Colegiul Naţional “Ana Aslan”.

Brăila
Școala Postliceală Sanitară
Specializarea :Asistent medical generalist

Lucrare de diplomă

Coordonator : Absolvent:
Chivu Anca

-Promoţia 2022-
Colegiul Naţional “Ana Aslan”. Brăila
Școala Postliceală Sanitară
Specializarea :Asistent medical generalist

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU
GUTĂ

Coordonator : Absolvent:

-Promoţia 2018-

2
 CUPRINS

Capitolul I : ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU GUTĂ

1.1 DEFINIȚIE....................................................................................................................................4
1.2 CAUZE...........................................................................................................................................5
1.3 FACTORI DE RISC..................................................................................................................5
1.4 SEMNE ȘI SIMPTOME............................................................................................................6
1.5 EVOLUȚIE....................................................................................................................................8
1.6 FIZIOPATOLOGIE..................................................................................................................10
1.7 DIAGNOSTIC.............................................................................................................................11
1.8 PREVENȚIE...............................................................................................................................12
1.9 TRATAMENT............................................................................................................................12
1.10 PROGNOSTIC..........................................................................................................................17
1.11 INVESTIGAȚII.........................................................................................................................18
1.12 ISTORIC.................................................................................................................................20

CAPITOLUL II: PREZENTARE DE CAZ…………………………………….35

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………36

3
 CAPITOLUL I
ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU GUTĂ

1.1 DEFINIȚIE

Guta (numită și podagră atunci când afectează degetul mare de la picior) este o boală
definită de obicei prin atacuri repetate de artrită inflamatorie acută , o încheietură umflată, roșie,
moale și febrilă. Articulația dintre metatarsiene și falange de la baza degetului mare este cel mai des
afectată (în aproximativ 50% din cazuri). Totuși, guta se poate prezenta și ca depozite de urați,
calculi renali sau nefropatie urică. Este produsă de nivelurile ridicate de acid uric în sânge. Acidul
uric se cristalizează iar cristalele se depun pe încheieturi, tendoane și țesuturile din jurul lor.
Acest diagnostic clinic devine sigur în momentul în care sunt observate cristalele
caracteristice în lichidul sinovial. Tratamentul cu medicamente anti-inflamatoare nesteroidiene
(AINS), steroizi sau colchicină ameliorează simptomele. Odată ce apare atacul acut de gută,
nivelurile de acid uric sunt micșorate prin modificarea stilului de viață, iar în cazul atacurilor
frecvente alopurinolul sau probenecidul conduc la prevenția pe termen lung a atacurilor.
Incidența gutei a crescut în ultimele decenii, afectând în jur de 1-2% din populația
Occidentului la un moment dat din viață. Se consideră că această incidență crescută se datorează
creșterii factorilor de risc din populație, cum ar fi sindromul metabolic, speranța de viață crescută și
schimbări în alimentație. Guta era cunoscută în trecut drept "boala regilor" sau "boala oamenilor
bogați".

4
1.2 CAUZE

Hiperuricemia este principala cauză a gutei. Ea poate apărea din mai multe motive, printre
care alimentația, predispoziția genetică sau excreția redusă a uraților, sărurile acidului uric. Excreția
redusă a acidului uric este cauza primară a hiperuricemiei, apărând în 90% din cazuri, în timp ce
supraproducția de acid uric constituie o cauză în mai puțin de 10% din cazuri. Aproape 10% din
oamenii cu hiperuricemie pot suferi de gută la un moment dat. Riscul, totuși, variază în funcție de
gradul de hiperuricemie.
Cauzele alimentare produc circa 12% din cazurile de gută și includ o corelare puternică a
consumului de alcool, băuturi dulci îndulcite cu fructoză, carne și fructe de mare. Alte cauze pot fi
traumele fizice și intervențiile chirurgicale. Din studii recente s-a constatat că factorii suspectați
anterior de producerea gutei nu au de fapt acest efect, inclusiv consumul de legume bogate în purine
și consumul total de proteine. Consumul de cafea, vitamina C și lactate, precum și condiția fizică
bună, par a scădea riscul de apariție a gutei. Se crede că au acest efect deoarece reduc rezistența la
insulină.
Guta apare frecvent împreună cu alte probleme medicale. Sindromul metabolic, o combinație
de obezitate abdominală, hipertensiune, rezistență la insulină și dislipidemie, se întâlnește în
aproximativ 75% din cazuri. Alte tulburări complicate în mod obișnuit de gută includ policitemia,
intoxicarea cu plumb, insuficiența renală, anemia hemolitică, psoriazisul și transplantul de organe
solide. Un indice al masei corporale mai mare sau egal cu 35 sporește de trei ori riscul unui bărbat
de a face gută. Expunerea cronică la plumb și la alcool contaminat cu plumb sunt factori de risc
pentru gută din cauza efectului nefast al plumbului asupra funcției renale. Sindromul Lesch-Nyhan
este adesea asociat cu artrită gutoasă.

1.3 FACTORI DE RISC

Următorii factori sunt considerați de risc în apariția bolii, fie prin favorizarea hiperuricemiei,
fie prin creșterea susceptibilitații articulare la depunerea cristalelor de acid uric:
- sexul masculin
- istoria familială pozitivă pentru gută
- obezitatea
5
- consumul moderat - excesiv de alcool
- dieta alimentară bogată în carne sau produse alimentare de origine marină (au un conținut ridicat în
purine)
- tratamentul cronic cu diuretice (medicamente care elimină excesul de apa și sare din organism,
folosite deseori în bolile cardiace, renale și în hipertensiunea arterială)
- utilizarea cronică a aspirinei (1-2 comprimate pe zi)
- episoade frecvente de deshidratare
- boli intercurente sau boli infecțioase acute
- intoxicația cu plumb (saturnism), cel mai adesea accidental
- diete cu conținut caloric foarte mic (cure)
- leziuni articulare sau periarticulare

Guta și afecțiunile asociate acesteia

Există o serie e afecțiuni care apar mai frecvent la persoanele diagnosticate cu gută, decât la
restul populației sănătoase, cu toate că nu există studii medicale concludente care să fi dovedit clar
acest lucru. Se crede că guta are factori de risc comuni cu alte afecțiuni (obezitatea, hipertensiunea
arterială și hipertrigliceridemia). Acești factori sunt de asemenea factori de risc pentru anumite
afecțiuni, precum:
- diabetul zaharat
- bolile renale
- arterioscleroza (îngroșarea arterelor)
- boala cardică.

1.4 SEMNE ȘI SIMPTOME

Boala propriu-zisă apare dupa ani de zile în care cristalele de acid uric
se depun la nivelul articulațiilor și țesuturilor învecinate. Guta prezintă
urmatoarele simptome:
- creșterea temperaturii locale, durere, edem și sensibilitate crescută la nivelul
articulației (de obicei articulația degetului mare de la picior, denumit și haluce).

6
- durere nocturnă intensă, uneori pacientul nu suportă nici atingerea articulației cu cearceaful ;
- disconfort care se intensifică pe parcursul nopții, ca apoi să cedeze în intensitate pe parcursul
următoarelor 2-7 zile ;
- prurit tegumentar (mâncărime a pielii) și exfolierea pielii apărută după remitarea atacului de gută
Alte simptome, pot să includă:
- culoare roșie-vineție a tegumentului în regiunea articulației afectate, asemănătoare unei infecții
tegumentare locale ;
- febră
- limitarea mișcărilor normale a articulației (redoare)
Simptomele gutei pot varia, astfel încât:
- simptomele pot recidiva (reaparea) după o boală intercurentă sau după o intervenție chirurgicală
- unele persoane nu prezintă atacuri recurente de gută, dar pot dezvolta o formă cronică a bolii. Guta
cronică este o formă mai puțin dureroasă care apare la adulți și este deseori confundată cu alte forme
de artrită
- primele simptome ale gutei pot fi nodulii (tofii gutoși), cu localizare la nivelul mâinilor, coatelor
sau urechilor. Acești noduli nu sunt însă caracteristici atacului de gută.
În momentul în care apar simptomele gutei, acidul uric găsit în exces în circulația sanghină,
s-a depozitat sub forma cristalelor de acid uric la nivelul articulațiilor. Halucele (degetul mare de la
picior), este cel mai adesea afectat, însă pot fi atinse și alte articulații precum articulațiile piciorului,
articulația mâinii, a genunchiului, degetelor sau a coatelor. Poate de asemenea să apară inflamația
lichidului articular (bursita), cel mai adesea la nivelul cotului (bursita olecraniană) sau a
genunchiului (bursita prepatelară).
Trebuie să se rețină că există multe alte afecțiuni care au simptome asemănătoare cu guta.
Simptome ale gutei precum căldura locală, durerea, edemul și sensibilitatea crecută la nivelul
articulației, se pot regăsi și în alte afecțiuni. Dintre afecțiunile cu simptome asemănătoare gutei,
amintim:
- artrita reumatoidă, care însa afectează preponderent articulațiile mici ale degetelor, umerilor și
bazinului, spre deosebire de guta care debutează de cele mai multe ori la nivelul degetului mare de
la picior (haluce)
- osteoartrita, a cărei simptome includ durere, redoare (înțepenirea, imposibilitaea efectuării
mișcărilor normale), sensibilitate crescută, apărute la nivelul mâinilor, bazinului, genunchilor sau
picioarelor

7
- osteomielita, este o infecție mult mai rară decât guta și constă în infecția microbiană a osului și
țesuturilor periarticulare. Tratamentul osteomielitei necesită tratament antibiotic parenteral și
spitalizare. Osteomielita apare secundar urmatoarelor afecțiuni predispozante:
- tratament imunosupresor
- infecția HIV
- diabet zaharat
- pneumonie bacteriană recentă
- infecție cutanată sau renală
- proteză osoasă sau a unei articulații
- febră
- pseudoguta este o afecțiune în care se pot identifica depozite articulare de calciu. Pseudoguta poate
prezenta simptome precum, edem, durere a unor articulații mari precum articulațiile genunchiului
sau a coatelor. Această afecțiune apare în special în rândul adulților și vârstnicilor.
- artrita septică acută, este o afecțiune infecțioasa gravă, cauzată de infecția bacteriană a unei
articulații.

1.5 EVOLUȚIE

Guta apare după ani de zile în care persoana prezintă niveluri serice crescute de acid uric,
timp în care cristalele acidului uric se depun la nivelul articulațiilor și țesuturilor adiacente. Un atac
de gută debutează deseori pe parcursul nopții, când durerea articulară moderată începe să se
intensifice. Un atac tipic de gută prezintă urmatoarele simptome: durere, edem, roșeață și căldură
locală (inflamație) a unei articulații, în special la picior (haluce). După un interval de câteva zile,
simptomele cedează sau chiar dispar.
- atacurile de intensitate medie pot să cedeze după un interval de câteva ore până la 1-2 zile. Aceste
atacuri sunt deseori diagnosticate ca tendinite (inflamații ale tendoanelor, de cele mai multe ori
postraumatice) sau luxații.
- atacurile severe pot dura chiar și câteva săptămâni, cu sensibilitate persistentă până la o lună
- atacurile sunt deseori recidivante (reapar) și apar la un interval de 6 luni și 2 ani după primul atac.
În lipsa tratamentului adecvat, atacurile de gută pot deveni tot mai frecvente, cu toate că există
pacienți care nu mai dezvoltă recidive niciodată.

8
Există 4 stadii evolutive a bolii:
Stadiul 1: hiperuricemia asimptomatică
- niveluri serice crescute de acid uric, dar fără simptome clinice caracteristice gutei
- hiperuricemia (nivel crescut de acid uric seric), poate să rămână asimptomatică permanent,
simptomele caracteristice gutei fiind absente pe tot parcursul vietii.

Stadiul 2: artrita gutoasă acută

- cristalele de acid uric încep să se acumuleze la nivelul lichidului articular, de obicei la nivelul unei
articulații (articulația degetului mare de la picior). Apare de asemenea un răspuns inflamator
generalizat al organismului - atacul gutos
- degetul mare de la picior este locul de elecție al atacului de gută, dar acesta poate aparea și la
nivelul altor articulații, precum încheietura mâinii, a genunchilor sau a degetelor
- între 10-25% dintre persoanele cu gută, dezvoltă litiaza renală (pietre la rinichi)
- între 10-40% dintre persoanle cu gută și care au și litiază renală secundară hiperuciduriei, prezintă
o colică renală înaintea atacului propriu-zis de gută
- odată cu terminarea atacului gutos, simptomele articulare se remit în decurs de câteva zile, dar pot
reaparea până la un interval de 2 ani de la atacul inițial.

Stadiul 3: intervalul gutos asimptomatic

În marea majoritate a cazurilor, pacienții cu gută care au suferit un atac inițial, au șanse mari să
devolte recurente la un anumit interval de timp.
- intervalul dintre atacurile recurente de gută este deseori asimptomatic
- persoanele care prezintă atacuri frecvente, care s-au înmulțit în ultima perioadă, prezintă de
asemenea și intensificarea simptomelor articulare, care devin mult mai severe și durează de
asemenea mai mult.

Stadiul 4: guta tofică cronică.

Dacă evoluția gutei este caracterizată prin intervale asimptomatice și recidive dureroase, care însă
cedează fără tratament și care se repetă într-un interval mai mare de 10 ani, este posibil ca guta să
devină o afecțiune cronică și să afecteze astfel mai multe articulații. Este posibil ca o dată cu
evoluția bolii, perioadele asimptomatice să se scurteze, sau chiar să dispară. Acest stadiu al gutei
poate fi ușor confundat cu alte artrite, cel mai adesea cu osteoartrita.

9
- în acest stadiu, acidul uric formează noduli duri, calcaroși sau nisipoși (tofi gutoși). Tofii gutoși
sunt localizați imediat sub tegumente și sunt identificați sub forma unor depozite dure și mobile.
Pielea înconjuratoare poate fi subțiată sau înroșită. În unele cazuri, tofii care sunt localizați imediat
sub piele, pot fi identificați prin culoarea lor gălbuie, caracteristică
- la inceput tofii gutoși sunt identificați la nivelul coatelor, degetelor de la picioare sau la nivelul
rădăcinii urechii
- dacă guta nu este tratată, tofii pot aparea la nivelul pavilionului urechii, precum și la nivelul
articulațiilor și țesuturilor adiacente (burse, ligamente și tendoane), cauzând diferite simptome,
precum durere, edem, roșeață și caldură locală (semnele caracteristice inflamației). Este posibilă de
asemenea apariția leziunilor distructive osoase și ale cartilajului, cu impotență funcțională asociată
- datorită tratamentului eficient, care este început într-un stadiu incipient, acest stadiu este relativ rar
întalnit în clinică.

1.6 FIZIOPATOLOGIE

Guta este o tulburare a metabolizării purinei, care apare atunci când metabolitul final al
acesteia, acidul uric, se cristalizează sub formă de urat monosodic, precipitându-se la încheieturi, pe
tendoane și în țesuturile învecinate. Aceste cristale produc apoi o reacție inflamatorie imunomediată.
La oameni si primatele superioare, pierderea, în decursul evoluției, a uricazei, care descompune
acidul uric, a produs această boală.
Factorii care produc precipitarea acidului uric nu sunt bine înțeleși. În timp ce acesta se poate
cristaliza la niveluri normale, probabilitatea de cristalizare crește odată cu creșterea nivelurilor. Alți
factori despre care se crede că ar fi importanți în declanșarea
episoadelor acute de artrită includ temperaturile scăzute, schimbările
rapide ale valorilor acidului uric, acidoza, hidratarea articulară și
proteinele matricelor extracelulare, cum ar fi proteoglicani, colageni și
sulfat de condroitină. Precipitarea sporită la temperaturi scăzute
explică în parte de ce cele mai afectate încheieturi sunt cele de la
picioare. Schimbările rapide ale acidului uric pot apărea din cauza
unui număr de factori, printre care traume, intervenții chirurgicale,
chimioterapie, diuretice și întreruperea sau începerea tratamentului cu alopurinol. Blocantele

10
canalelor de calciu și losartanul sunt asociate cu un risc mai scăzut de apariție a gutei, în comparație
cu alte medicamente pentru hipertensiune.

1.7 DIAGNOSTIC

Guta poate fi diagnosticată și tratată fără investigații suplimentare la persoanele cu

hiperuricemie și podagră clasică. Analiza lichidului sinovial trebuie făcută dacă există dubii asupra
diagnosticului. Razele X, deși sunt folositoare pentru a identifica guta cronică, nu au utilitate pentru
atacurile acute de gută.
Lichidul sinovial :
Diagnosticul definitiv de gută se bazează pe identificarea cristalelor de urat monosodic în
lichidul sinovial sau într-un tofus. Toate probele de lichid sinovial prelevate din articulațiile
inflamate nediagnosticate trebuie examinate pentru decelarea acestor cristale. La microscopul cu
lumină polarizată, acestea se prezintă sub forma unor ace cu birefringență puternic negativă. Această
analiză este dificil de realizat și necesită adesea un observator calificat. De asemenea, lichidul
trebuie examinat la timp relativ scurt după aspirare, deoarece solubilitatea cristalelor este afectată de
temperatură și pH.
Analize de sânge :
Hiperuricemia este o caracteristică clasică a gutei, însă în aproape jumătate din cazuri guta
nu este însoțită de hiperuricemie, iar majoritatea persoanelor cu valori ridicate ale acidului uric nu
suferă niciodată de gută. Astfel, măsurarea valorilor acidului uric are o utilitate diagnostică limitată.
Hiperuricemia este definită ca o valoare a uraților din plasmă care depășește 420 μmol/l (7,0 mg/dl)
la bărbați și 360 μmol/l (6,0 mg/dl) la femei. Alte analize de sânge uzuale sunt
leucograma,electroliții, funcția renală și viteza de sedimentare a hematiilor (VSH). Totuși, este
posibil ca numărul de globule albe din sânge și VSH să fie ridicate din cauza gutei, în absența
infecției.
Diagnostic diferențial :
Cel mai important diagnostic diferențial pentru gută este artrita septică. Aceasta trebuie avută
în vedere la pacienții care prezintă semne de infecție sau la cei a căror situație nu se ameliorează sub
tratament. Pentru stabilirea diagnosticului se poate efectua o colorație Gram și cultură a lichidului
sinovial. Printre alte boli cu prezentare similară se numără pseudoguta și artrita reumatoidă.

11
Tofusurile gutoase, în special atunci când nu sunt localizate într-o articulație, pot fi confundate cu
carcinomul bazocelular sau alte neoplasme.

1.8 PREVENȚIE

Atât modificarea stilului de viață, cât și tratamentul medicamentos pot reduce valorile
acidului uric. Printre modificările eficace ale alimentației și ale stilului de viață se numără reducerea
consumului de carne și fructe de mare, consumul adecvat de vitamina C, limitarea consumului de
alcool și fructoză, și evitarea obezității. La bărbații obezi care au urmat un regim alimentar
hipocaloric, valorile acidului uric au scăzut cu 100 µmol/l (1.7 mg/dl). Un aport de vitamina C de
1,500 mg pe zi scade riscul de apariție a gutei cu 45%. Consumul de cafea, însă nu și de ceai, este
asociat cu un risc mai mic de apariție a gutei. Guta poate apărea din cauza apneei de somn prin
eliberarea de purine din celulele private de oxigen. Tratamentul apneei poate ameliora atacurile.

1.9 TRATAMENT

Scopul tratamentului în gută este reducerea rapidă a disconfortului și durerii, precum și

profilaxia recidivelor atacurilor de gută și a complicațiilor care pot apărea la nivel articular sau
renal. Tratamentul include mai multe etape care pot preveni atacurile recurente de gută și
complicațiile acesteia.
12
Tratament inițial
Tratamentul gutei folosește medicamente care atenuează simptomele și care elimină cauzele
bolii. Tratamentul specific pentru gută depinde de stadiul bolii, pentru că tratamentul atacului de
gută este diferit de profilaxia recidivelor.
Pentru diminuarea durerii, edemului, roșeții și căldurii locale (inflamație), caracteristice
atacului de gută, se recomandă administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul. Este
recomandată evitarea aspirinei pentru că aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului uric și
poate agrava simptomele.
 colchicina
 corticosteroizi
 ACTH
Pentru prevenirea atacurilor recurente de gută se pot administra anumite medicamente care scad
concentrația acidului uric in sânge:
 agenți care grăbesc eliminarea renală a acidului uric ;
 allopurinol, care scade producția acidului uric endogen (la nivelul organismului) ;
 colchicina este deseori prescrisă de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima
lună de tratament.
Pentru prevenirea atacurilor recurente, sunt recomandate următoarele:
- scadereă în greutate (în cazul pacienților cu gută, supraponderali) și menținerea unei greutăți
normale. Este utilă în acest scop adoptarea unei diete hipolipemiante (cu puține grăsimi). Cu toate
acestea, o dietă cu un conținut caloric mic, poate crește concentrația acidului uric în sânge și poate
declanșa un eventual atac de gută ;
- evitarea consumului de alcool, pentru că acesta inhibă eliminarea renală a acidului uric, facilitând
astfel acumularea acestuia la nivelul organismului. Berea, care are un conținut ridicat în purine,
poate fi considerată mai nocivă decât alte tipuri de alcool ;
- evitarea dietelor bogate în carne și a dietelor cu produse marine (alimente bogate in purine), care
pot crește concentrația acidului uric în sânge ;
- administrarea anumitor medicamente poate scădea eliminarea renală a acidului uric cu facilitatea
acumulării acestuia la nivelul organismului. Acestea includ medicația diuretică (care elimină excesul
de apă și sare de la nivelul organismului), administrarea de niacin sau aspirină. Este important că

13
orice pacient cu gută să consulte un specialist înaintea utilizării unor tratamente medicamentoase
complementare ;
- exercițiul fizic regulat și evitarea sedentarismului.
Majoritatea pacienților cu gută necesită administrarea medicației care scade nivelul acidului uric în
sânge. Unele persoane pot să-și controleze nivelurile de acid uric prin menținerea unei greutăți
normale, adoptarea unei diete corespunzătoare și evitarea consumului de alcool și a medicamentelor
care cresc concentrația acidului uric în sânge sau scad eliminarea renală a acestuia.
În cazul pacienților cu gută care nu au simptome, dar au niveluri crescute de acid uric în sânge, nu
necesită tratament specific. Trebuie reținut însă că pacienții cu acid uric extrem de crescut în sânge
trebuie investigați pentru a identifica eventualele leziuni renale sau articulare. Nivelul acidului uric
trebuie monitorizat de medicul de familie până la revenirea la normal a concentrației acestuia.
Tratament de întreținere
Orice persoană cu gută care a avut un atac și care nu urmează nici un tratament, are un risc mare să
dezvolte atacuri recurente de gută și în viitor. Telul tratamentului de întreținere este acela de a
scădea acidul uric din sânge și de a preveni atacurile recurente. Este importantă de asemenea
identificarea cauzei care a determinat un nivel crescut de acid uric (hiperuricemia).
Medicul specialist va evalua starea generală de sănătate a pacientului și va stabilii tratamentul
corespunzător fiecărui caz în parte. Evitarea unor factori precum consumul de alcool, dieta
necorespunzătoare, sedentarismul și obezitatea, pot scădea riscul apariției gutei și a recidivelor
atacurilor acesteia.
Tratament în cazul agravării bolii
Guta este de obicei tratată cu succes prin administrarea medicației care diminuează simptomele și
care scade nivelul acidului uric în sânge. Dacă guta nu este tratată timp de 10 ani, putem spune că
aceasta devine o boală cronică (simptome cronice, recidivante), care poate afecta ireversibil
articulațiile sau rinichiul. Cristalele de acid uric se acumuleaza intraarticular si periarticular sub
forma unor noduli duri, denumiți tofi gutoși. Tratamentul stadiului tardiv al gutei include
administrarea obligatorie a medicației specifice.
Tratamentul pentru eliminarea tofilor gutoși include administrarea allopurinolului, care poate scădea
dimensiunea tofilor, până la dispariția acestora.
În cazuri rare este necesară realizarea unei intervenții chirurgicale în cazul tofilor care poate cauza
diformități.

14
Tratament ambulator (la domiciliu)
- diminuarea disconfortului și dureri cauzate de atacul de gută
- repaus al articulației până la terminarea atacului (peste 24 de ore după dispariția durerii)
- ridicarea segmentului afectat
- aplicarea locală a unei comprese calde. Dacă acest lucru nu ajută se poate încerca aplicare locală a
unei pungi cu gheață.
- administrarea de antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), cu evitarea aspirinei care poate înrăutății
simptomatologia.

Opțiuni de medicamente
Tratamentul medicamentos al gutei este împărțit în două categorii. Din prima categorie fac parte
medicamentele care atenuază simptomele secundare atacului de gută: durere, edem, roșeață și
caldură locală (inflamație). Odată cu atenuarea simptomelor (dupa 2-4 săptămâni) este administrată
medicamentația specifică capabilă să scadă concentrația acidului uric sangvin și să prevină atacurile
recurente de gută.
Medicația care are ca și scop scăderea acidului uric seric nu se administrează decât odata cu
dispariția atacului de gută. Administarea acestuia în timpul atacului poate agrava simptomatologia
prin mobilizarea rezervelor de acid uric din alte regiuni ale organismului.
Durata tratamentului medicamentos depinde în primul rând de severitatea și frecvența atacurilor
recurente, precum și de valorile acidului uric în sânge. Cu cât sunt atacurile mai frecvente și valorile
acidului uric în sânge mai ridicate, este necesară administrarea unui medicament de durată.
Tratamentul atacului de gută
Este posibil ca atacul de gută să survină pe parcursul administrării medicației specifice
hipouricemiante, în acest caz nu este indicată oprirea tratamentului pe durata atacului.
În cazul pacienților cu gută cărora li s-a prescris un tratament specific (probenecid sau allopurinol),
dar care nu au urmat tratamentul, au un risc mare de recidiva a simptomelor. În acest caz nu este
recomandată administrarea medicamentației decât după remiterea atacului.
De reținut!
Simptomele atacului de gută cedează de obicei in aproximativ 24 de ore de la inițierea tratamentului.

15
- pentru combaterea atacului de gută, medicul va prescrie doza maximă admisă de medicament,
pentru obținerea unui rezultat rapid, urmând ca apoi, să scadă dozele odată cu dispariția
simptomelor.
- AINS (antiinflamatoriile nonsteroidiene), în afara aspirinei, sunt folosite frecvent în tratamentul
atacului de gută
- deoarece majoritatea medicamentelor folosite în scăderea concentrației acidului uric sanghin sunt
asociate cu diferite reacții adverse, folosirea acestora necesită confirmarea diagnosticului de gută și
monitorizare pe tot parcursul folosirii lor
- aspirina nu trebuie folosită niciodată ca și tratament antialgic (împotriva durerii), deoarece aceasta
scade eliminarea renală a acidului uric și menține crescut nivelul seric al acidului uric
- atacul de gută aparut la un pacient vârstnic poate dura mai mult și poate fi de asemenea mai grav.
Unele persoane diagnosticate cu gută au o evoluție nefavorabilă pentru că nu urmează tratamentul
adecvat. Cu toate că tratamentul medicamentos hipouricemiant poate dura toată viața, unii pacienți
sunt asimptomatici și au tendința să întrerupă tratamentul, favorizând astfel recidivele bolii. Deseori
după întreruperea tratamentului, pacientul este asimptomatic o bună perioada de timp, ca apoi să
apară un nou atac de gută. Fără tratament, atacurile de gută au tendința să fie mai grave (mai
dureroase și cu tendința la complicații) dar și de durată mai lungă decât atacurile precedente. Există
mai multe studii medicale care au ca și scop descoperirea unor noi tratamente pentru gută.
Noile medicamente tind să fie mai eficiente și cu mai puține efecte secundare:

- losartanul, este un medicament folosit în tratamentul hipertensiunii arteriale, face parte din clasa
medicamentelor care inhibă enzima de conversie a angiotensinei și are de asemenea și efect
hipouricemiant (scade nivelul acidului uric în sânge)
- fenofibratul, este un medicament care este folosit în tratamentul hipolipemiant (scade grăsimile din
sânge, trigliceridele și lipidele cu densitate mică). Fenofibratul are de asemenea ca și efect și
eliminarea renală accentuată a acidului uric, scăzând astfel nivelul seric al acestuia.
- oxidaza urică pegilată, este un produs farmaceutic aflat deocamdată în studiu, care are capacitatea
de a scădea nivelurile serice de acid uric, prin transformarea acestuia în molecule ușor absorbabile.

Tratament chirurgical
Guta este de obicei tratată cu succes prin eliminarea cauzelor predispozante precum și prin
administrarea tratamentului medicamentos corespunzător. Dacă evoluția bolii a depășit 10 ani și nu

16
s-a efectuat nici un tratament, este posibil ca acidul uric să se fi acumulat la nivelul articulațiilor sub
forma cristalelor de acid uric (tofi gutoși). Daca acești noduli devin dureroși, produc deformarea
articulară și tratametul medicamentos nu reușește micșorarea lor ,este recomandat tratamentul
chirurgical de corectare (excizia chirurgicală a tofilor).

1.10 PROGNOSTIC

Fără tratament, crizele acute de gută se ameliorează, în general, după cinci-șapte zile. Totuși,
în cazul a 60% dintre pacienți criza se repetă în decurs de un an. Persoanele cu gută prezintă un risc
crescut de hipertensiune, diabet zaharat, sindrom metabolic și boli cardiovasculare și renale, și,
implicit, un risc crescut de deces. Aceasta se datorează în parte asocierii bolii cu rezistența la
insulină și cu obezitatea, însă se pare că o parte din risc nu depinde de acești factori.
Fără tratament, episoadele acute de gută pot evolua în gută cronică, cu distrugerea
suprafețelor articulațiilor, deformarea articulațiilor și formarea de tofusuri nedureroase. Tofusurile
se formează în cazul a 30% dintre persoanele netratate în decurs de cinci ani, adesea pe cartilajul
urechii, la nivelul olecranului sau al tendonului lui Ahile. Cu tratamente agresive, acestea se pot
dizolva. Calculii renali complică deseori guta, afectând între 10 și 40% dintre persoane, și se produc
datorită pH-ului scăzut al urinei, care determină depunerea acidului uric. Se pot produce și alte
forme de disfuncție renală cronică.

17
1.11 INVESTIGAȚII

Investigaţiile de laborator
Pentru gută este caracteristică creşterea nivelului de acid uric în ser şi în urină. Însă, este
important de subliniat că majorarea nivelului de acid uric nu este un criteriu independent de
diagnostic pozitiv.

Acid uric valori normale:

În sânge:
 bărbaţi: 3.4-7mg/dl;
 femei : 2.5-6mg/dl;
 copii: 1 -3mg/dl;
 în urină: 250-750mg/24h.
Dozarea acidului uric urinar se face din urina din 24 h , fiind necesara cunoaşterea diurezei.
Hiperuricemia se asociază la un număr mare de stări patologice şi poate evolua asimptomatic
la majoritatea pacienţilor, fără a cauza gută. De asemenea, evaluarea nivelului de acid uric în ser a
demonstrat, că concentraţia ei se reduce în cadrul exacerbării de artrită, ceea ce este legată cu
sporirea eliminării în rinichi.
Astfel, determinarea acidului uric în ser în timpul exacerbării nu este informativă. Destul de
frecvent starea de hiperuricemie şi gută se consideră echivalente. Această abordare ar trebuie să
condiţioneze hiperdiagnosticarea gutei, dar, în realitate, diagnosticul de gută este întârziat în mediu
cu 6-8 ani de la debutul bolii. Determinarea concentraţiei acidului uric în urină trebuie să fie
efectuată la pacienţi cu debutul maladiei în vârstă de sub 25 de ani şi cu antecedente familiale de
gută. Determinarea creatininei, glicemiei, marcherilor hepatopatiilor trebuie să fie efectuată înainte
de iniţierea terapiei antihiperuricemice.
Singura metodă prin care se obţine diagnosticul de certitudine în gută, este aspiraţia de
lichid articular (artrocenteza), test care poate identifica cristalele de acid uric de la acest nivel. Cu
toate acestea în cazul pacienţilor care au articulaţii edematiate, cu tegumente calde şi roşiatice (în
special articulaţia degetului mare de la picior), nu este întotdeauna posibilă artrocenteza diagnostică,
astfel că în acest caz este suficientă demonstrarea nivelulilor mari de acid uric în sânge, pentru
formularea diagnosticului.

18
Următoarele investigaţii sunt utile pentru stabilirea diagnosticului de gută:
 istoricul medical şi examenul clinic general;
 teste care pot măsura nivelul acidului uric seric;
 teste care pot măsura nivelul acidului uric în urină.

Diagnosticul gutei în stadiile tardive, se poate realiza prin radiografierea extremităţilor

(mâini şi picioare). Această metodă nu este utilă în stadiile incipiente ale gutei, când nu există
modificări radiologice articulare. În stadiile tardive ale gutei se pot identifica tofii gutoşi (noduli
duri, nisipoşi), în zonele articulare şi periarticulare. Durerea intensă caracteristică atacurilor
recurente de gută, îndeamnă pacientul la consult medical de specialitate, cu mult înaintea apariţiei
modificărilor articulare caracteristice stadiului tardiv al bolii. Radiografia extremităţilor este utilă in
diagnosticul diferenţial al gutei cu alte artrite.

EPIDEMIOLOGIE

Guta afectează aproximativ 1–2% din populația occidentală la un moment dat în decursul
vieții, înregistrând o frecvență din ce în ce mai crescută. Ratele de incidență ale bolii s-au dublat
între 1990 și 2010. Se presupune că această creștere se datorează creșterii speranței de viață,
modificărilor alimentare și creșterii frecvenței bolilor asociate cu guta, cum sunt sindromul
metabolic și hipertensiunea arterială. S-a demonstrat că rata de incidență a gutei este influențată de o
serie de factori, cum sunt vârsta, rasa și anotimpurile anuale. În cazul bărbaților cu vârsta peste 30
de ani și al femeilor peste 50 de ani, frecvența bolii este de 2%.

În Statele Unite, frecvența gutei în rândul bărbaților de origine afro-americană este identică cu cea a
bărbaților de rasă caucaziană. Ratele de incidență sunt ridicate în rândul populațiilor din Insulele din

19
Pacific și Māori din Noua Zeelandă, dar scăzute în rândul aborigenilor australieni, în ciuda prezenței
unei concentrații medii mai ridicate de acid uric seric în cazul celui de-al doilea grup. Afecțiunea a
devenit comună în China, Polinezia și mediile urbane din Africa Subsahariană. Unele studii au arătat
că atacurile de gută sunt mai frecvente primăvara. Acest fapt se atribuie modificărilor sezoniere ale
alimentației, consumului de alcool, activității fizice și temperaturii.

1.12 ISTORIC

Termenul „gută” a fost folosit pentru prima oară de către călugărul Randolphus din Bocking
în jurul anului 1200 e.n. și este derivat din cuvântul latin gutta, care înseamnă „strop” (de lichid).
Potrivit dicționarului Oxford al limbii engleze, termenul este derivat din umorism și din noțiunea
de „scurgere” a unei substanțe morbide din sânge în articulații și în jurul acestora.
Totuși, guta este o afecțiune cunoscută încă din antichitate. În istorie, a fost atestată ca
„regina bolilor și boala regilor” sau „boala bogaților”. Pentru prima oară a fost consemnată în
Egipt în anul 2600 î.e.n. într-o descriere a artritei degetului mare al piciorului. Medicul grec
Hipocrat, în jurul anului 400 î.e.n., a comentat asupra bolii în lucrarea sa Aforisme, remarcând
absența acesteia în cazul eunucilor și femeilor aflate în perioada premenopauzei. Aulus
Cornelius Celsus a descris legătura dintre boală și consumul de alcool, instalarea târzie în cazul
femeilor și afecțiunile renale aferente:
Din nou, consistența vâscoasă a urinei, al cărei sediment are culoarea albă, semnalează
prezența bolii la nivelul articulațiilor sau al viscerelor... Problemele de la nivelul încheieturilor
mâinilor și picioarelor sunt foarte frecvente și persistente, așa cum se produc în cazul podagrei și
cheiralgiei. Acestea se manifestă rareori în cazul eunucilor sau al băieților înainte de începerea
raporturilor sexuale, sau al femeilor, cu excepția celor care nu
mai au menstruație… unele persoane au obținut o imunitate pe
viață prin abstinența de la consumul de vin, mied și raporturi
sexuale.

În anul 1683, medicul englez Thomas Sydenham a descris

manifestarea bolii în primele ore ale dimineții și predilecția
acesteia pentru bărbații mai în vârstă:

20
 Pacienții cu gută sunt, în general, fie bărbați în vârstă, fie bărbați al căror stil de viață
extravagant din perioada tinereții a determinat îmbătrânirea prematură – printre viciile cele mai
răspândite numărându-se promiscuitatea prematură și alte pasiuni excesive. Victima nu prezintă
niciun simptom seara, în momentul culcării. Noaptea, în jurul orei două, victima se trezește cu
dureri severe în degetul mare al piciorului; în cazuri mai rare, durerea este resimțită în călcâi,
gleznă sau căpută. Durerea este asemănătoare cu cea simțită în caz de scrântire, însă în unele
zone, senzația este de apă rece, fiind urmată de frisoane și febră ușoară... Victima își petrece
noaptea în chinuri, fără somn, mișcându-și neîncetat partea afectată și modificându-și în
permanență poziția corpului; la rândul său, durerea de la nivelul articulației este neîncetată și se
agravează pe măsură ce se apropie criza.
Cercetătorul olandez Antonie van Leeuwenhoek a descris pentru prima oară aspectul
microscopic al cristalelor de urat în anul 1679. În 1848, medicul englez Alfred Baring Garrod și-
a dat seama că excesul de acid uric din sânge reprezintă cauza gutei.

CAPITOLUL II
STUDIU DE CAZ

DATE PERSONALE
Nume: M. A.
Sex: M
Vârsta: 60 ani.
Diagnostic curent: ARTRITĂ GUTOASĂ ACUTĂ
Acte chirurgicale:
DATE SOCIO-CULTURALE
Domiciliu: mediul urban .
Responsabilităţi şi roluri în familie: Soţ, tată, bunic
Pe ce persoane se poate bizui: Soţie.
RESURSE FINANCIARE 
21
Ocupaţia prezentă: pensionar.
Ocupaţia trecută: contabil.
Asigurare de sănătate: Este asigurat CAS.
ISTORICUL PACIENTULUI 
Educaţia: studii superioare.
Limba vorbită: română.
Atitudinea faţă de sănătate/ boală: Crede că este necesar să acorde o importanţă deoasebită bolii de
care suferă.
Religie: ortodoxă practicant.
STIL DE VIAŢĂ 
Factori de risc: -consumator ocazional de alcool.
Locuinţă: locuieşte împreună cu soţia, la bloc, într-un apartament cu 2 camere.
NIVEL DE DEZVOLTARE: Normal.
DATE PSIHOLOGICE
Orientare: pacientul este orientat în timp şi spaţiu.
Atenţia: normală.
Memoria: normală.
Abilitatea de a folosi informaţii: informaţiile percepute sunt folosite conform nivelului său
intelectual.
SOMNUL: pacientul prezintă insomnie.
DURERI: stare generală alterală cu dureri la nivelul articulaţiilor.
MOBILITATE: Afectarea mobilităţii membrelor superioare datorită durerilor articulaţiilor.
Ce tip de efort tolerează:  mediu.
Postura: normală.
Articulaţii: în urma dezvoltării bolii au fost afectate articulaţiile membrelor superioare.
Muşchi : curbatură.
Activităţi zilnice: parţial dependent
SIMŢURI 
Vederea: normală.
Auzul: normal.
Mirosul: diminuat.
Gustul: normal.
22
 Pipăitul cu ochii închişi: normal.
CAPACITATEA DE COMUNICARE 
Vocabular: elevat.
Atitudine: pozitivă.
Expresia feţei: anxietate cu facies crispat datorită durerii.
Atitudinea afectivă: frustrat datorită afectării programului de lucru şi vieţii de familie din cauza
bolii.
Părerea sa despre sine: bună.
Adaptarea la mediu: adaptare normală la mediul spitalicesc şi la echipa de îngrijire.
ISTORICUL BOLII ACTUALE 
Pacientul C.D. în vârstă de 60 ani relatează că boala actuală debutează în urma cu 1 lună prin
durere la nivelul articulaţiei mâinii, edeme.
Tratamente: simptomatice.
Dieta: pacientul respectă un regim alimentar igienico-dietetic.
Alergii: nu prezintă.
STARE DE NUTRIŢIE
Înălţime: 1.54 cm.
Greutate: 80 kg.
Apetit: prezintă inapetenţă din cauza durerii.
PIELE ŞI FANERE
Culoarea pielii: roşeaţă la nivelul articulaţiei mâinii.
Părul : cărunt, îngrijit.
Unghiile:îngrijite.

RESPIRAŢIA ŞI CIRCULAŢIA 
Respiraţia: 22 /min.
TA - 120 /70 mmHg P - 84 /min.
TERMOREGLARE: Tº: 36.6˚C
Diureza: 1200ml/zi.
Tranzitul intestinal: normal.

23
 PROBLEMELE PACIENTULUI

DATE OBIECTIVE DATE SUBIECTIVE

- edeme la nivelul articulaţiei mâinii;  insomnii

- căldură şi roşeaţă la nivelul articulaţiei  anxietate
mâinii;  durere la nivelul articulaţiei mâinii
- tofi gutoşi la nivelul indexului şi degetului  oboseală
mic.
 inapetenţă
- examen radiologic
 TA : 120/70 mmHg
 Puls : 84 /min
 T˚ :36.6˚C
 Respiratia :22/miin

ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

NEVOIA
DIAGNOSTIC NURSING

1.Nevoia de a evita Perturbarea integrităţii fizice şi psihice din cauza bolii

pericolele. manifestată prin durere.

2.Nevoia de a menţine igiena Dificultate în a-şi acorda ingrijiri igienice din cauza alterării
şi de a păstra tegumentele integrităţii tegumentelor la nivelul articulaţiei membrului
integre. superior drept manifestat prin neputinţă

24
 Alimentaţie neadecvată calitativ şi cantitativ datorită
3.Nevoia de a bea şi mânca Incapacitatii de a se alimenta si hidrata singur, manifestată prin
neputinţa de a-şi desfaşura activităţile zilnice.

Incapacitatea de a se îmbrăca şi dezbrăca datorită durerii la

4.Nevoia de a se îmbrăca şi
nivelul articulaţiilor manifestat prin nevoia de ajutor în a se
dezbrăca.
îmbrăca şi dezbrăca.

5 Nevoia de a dormi şi de a Insomnii datorită durerii, mobilizării mediuliui spitalicesc

se odihni. manifestată prin treziri frecvente.

6. Nevoia de a învaţa cum Insuficientă cunoaştere din cauza lipsei surselor de informare
să-şi păstreze sănătatea. manifestată prin cerere de informaţii.

7.Nevoia de a se mişca şi a Dificultatea pacientului de a se mişca şi a avea o bună postură

avea o bună postură. datorită stării generale alterate manifestată prin limitarea
mişcărilor, curbatură.

Diminuarea dorinţei de a se recrea manifestată prin scăderea

8.Nevoia de a se realiza de a
ariei de interes datorită anxietăţii, durerii şi restricţiei unor
fi util.
mişcări impuse de boală.

25
 PRIMA ZI DE ÎNGRIJIRE – PRIMA ZI SPITALIZARE
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
1.Nevoia de a Perturbarea integrităţii Calmarea AUTONOME Anxietatea sa
evita pericolele. fizice şi psihice din durerii şi - se primeşte pacientul la serviciul de urgenţă diminuat .
cauza bolii manifestată prevenirea - se evaluează durerea Durerea a scăzut de la
prin durere. complicaţiilor - informez şi stabileşte împreună cu pacientul planul de re- nivelul 6 la nivelul 4.
pe perioada cuperare a stării de sănătate şi creştere rezistenţei orga- Rezultate analize:
spitalizării. nismului; - Hb : 12.2 g/dL
-efectuez imunizările specifice şi nespecifice necesare; - Ht : 40.2%
- asigur pacientul un mediu curat, liniştit ; - Leucocite :
-ajut pacientul să-şi recunoască factorii care cresc nivelul 5.7*103/µL
anxietăţii; - Trombocite : 209mg/
-aleg procedurile de investigaţie şi tratament cu risc minim de %
infecţii; - VSH : 40 mm/1 h
- dau explicaţii familiei, prietenilor, asupra comportamentului - Uree : 47.4 mg/dL
pacientului şi se previne în legătură cu reacţiile emoţionale - TGO : 23 U/L
legate de boală; - TGP : 25 U/L
- recoltez probele de sânge în vederea efectuării analizelor de -Acid uric:10 mg/dl
laborator, pentru stabilirea stării de sănătate a pacientei şi -Radiografie mană:
stabilirea unei cure terapeutice corecte; Sunt prezente eroziuni
- se efectueaza examene radiologice  osoase la nivelul
- se asigură toate ingrijirile în condiţii de perfectă asepsie. articulaţiei distale

26
- se masoară funcţiile vitale : tensiune arterială, respiraţie, precum şi inflamarea
temperatură, puls, diureză. ţesuturilor moi din jur.
DELEGATE Prezenţă de tofi gutoşi
-administrez la indicaţia medicului analgezice, la nivelul indexului şi
antiinflamatoare Ibuprofen 400 mg/3 pe zi. degetului mic.
-EKG: ritm sinusal,
fără modificări.
-TA: 132/84mmHG
-RESP: 20/min
-PULS:88/min
-T˚:36,8˚C
-DIUREZĂ:1250ml
-GREUTATE:79kg

27
 AUTONOME Pacientul are o
2.Nevoia de a Dificultate în a-şi acorda Promovarea -apreciez nivelul de igienă ; igienă bună.
menţine igiena îngrijiri igienice din vindecării - verific aspectul cutanat zilnic;
şi de a păstra cauza alterării integrităţii tegumentelor şi -schimb lenjeria de pat şi cea personală, ori de câte ori este
tegumentele tegumentelor la nivelul mucoaselor în nevoie;
integre. articulaţiei membrului decurs de 2-3 -educ pacientul să-şi menţină tegumentele şi mucoasele integre
superior drept manifestat zile. şi să nu devină sursă de infecţie nosocomială pe perioada
prin neputinţă. spitalizării.
DELEGATE
-administrez alnagezic pentru calmarea durerii Algocalmin 1
fiolă diluat în ser fiziologic , i.v.;
3.Nevoia de a Alimentaţie neadecvata Pacientul să se AUTONOME
bea şi a mânca. calitativ şi cantitativ alimenteze -se cântăreşte pacientul Pacientul respectă
datorită durerii corespunzător -recomand la indicaţia medicului regim hipocaloric, hiposodat regimul alimentar.
manifestată prin stării sale in sărac în alimente care conţin purine, hipolipidic, hipoproteic,
neputinţa de a-şi decurs de 24h. bogat în produse lactate (prezintă avantajul că alcalinizează
desfăşura activităţile urina şi împiedică astfel formarea de calculi de acid uric) ;
zilnice. -regimul alimentar trebuie ales la preferinţele pacientului, dar
în acelaşi timp ţinând cont de regimul impus de boală ;
-recomand un consum de 3l pe zi ;
-educ pacientul să reducă cantitatea de carne din alimentaţie ;

28

NEVOIA DIAGNOSTIC
AFECTATĂ NURSING
4.Nevoia de a Incapacitatea de a se
se îmbrăca şi îmbraca şi dezbrăca
dezbrăca. datorită durerii la nivelul
articulaţiilor manifestat
prin nevoia de ajutor in a
se îmbrăca şi dezbrăca.
5.Nevoia de a Insomnii datorită durerii,
dormi şi a se mobilizării mediuliui
odihni. spitalicesc manifestată
prin treziri frecvente.
PRIMA ZI DE ÎNGRIJIRE – PRIMA ZI SPITALIZARE
OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING EVALUARE
Pacientul să se AUTONOME Datorită tratamentului
poată dezbrăca -identifică capacitatea şi limitele fizice ale persoanei îngrijite ; prescris de medic
şi îmbrăca în -îi acord timp suficient pentru a se îmbrăca şi dezbrăca, durerile au mai scăzut
decurs de 2-3 -fac zilnic exerciţii de motricitate fină cu pacientul descriindu-i din intensitate.
zile. gestica necesară imbrăcării ;
-sugerez aparţinătorilor să-i procure pacientului haine largi
uşor de îmbrăcat, cu mod de incheiere simplu : incălţăminte
fără şiret.
Pacientul să AUTONOME Datorită calmării
beneficieze de -creez condiţii de microclimat necesare odihnei pacientului ; durerii pacientul
somn liniştit -elaborez un program de odihnă care să corespundă vârstei şi doarme liniştit
corespunzător stării pacientului; toată noaptea dar
cantitativ şi -liniştesc pacientul şi se va încuraja pentru eliminarea stării de continuă medicaţia cu
calitativ timp de anxietate; sedativ.
7 – 8 h. -observ şi notez toate schimbările care survin în starea
pacientului.
DELEGATE
- administrez 1 tableta Fenobarbital seara la ora 21,i.m..
29
 PRIMA ZI DE ÎNGRIJIRE – PRIMA ZI SPITALIZARE
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
6. Nevoia de a Insuficientă cunoaştere Pacientul să-şi AUTONOME Pacientul are
învaţa cum să- din cauza lipsei surselor menţină -explorez nivelul de cunoştinţă al pacientului privind boala, cunoştinţe suficiente
şi păstreze de informare manifestată tegumentele şi nivelul de manifestare şi procesul de recuperare; despre boală, modul
sănătatea. prin cerere de informaţii. mucoasele -încurajez pacientul să conştientizeze asupra responsabilităţii de manifestare la
integre în ce-i revine privind diagnosticul, tratamentul medicamentos, tratamentul
decurs de 2-3 regimul igienico-dietetic; medicamentos .
zile. - explic pacientului importanţa evitării infecţiilor;
-instruiesc pacientul să-şi menţină o igienă cât mai riguroasă;
-verific dacă a înţeles corect informaţiile transmise şi dacă şi-a
însuşit noile cunoştinţe;
-informez familia cum să se comporte cu pacientul, ce
alimente pot să-i aducă, cum să-l încurajeze şi să-i fie suport
psihic;

30
 PRIMA ZI DE ÎNGRIJIRE – PRIMA ZI SPITALIZARE
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
7.Nevoia de a Dificultatea pacientului Pacientul să AUTONOME Pacientul a înţeles
se mişca şi a de a se mişca şi a avea o aibă o bună - asigur pacientul să beneficieze de un nivel de igienă adecvat: importanţa mişcării
avea o bună bună postură datorită mobilitate în îmbrăcăminte conform mediului spitalicesc; pentru refacerea fizică
postură. stării generale alterate decurs de 2-3 - încep la indicaţia medicului programul de mobilizare prin a organismului.
manifestată prin zile. mişcări ale degetelor, mişcări de flexie-extensie pasive ale
limitarea mişcărilor, membrelor
curbatură. - încep exerciţii de flexie-extensie active sub controlul
funcţiilor vitale
- educ pacientul să-şi păstreze tegumentele curate.
8.Nevoia de a Diminuarea dorinţei de a Pacientul AUTONOME Pacientul s-a integrat
se realiza de a se recrea manifestată trebuie să -asigur pacientul să fie dirijat către activităţi noi, evitându-se in activităţile de grup.
fi util. prin scăderea ariei de participe la activităţile grele, fără efort fizic;
interes datorită activităţi de -mă asigur că pacientul a reuşit să-şi recapete încrederea în
anxietăţii, durerii şi grup în decurs forţele proprii, a participat la activităţile zilnice şi a reuşit să
restricţiei unor mişcări de 2-3 zile. depăşească cu uşurinţă starea depresivă;
impuse de boală. -mă asigur că pacientul şi-a însuşit cunoştinţele primite despre
boală, iar prin socializare a reuşit să comunice mai  bine.

31
 A DOUA A ZI DE ÎNGRIJIRE A III A ZI DE SPITALIZARE
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
1.Nevoia de a Durere din cauza Calmarea AUTONOME Pacientul se află sub
evita pericolele. afectării articulaţiei prin durerii şi -măsor funcţiile vitale ale pacientului şi se notează în foaia de supraveghere şi a
gută manifestată prin prevenirea temperatură; înţeles ce trebuie făcut
durere a membrului complicaţiilor în -măsor înălţimea şi funcţiile vitale şi se notează în foaia de pentru a evita
superior drept de timp de 2-3 zile. temperatură; complicaţiile.
intensitate DELEGATE
medie,anxietate . -administrez la indicaţia medicului tratament pentru scăderea
acidului uric în sânge :
Colchicina, comprimate de 0,5 sau 1 mg luate în doza de 1
mg/zi, seara, timp de 2-6 luni ;
- administrez în crizele acute gutoase tratamentul cu 1 mg de
. colchicină, apoi se iau câte 0,5 mg la interval de 3 ore ;
-administrez în raport cu nivelul uricemiei Alopurinol
comprimate de 100 mg în doza de 3 comprimate pe zi.

32
 A DOUA A ZI DE ÎNGRIJIRE A III A ZI DE SPITALIZARE
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
2.Nevoia de a Incapacitatea de a se Asigurarea unui AUTONOME Somnul nocturn a fost
dormi şi a se odihni din cauza somn liniştit, în - asigur condiţii propice de odihnă; odihnitor.
odihni. mediului spitalicesc, decurs de 24 -observ orarul somnului, raportul dintre starea de veghe şi
stresului, îngrijorării, ore. somn ;
stări de agitaţie. -sugerez pacientului să doarmă 8 ore noaptea 3-4 ore după
amiaza;
-aerisesc salonul şi se asigură o temperatură optimă în ambient
(18 - 22°C );
DELEGATE
-administrez la indicaţia medicului Diazepam sedativ1 tabletă
seara.

3. Nevoia de a Cunoştinţe insuficiente Pacientul să AUTONOME Pacientul are o igienă

învaţa cum să- despre boală, prevenirea aibe cunoştinţe - explorez nivelul de cunoştinţă al pacientului privind boala, bună.
şi păstreze ei şi importanţa despre boală în modul de manifestare şi procesul de recuperare ;
sănătatea. tratamentului decurs de 2 – 3 -educ pacientul cum să-şi îngrijească starea şi tegumentele.

33
 A TREIA A ZI DE ÎNGRIJIRE A V A ZI DE SPITALIZARE
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
1.Nevoia de a Probabilitatea de Prevenirea AUTONOME Pacientul este
evita pericolele. atingere a integrităţii complicaţiilor -plasez pacientul într-un salon cu microclimat optim;(aer interesat să cunoască
fizice şi psihice datorită pe durata umidificat, luminozitate în timpul zilei, semi-obscuritate-după- modul de îngrijire
bolii manifestată prin spitalizării în amiaza, temperatură optimă 19-21 ºC , o cameră liniştită fără pentru prevenirea
durere risc de decurs de 2-3 stimuli vizuali şi auditivi; prevăzută cu instalaţie de oxigen; complicaţiilor.
complicaţii. zile. - aerisesc camera ori de câte ori este nevoie;
- supraveghez în permanentă pacientul;
-asigur măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale;
- informez şi stabilesc împreună cu pacientul planul de re-
cuperare a stării de sănătate şi creştere a rezistenţei orga-
nismului;
2.Nevoia de a Dificultatea pacientului Pacientul să AUTONOME Pacientul a înţeles
se mişca şi a de a se mişca şi a avea o aibă o bună - încep la indicaţia medicului programul de mobilizare prin importanţa mişcării
avea o bună bună postură datorită mobilitate în mişcări ale degetelor, mişcări de flexie-extensie pasive ale pentru refacerea fizică
postură. stării generale alterate decurs de 2-3 membrelor; a organismului.
manifestată prin zile. - încep exerciţii de flexie-extensie active sub controlul
limitarea mişcărilor, funcţiilor vitale;
curbatură. -educ pacientul să-şi păstreze tegumentele şi mucoasele curate.

34
 A TREIA A ZI DE ÎNGRIJIRE A V A ZI DE SPITALIZARE
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
3.Nevoia de a Insuficientă cunoaştere Educarea AUTONOME Pacientul demostrează
învăţa despre manifestată prin lipsa pacientului cu - educ pacientul să aibe o activitate fizică moderată; că şi-a însuşit
boală. surselor de informare. privire la - educ pacientul cu privire la alimentaţie; cunoştinţele despre
măsurile ce - informez pacientul să revină la control după o lună ; boala sa şi cum să-şi
trebuie luate Alimente interzise bolnavilor de gută : scrumbie, hamsii, păstreze sănătatea.
pentru a-şi macrou, hering, icre,produse de panificaţie,carne de pui,
păstra sănătatea. carnea de gâscă, curcan, potârniche, concentratele din
carne,ciocolata, cacao,băuturile alcoolice în special vinul.
Alimente permise în boala de gută : cereale- orez, porumb,
pâine de porumb, mălai,carnea albă slabă fiartă rasol sau la
grătar(o porţie pe zi),nuci, migdale, alune, portocale, struguri,
fragi,brânzeturi, lapte, iaurt, ulei de măsline, tarte cu fructe,
prăjituri cu griş, prăjituri cu orez.
- ouă proaspete cu zeamă - cu moderaţie.
-se va aborda un stil de viaţă sportiv, cu exerciţii fizice
raţionale, mers şi combaterea sedentarismului.

35
 BIBLIOGRAFIE

1) DINCULESCU MAXIM,,, DIETA ARTRITA GUTOASĂ’’, EDITURA ALL. 2010

2) CORNELIU BORUNDEL, ,,MEDICINĂ INTERNĂ PENTRU CADRE MEDII’’,

EDITURA BIC ALL , BUCUREŞTI,2007.

3) LUCRETIA TITIRCA “GHID DE NURSING CU TEHNICI DE EVALUARE SI

INGRIJIRI CORESPUNZATOARE NEVOILOR FUNDAMENTALE” EDITURA
VIATA MEDICALA ROMANEASCA , BUCURESTI 2008.

4) LUCRETIA TITIRCA “INGRIJIRI ACORDATE PACIENTILOR DE CATRE ASISTENTII

MEDICALI” EDITURA VIATA MEDICALA ROMANEASCA 2008.

5)LUCRETIA TITIRCA “TEHNICI DE EVALUARE SI INGRIJIRI ACORDATE DE

ASISTENTII MEDICALI” EDITURA VIATA MEDICALA ROMANEASCA 2008.

36