ABORDĂRI ACTUALE ALE VIOLENȚEI ÎN MEDIUL

ONLINE LA TINERI
Cyberbullying este un nou factor de risc pentru bunăstarea tineretului.
Consecințele hărțuirii cibernetice includ atât probleme de sănătate fizică, cât și probleme
de sănătate mintală, cum ar fi depresia, anxietatea și preocupările somatice. Adolescenții
care au fost victime ale agresiunii cibernetice și au dezvoltat simptome secundare sunt
adesea îndrumați să viziteze un furnizor de asistență medicală pentru a obține un
tratament eficient bazat pe dovezi.
Scopul acestei cercetări este de a revizui studiile privind hărțuirea cibernetică în
rândul tinerilor din Romania. O căutare completă a literaturii electronice a fost finalizată,
care vizează studiile de hărțuire cibernetică în rândul tinerilor, în orice situație. Nu s-au
folosit limite de timp. Literatura a fost căutată în Ebscohost, Centrul de Resurse pentru
Educație (ERIC) și pe Google Scholar. Următorii termeni de căutare au fost aplicați
"cyberbullying" + "youth" sau "cybervictim". Au fost selectate numai articole cu o
populație de tineri pentru revizuire.
Lcrarea este structurată în 3 capitole:
1.DEFINIȚII ALE BULLYING-ULUI ȘI CYBERBULLYING-ULUI
1.1. Introducere
1.2. Definiții ale bullying-ului
1.3. Tipuri de bullying
1.4. Tipuri de participare în bullying
1.5. Influența aparteneței la gen în bullying
1.6. Nivelul studiilor și bullying-ul
1.7. Frecvența bullying-ului în școli
1.8. Cyberbullying – violența în mediul online
1.9. Bullying-ul tradițioanal vs. Cyberbullying
1.10. Tipuri de Cyberbullying
1.11. Cauzele cyberbullying-ului
1.12. Cyberbullying-ul în legislație
1.13. Prevalența și frecvența cyberbullying-ului
1.14. Cyberbullying-ul și apartenența la gen
1.15. Cyberbullying-ul și nivelul studiilor/vârstă
1.16. Efectele cyberbullying-ului
1.17. Cyberbullying-ul și trăsăturile de personalitate
2. METODOLOGIA CERCETĂRII
2.1. Procedură și instrumente
2.2. Grup țintă
2.3. Rezultate
2.4. Concluzii și implicații
3. CONCLUZII ȘI IMPLICAȚII
4. BIBLIOGRAFIE
 Proiectul Erasmus Păstrarea tineretului în siguranță împotriva Cyberbullying,
ID 2016-3-TR01-KA205-036619, a fost dezvoltat de echipa noastră de cercetare, cu
scopul de a înțelege mai profund dinamica hărțuirii cibernetice în mediile online în rândul
tinerilor. Printre primele întrebări de cercetare propuse de echipa noastră a fost
identificarea relației existente între tendințele agresive online și empatia victimelor în
ceea ce privește hărțuirea cibernetică. În acest sens, am conceput un chestionar online
care să vizeze colectarea de date descriptive, percepții generale despre fenomenul de
hărțuire cibernetică și percepții privind siguranța mediului educațional, motivațiile de
păstrare a sprijinului parental tăcut, perceput și o evaluare a auto- eficacitatea.
Interesul acestei lucrări constă în analizarea relației dintre tendințele agresive
online și empatia victimelor în incidentele de tip cyberbullying, datorită faptului că,
conform argumentelor menționate mai sus, există un "bun" în agresivitate și "rău" în
empatie.
Oamenii, ca ființe sociale, sunt adesea pusi în situația de a se adapta la contextele
interacțiunii sociale. Desigur, aceste tipuri de interacțiuni sunt diverse și complexe și
necesită dobândirea și dezvoltarea unei serii de comportamente și atitudini pro-sociale,
care nu sunt neapărat specifice umane, dar au anumite caracteristici care sunt influențate
de mediul social cu care venim în contact. Dezvoltarea empatiei la adolescenți atunci
când vine vorba de mediile online este legată de dezvoltarea unei așa-numite netichete
sau a moralitate online.
Empatia este capacitatea de a înțelege cum se simte o altă persoană. Conceptul de
empatie într-un sens mai larg include: 1) cunoașterea stării interioare, a gândurilor și
sentimentelor unei alte persoane, 2) adoptarea posturii sau potrivirea răspunsului
neuronal cu cel observat, 3) simțirea a ceea ce simte celălalt, 4) ce o altă persoană ar
putea face într-o situație specială 5) imaginația a ceea ce ar gândi și simți o altă persoană
într-o anumită situație 6) suferința care apare atunci când asistăm la suferința sau durerea
altcuiva 7) simt compasiune pentru o persoană în primejdie. Observăm, prin urmare,
numeroasele fațete pe care le acoperă conceptul de empatie.
Accentul nostru a fost pus pe analiza efectelor tendințelor de agresiune asupra
empatiei cognitive a victimelor în incidentele online, la 140 de elevi de liceu. Concluzia
acestei cercetări demonstrează că prea multă empatie nu va declanșa neapărat scăderea
tendințelor agresive online față de victimă, ci contrariul. Adevărata cantitate de empatie
față de victima online va declanșa tendințe non-agresive online.
Dezvoltarea programelor de prevenire a hărțuirii cibernetice în școli și asigurarea
cooperării dintre școală, studenți și părinți; Ministerele relevante și organizațiile
neguvernamentale ar trebui să se implice în toate planurile de acțiune pentru serviciile de
prevenire a cibernetiilor.
Oferirea unei supravegheri eficiente a copiilor și sprijinirea acestora în obținerea
unui sentiment de responsabilitate și înțelegere etică privind utilizarea tehnologiilor
informației și comunicațiilor .
Informarea adolescentului de hărțuire cibernetică și dezvoltarea sensibilității lor la
hărțuire cibernetică, astfel încât să se poată proteja de hărțuirea pe internet și să nu
demonstreze comportamentele de hărțuire cibernetică.
 Efectuarea cercetărilor calitative și cantitative pentru a investiga profund motivele
care îi determină pe elevi să demonstreze comportamentele de hărțuire cibernetică din ce
în ce mai mult pe măsură ce nivelul de educație crește, acoperind dimensiunea socială și
culturală a motivelor și folosind diferite variabile.
Investigarea diferitelor dimensiuni ale abuzului și victimizării cibernetice prin
includerea nu numai a victimelor, ci și a torturii, a profesorilor și a părinților și a
factorilor care acoperă confortul vieții, realizarea academică și sănătatea .
Organizarea diferitelor activități pentru creșterea autocontrolului și a gradului de
conștientizare a elevilor și informarea acestora cu privire la importanța folosirii
tehnologiilor informaționale în conformitate cu regulile etice, consecințele juridice și
morale ale agresiunii cibernetice și efectele negative pe care le pot avea consecințele pe ei
înșiși și pe familiile lor .
Organizarea unei serii de formare comportamentală pentru promovarea relațiilor
sociale sănătoase, a comunicării empatice și a conștientizării care vor ajuta elevii să
devină mai conștienți de indivizi.
Având în vedere că victimele agresiunii se pot teme de profesori, bârfe sau
represalii, se pot simți vinovați sau rușinați, poate nu știu unde să caute ajutor sau pot fi
îngrijorați de faptul că nu sunt luați în serios, mai ales educatorii și familiile ar trebui să
ofere victimelor / deschise canale de comunicare și ar trebui să le spună ce drepturi legale
au împotriva ciberneticului.
Pentru a spori gradul de conștientizare a hărțuirii cibernetice, crearea de medii
favorabile în școli pentru profesori, studenți și familii pentru a discuta hărțuirea
cibernetică, facilitând astfel înțelegerea diferitelor dimensiuni ale cazurilor de agresiune .
Părinții și profesorii ar trebui să monitorizeze cu mai multă atenție copiii mici și
băieții mai puțin susceptibili de a căuta ajutor după ce au fost agresați de cibernetică și ar
trebui să-i îndrume către căutarea ajutorului.
Scopul oricărei forme de agresiune nu poate fi realizat pe deplin dacă se asigură
relații sănătoase între egali, sunt învățate metode de rezolvare a conflictelor, se asigură un
sprijin familial și climatul școlar este perceput pozitiv. Prevenirea oricărei forme de
agresiune se poate baza pe recuperarea interacțiunii necesare din primele momente de
naștere.
Bibliografia pe care am studiat-o este :

1. Akbaba, Y., & Eroğlu, Y. (2013). The predictors of cyberbullying and

cybervictimization in elementary school students [In Turkish]. Ankara University
Education Faculty Journal, 26, 105–123.
2. Akbulut, Y., Sahin, Y. L., & Eristi, B. (2010). Development of a scale to investigate
cybervictimization among online social utility members. Contemporary Educational
Technology, 1(1), 46-59.
3. Aksaray, S. (2011). Siber zorbalık. Çukurova Üniversitesi Sosyal Bilimler Enstitüsü
Dergisi, 20 (2), 405-432.
4. Aleem, S. (2016). Bullying Behavior Among School Students: A Review. Indian
Journal of Health and Wellbeing, 7(10), 976-981.
5. Altınova, H.H. & Baştak, G. (2015). Lise Öğrencilerinde Yaratıcı Drama Yöntemiyle
Siber Zorbalık Hakkında Duyarlılık Oluşturma [In Turkish]. Yaratıcı Drama Dergisi,
10(1), 91-102.
6. Arıcak , T. (2015). Siber alemin avatar çocukları. İstanbul: Remzi Kitapevi.
7. Arıcak, O. T. (2011). Siber Zorbalık: Gençlerimizi Bekleyen Yeni Tehlike. Fatih
Üniversitesi Kariyer Penceresi Dergisi, 10(6). 11-12.
8. Arıcak, O.T. (2009). Psychiatric symptomatology as a predictor of cyberbullying
among university students. Eurasian Journal of Educational Research, 34, 167-184.
9. Arıcak, T., Siyahhan, S., Uzunhasanoğlu, A., Sarıbeyoğlu, S., Çıplak, S., Yılmaz, N.,
& Mehmedov, C. (2008). Cyberbullying among Turkish adolescents.
CyberPsychology & Behavior, 11(3), 253-261.
10. Aslan, A., & önay Doğan, B. (2017). Çevrimiçi Şiddet: Bir Siber Zorbalık Alanı
Olarak “Potinss” Örneği. Marmara İletişim Dergisi, 27, 95-119.
11. Australian Education Authorities / the State of Queensland (2017). Bullying No Way.
Retrieved from https://bullyingnoway.gov.au/WhatIsBullying/Pages/Types-of-
bullying.aspx
12. Ayas, T. & Horzum, M. B. (2012). İlköğretim öğrencilerinin sanal zorba ve mağdur
olma durumu. İlköğretim Online, 11(2), 369-380.
13. Ayas, T. (2011). Lise öğrencilerinin sanal zorba ve kurban olma yaygınlığı. Paper
presented at the 11. Ulusal Psikolojik Danış- ma ve Rehberlik Kongresi. Ege
Üniversitesi Eğitim Fakültesi, İzmir, Türkiye.
14. Baker, Ö.E. & Kavşut, F. (2007). Akran Zorbalığının Yeni Yüzü: Siber Zorbalık
(Cyber Bullying: A New Face of Peer Bullying). [In Turkish]. Eurasian Journal of
Educational Research, 27, 31-42. Retrieved from:
http://www.ejer.com.tr/0DOWNLOAD/pdfler/tr/714017767.pdf
15. Balas Timar, D., Demeter, E., Schwartz, C., Torkos, H., (2017). The dynamic
relationship between classmates’ interaction and just-for-fun online harassment.
Agora Psycho-Pragmatica, Vol.11, no.2, p.83-93.
16. Baldry, A. C., & Farrington, D. P. (2000). Bullies and delinquents: Personal
characteristics and parental styles. Journal of Community and Applied Social
Psychology, 10(1), 17–31.
17. Baştürk Akca, E., Sayımer, İ., Balaban Salı, J., & Ergün Başak, B. (2014). Okulda
Siber Zorbalığın Nedenleri, Türleri ve Medya Okuryazarlığı Eğitiminin Önleyici
Çalışmalardaki Yeri. Elektronik Mesleki Gelişim ve Araştırmalar Dergisi, 2(2), 17-
30.
18. Batsche, G.M. (1997). Bullying, in G.G. Bear, K.M. Minke, and A. Thomas (eds)
Children's Needs II: Development, Problems and Alternatives. Bethesda, IN: National
Association of School Psychologists.
19. Battersby, L. (2008). Sexting: Fears as teens targeted. The Sydney Morning Herald.
Retrieved from http://www.smh.com.au/technology/sexting-fears-asteens- targeted-
20090616-cfp1.html
20. Bayar, Y. (2010). Okul sosyal iklimi ile geleneksel ve sanal zorbalık arasındaki
ilişkiler: Genellenmiş akran algısının aracı rolü (Unpublished Master’s Thesis),
Hacettepe Üniversitesi, Ankara.
21. Belsey, B. (2004). Cyberbullying, Retrieved from: http://www.cyberbully.ca.
22. Belsey, B. (2008), Cyberbullying an Emerging Threat to the Always on Generation.
Retrieved from:
https://pdfs.semanticscholar.org/d4b9/5d4ad8599e86cd726290f4e4a5d8309f6bda.pdf
23. Beran, T. & Li, Q. (2005). Cyber Harassment: A Study of New Method for an Old
Behavior. Journal of Educational Computing Research, 32(3), 265-277.
24. Berger, K.S. (2007). Update on bullying at school: Science forgotten? Developmental
Review, 27, 91-92.
25. Berne, S., Frisen, A., Schultze-Krumbholz, A., Scheithauer, H., Naruskov, K., Piret,
L. ve ZukauSkiene, R. (2013). Cyberbullying Assessment Instruments: A Systematic
Review. Aggression and Violent Behavior, 18, 320-334.
26. Bernstein, J. Y. & Watson, M. W. (1997). Children who are targets of bullying: a
victim pattern [Electronic version]. Journal of Interpersonal Violence, 12(4), 483-499.
27. Beyazit, U., Simsek, S. & Ayhan, A.B. (2017). An examination of the predictive
factors of cyberbulling in adolescents. Social Behavior and Personality, 45(9), 1511-
1522.
28. Borg, M. G. (1998). The emotional reaction of school bullies and their victims.
Educational Psychology,
29. Boulton, M. J. 1997. Teachers’ views on bullying: Definitions, attitudes and ability to
cope. British Journal of Educational Psychology, 67, 223-233.
30. Boulton, M.J. and Smith, P.K., (1994). Bully\victim problems in middle-school
children: Stability,self-perceptions and peer acceptance. British Journal of
Developmental Psychology, 12,315–329.