziri, posibilitatea readormirii este greoaie, ziua starea de veghe este intrerupta de perioade de somnolenta.
Exista bineinteles si factori care tulbura somnul. Dintre acestia: adenomul de prostata (cu mictiuni frecvente),
refluxul gastro-esofagian, reumatisme dureroase, bronsite rebele, insomnii iatrogene (medicamentoase), etc.
Pentru corectia somnului sunt preferabile masurile nemedicamentoase: culcarea la aceeasi ora, plimbari scurte in
aer liber, masa de seara care va preceda culcarea cu cel putin 2 ore, evitarea alimentelor greu digerabile, a
bauturilor iritante sau excitante (alcool, cafea, ceai etc), fumatului, vizionarii spectacolelor stress-ante, discutiilor
controversate. intotdeauna sunt utile: igiena camerei, baie zilnica, un pahar cu lapte la culcare, un ceai de tei, un
mar etc.
Tratamentul medicamentos se va institui numai dupa epuizarea celorlalte metode. Clorhidratul poate produce
confuzii si halucinatii, flurazepamul si nitrazepa-mul, la fel. Barbituricele si tranchilizantele sunt preferabile.
Administrarea medicamentelor trebuie sa fie discontinua.

DEPRESIILE TARDIVE
Sunt cele mai frecvente afectiuni psihice intalnite la varstnici (15%). Apar in nevroze, boli cerebrale,
degenerative, vasculare, endocrine, metabolice, dar si in psihoze maniaco-depresive, melancolia de involutie sau
in formele reactive (traume psihice, stress-uri, neadaptare etc). Unii autori disting depresia nevrotica si depresia
psihotica. Ultima are o nnta de m-avitata i cu afectiuni somatice. Bolile cardio-vasculare, gastro-intestinale,
hipertiroidismul etc. - se insotesc si de stari depresive.
Clinic, predomina ideile depresive, ipohondrice si de negatie, sentimente de culpabilitate, inutilitate,
autoacuzare. in formele grave apar deliruri, idei de persecutie, confuzii si halucinatii, dezordinea afectiva. Si dupa
unele medicamente poate aparea agravarea starii depresive (tranchilizante, rezerpina, clonidina, propranololul,
metildopa). Dupa fiecare faza depresiva, intervalul liber se scurteaza. La aparitia lor contribuie, ca in toate bolile
psihice, si factorii psiho-sociali. Important este diagnosticul diferential intre depresie si demente.
Tratamentul vizeaza:
- ameliorarea mijloacelor psiho-sociale: climatul psihologic familial favorabil, legaturi afective si uneori
pregatirea psihologica;
- Tratamentul bolilor cerebrale organice (tratabile) si al bolilor somatice coexistente (diabet zaharat, boli
digestive etc);
- Tratamentul psiho-farmacologic. Acesta consta in administrarea de psihoana-leptice sau timoanaleptice
de tipul produselor procainice. in formele mai grave se administreaza antidepresive (Antideprin sau amitriptilina),
anxiolitice (haloperidol, tioridazin, meclofenoxat etc). O atentie deosebita trebuie acordata tendintelor la
sinucidere.

STARILE CONFUZIONALE ACUTE

Se instaleaza mai mult sau mai putin brutal si altereaza global: constienta, comportamentul mintal si
relational. Este o reactie acuta, dureaza ore sau zile, este reversibila spontan sau terapeutic. Apar, de obicei, seara
3
sau noaptea. in aparitia lor intervin:
- factori declansatori: boli cardiovasculare, metabolice (uremie, hiperglicemie etc), boli infectioase, respiratorii
sau urinare, boli cerebrale (accidente vasculare, traumatisme, tumori etc). Mai intervin si cauze medicamentoase
(iatrogene). De exemplu, dupa administrarea de antidepresive, antiparkinsoniene, neuroleptice, se-dative,
tranchilizante, hipnotice, corticoizi, aminofilina etc; - factori psiho-sociali, care au fost deja prezentati anterior.
Semnalul de alarma este schimbarea brusca de comportament, aparuta in ore sau in zile. Astfel apar obnubilarea
(deplasare, concentrare, atentie), iluzii, halucinatii, dezorientare etc
O grava dificultate diagnostica este dementa, insa starea confuzionala are un debut brutal, evolueaza cu
perioade de luciditate si este reversibila. Dementa debuteaza progresiv, iar evolutia este ireversibila si tulburarea
este de obicei globala.
In ce priveste atitudinea terapeutica fata de starile confuzionale, familia trebuie lamurita cu rabdare asupra
evolutiei si linistit, asupra riscului vital. Se va mentine permanent dialogul cu bolnavul. Tratamentul vizeaza, in
primul rand, cauzele si in secundar, Simptomele. Se accepta divagatiile bolnavului, nu este contrazis, nu este
imobilizat, nu se lumineaza camera. Daca agitatia e mare si daca suntem convinsi ca in cauza nu este un
medicament, se administreaza un tranchilizant anxiolitic (haloperidol oral sau injectabil) sau benzodiazepina
(diazepam).

DEMENTELE
Sunt relativ frecvente la varstnici. Se caracterizeaza printr-o scadere progresiva si ireversibila a activitatii
psihice si prin modificari organice cerebrale de natura degenerativa sau vasculara (arteriosclerotica). Evolutia
poate fi precipitata de factori psiho-socio-culturali (vezi referatul). Se deosebesc demente senile (degenerative),
demente vasculare (arterioscleroza) si demente mixte. Cauza cea mai frecventa este degenerescenta primara a
tesutului cerebral (boala Alzheimer), in 80% dintre cazuri. Date mai noi apreciaza ca evolutia dementelor nu este
totdeauna ireversibila, ca exista si opriri in evolutie, chiar cazuri reversibile. De aceea diagnosticul trebuie stabilit
precoce. Verdictul de dementa senila este prea grav pentru a fi stabilit in graba.
Diagnosticul poate fi presupus in doua situatii:
- degradarea accentuata, brutala, chiar de durata, a unui varstnic, pana atunci activ, declansata de. un
factor favorizant;
Trecutul bolnavului, care prezinta boli metabolice, hipertiroidie, Tratamente cu droguri psihotrope, boli
cardiovasculare, renale, carente vitaminice etc, de asemenea pot exclude dementa. Cea mai grava confuzie este
cea cu starile pseudodementiale (depresia, confuzia acuta si starile delirante). Tulburarile globale de memorie, de
orientare in timp si spatiu, tulburarile de exprimare si intelegere, de limbaj,
recunoastere, comportament, judecata si atentie, cu evolutie lenta, pledeaza pentru dementa. Dupa cum s-a
mentionat, se deosebesc demente senile, degenerative, (boala Alzheiner), care poate fi presenila (inainte de 65 de
ani) si senila (dupa 65 de ani) si demente vasculare (ischemice), mai putin frecvente (1 la 3). Formele combinate
sunt formele mixte.
Tratamentul apartine psihiatriei. Nu se administreaza medicamente timp indelungat. In schimb grija
pentru mediul ambiant si exercitiile intelectuale care mai sunt posibile, sunt obligatorii.
ARTERIOSCLEROZA CEREBRALA DIFUZA
Se descriu tablouri clinice caracteristice, dupa acumularea leziunilor in anumite zone ale creierului:
pseudoneurastenia arteriosclerotica (cu semne psihice numeroase si semne neurologice sterse), sindroame
pseudobulbare (lacunarismul cerebral), sindroame parkinsoniene arteriosclerotice si demente arteriosclerotice.
Aceste tulburari se datoreaza unor multiple microleziuni (microramolismente), vasculo-cerebrale. Ele se
instaleaza in timp, insidios si sunt in general asimptomatice mult timp. Se datoreaza hipertensiunii arteriale si
arteriosclerozei, care se influenteaza reciproc.
Pseudoneurastenia arteriosclerotica este manifestarea clinica initiala a insuficientei circulatorii cerebrale,
rezultat al evolutiei arteriosclerozei. Rareori apare inainte de 55 - 60 de ani. Simptomatologia este predominant
de ordin psihic. Astenia psihica si intelectuala domina in scena clinica. Scade memoria, atentia si capacitatea de
concentrare. Tulburarile de memorie sunt instabile, trecatoare, apar brusc, mai ales cu ocazia unei tensiuni
psihice. Amintirea evenimentelor recente este prima alterata. Alt semn frecvent este cefaleea, nu prea intensa,
localizata frontal sau occipital, care apare, uneori, cu ocazia eforturilor fizice, dar mai ales intelectuale (gandirea
4
dureroasa). Tulburarile de somn, tulburarile afective (hiperemotivitatea), iritabilitatea, depresia, ipohondria,
parestezii, vertije, acufene, completeaza tabloul. De asemenea, diminua reflexele, apar mici tremuraturi ale
degetelor, in sfarsit apar semne de ateroscleroza aortica, coronariana, retiniana, renala, periferica si hi-
pertensiunea arteriala sistolica.
Sindroamele pseudobulbare sunt mai frecvente. Apar o dubla hemipareza si ic-tusuri repetate. Evolutia
este constant progresiva. Tulburarile de vorbire (monotona, taraganata), de deglutitie (refularea pe nas a
alimentelor), faciesul imobil, cu gura intredeschisa, cu scurgerea salivei, mersul rigid, lent, cu pasi mici, rasul si
plansul spasmodic apar in mod obisnuit. Deteriorarea psihica este progresiva, apar tulburari sfincteriene, escare
de decubit si marasm. Bolnavul devine egocentric, rau si prezinta delir de persecutie. Viata acestor batrani in
sanul familiei este ideala, dar este foarte dificila. Dementa arteriosclerotica a fost descrisa la referatul dementei.

ACCIDENTE VASCULARE ISCHEMICE TRANZITORII

Reprezinta o complicatie a hipertensiunii arteriale si a arteriosclerozei cerebrale. Este un accident frecvent
la varstnic si reclama un diagnostic adeseori retrospectiv. Este relativ benign, apare in jurul varstei de 70 de ani si
se intalneste cam in 20% dintre accidentele vasculare cerebrale. Reversibil intr-un interval de 24 de ore, are un
prognostic imediat bun, dar indepartat rezervat. Debuteaza brusc, este de obicei minor, fara pierdere de cunostinta
si dureaza cateva minute sau ore. De obicei, diagnosticul se pune pe anamneza bolnavului, pe varsta si semnele
de ateroscleroza cerebrala si sistemica. Afecteaza doua teritorii cerebrale: carotidian si vertebro-bazilar.
- Cand afecteaza teritoriul carotidian, apare o amauroza fugace, o cecitate tranzitorie, o hemipareza care prinde si
semifata, si care dureaza minute sau ore.
- in varianta vertebro-bazilara, apare vertij, instabilitate in ortostatism sau mers, tulburari de vedere, de vorbire,
de deglutitie si chiar tulburari motorii si senzitive. Pot aparea crize de cadere, ictus amnezic tranzitor, agitatie,
dezorientare. Totul revine la normal in cateva ore.
Ambele accidente apar prin ingustarea arterei, datorita unui aterom, prin ulcerare sau trombozare. Gravitatea
consta in repetare. O varianta este forma progresiva, catre extensie. Ictusurile repetate duc la tabloul clinic din
arterioscleroza difuza: dementa arteriosclerotica, sindromul pseudobulbar etc.

PARAPAREZA (PARAPLEGIA) SENILA

Se intalneste frecvent in practica geriatrica. Apare lent, progresiv, la un subiect varstnic, cu astenie,
adinamie, pana la impotenta functionala a membrelor inferioare. Aceasta poate duce la aparitia sindromului de
imobilizare. Cauzele specifice varstnicului sunt vasculare (mielopatia vasculara) si degenerative, mai rar
tumorale, traumatice etc. Incidenta este mare, impotenta functionala este atribuita de catre bolnav si uneori chiar
de catre medic, la inceput, unui reumatism cronic.