COLEGIUL NAȚIONAL

“ANA ASLAN”

ÎNGRIJIREA
PACIENȚILOR CU GUTĂ
COORDONATOR ABSOLVENT
MI: PETROVICI MARIETA VASILE IULIAN-ROMICĂ
GUTA
DEFINIȚIE

Guta (numită și podagră atunci când afectează dege

tul mare de la picior) este o boală definită de obicei prin
atacuri repetate de artrită inflamatorie acută , o încheietu
ră umflată, roșie, moale și febrilă. Articulația dintre meta
tarsiene și falange de la baza degetului mare este cel mai
des afectată (în aproximativ 50% din cazuri). Totuși, gut
a se poate prezenta și ca depozite de urați, calculi renali
sau nefropatie urică. Este produsă de nivelurile ridicate
de acid uric în sânge. Acidul uric se cristalizează iar crist
alele se depun pe încheieturi, tendoane și țesuturile din j
urul lor.
CAUZE
Hiperuricemia este principala cauză a gutei. Ea poate apărea din mai multe m
otive, printre care alimentația, predispoziția genetică sau excreția redusă a uraților,
sărurile acidului uric. Excreția redusă a acidului uric este cauza primară a hiperuric
emiei, apărând în 90% din cazuri, în timp ce supraproducția de acid uric constituie
o cauză în mai puțin de 10% din cazuri. Aproape 10% din oamenii cu hiperuricemi
e pot suferi de gută la un moment dat. Riscul, totuși, variază în funcție de gradul de
hiperuricemie.
Cauzele alimentare produc circa 12% din cazurile de gută și includ o corelar
e puternică a consumului de alcool, băuturi dulci îndulcite cu fructoză, carne și fruc
te de mare. Alte cauze pot fi traumele fizice și intervențiile chirurgicale. Din studii
recente s-a constatat că factorii suspectați anterior de producerea gutei nu au de fap
t acest efect, inclusiv consumul de legume bogate în purine și consumul total de pr
oteine. Consumul de cafea, vitamina C și lactate, precum și condiția fizică bună, pa
r a scădea riscul de apariție a gutei. Se crede că au acest efect deoarece reduc rezist
ența la insulină.
FACTORI DE RISC
Următorii factori sunt considerați de risc în apariția bolii, fie prin favorizarea hiperuricemiei, fie prin creșterea s
usceptibilitații articulare la depunerea cristalelor de acid uric:
o sexul masculin
o istoria familială pozitivă pentru gută
o obezitatea
o consumul moderat - excesiv de alcool
o dieta alimentară bogată în carne sau produse alimentare de origine marină (au un conținut ridicat în purine)
o tratamentul cronic cu diuretice (medicamente care elimină excesul de apa și sare din organism, folosite des
eori în bolile cardiace, renale și în hipertensiunea arterială)
o utilizarea cronică a aspirinei (1-2 comprimate pe zi)
o episoade frecvente de deshidratare
o boli intercurente sau boli infecțioase acute
o intoxicația cu plumb (saturnism), cel mai adesea accidental
o diete cu conținut caloric foarte mic (cure)
o leziuni articulare sau periarticulare
SEMNE ȘI SIMPTOME
Boala propriu-zisă apare dupa ani de zile în care cristalele de acid uric se depun la n
ivelul articulațiilor și țesuturilor învecinate. Guta prezintă urmatoarele simptome:
• creșterea temperaturii locale, durere, edem și sensibilitate crescută la nivelul arti
culației (de obicei articulația degetului mare de la picior, denumit și haluce).
• durere nocturnă intensă, uneori pacientul nu suportă nici atingerea articulației c
u cearceaful ;
• disconfort care se intensifică pe parcursul nopții, ca apoi să cedeze în intensitate
pe parcursul următoarelor 2-7 zile ;
• prurit tegumentar (mâncărime a pielii) și exfolierea pielii apărută după remitare
a atacului de gută
Alte simptome, pot să includă:
• culoare roșie-vineție a tegumentului în regiunea articulației afectate, asemănăto
are unei infecții tegumentare locale ;
• febră
• limitarea mișcărilor normale a articulației (redoare)
INVESTIGAȚII
Următoarele investigaţii sunt utile pentru stabilirea diagnosticului
de gută:
 istoricul medical şi examenul clinic general;
 teste care pot măsura nivelul acidului uric seric;
 teste care pot măsura nivelul acidului uric în urină.

Diagnosticul gutei în stadiile tardive, se poate realiza prin rad

iografierea extremităţilor (mâini şi picioare). Această metodă nu es
te utilă în stadiile incipiente ale gutei, când nu există modificări ra
diologice articulare. În stadiile tardive ale gutei se pot identifica to
fii gutoşi (noduli duri, nisipoşi), în zonele articulare şi periarticular
e. Durerea intensă caracteristică atacurilor recurente de gută, îndea
mnă pacientul la consult medical de specialitate, cu mult înaintea a
pariţiei modificărilor articulare caracteristice stadiului tardiv al bol
ii. Radiografia extremităţilor este utilă in diagnosticul diferenţial al
gutei cu alte artrite.
EVOLUȚIE
Guta apare după ani de zile în care persoana prezintă niveluri serice crescut
e de acid uric, timp în care cristalele acidului uric se depun la nivelul articulațiilor ș
i țesuturilor adiacente. Un atac de gută debutează deseori pe parcursul nopții, când
durerea articulară moderată începe să se intensifice. Un atac tipic de gută prezintă u
rmatoarele simptome: durere, edem, roșeață și căldură locală (inflamație) a unei arti
culații, în special la picior (haluce). După un interval de câteva zile, simptomele ce
dează sau chiar dispar.
- atacurile de intensitate medie pot să cedeze după un interval de câteva ore până la
1-2 zile. Aceste atacuri sunt deseori diagnosticate ca tendinite (inflamații ale tendoa
nelor, de cele mai multe ori postraumatice) sau luxații.
- atacurile severe pot dura chiar și câteva săptămâni, cu sensibilitate persistentă pân
ă la o lună
- atacurile sunt deseori recidivante (reapar) și apar la un interval de 6 luni și 2 ani d
upă primul atac. În lipsa tratamentului adecvat, atacurile de gută pot deveni tot mai
frecvente, cu toate că există pacienți care nu mai dezvoltă recidive niciodată.
PROGNOSTIC
Fără tratament, crizele acute de gută se ameliorează, în general, după cinci-șapte zile. Totuși, în c
azul a 60% dintre pacienți criza se repetă în decurs de un an. Persoanele cu gută prezintă un risc
crescut de hipertensiune, diabet zaharat, sindrom metabolic și boli cardiovasculare și renale, și, implic
it, un risc crescut de deces. Aceasta se datorează în parte asocierii bolii cu rezistența la insulină și cu o
bezitatea, însă se pare că o parte din risc nu depinde de acești factori.
Tot fără tratament, episoadele acute de gută pot evolua în gută cronică, cu distrugerea suprafețelor arti
culațiilor, deformarea articulațiilor și formarea de tofusuri nedureroase. Tofusurile se formează în caz
ul a 30% dintre persoanele netratate în decurs de cinci ani, adesea pe cartilajul urechii, la nivelul olecr
anului sau al tendonului lui Ahile. Cu tratamente agresive, acestea se pot dizolva. Calculii renali com
plică deseori guta, afectând între 10 și 40% dintre persoane, și se produc datorită pH-ului scăzut al uri
nei, care determină depunerea acidului uric. Se pot produce și alte forme de disfuncție renală cronică.
TRATAMENT
Scopul tratamentului în gută este reducerea rapidă a disconfortului și durerii, precum și p
rofilaxia recidivelor atacurilor de gută și a complicațiilor care pot apărea la nivel articular sau r
enal. Tratamentul gutei folosește medicamente care atenuează simptomele și care elimină cauz
ele bolii. Tratamentul specific pentru gută depinde de stadiul bolii, pentru că tratamentul atacul
ui de gută este diferit de profilaxia recidivelor.
Pentru diminuarea durerii, edemului, roșeții și căldurii locale (inflamație), caracteristice a
tacului de gută, se recomandă administrarea de:
• antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinu
l. Este recomandată evitarea aspirinei pentru că aceasta poate schimba brusc nivelurile acid
ului uric și poate agrava simptomele.
• colchicina
• corticosteroizi
Pentru prevenirea atacurilor recurente de gută se pot administra anumite medicamente care sca
d concentrația acidului uric in sânge:
• agenți care grăbesc eliminarea renală a acidului uric ;
• allopurinol, care scade producția acidului uric endogen (la nivelul organismului) ;
• colchicina este deseori prescrisă de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prim
 STUDIU DE CAZ
DATE PERSONALE :
 Nume : M.
 Prenume : A.
 Sex : M
 Diagnostic : ARTRITĂ GUTOASĂ ACUTĂ

ISTORICUL BOLII :
Pacientul M.A. în vârstă de 60 ani relatează că boala actuală debutează în urmă cu 1 lună prin dur
ere la nivelul articulaţiei mâinii, edeme.
 PROBLEMELE PACIENTULUI

MANIFESTĂRI OBIECTIVE MANIFESTĂRI SUBIECTIVE

• edeme la nivelul articulaţiei mâinii; • insomnii

• căldură şi roşeaţă la nivelul • anxietate
articulaţiei mâinii; • durere la nivelul articulaţiei mâinii
• tofi gutoşi la nivelul indexului şi • oboseală
degetului mic. • inapetenţă
• examen radiologic • TA : 120/70 mmHg
• Puls : 84 /min
• T˚ :36.6˚C
• Respiratia :22/miin
 NEVOI AFECTATE

 Nevoia de a evita pericolele

 Nevoia de a-și menţine igiena şi de a-și păstra tegumentele integre
 Nevoia de a bea şi mânca
 Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
 Nevoia de a dormi şi de a se odihni
 Nevoia de a învaţa cum să-şi păstreze sănătatea
 Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură
 Nevoia de a se realiza de a fi util
Nevoia de a evita pericolele
Diagnostic :
 Perturbarea integrităţii fizice şi psihice din cauza bolii, manifestată prin durere.
Obiectiv :
 Calmarea durerii şi prevenirea complicaţiilor pe perioada spitalizării.
Intervenții :
 se primeşte pacientul la serviciul de urgenţă
 se evaluează durerea
 recoltez probele de sânge
 administrez la indicaţia medicului analgezice, antiinflamatoare Ibuprofen 400 mg/3 p
e zi.
Evaluare:
 Durerea a scăzut de la nivelul 6 la nivelul 4.
Nevoia de a-și menţine igiena şi de a-și păstra
tegumentele integre

Diagnostic :
 Dificultate în a-şi acorda îngrijiri igienice din cauza alterării integrităţii tegumentelor la nivelul arti
culaţiei membrului superior drept, manifestat prin neputinţă.
Obiectiv :
 Promovarea vindecării tegumentelor şi mucoaselor în decurs de 2-3 zile.
Intervenții :
 apreciez nivelul de igienă ;
 verific aspectul cutanat zilnic;
 schimb lenjeria de pat şi cea personală, ori de câte ori este nevoie;
 educ pacientul să-şi menţină tegumentele şi mucoasele integre şi să nu devină sursă de infecţie nos
ocomială pe perioada spitalizării.
 administrez alnagezic pentru calmarea durerii Algocalmin 1 fiolă diluat în ser fiziologic , i.v.
Evaluare:
 Pacientul are o igienă bună.
Nevoia de a bea şi a mânca
Diagnostic :
 Alimentaţie neadecvata calitativ şi cantitativ datorită durerii, manifestată prin neputinţa de a-şi desfăşura
activităţile zilnice.
Obiectiv :
 Pacientul să se alimenteze corespunzător stării sale in decurs de 24h.
Intervenții :
 se cântăreşte pacientul
 recomand la indicaţia medicului regim hipocaloric, hiposodat sărac în alimente care conţin purine, hipoli
pidic, hipoproteic, bogat în produse lactate (prezintă avantajul că alcalinizează urina şi împiedică astfel f
ormarea de calculi de acid uric) ;
 regimul alimentar trebuie ales la preferinţele pacientului, dar în acelaşi timp ţinând cont de regimul impu
s de boală ;
 recomand un consum de 3l pe zi ;
 educ pacientul să reducă cantitatea de carne din alimentaţie.
Evaluare:
 Pacientul respectă regimul alimentar.
 FINAL

VĂ MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE !