Sunteți pe pagina 1din 8

Dintre afectiunile psihiatrice, dementa este una din cele mai dramatice atat pentru pacient cat

si pentru persoanele din jur deoarece afecteaza in primul rand memoria.


Aceasta boala apare in general la persoanele in varsta, fiind mai des intalnita la batrani. 20% din
persoanele de peste 80 de ani sufera de dementa severa, 50-60% de demente tip Alzheimer si
15-20% au demente de tipvascular. Barbatii sunt mai des afectati de aceasta patologie decat
femeile.
Cauzele dementei vasculare
Aceasta afectiune psihica poate fi datorata mai multor
cauze: drogurile,medicamentele, bolile cerbrovasculare si dementa Alhzeimer sunt factori
raspunzatori pentru dementa vasculara.
Trebuie sa te feresti de factorii de risc ce predispun la dementa vasulara:
- fumatul- obezitatea- diabetul zaharat- colesterolul crescut- tensiunea arteriala crescuta-
ateroscleroza vaselor carotidiene
Acest lucru il poti face doar printr-un regim de viata echilibrat, cu o dieta saraca in grasimi si
dulciuri, dar bogata in antioxidanti.
Simptomele dementei vasculare
Persoanele cu dementa vasculara au deficite de cunoastere. Deteriorarea memoriei este
un simptom precoce si absolut necesar in diagnosticul de dementa.
Persoanele cu dementa vasculara au deteriorata capacitatea de a invata lucruri noi sau uita
lucrurile deja invatate. Adesea ei pierd obiecte pe care uita unde le pun, uita mancarea pe foc
sau se ratacesc.
In stadiile avansate de dementa, deteriorarea memoriei este atat de severa incat persoanele isi
uita profesia, studiile, data nasterii, membrii familiei si chiar numele.
In aceasta boala psihica alt simptom este afazia (deteriorarea functiei limbajului). Vor fi
afectate atat limbajul scris cat si cel vorbit. In stadiile avansate, persoana cu dementa poate fi
chiar muta.
Persoanele cu dementa ajung in incapacitatea de a efectua miscari coordonate si nu pot
intelege rostul obiectelor (nu se pot pieptana, imbraca, manca).
Dementa vasculara este adesea asociata cu alte boli cerebrovasculare. Semnele unei
boli neurologice de cauza vasculara ar putea fi: semnul Babinski, paralizia pseudobulbara,

tulburari de mers, exagerarea reflexelor osteotendinoase ori lipsa de forta musculara intr-o
extremitate.
Delirul poate fi suprapus sau asociat cu o dementa vasculara.
Diagnosticul de dementa vasculara
Tomografia computerizata si imagistica prin rezonanta magnetica pundiagnosticul unei
afectari vasculare la nivelul scoartei cerebrale. Totusi aceste doua investigatii nu pot detecta
intotdeauna leziunile in dementa vasculara.
Electroencefalograma poate avea o contributie in diagnosticarea acesteiafectiuni psihiatrice.
Diagnosticul final de dementa vasculara se poate pune doar dupa o discutie amanuntita cu
pacientul si rudele acestuia si dupa aflarea bolilor asociate sau avute in antecedente.
Tratamentul dementei vasculare
Trebuie sa afli ca dementa vasculara este o boala care nu se trateaza. Singurul lucru pe care il
poate face medicul este sa incerce sa opreascaevolutia bolii sau sa o previna.
Prevenirea dementei vasculare se face prin tratament cu antiagregante, statine si
antihipertensive impotriva accidentelor vasculare cerebrale.
Tratamentul pentru stoparea evolutiei dementei vasculare vizeaza interventia psiho-
terapeutica si stimularea memoriei. Este bine sa stii ca persoanele cu dementa au nevoie de
mult suport din partea familiei.









Dementa senila (senilitate) reprezinta o afectiune neurologica cronica , cu evolutie
progresiva , caracterizata printr-o regresie globala a activitatii intelectuale si a
personalitatii bolavului , ca urmare a procesului de atrofiere corticala.
Cauzele pentru dementa senila (senilitate) nu sint cunoscute cu exactitate insa , se
pare ca un rol important il detin traumele suferite in copilarie. Acestea ar diminua
capacitatea de adaptare la varsta adulta si ar constitui o stare predispozanta la
imbolnavire in perioada de maturitate a vietii. Este recunoscut faptul ca stresul
impreuna cu alte boli (cerebrale sau extracerebrale) precum si anumite caracteristici
genetice constituie factori declansatori ai dementei senile.
Dementa senila debuteaza obisnuit intre 65 si 70 de ani, mai rar si neobisnuit sub
aceasta varsta (considerata uzuala pentru dementele presenile) si evolueaza spre o
regresie globala a activitatii intelectuale si a personalitatii bolavului, ca urmare a
procesului de atrofie corticala, cu placi senile si degenerescente
neurofibrilare. Dementa senila este mai frecventa la femei decat la barbati (1,5 - 2 la
1), de multe ori debutul fiind greu de stabilit deoarece boala se instaleaza insidios si
treptat.
Dementa senila (senilitate) - simptome
Debutul pentru dementa senila (senilitate) se caracterizeaza printr-o diminuare
progresiva a functiilor cerebrale, in special a memoriei si orientarii. Un alt semnal este
aparitia de confabulatii... la inceput se observa unele mici erori (greseli ocazionale)
refritoare la unele detalii ale evenimentelor sau actiunilor, pentru ca mai apoi, cu timpul,
insusi evenimentul in sine sa fie uitat. Gandirea devine lenta, pacientul incepe sa se
incadreze in anumite sabloane de mult insusite, se ingusteaza cercul preocuparilor, se
constata o schimbare a comportamentului afectivo-emotional, tinuta neingrijita,
neglijenta in general, activitate stereotipa, intalnindu-se frecvent colectionarismul de
obiecte inutile, episoade psihotice de furie, irascibilitate.

In cea de-a doua faza de dementa senila (senilitate) - numita "de stare" - sindromul
predominant devine amnezia progresiva, initial manifestata doar in ceea ce priveste
evenimentele recente, cele din trecutul indepartat mentinandu-se inca bine conservate.
Din moment ce tot ceea ce ajunge sa-si mai aminteasca bolnavul sunt evenimente din
copilarie, adolescenta, tinerete, acesta ajunge adesea sa se considere copil sau tanar si
sa se comporte in consecinta. Dezorientarea este mai intai temporala si ulterior
spatiala, bolnavii uitandu-si numele, adresa, ratacindu-se pe strada, in curte, in casa
sau in spital. Pe langa aceste simptome majore, apar tulburari de gandire si limbaj,
acestea devenind dezordonate, cu pierderea sirului ideilor, cu repetitii de cuvinte si
expresii, uneori fara legatura intre ele. Bolnavii de dementa senila (senilitate)pot
prezenta anumite accese depresive, maniacale sau paranoide si halucintatii.
In stadiul final de dementa senila (senilitate), cand viata psihica abia mai palpaie in
organismul bolnavului, se instaleaza o stare de apatie, deteriorare intensa psihica si
somatica, ajungandu-se la o existenta mai mult vegetativa care duce, intr-un timp mai
lung sau mai scurt (in medie 3-5 ani) la moarte, in urma unor complicatii de tip
pulmonar, renal, cardiovascular, etc...

Semnele bolii numite dementa senila (senilitate) - din punct de vedere al modificarilor
neurologice - nu sunt evidente, constatandu-se uneori reflexe pupilare lente, un tremur
al degetelor mainii, usoara deformare a mersului - cu pasi mici si cu lipsa ridicarii
piciorului de pe sol. Electro-encefalograma evidentiaza trasee plate, cu ritmuri lente,
difuze. Pneumo-encefalograma arata dilatarea ventriculara, cu atrofie cerebrala in
grade diferite.


















Dementa Alzheimer este o boal ce afecteaz creierul uman, producnd modificri distructive
ce determin pierderea memoriei i n final moartea bolnavului.

Simptomele bolii Alzheimer
Tulburari ale memoriei recente:pacientii pot uita evenimentele traite recent, informatii
memorate recent, nume sau numere de telefon; ulterior tulburarile de memorie se
generalizeaza.
Tulburari de limbaj: pacientii uita cuvinte uzuale, pe care le inlocuiesc frecvent cu expresii de
genul: asta, cum ii spune, intelegi tu, nu-mi vine acum numele.
Tulburari ale gandirii abstracte: imposibilitatea de interpretare a numerelor sau de calcul
Dezorientare: aceste persoane se pot rataci in locuri pe care le cunosc foarte bine, pot sa uite
adresa la care locuiesc.
Tulburari ale dispozitiei: schimbari bruste de dispozitie- pot deveni usor suparati sau furiosi
fara motiv, nu mai gasesc placere in lucrurile care ii bucurau inainte, alteori par aplatizati
afectiv
Dificultati in indeplinirea sarcinilor zilnice: cum ar fi prepararea mesei Modificari ale
personalitatii: confuzie, suspiciune, teama de a deveni dependent de un membru al familiei.
Lipsa de initiativa: manifestata prin somnolenta continua, vizionarea la televizor toata ziua si
refuzarea efectuarii activitatilor zilnice obisnuite.
Devin neingrijiti: In multe cazuri, igiena personala precara este cel mai evident semn - pot
deveni neingrijiti, imbraca haine patate sau uita sa se spele.
Comportament bizar: au tendinta de a pune lucrurile in locuri ciudate, se imbraca cu haine
nepotrivite pentru vremea respectiva.

Uneori mai pot aparea si alte simptome:
- Halucinatii vizuale sau auditive
- Lipsa de interes pentru activitatile inconjuratoare, prieteni si familie
- Activitati repetitive fara un scop anume.
- Agresiune fizica sau verbala

Evolutie
Evolutia bolii este spre deteriorare intelectuala progresiva si deces.
O persoana traieste in medie 8-10 ani dupa aparitia simptomelor.
Unele persoane pot avea manifestari minime pana in fazele tardive ale bolii, altele pierd
capacitatea de a efectua activitatile zilnice precoce.
La inceput boala se manifesta prin pierderi minore ale memoriei si progreseaza pana la
probleme mentale si functionale severe.

Faza initiala
Se manifesta de obicei cu:
- dezorientare temporo-spatiala
- pierderea abilitatii de a efectua anumite activitati
- evitarea situatiile noi, nefamiliare
- capacitate de memorare diminuata
- vorbire mai lenta
- dificultati in manevrarea banilor si efectuarea platilor
- tulburari de judecata, uneori cu decizii gresite
- tulburari de dispozitie: depresie, iritabilitate

Faza intermediara
In aceasta etapa:
- pacientul are momente cand nu isi mai recunoaste familia si prietenii
- seara este frecvent agitat
- apar probleme de citire, scriere si interpretarea numerelor
- probleme de gandire si de logica
- imposibilitatea de a gasi anumite cuvinte sau inventeaza cuvinte noi pentru a substitui ceea ce
a uitat
- are dificultati in a se imbraca singur
- are momente de ostilitate, lipsa de cooperare
- apar suspiciuni nefondate
- pierde orientarea temporala
- necesita ingrijire permanenta

Faza tardiva
In faza tardiva pacientii:
- nu-si mai amintesc cum sa se spele, sa se imbrace, sa mearga la baie sau sa manance fara
ajutor
- pierd abilitatea de a mesteca sau inghitii
- au probleme cu mentinerea echilibrului sau cu mersul si din aceasta cauza cad frecvent
- devin confuzi seara si au insomnii
- comunica dificil sau deloc prin cuvinte
- pierd controlul vezicii urinare sau controlul intestinal (incontinenta).
Decesul poate aparea ca o complicatie a escarelor, infectiilor, pneumoniei datorate imobilizarii
la pat.


Tratament
Nu se cunosc modalitati de prevenire a bolii Alzheimer (se pregateste aparitia unui vaccin care
spera sa previna boala).
Tratamentul existent la ora actuala nu vindeca boala, dar incetineste progresia ei si amelioreaza
simptomele pacientilor, imbunatatindu-le calitatea vietii. Tratamentul este gratuit si se prescrie
de catre medicul psihiatru, neurolog sau geriatru.
Examinarea periodica de catre un medic specialist evalueaza raspunsul pacientului la terapie,
detecteaza problemele nou aparute, monitorizeaza simptomele si ofera educatie continua
familiei sau persoanelor care se ocupa de ingrijirea bolnavului. Pe masura ce boala progreseaza
se revizuieste tratamentul si se analizeaza tulburarile de comportament sau alte probleme
aparute.
In faza tratamentului initial trebuie clarificate anumite aspecte alaturi de familie:
- ingrijirea de care are nevoie pacientul
- persoana care il va ingriji pe pacient pe masura ce boala va avansa
- aspectele bolii pe masura ce aceasta va avansa
- planul de terapie si ingrijire a bonavului.

Majoritatea pacientilor pot fi ingrijiti la domiciliu de un membru al familiei sau un prieten, cel
putin pana cand boala devine severa. Sarcinile ingrijitorilor variaza de la mentinerea unui mediu
inconjurator sigur si imbracarea bolnavului in fiecare zi pana la gasirea unor solutii de a rezolva
sau minimiza tulburarile de comportament, ca tulburarile deviante si de somn.
Pe masura ce boala avanseaza, asigurarea ingrijirii devine din ce in ce mai dificila, indiferent de
pregatirea sau de devotamentul fata de persoana bolnava. Internarea bolnavului intr-o
institutie poate fi o decizie foarte dificil de luat, dar in unele cazuri e cea mai buna solutie.