O.R.L.

SI NURSING IN O.R.L.

1
 OTO-RINO-LARINGOLOGIE

EXAMENUL CLINIC O.R.L.

Palparea ganglionilor limfatici cervicali este obligatorie în afecțiunile ORL.
Cuprinde palparea ganglionii submentonieri, submandibulari, parotidieni, faciali, occi-
pitali,retro- si preauriculari și de-a lungul sternocleidomastoidianului (latero-cervicali).
În cazul formațiunilor tumorale se practică ex. Bioptic (biopsie) = prelevarea unui
fragment de țesut sau de organ în scopul examinării microscopice, biochimice, imuno-
logice sau genetice.
Ex. de laborator: se recoltează în condiții de asepsie pentru examen bacteriologic și
antibiogramă din secreție otică, nazală, exudat faringian și puroi din abcese.
Din sânge se indică : H.L.G. (Ht-Hb, formula leucocitară),V.S.H., T.S.-T.C., I.N.R.
(International Normalized Ratio), APTT, fibrinogen, glicemie, uree, creatinină, T.G.O.
și T.G.P., A.S.L.O., CRP (proteina C reactivă), etc.

ENDOSCOPIILE
Endoscopia = metoda de examinare a organelor cavitare prin vizibilitate directă cu
ajutorul endoscopului.
Endoscopul poate fi :
-rigid –instrument tubular cu sursă de lumină proprie, sistem de lentile și pense.
-flexibil = fibroscop - format din tubul fibroscopului, cablu de alimentare, ocular, buton
pentru mișcarea tubului, adaptor pentru aspirație, canal pentru introducerea penselor,
pense. Tubul fibroscopului este format dintr-un mănunchi de fibre optice, cu diametru
între 8-14 mm, de lungimi variabile în funcție de tipul endoscopiei.
Tipuri de endoscopii în sfera ORL:
Analizatorul auditiv : OTOSCOPIA
Ap. Respirator : RINOSCOPIA
SINUSCOPIA
BUCOFARINGOSCOPIA
LARINGOSCOPIA
Ap digestiv : ESOFAGOSCOPIA

Endoscop rigid Endoscop flexibil (fibroscop)

2
 APLICAREA MEDICAMENTELOR
PE MUCOASA BUCALĂ ȘI FARINGIANĂ

Toaleta cavitatii bucale – la pacientul inconstient.

Se face cu tampon de vata, pe porttampon si imbibat in solutie de glicerina boraxata.
Se lasa sa se inmoaie crustele si limba apoi se curata crustele cu alt tampon cu
glicerina boraxata.
1. Badijonarea
- acțiune dezinfectantă și decongestionantă,
- bolnavul trebuie să fie nemâncat sau la o ora după masă,
- bolnavul este așezat în poziție șezând lângă sursa de lumină,
- asistenta își pune oglinda frontală, masca și mănușile,
- se face cu tampon de vata, îmbibat în soluție, montat pe porttampon sau în pensă,
- se invită bolnavul să deschidă gura și se apasă limba cu spatula linguală,
- se inspectează cavitatea bucală și se ating sau se pensulează zonele afectate : limba,
arcadele dentare și șantul gingival, pereții interni ai obrajilor, sublingual, palatul dur și
valul palatin, amigdalele și pilierii (încercând să se desprindă falsele membrane sau
depozitele), se lasă la sfârșit baza limbii și peretele posterior al faringelui (dau senzație
de vomă),
- la nivelul amigdalelor se insistă, prin mișcări de apăsare și răsucire, pentru ca soluția
să pătrundă în criptele amigdaliene,
- bolnavul este educat să nu bea și să nu mănânce cel puțin 30 min.după badijonaj.
2. Gargara
- este spălarea mucoasei orofaringiene cu soluții medicamentoase, apa de gura sau
ceaiuri de plante la temperatura corpului.
- bolnavul ia solutia în gură, ține capul în hiperextensie și în timpul unui expir
prelungit rostește vocala ,,a”.
3. Instilația laringiană
Se face cu seringa de instilație laringiană prevazută cu o canulă specială de 15cm
lungime și diametrul de 0,5cm, si se instilează sol Laryn direct in laringe.

Abeslang curb Abeslang drept

3
 APLICAREA MEDICAMENTELOR PE MUCOASA NAZALĂ

Toaleta foselor nazale

Se face prin suflarea nasului „nara cu nara“, prin aspirația secretiilor cu ac de aspiratie
si aspirator sau prin spălătura nazala cu ser fiziologic.
1. Instilația nazală
- se face toaleta foselor nazale
- se aplică direct din picurător (individual) fără a atinge mucoasa 2–3 pic în vestibulul
nazal, sau cu pipeta,
- poziția este decubit dorsal sau șezând cu capul în hiperextensie,
- bolnavul păstrează poziția încă 30 sec. pentru scurgerea soluției în faringe.
2. Unguente nazale
- se face toaleta foselor nazale,
- se aplică direct din tubul de unguent sau cu tampon fixat în porttampon,
- asistenta ridică vârful nasului cu policele mâinii stângi și depune cu porttamponul o
cantitate cât bobul de orez în vestibulul nazal (intern) pe fața septală,
- acțiune hemostatică, cicatrizantă, emolientă.

Aparat de aspiratie Canula (ac) de aspiratie Seringa Guyon

APLICAȚII AURICULARE
Toaleta auriculară
Se face prin ștergerea secrețiilor cu tampon de vata steril, umezit in ser fiziologic, pe
porttampon, prin aspirație cu ac de aspiratie si aspirator sau prin spălătură auriculara cu
seringa Guyon.
1. Instilații auriculare
- se face toaleta auriculară
- se instilează direct din picurator sau cu pipeta, soluții la temperatura corpului,
- poziția decubit lateral sau șezând cu capul aplecat de partea opusă urechii bolnave,
- cu mâna stângă se trage pavilionul în sus și înapoi, cu mâna dreaptă se instilează sol,
- se menține poziția 2 – 3 min,
- se poate introduce pansament auricular cu meșe auriculare.
2.Unguente auriculare
- se introduce cu tampon îmbibat în unguent pe porttampon, separat pt cele 2 urechi,
- se poate introduce direct pe meșa auriculară sterilă.
NU se va folosi acelasi tampon pentru aplicarea pe mai multe regiuni
NU se va introduce tamponul in solutie, solutia se toarna pe tampon

4
 APLICAȚII PE MUCOASA RESPIRATORIE =
Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie
1.Inhalația
- este introducerea medicamentelor cu ajutorul vaporilor
de apă,
- se face cu un vas obișnuit peste care bolnavul stă
acoperit cu un prosop,
- se pun în vas 1-2 l de apă fierbinte în care se adaugă o
linguriță de inhalant (soluție alcoolică cu uleiuri volatile,
aromatice, dezinfectante),
- bolnavul inhalează pe nas și expiră pe gură, timp de 5-10 min,
- efect dezinfectant, decongestionant.

Flacon dozator Aparat de aerosoli

2. Flacoane inhalante dozatoare

- se face pulverizarea în cavitatea bucală direct din flaconul inhalator, o doza=un puf,
- bolnavul stă în șezând, agită bine flaconul, prinde flaconul între index (la bază) și
police (în dreptul piesei bucale), flaconul se ține vertical (cu baza sus),
- inspiră profund,
- introduce piesa bucală și strânge buzele,
- eliberează o doză în timp ce inspiră lent pe gură,
- după inhalare menține apnee voluntară aprox 10 sec,
- acțiune bronhodilatatoare, antiinflamatoare.
3. Aerosoli
- se realizează cu aparate de aerosoli .
- medicamentul (lichid) este dispersat în particule fine de ordinul micronilor și este
vaporizat prin presiunea aerului din aparat în mască,
- bolnavul inspiră pe nas și expiră pe gura (în mască, lent), timp de 10-15 min,
– acțiune fluidifiantă a secrețiilor, antiinflamatoare, antibiotică si vasodilatatoare.

5
 Pipa Guedel Balon Ruben
ADMINISTRAREA OXIGENULUI
Scop - combaterea hipoxiei (asigurarea oxigenării țesuturilor).
Hipoxia = scăderea cantității de oxigen din țesuturi. Este determinată de : scăderea
oxigenului alveolar, scăderea hemoglobinei, tulburări în sistemul circulator sau în
difuziunea pulmonară.
Indicații : hipoxie secundară hipoventilației, hipoxie secundară fluxului sanguin
insuficient, debit cardiac scăzut, șoc cardiogen, stop cardiac, postoperator, hipoxie de
cauză anemică.
Surse de oxigen : stația centrală de oxigen a spitalului, microstații, butelii de oxigen.
În saloane oxigenul trece prin barbotoare cu apă sterilă unde este umidificat, și se
poate regla debitul de oxigen administrat (4-8L/min). Flaconul barbotorului și apa
sterilă se schimbă în fiecare zi.
Pregătirea materialelor:
- sterile : sonda de oxigen, apă, flacon, ochelari de oxigen, mască.
Pregătirea bolnavului:
- psihică: informare, explicare, consimțământ.
- fizică : semișezând, șezând, pentru a ușura ventilația pulmonară.
Tehnica se execută după permeabilizarea căilor respiratorii prin:
- extragerea corpilor străini
- aspirarea secrețiilor
- toaleta locală.
Exista 4 moduri de administrare a oxigenului :
1. Prin sonda de oxigen :
Se folosesc sonde nazale (Nelaton) sterile, cu vârful rotunjit, cu un orificiu la capătul
proximal, de diverse grosimi. În funcție de caz se pot introduce pe nas sau pe gură,
pe traheostomă, prin sonda de intubație, sau prin balon Ruben.
• pe nas – se măsoară distanța dintre nas și tragus, se marchează,
- se umectează sonda cu apă sterilă,
- se introduce pe nas până la marcație (atunci sonda este în faringe),
- se fixează cu romplast pe obraz,
- se fixează debitul de oxigen între 4L/min – 8L/min, la indicația medicului,
- când sonda se menține un timp mai îndelungat, se mobilizează de 2-3 ori pe zi
sau se schimbă nara zilnic.
• pe gură - se poate introduce prin pipa Guedel (3– 4 cm),
- direct în cavitatea bucală, pe limbă, pacientul ține sonda între buze
(ex : cand fosele nazale sunt obstruate cu mese nazale).

6
 • prin sonda de intubație orotraheală (IOT) ținând
cont că sonda de oxigen să nu obstrueze orificiul sondei
IOT.
• pe traheostomă - astfel ca sonda să nu obstrueze tot
orificiul canulei traheale
• prin balon Ruben – cu prelungitor atașat la sursa de
oxigen, cu balonul atașat la mască.

Ochelari de oxigen

Sonda de oxigen
Sonda de intubatie oro-traheala

Barbotor de
oxigen
Masca de oxigen

2. Ochelari de oxigen:
- sunt dispozitive de plastic care se atașează pe capul pacientului, după urechi, iar
în dreptul foselor nazale au două sonde scurte (1 cm) care se introduc în nas,
- se utilizează la copii sau la pacienții agitați.
3. Masca de oxigen :
- masca se fixează ermetic pe fața pacientului acoperind nasul și gura,
- prezintă două orificii pentru eliminarea bioxidului de carbon rezultat din expirație,
- se fixează cu un elastic în jurul capului,
- nu este suportată bine de copii și de persoanele claustrofobe,
- poate produce leziuni ale tegumentelor feței (menținere îndelungată),
- nu este indicată la cei cu arsuri ale feței.
4. Cortul de oxigen :
- este un dispozitiv racordat la instalația de oxigen, prevăzut cu un sistem de răcire a
oxigenului, și o folie de material plastic care acoperă patul în intregime,
7
- este utilizat în pediatrie,
- are dezavantajul că atmosfera din cort se supraîncălzește pentru că pacientul inspiră
și expiră în același mediu,
- oxigenul nu este umidificat ci trecut prin instalația de răcire,
– copiii vor fi supravegheați permanent pentru a nu disloca cortul.

Cortul de oxigen

Supravegherea Asistenta va supraveghea

- colorația tegumentelor,
respirația, pulsul,
- apariția eventualelor complicații,
- presiunea și debitul oxigenului.
Incidente și accidente
- răsturnarea barbotorului (lichidul din barbotor pătrunde în căile respiratorii ale
bolnavului și produce bronhopneumonie de aspirație, sau îl îneacă),
- pătrunderea O2 cu presiune mare în esofag sau stomac duce la distensie gastrică,
- utilizarea prelungită a oxigenului poate duce la uscarea și iritarea mucoasei nazale,
- după administrarea în concentrații și la presiuni mari pot apare congestie și edem
alveolar, hemoragie intraalveolară, atelectazie pulmonară.
Oxigenoterapia hiperbară
Este o metoda terapeutică care crește cantitatea de oxigen dizolvat în plasmă.
Se indică în tratamentul gangrenei gazoase, necroza de cap femural, tetanosului,
intoxicațiilor cu monoxid de carbon.

RECOLTAREA SECREȚIILOR

Se recoltează în eprubete sterile cu sau fără mediu de cultură. Se recoltează pentru

depistarea germenilor patogeni (ex bacteriologic) și pentru efectuarea de ABG înainte
de administrarea antibioticelor.
RECOLTAREA SECREȚIILOR NAZALE - 3 metode
Pregatirea pacientului
- se recoltează dimineața înainte de toaleta nazală,
- poziție șezând cu capul în ușoară hiperextensie.
Tehnica
1.Recoltare cu tampon steril în eprubete (eprubeta pt exudat faringian);
2.Recoltarea prin suflarea nasului direct în cutia Petri sterilă;
3.Prin spălătura nazală (la copii).
– se folosește o seringă sterilă la care se adaptează o sondă sterilă lungă de 3-4 cm
– se introduc 5-6ml NaCl 9‰(ser fiziologic)
– pacientul apleacă imediat capul înainte și lichidul se scurge în cutia Petri sterilă,
se pune apoi în eprubeta sterilă, se etichetează, se trimite la laborator eprubeta.

8
 –

Cutie Petri
Eprubeta pentru recoltarea secretiilor
si a exudatului faringian

RECOLTAREA SECREȚIILOR OTICE

Pregătirea pacientului - se recoltează dimineața înainte de tratamentul local auricular.
Tehnica - sub control vizual, cu otoscopul, se recoltează secretia din CAE cu tamponul
steril (eprubeta sterila cu tampon). Eprubeta poate contine si mediu de cultură.

RECOLTARE pentru EXAMEN MICOLOGIC

Se face pentru evidențierea de micelii.
Frotiu lingual –se recoltează dimineața nemancat, nespălat pe dinți . Se șterg marginile
laterale ale limbii și suprafața ei cu tamponul eprubetei sterile (eprubeta sterila cu
tampon) sau direct cu o lamelă de sticlă sterilă.

Eprubeta puroi

RECOLTAREA SECREȚIILOR PURULENTE

Se recoltează de pe suprafața tegumentelor, din plăgi supurate, ulcerații, leziuni
ale cavității bucale și din CAE.
Scop : -explorator : depistarea florei microbiene și ABG,
-terapeutic: evacuarea colecțiilor, introducerea de substanțe medicamentoase.
Pregătirea materialelor:
-sterile: - eprubete pt ex. puroi sau eprubete cu tampon, 2-3 lame de sticlă,
- seringi, ace, NaCl 9‰, comprese, câmp de protecție,
- soluție dezinfectantă : betadină.
-nesterile: - mănuși de protecție, tăviță renală.
Pregătirea pacientului:-psihică : informare,explicare,consimțământ;
-fizică : așezare în poziția adecvată.
Tehnica: Din leziuni se recoltează direct pe lama de sticlă sau cu tamponul eprubetei
9
sterile. Când puroiul este abundent se poate aspira în seringă și se pune în eprubeta
pentru examen puroi. După recoltare se dezinfecteaza cu betadină apoi se face
pansament steril.
Recoltare din noduli sau alte leziuni inflamatoare (chist, flegmon)
Se recoltează pentru ex. bacteriologic (cultură și ABG).
Se dezinfectează tegumentele cu betadină.
Puncția flegmonului periamigdalian
Se face anestezie locala prin pulverizare a zonei amigdalelor cu Xilocaină.
Pregătirea materialelor:
-sterile: - eprubete, seringi, ace, NaCl 9‰, comprese, câmp de protecție,
- soluție dezinfectantă : betadină.
-nesterile: - mănuși de protecție, tăvița renală.
Pregătirea pacientului:-psihică : informare,explicare,consimțământ;
-fizică : așezare în poziția adecvată.
Se puncționează regiunea cu ac și seringă, se plimbă acul în mai multe direcții până
se obține puroi la aspirare. Dacă cantitatea extrasă este insuficientă se mai aspiră puțin
ser fiziologic. Se introduce lichidul aspirat în eprubete cu mediu de cultură.
Pacientul va face ulterior gargară cu betadină diluata cu ser fiziologic sau apa
oxigenata diluata (1/3) cu apa. Se reia hidratarea dupa o ora cu lichide la temperatura
camerei.

RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN

Definitie : Reprezintă recoltarea exudatului, prezent pe peretele posterior al faringelui
sau a amigdalelor, rezultat în urma unui proces inflamator.
Scop explorator:
● depistarea germenilor
● efectuarea antibiogramei
● depistarea purtătorilor sănătoși
Pregătirea materialelor :
- de protecție : mască și ochelari de protecție,
- sterile : abeslang (spatula linguală), eprubetă specială pt exudat faringian (prevazută
cu tampon steril).
- nesterile : - tavița renală
Pregătirea bolnavului :
• psihică – informare, explicare , consimțământ
• fizică - recoltarea se face înainte de administrarea de antibiotice,
- recoltarea se face dimineața pe nemâncate,
- nu se va spăla pe dinți,
- nu se vor face instilații nazale sau gargară, nu va fuma,
- poziția pacientului este șezând.

Tehnica :
- asistenta se spală pe mâini, se dezinfectează și își pune masca și ochelarii de protecție
- invită pacientul să deschidă gura, inspectează faringele și amigdalele, deschide epru-
beta de exudat,
- apasă limba cu spatula linguală (mâna stg),
- cu mâna dreaptă șterge cu tamponul faringian depozitele sau falsele membrane de pe
10
faringe, amigdale, pilieri, baza limbii,
- nu atinge dintii , nu sterge saliva,
- introduce imediat tamponul in eprubeta,
- eticheteaza, complecteaza buletinul de analiza, trimite la laborator (intre recoltare si
cultura pe mediu in laborator sa nu treaca mai mult de 5 – 6 ore),
- se reorganizeaza locul de munca , se noteaza in FO.
Exudatul faringian identifica prezenta unor germeni microbieni prin insamantarea in
laborator pe medii de cultura sterile si ex microscopic. In mod fiziologic pe faringe si
amigdale exista flora microbiana polimorfa.
Patologic pot exista :
● bacterii:
- STREPTOCOC βETA HEMOLITIC GRUP A (cel mai frecvent) produce infectii
amigdaliene, RAA, scarlatina, endocardita infectioasa.
- Stafilococ Auriu, Neiseria Meningitidis – meningita,
● fungi : CANDIDA ALBICANS
● virusuri : Enterovirus, virus Epstein Barr, Herpes virus
Cand pe cultura apar germeni patogeni se efectueaza ANTIBIOGRAMA (ABG),
care reprezinta testarea sensibilitatii microbului la diverse antibiotice uzuale. In dreptul
fiecarui antibiotic apare indicatia : sensibil, intermediar, rezistent. Astfel medicul
alege antibioticul cel mai eficace, la care microbul este mai sensibil.
TRATAMENTUL Obiective:
• deteminarea agentului patogen
• neutralizarea lui
• prevenirea si tratamentul complicatiilor
Tratament igieno – dietetic : Repaus de camera (evitarea aglomeratiilor), igiena
cavitatii bucale (apa de gura, gargara cu dezinfectante orale), regim alimentar neacidulat,
necondimentat, bogat in lichide, in Candidoza se va evita laptele si produsele lactate, se
va educa pacientul sa foloseasca vesela proprie.
Tratament medicamentos :
• in infectii bacteriene
- antibiotice (ABG): Penicilina, Augmentin, Zinat, Amoxiclav, Cefort, Ceftamil
- antitermice (Algocalmin, Paracetamol)
- antiinflamatoare (Ketoprofen, Diclofenac, Ketonal)
- antiseptice orale ( Decasept, Fenosept, Trachisan)
- badijonaj bucal sau faringian (albastru de metil)
• in micoze– antifungice (ABG): Fluconazol, Diflucan, Stamicin,
Metronidazol, antitermice, analgetice, antiinflamatoare, badijonaj bucal sau
faringian cu antimicotice

11
 MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ
( SEMNE ȘI SIMPTOME ORL)
DUREREA :
- la nivelul regiunii traumatizate,
– la nivelul sinusurilor = puncte sinusale frontale si maxilare dureroase -
in sinuzite,
– periorbitar (in jurul globilor oculari) - in sinuzite etmoidale,
– cefaleea - in procese infectioase, febrile, in rinite, polipoze nazale,
nevralgii, otite,
– la nivelul faringelui = odinofagie, jena si usturimi la deglutitie,
– cefalee si fenomene de edem cerebral datorate H.T.A.(in epistaxis),
– la nivelul urechii = otalgie - in otite, oto-mastoidite (caracter pulsatil),
– hemicranie (durere pe jumatate de fata) in otite, mastoidite, nevralgii.
ODINOFAGIA = durere la deglutitie care cedeaza dupa trecerea bolului alimentar.
DISFAGIA = dificultate la pasajul alimentelor in tubul digestiv superior. Exista disfagie
pentru solide, pentru lichide sau totala (nu poate inghiti nimic). Disfagia poate fi inalta
(disfagie orofaringiana) sau disfagie joasa (disfagie esofagiana).
HEMORAGIA
– din fosele nazale = epistaxis = rinoragie,
– din ureche = otoragie,
– din faringe sau esofag = H.D.S. = hemoragie digestiva superioara.
HIPOACUZIA (SURDITATEA) = scăderea auzului. În otite, catar ototubar, parotidite,
dop de cerumen, corpi straini auriculari, afectiuni inflamatorii ale aparatului vestibular,
traumatisme, tumori. Hipoacuzia poate fi : congenitala (surdomutitate), de transmisie,
de perceptie, mixta sau brusc aparuta.
Pierderea totala a auzului = cofoza.
ACUFENE (TINITUS) = zgomote auriculare produse de iritarea aparatului cohlear si
precede criza vertiginoasa (“aura”).
NISTAGMUS = miscarea ritmica, neregulata, a ambilor globi oculari –in sindrom
12
vestibular periferic, sdr. Meniere, de origine centrala sau congenital.
VERTIJUL = tulburarea echilibrului static si cinetic (senzatia ca se invarte camera in
jurul tau). Poate fi de origine centrala sau periferica. Vertijul de origine periferica apare
in leziuni ale labirintului.
RINOREE = secretii nazale abundente, mucoase, purulente sau sanguinolente. Acestea
obstrueaza fosele nazale si impiedica respiratia nazala (bolnavul respira pe gura). Poate
fi seroasa (rinite), seromucoasa sau mucopurulenta (sinuzite).
HIDROREE = rinoree apoasa
LICVOREE = scurgerea de lichid cefalorahidian (LCR) prin fosele nazale (trauma-
tisme craniene).
OTOLICVOREE = scurgere de LCR prin conductul auditiv extern.
OBSTRUCTIE NAZALA = imposibilitatea respiratiei pe nas (sinuzite, rinite, deviatie
de sept).
OTOREE = secretie auriculara ce poate fi : seroasa, mucoasa, purulenta
OTORAGIE = scurgerea de sange din ureche, apare in fractura de baza de craniu.
HIPOSMIE = pierderea partiala a mirosului (sinuzite, rinite)
CACOSMIE = miros urat in nas.
ANOSMIE = pierderea totala a mirosului.
CREPITATII OSOASE = zgomote la nivelul fracturilor.
DISFONIA = tulburare a vocii ce intereseaza inaltimea, intensitatea si timbrul. Vocea
este ragusita, stinsa sau aspra (laringite).
AFONIA = pierderea totala a vocii (laringite).
TRISMUS = imposibilitatea de a deschide gura datorata unei contracţii spastice și
involuntare a mușchilor maseteri.
SIALOREE = salivatie exagerata
ASIALIE = lipsa salivei
HALENA = mirosul gurii.
MUCOZITATILE (secretiile fiziologice ale mucoasei respiratorii) = mucoasa
respiratorie este umeda, are secretii reduse, transparente si dense.
SPUTA = secretii patologice din arborele traheo-bronsic formate din mucus, puroi,
sange, celule descuamate.
STRANUT = expiratie fortata datorata congestiei mucoasei nazale produsa de factori
inflamatori sau infectiosi.
CORNAJ = zgomot inspirator, ca un suierat, auzibil de la distanta, datorat ingustarii
spatiului respirator laringian (stridor).
TIRAJUL COSTAL = deprimarea partilor moi ale toracelui suprasternal, intercostal,
subcostal sau a zonei substernale..
TUSEA = este o respiratie fortata prin care se elimina secretiile din caile respiratorii,
este un fenomen de protectie al organismului (fiziologic).
Tusea = expiratie fortata ce permite degajarea cailor respiratorii superioare de secretiile
patologice acumulate.
Tusea poate fi : tuse seaca (uscata), tuse iritativa (persistenta, uscata), tuse productiva
(umeda).
HIPOVENTILATIE = patrunderea unei cantitati mici de aer in plamani
HIPERVENTILATIE = patrunderea unei cantitati mari de aer in plamani.
DISPNEE = respiratie anevoioasa datorata patrunderii cu greutate a aerului in plamani
care are drept consecinta hipoxie (oxigenarea defectuoasa a tesuturilor) si hipercapnie

13
(acumularea CO2 in sange). Apare in traumatisme laringiene, laringite, corpi straini
laringieni, bronsici, tumori laringiene.
OBSTRUCȚIA CĂILOR RESPIRATORII este produsa de :
• procese inflamatorii ale cailor respiratorii
• obstructie cu corpi straini patrunsi accidental in caile respiratorii
• deformari ale oaselor nazale (traumatisme , deviatie de sept nazal).
CIANOZA = culoarea vinetie, albastruie a extremitatilor (nas, buze, unghii, lobul
urechii) sau generalizata, datorata hipoxiei. Poate fi cianoza centrala, periferica sau
acuta.
INSUFICIENȚA RESPIRATORIE = incapacitatea plămânilor de a face față
schimburilor fiziologice de gaze în condiții de repaus și efort. Plămânii nu sunt capabili
să asigure oxigenarea sângelui și eliminarea CO2. În consecința scade O2 din sângele
arterial (hipoxemie) și crește cantitatea de CO2 (hipercapnie) = senzație de sufocare,
sete de aer. Apare în laringite acute, traumatisme laringiene, bronșice, tumori, edem
glotic.
Alte simptome in afectiunile O.R.L.
Febra,frison, greata, varsaturi, tuse, tahicardie, axfixie, lipotimie, regurgitatia din
esofag si sialoreea (corpi straini esofagieni), ameteli, inapetenta, convulsii .

RINOLOGIE
NASUL este organul olfactiv și reprezintă segmentul iniţial al aparatului respirator, cu
rol în respiraţie şi fonaţie. Este format din piramida nazală, fosele nazale și sinusurile
paranazale.

14
Piramida nazală are forma de piramidă triunghiulară. Este alcatuită din oasele proprii
nazale și cartilajele laterale, care se continuă cu aripile nazale. Marginea anterioară a
nasului (dorsum nasi), în mod normal este dreaptă, prezentând un unghi anterior de 30º
cu verticala corpului (nasul ideal). Varful piramidei nazale = apex se continuă cu
columela până la șanțul nazo-labial. La baza piramidei nazale sunt cele două narine.
Cele două narine se continuă cu fosele nazale.
Fosele nazale încep cu vestibulul nazal și sunt două cavităţi simetrice, despărţite de
septul nazal. Fosele nazale comunică posterior cu rinofaringele prin coane. Peretele
intern al foselor nazale este comun, fiind reprezentat de septul nazal. Pe peretele extern
se găsesc cele trei cornete (inferior, mijlociu şi superior). Sub cornete se găsesc cele trei
meate. În meatul inferior se deschide canalul lacrimonazal, iar în meatul mijlociu
ostiumul natural al sinusului maxilar. Pe calea meatului inferior se practică puncția
15
maxilară.
Cornetul inferior este cel mai voluminos și în caz de hipertrofie poate obstrua orificiul
faringian al trompei lui Eustachio determinând manifestări otice.
Sinusurile paranazale sunt cavități pneumatice (umplute cu aer), pare și simetrice
situate în masivul facial și în comunicare directă cu cavitatea nazală.
SINUSURILE MAXILARE Se găsesc în osul maxilar şi se deschid prin meatul
mijlociu în fosele nazale (capacitate ~10-12 cm³). Au formă de piramidă cu baza
piramidei spre fosa nazală, iar superior formează pereetele orbitei. Sinusul maxilar este
în raport cu premolarii şi primii 2 molari superiori (sinuzita odontogenă).
SINUSURILE FRONTALE Sunt două cavităţi conţinute în grosimea osului frontal,
având dimensiuni variabile de la individ la individ, iar uneori sunt hipoplazice (mici)
sau absente (aplazice). Sinusurile frontale sunt despărțite de un sept, iar peretele lor
inferior corespunde orbitei.
LABIRINTUL ETMOIDAL Este format din 7–8 celule etmoidale separate între ele
de septuri foarte subţiri. Celulele etmoidale anterioare sunt 4-6, iar celulele etmoidale
posterioare 3-4. Celulele etmoidale anterioare sunt frecvent afectate în sinuzitele fronto
-maxilare și pot da complicații orbitare.
SINUSUL SFENOIDAL Este conţinut în masa osului sfenoid şi contribuie la forma-
rea tavanului foselor nazale şi rinofaringelui.

MUCOASA NAZO-SINUSALĂ
Mucoasa nazală se numește mucoasă pituitară. Mucoasa pituitară acoperă fosele nazale,
a sinusurilor, a trompei lui Eustachio și mucoasa faringelui. Ea este în partea inferioară
de tip respirator, iar în partea superioară de tip olfactiv. Mucoasa olfactivă (25mm²)
este de culoare galbenă și se află în porțiunea superioară a foselor nazale și a septului.
Rolurile mucoasei nazale
Rol de apărare a organismului. Mucoasa nazală are capacitatea de a fagocita microbii și
rol în producerea de anticorpi.
Mucoasa nazală produce secrețiile nazale compuse din: 2%săruri, 3%mucină, 95%apa.
Secreţiile nazale au capacitate bacteriostatică şi bactericidă, asigură umidifierea aerului

16
inspirat,

transportul și evacuarea particulelor străine.

Prin mucoasa nazală se pot absorbi numai molecule de dimensiuni mici (nu se absorb
virusuri, praf). Pe această proprietate se bazează tratamentul prin aerosoli = absorbția
prin mucoasa de tip respirator a unor substanțe de ordinul micronilor.
Rol în respirație prin încălzirea, umidifierea şi filtrarea aerului inspirat.
Calibrul foselor nazale determina debitul de aer respirat.
Rol în fonație Fosele nazale şi sinusurile paranazale sunt cavități de rezonanţă. Pot
modifica calitatea vocii în funcție de volumul şi permeabilitatea lor.
În funcție de calibrul foselor nazale se modifică vocea :
- rinolalie închisă în cazul obstrucţiei nazale (rinite, polipoza nazală)
- rinolalie deschisă, dacă prin fosele nazale trece o coloană de aer mult prea mare
(cheiloschizis – „gura de lup“).
Rol în olfacție prin mucoasa olfactivă. Producerea senzației olfactive este determinată
de substanțele odorivectoare ajunse odată cu aerul inspirat sau expirat la nivelul celulelor
olfactive. Are rol în digestie și de semnalizare din mediul extern.
Vascularizația nazo-sinusală
Arterele provin din carotida externă şi din carotida internă. La nivelul părţii anterioare a
septului, toate ramurile formează pata vasculară a lui Kisselbach (cel mai frecvent
epistaxis).
Venele din regiunea anterioară a nasului și buzei superioare au legătură cu sinusul
cavernos (furunculul nazal se poate complica cu flebita sinusului cavernos), iar venele
din regiunea posterioară au legătură cu sistemul venos endocranian (complicații endo-
craniene).

17
 SINDROAMELE NAZALE
1. INSUFICIENȚA RESPIRATORIE NAZALĂ
Insuficiența respiratorie nazală înseamnă imposibilitatea respirației prin fosele nazale
și se numește obstrucție nazală.
Cauzele obstrucţiei nazale sunt:
a. Cauzele congenitale
Defectele congenitale produc diminuarea respiraţiei nazale până la absența ei. Dintre
cauzele congenitale amintim : Atrezia coanală, stenoza coanală posterioară, stenoza
nazală anterioară, malformaţii și procese tumorale congenitale nazale.
Atrezia coanală = obstrucţia congenitală a orificiilor posterioare ale foselor nazale
(coanelor). Este rară: 1/8000 de nou-născuţi. Imperforaţia poate fi uni- sau bilaterală,
parțială sau totală. Nou-născuţii cu atrezie coanală bilaterală au un aspect clinic
caracteristic: în primele clipe de viaţă, în inspiraţie se produce o aspiraţie a părţilor moi
ale feţei, ulterior apare respiraţia bucală, stau cu gura deschisă şi nu pot să sugă. Dacă
nu se intervine chirurgical, survine decesul prin asfixie.
Diagnosticul este confirmat de endoscopia nazofaringiană și examenul radiologic.
Tratamentul este chirurgical (restabilirea permeabilităţii foselor nazale) și trebuie
instituit imediat după naştere. Alimentaţia se face pe sonda oro-esofagiană.
b. Cauze traumatice
Traumatismele nazale interesează scheletul osteo-cartilaginos. Fracturile piramidei și a
septului nazal se produc prin : traumatism obstetrical, traumatisme prin accidente de
circulaţie, muncă, practicării sportului, acte de agresiune şi intervenții chirurgicale. Alte
cauze : hematomul de sept nazal, corpii străini intranazali, rinolitul.
c. Cauze iatrogene (produse prin acte medicale)
Cea mai frecventă cauză iatrogenă a obstrucţiei nazale o constituie utilizarea excesivă
de decongestionante nazale (Rinofug în special), urmare a căreia se produce rinita
medicamentoasă. Tratamentul constă în eliminarea vasoconstrictoarelor nazale.
d. Cauze inflamatorii
La sugar şi copil, obstrucţia nazală de cauză inflamatorie este cea mai frecventă. Rinita
acută banală se situează pe primul loc, iar simptomul dominant este obstrucţia nazală. O
altă cauză a obstrucţiei nazale o constituie : rinitele din bolile contagioase, rinita alergică,
corpii străini nazali, sinuzitele acute, adenoidita acută, polipoza nazală.
e. Cauze tumorale
Tumorile nazale, nazo-sinusale şi ale rinofaringelui, benigne sau maligne se întâlnesc
mai frecvent la adult. Tumorile benigne nazale (polipul sângerând al septului nazal,
polipoza nazală) și Tumorile maligne se manifestă clinic cu obstrucție nazală, rinoree,
rinolalia închisă și sângerări nazale recidivante.
2. SINDROAMELE SECRETORII
În diverse stări patologice secreţia nazală se poate modifica cantitativ : hipersecreția
(rinoree) sau hiposecreţia.
18
Hipersecreția nazală= RINOREEA
Poate fi : seroasă, sero-mucoasă, mucoasă, muco-purulentă, purulentă, hemoragică,
crustoasă, fetidă. O formă aparte este rinoreea cerebrospinală (rinolicvoree).
Rinoreea seroasă, apoasă = hidroreea este o rinoree clară. Se întâlneşte în rinita acută
şi cel mai frecvent în rinita alergică.
Rinoreea mucopurulentă sau purulentă poate fi :
–Rinoreea mucopurulentă bilaterală se întâlneşte în : rinite (din gripă sau boli infecto-
contagioase), adenoidita acută, sinuzite supurate.
–Rinoreea mucopurulentă unilaterală se întâlneşte în sinuzite unilaterale, în corpi străini
nazali, în tumori nazale.
–Rinoreea purulentă fetidă se observă în sinuzita maxilară odontogenă.
În tumorile maligne suprainfectate și corpii străini endonazali ignorați apare rinoreea
purulent-sanguinolentă.
Hiposecreţia apare în rinite cronice atrofice (cruste galben-verzui, foarte fetide).
3. SINDROAMELE SENZORIALE
Hiperosmia = olfacţie exagerată. Se întâlneşte în stări de foame şi în boala Addison.
Hiposmia = scădere a mirosului. Se constată cu înaintarea în vârstă şi la fumători.
Anosmia =„pierderea mirosului“, se întâlneşte în afecţiuni nazale care împiedică
curentul de aer să ajungă în regiunea olfactivă. Apare în afecțiuni inflamatorii (rinite,
sinuzite, gripă), polipoze, tumori nazale, leziuni ale nervului olfactiv.
Parosmia = un miros pervertit, urât. Se întâlneşte în afecţiuni ale lobului temporal.
4. SINDROAMELE SENZITIVE
Nasul reprezintă una din cele mai importante regiuni reflexogene ale organismului.
Excitaţiile exteroceptorilor tactili, termici şi olfactivi pot antrena reflex fenomene
patologice în fosele nazale sau la distanţă (lipotimie). Local apar în fosele nazale :
Anestezia=pierderea sensibilităţii generale şi a reflexului de strănut. Apare în rinite
atrofice, noxe profesionale.
Hiperestezia nazală=exagerarea reflexului nazo-facial determină modificări la nivelul
mucoasei nazale, strănuturi repetate şi chiar sincope cardiace.
5. SINDROAMELE VASCULARE
Anemia mucoasei (vasoconstricție) apare fiziologic la frig sau patologic în rinitele
atrofice, în anemii sau după administrare topică (locală) de medicamente (Adrenalina).
Anemizarea pituitarei = este o vasoconstricție obținută medicamentos.
Este folosită în scop hemostatic și pentru ușurarea examinării cavității nazale prin
decongestionarea mucoasei. Se introduce cu pensa în fosa nazală un tampon de vată
îmbibat cu Xilină 1-2% și Adrenalină.
Hiperemia mucoasei nazale este un simptom dominant în patologia nazală.
Pituitara hiperemică în afecțiuni acute este de culoare roșu viu și este însoțită de hiper-
trofia cornetului inferior. În afecțiuni cronice pituitara hiperemică este de culoare roșie
violacee și îngroșată. Cauzele hiperemiei sunt: umiditatea, mediul poluat, procese
inflamatorii locale sau generale, fenomene alergice, modificari endocrine fiziologice
(pubertate, menstruație).

EXAMENUL CLINIC O.R.L.

Examinarea nasului și sinusurilor se face prin inspecție și palpare. Se examinează cu
ochiul liber piramida nazală și vestibulele nazale. Fosele nazale si rinofaringele se
examinează prin rinoscopie. În cazuri patologice se practică ridicarea vălului palatin (cu
sonda Nelaton) sau tușeu manual rinofaringian.
19
Sinusurile se examinează prin inspecție, palparea punctelor sinusale sau transluminație
(frontal și maxilar).
Permeabilitatea si funcţionalitatea se testează prin testul cu spatula linguală sau testul cu
o bucată de vată. Se testeaza şi simţul mirosului.
Investigații: cateterismul sinusului maxilar, sinusoscopie, puncția și spălătura sinusală.
Examene radiologice:
R-grafie craniu față și profil - ptr. piramida nazală,
R-grafie SAF – ptr. sinusurile anterioare ale feței (maxilare, frontale, etmoidale ant.),
R-grafie Hirtz – ptr. sinus etmoidal,

Examen C.T. ,.
oglinda frontala specul nazal

ENDOSCOPIA NASULUI SI SINUSURILOR

RINOSCOPIA - este de doua feluri :

Rinoscopie Anterioară = examinarea foselor nazale (narine, vestibule nazale, mucoasa
pituitară, sept nazal, cornetele si meatele inferioare si mijlocii). Se efectuează cu
speculul nazal, oglinda frontală și sursa de lumină. Se mai examineaza prin endoscopie
nazală cu endoscopul rigid sau flexibil.
Rinoscopie Posterioară = examinarea cornetelor nazale superioare și a rinofaringelui
(cavum). Se face cu oglinda de rinoscopie și sursa de lumină. Se mai examineaza prin
endoscopie rinofaringiană cu fibroscopul (endoscop flexibil).

Rinoscopie anterioara
Rinoscopie posterioara

Scop: Explorator: - diagnostic

- biopsie
Terapeutic: - extragere de corpi străini
20
 - tratament local, cauterizări.
Pregătirea bolnavului:
Fizică: Poziția bolnavului este șezând. Asistenta susține capul bolnavului.
Psihică : informare, explicare, consimțământ.

Endoscopie cu fibroscop
Endoscopie cu endoscop rigid

SINUSCOPIA - examinarea orificiilor sinusale și a sinusurilor nazale (maxilare). Se

face cu fibroscopul flexibil sau cu endoscopul rigid. Se face în același mod ca rinoscopia.
Sinusoscopia maxilara se mai poate efectua prin fosa canina.

EPISTAXISUL

Definitie : Hemoragia nazală, rinoragia sau epistaxisul reprezintă scurgerea de sânge

din nas. Epistaxisul constituie o urgenţă frecventă în practica medicală; de cauză şi
intensitate variabilă întâlnit la toate vârstele, este în general benign, uneori putând deveni
grav prin abundenţă şi recidivă. Exteriorizarea se face prin nas sau prin gura.
Etiologia - Epistaxisul poate fi - esențial (de cauza nedeterminata)
- secundar (alte cauze)
I. Cauze locale :
1.Cauze inflamatorii: rinite acute gripale, corpi străini intranazali.
2.Cauze traumatice:
- macrotraumatisme accidentale (fractura nazala),
- microtraumatisme (grataj digital, suflatul nasului, strănut),
- traumatisme operatorii iatrogene,
- barotraumatismele (aviatori, scafandri).
3.Cauze tumorale: tumori benigne și tumori maligne nazosinuzale.
II. Cauze generale :
1. Cauze hematologice :
- coagulopatii congenitale (hemofilia) sau dobândite (insuficienţa hepatică, arsuri
intinse), tratamente cu anticoagulante (heparină, trombostop, aspirină).
- vasculopatii (purpura reumatoidă)
- trombopenii (tratament cu citostatice)
2. Cauze cardiovasculare: hipertensiunea arterială, stenoza mitrala.
3. Cauze hepatice: insuficienţa hepatică, ciroza hepatică.
4. Cauze renale: insuficienţa renală decompensată.
5. Cauze carenţiale: avitaminoza A, C, K.
21
6. Cauze infecţioase: bolile eruptive, gripa.
7. Cauze toxice: intoxicaţii, stări toxico-septice grave.
8. Cauze endocrine: pubertate, perioada menstruală a ciclului (epistaxis cotamenid),
sarcina în primele luni, menopauza.
9. Afecţiuni cronice : tuberculoza, diabetul, neoplasmul.
10.Cauze diverse: rupturile arterei carotide, anevrisme, dilataţia activă vasculară : în
eforturi fizice intense, insolaţie acută, emoţii .
Forme clinice
a)In funcţie de sediul hemoragiei:
- epistaxis anterior - din pata vasculară Kisselbach (peste 90% din cazuri);
- epistaxis posterior - din ramurile arterei sfeno-palatine (masive şi grave);
- epistaxis superior - din arterele etmoidale;
- epistaxis difuz (cauză hematologică).
In funcţie de sediul sângerării epistaxisul este cel mai frecvent anterior, unilateral, dar
poate fi şi bilateral.
b)In funcţie de cantitatea de sânge pierdută, de gravitatea hemoragiei poate fi:
rinoragie uşoară, mijlocie sau severă.
Rinoragie ușoară - pierdere de până la 500ml sange;
Rinoragie medie - pierdere de 500 -1250ml sange (10–25%);
Pacientul prezintă tahicardie, usoara scadere a TA, extremitati reci si palide (șoc usor).
Rinoragie mare - pierdere de 1250-1750ml sange (25–35%);
Pacientul prezintă tahicardie (110–120 batai/min), puls slab, hipoTA (TA sistolica 90–
100mmHg), transpiratii, paloare, oligurie (șoc mediu).
Rinoragie masiva - pierdere de peste 35%;
Pacientul este în șoc sever cu tahicardie peste 120 de batai/min , TA sistolica sub 60
mmHg, extremitati cianotice și reci, anurie.
c)După modul în care apare epistaxisul se poate clasifica în două grupe mari:
-Epistaxis primitiv, esenţial – nu se poate depista etiologia; apare la tineri.
-Epistaxis secundar altor cauze reprezintă ~ 98% din totalitatea hemoragiilor nazale.
Diagnosticul pozitiv:
Anamneza stabileşte:circumstanţele de apariţie, momentul debutului, gravitatea hemo-
ragiei, antecedentele.
Examenul obiectiv ORL:
- Inspecţia va stabili sediul rinoragiei, deformarea piramidei nazale în urma unui
traumatism craniofacial.
- Palparea pune în evidenţă crepitaţiile osoase, mobilitatea.
- Rinoscopia anterioară şi bucofaringoscopia după suflarea succesivă a fiecărei fose
sau prin aspiraţie şi aplicarea unui vasoconstrictor, evidenţiază sediul rinoragiei şi de-
bitul hemoragiei.
- Endoscopia diagnostică nazală flexibilă sau rigidă poate repera exact sediul rino-
ragiei şi identifica cauzele locale.
- Evaluarea stării generale a bolnavului (puls,T.A.,coloraţia tegumentelor şi mucoa-
selor, ritmul respirator, prezenţa purpurei, peteşii, starea splinei, ficatului, ganglionilor
limfatici).
Semne si simptome :
– hemoragie nazala,
– anxietate,

22
 – cefalee, ameteli,
– tegumente si mucoase palide,
– transpiratii reci,
– tahicardie.
– semne ale bolii de baza.
Bolnavul scuipa sange (datorita scurgerii sangelui pe
peretele posterior al farigelui) sau il inghite. Pot apare
varsaturi datorita sangelui inghitit. De obicei epistaxisul
este uni-lateral. Sangerarea bilaterala apare fie datorita
prezentei unui cheag fie tamponamentu-lui insuficient
(sangele reflueaza prin coane in nara opusa). In cazul
hemorgiilor mari sau repetate apare hipoTA, lipotimie,
anemie.
Tratament
Obiectivele terapeutice sunt :
• Sedarea pacientului (Diazepam)
• Oprirea hemoragiei (hemostaza)
• Reechilibrarea starii generale a pacientului
• Tratamentul cauzei (etiologic)
• Tratamentul complicatiilor (anemie).

Epistaxis anterior cauza traumatica (fractura OPN, deviatie de sept)

METODE DE HEMOSTAZA
Hemostaza este pe trei nivele : locala, regionala si generala.
1. Hemostaza locala
• Hemostaza prin compresiune – pacientul este asezat pe scaun, i se da o tavita
renala, este protejat cu un camp, i se sufla nasul (nara cu nara), pentru evacuarea
cheagurilor de sange. Se aplica compresiune digitala, timp de 10 min, pe fata laterala a
narii afectate, capul va fi flectat in fata. Medicul poate face anemizare cu
vasoconstrictoare (cu tampon de vata imbibat in Xilina 1-2%, Rinofug, Bixtonim,
Adrenalina, apa oxigenata). Aplicarea de comprese reci (gheata) pe frunte sau piramida
nazală produce vasoconstricţie reflexă.
• Tamponamentul anterior
PREGATIREA MATERIALELOR - tavita renala, pensa Lucae (sau Péan drept) specul
nazal, mese nazale sterile (lungi de 75cm si late de 1-1,5cm), oglinda frontala, sursa de
lumina, Xilocaina pentru anestezie locala, Adrenostazin sau Vaselina pentru imbibarea
23
meselor nazale, foarfece, camp de protectie, comprese, manusi, halat, masca si ochelari
de protectie.
Medicul și asistenta îmbracă echipamentul de protecție.
PREGATIREA BOLNAVULUI
- pregatirea fizica - se aseaza pe scaunul de consultatie, i se da o tavita renala si se
protejeaza cu un camp;
- pregatirea psihica - informare, explicare, consimtamat, se calmeaza;
TEHNICA- cerem bolavului sa sufle nasul nara cu nara ;
-se face anestezie locala cu Xilocaina pe nara cu sangerare;
- asistenta tine capul bolnvului;
-medicul ia in pensa mesa nazala (de la 1/3 ) umectata cu vaselina;
-capatul lung al mesei se lasa in afara nării si se incepe cu bucla, se introduce
mesa in armonica in fosa nazala prin speculul nazal, sub controlul vederii, pe
planseul fosei nazale, pana se umple fosa,
-asistenta face toaleta bolnavului, aplica sub narine un capastru, monito-
rizeaza functiile vitale, conduce bolnavul la pat unde il aseaza in pozitie
semisezand. Ea invata bolnavul sa nu manance fierbinte, sa nu fie constipat,
sa nu faca bai fierbinti. Este posibil sa apara stranut, lipotimie si cefalee .
Demesarea se face la 48-72 ore. Ca protectie pentru aparitia de fenomene
inflamatorii locale se administreaza antibiotice.
Daca apare sangerare pe peretele posterior al faringelui se face gargara cu apa oxige-
nata, se verifica ca mesa sa nu cada in posterior, se controleaza TA.
Manevra de tamponament trebuie executată ferm, dar fără brutalitate, cu blândeţe,
compresiv, pentru a nu produce leziuni traumatice sau ischemice ale mucoasei.
Bolnavul necesită spitalizare.
• Tamponamentul posterior
PREGATIREA MATERIALELOR - tavita renala, pensa hemostatica, specul nazal,
oglinda frontala,sursa de lumina,comprese,Xilocaina,camp de protectie, sonda Nelaton
subtire, tampon de cavum legat cu ata chirurgicala, manusi sterile.
PREGATIREA BOLNAVULUI
-pregatirea fizica – pozitie sezand pe scaunul de consultatie cu tavita renala in mana si
protejat cu camp.
-pregatirea psihica - se linisteste bolnavul, informare, explicare, consimtamat.
TEHNICA –o asistenta sustine bolnavul de cap iar alta serveste medicul.
-medicul introduce sonda Nelaton pe o nara pana ajunge in orofaringe, o
prinde cu pensa si o trage afara din gura, leaga de capatul ei firul tampo-nului
de cavum si retrage sonda pe nas. Astfel tamponul ajunge in cavum. Apoi
face tamponamentul anterior pe aceasi nara.Firele se fixeaza legandu-se de
un tampon.
-asistenta face toaleta bolnavului, il conduce la pat, il aseaza in pozitie
semisezand.
-consecutiv tamponamentului posterior se administreaza antibiotice pentru
prevenirea complicatiilor infectioase.Tamponamentul se mentine 72ore.
Spitalizare obligatorie.
• Tamponament prin burete hemostatic
Compresiune prin burete hemostatic rezorbabil în epistaxisul difuz. Sunt utilizate
diverse tipuri de bureţi rezorbabili (Gelaspon, Merocel).

24
• Hemostaza prin cauterizare
Hemostaza prin cauterizarea zonei hemoragice se recomandă în cazurile cu rino-
ragie redusă cantitativ cu sediu bine limitat, la tineri, la cei cu epistaxis esential.
Se efectuează anestezia de contact a mucoasei cu xilină 4% + vasoconstrictor.
Cauterizarea se face prin metode chimice (cu perlă de nitrat de argint) sau fizice
(electrocoagularea, criocauterizarea).
• Hemostaza prin compresiune cu balonas
Compresiunea prin balonaş (sonda cu balonaş = sonda Foley) introdusa în fosa nazală şi
umflata cu aer sau ser fiziologic, indicată în rinoragiile mai abundente care nu se pot
opri prin metodele amintite. Reprezintă un tamponament posterior, manevră mai
blândă, confortabilă pentru bolnav, eficientă şi nedureroasă.

2. Hemostaza regionala
Se practică ligaturile vasculare (ligatura arterelor etmoidale, ligatura arterei maxilare
interne sau ligatura arterei carotide externe) sau embolizări selective.
3. Hemostaza generala
–Tratamentul hemostatic : etamsilat, adenostazin, vitamina K (Fitomenadion), calciu
gluconic.
–Vitaminoterapie: Vitamina C şi Tarosinul au efect protector capilar, vitamina K
intervine în sinteza protrombinei (afecţiuni hepatice).
Tratament etiologic
Tratamentul etiologic se adresează cauzei epistaxisului şi poate fi local sau general.
Tratamentul corect de specialitate în traumatismele nazale (redresare de piramida
nazala), hipertensiunea arterială, afecţiuni hepatice, afecţiuni hematologice.
Conduita de urgenta
- hemostaza locala (prin compresiune, cu Gelaspon sau tamponament anterior)
- administrare de hemostatice (im,iv,PEV)-Adrenostazin, Etamsilat, Fitomenadion.
- în caz de HTA administrare de hipotensoare
- in caz de soc, lipotimie, hipoTA se face reechilibrare hidrica PEV cu NaCl 9‰ sub
25
controlul TA
- pacientul va fi linistit, se va administra un sedativ (Diazepam), va fi transportat la
spital.
Conduita la spital
-hemostaza locala (prin compresiune, cu Gelaspon, tamponament anterior sau poste-rior,
ori cu sonda Foley)
- administrare de hemostatice (im,iv,PEV)-Adrenostazin, Etamsilat, Fitomenadion.
-administrare de Calciu Gluconic, Tarosin, sedative (Diazepam), Vit B 12, Vit C,
-administrare de hipotensoare (in caz de HTA),
- se recolteaza sange pentru examene de laborator : HLG completa (Ht+Hb+formula
leucocitara), VSH, APTT, INR, uree, creatinina, glicemie, transaminaze (TGO,TGP),
grupul sanguin şi Rh
- în traumatisme, tumori se efecueaza ex radiologice: Radiografia de piramida nazala,
craniu fata si profil, SAF sau CT cranian .
- tratament simptomatic: antigripale (in viroze), analgetice.
ATENTIE! NU se administreaza Aspirina (vasodilatatoare) sau anticoagulante.
- in fct de caz se vor administra antibiotice (de protectie contra reactiei inflamatorii
locale sau generale),
- pacientul va sta in repaus la pat, in pozitie semisezand, in caz de lipotimii repetate va
fi asezat in pozitie Trendelemburg, va fi transportat cu caruciorul la investigatii,
- la indicatia medicului se repeta recoltarea de HLG, in caz de anemie se pot face
transfuzii de sange proaspat in cantitate mica (efect hemostatic),
- datorita pierderii de sange poate scade TA si bolnavul face lipotimie. In acest caz se
pot adm PEV cu NaCl 9‰ sau Glucoza 5%, sub controlul TA.
- in caz de tratament cronic cu anticoagulante se repeta INR si medicatia se adm iv. Se
opreste tratamentul cu anticoagulante.
- asistenta invata bolavul sa nu manance fierbinte ci la temperatura camerei, aerul va fi
umidificat, la temperatura de 18-22°C, camera aerisita, pozitia semisezand.
- in caz de constipatie va anunta medicul, va administra laxative (Dulcolax), va educa
bolnavul sa aiba o alimentatie bogata in lichide si fibre.
-va compensa nevoie afectate, va face toaleta bolnavului, il va deservi la pat, il va ajuta
sa se deplaseze.
-va monitoriza functiile vitale, in caz de HTA se monitorizeaza la 2 ore TA.
-schimba capastrul ori de cate ori este nevoie.
-dupa detamponare se administreaza topic (in vestibulul nazal) unguentul hemostatic
nazal.
-noteaza in FO functiile vitale.
-regim alimentar desodat ( in HTA), neacidulat, bogat in lichide.

26
 Tamponament posterior cu tampon de cavum
Tamponament anterior

TRAUMATISMELE PIRAMIDEI NAZALE SI A

SINUSURILOR PARANAZALE

Traumatismele nasului sunt frecvente, consecinta traumatismului obstetrical la naştere,

a practicării sportului, a accidentelor de circulatie şi muncă şi a actelor de agresiune.
Traumatismul poate interesa numai piramida nazală sau afectează şi zonele înveci-nate:
etmoid, maxilar, orbita. În traumatismele grave pot exista leziuni cerebrale.
Clasificare:Traumatismele nazale și sinusale produc următoarele leziuni:
1.Leziuni ale partilor moi :
– leziuni traumatice inchise (fără solutie de continuitate): contuzii, edeme, echimoze.
– leziuni traumatice deschise (cu solutie de continuitate): plăgi.
2.Leziunile septului nazal :
– fracturi sau luxatii de sept nazal
– hematomul septului (colectie de sânge între muco-pericondru şi cartilaj).
3.Leziunile scheletului osos:
- fisuri osoase;
- fracturi osoase: fără deplasare sau cu deplasare, înfundare sau dislocare, cominutive,
închise sau deschise.
- fracturi foarte grave cu infundarea masivului facial si cu leziuni cerebrale.
Examenul clinic :
Se afla daca exista un alt traumatism asociat si se evalueaza starea generala a pacien-
tului. Anamneza stabileste natura agentului vulnerant, cum si cand s-a produs
accidentul. Inspectia apreciaza starea tegumentelor (plaga), prezenta de corpuri straine,
profunzimea, gravitatea, edemele, hematoame. Palparea zonei evidentiaza crepitatii
osoase, emfizem subcutanat si mobilitate anormala in caz de fracturi.
Simptomatologie :
- durere locala
- obstructie nazala
- epistaxis
- pot exista hematoame septale sau sinusale
- lipotimie
- tegumente palide
- soc traumatic (puls slab, transpiratii, apatie sau agitatie, hipoTA)
- in traumatismele grave pot exista tulburari de respiratie, de vorbire, de
masticatie si deglutitie, paralizii nervoase sau tulburari vizuale.

27
Conduita de urgenta
- in caz de axfixie mecanica se elibereaza caile respiratorii, se previne caderea limbii
(pipa Guedel) sau se practica IOT (intubatie orotraheala),
- toaleta primara a plagii cu apa oxigenata si ser fiziologic,
- administrare de antialgice,
-administrare de hemostatice (im,iv,PEV)-Adrenostazin, Etamsilat, Fitomenadion
- se face profilaxia antitetanica,
-reechilibrare hidrica (in soc, lipotimie, hipoTA)- PEV cu NaCl 9‰ sub controlul TA,
- in caz de soc se administreaza antiinflamatoare steroidiene : Dexametazona, HHC,
-pacientul va fi linistit, administrare de sedativ (Diazepam), transport la spital.
Conduita la spital
1. Hemostaza locala
- redresare de piramida nazala = anestezie locala cu Xylocaina, contenție internă cu
specul Killian, tamponament anterior bilateral, contentie externa cu atela fixata cu
leucoplast
- toaleta plagii cu betadina, apa oxigenata, extragerea corpilor straini, sutura plagii,
pansament steril
- drenarea hematomului
- reducerea si imobilizarea fracturilor de maxilar
2. Tratamentul socului traumatic : oxigenoterapie, calmarea durerii (analgetice), sedare
(Diazepam), incalzire cu buiote, hidratare (PEV cu NaCl 9‰, Glucoza 5%)
- administrare de hemostatice (im,iv,PEV)-Adrenostazin, Etamsilat, Fitomenadion,
Calciu Gluconic, Vit C,
- se recolteaza sange pentru examene de laborator : HLG completa, VSH, TS-TC, INR,
timp Howell si timp Quick, uree, creatinina, glicemie,TGO,TGP, grupul sanguin şi Rh
- reechilibrare hematologica : sange izogrup izoRh sau plasma
- se efecueaza ex radiologice:Radiografia de piramida nazala, craniu fata si profil, SAF
sau CT cranian .
- tratament medicamentos cu : antibiotice (protectie), antiinflamatoare steroidiene si
nesteroidiene, analgetice, protectoare gastrice.
- pacientul va sta in repaus la pat, in pozitie semisezand, va fi transportat cu caruciorul
la investigatii
- asistenta invata bolavul sa nu manance fierbinte ci la temperatura camerei, aerul va fi
umidificat, la temperatura de 18-23°C, camera aerisita
- va compensa nevoie afectate, va face toaleta bolnavului, il va deservi la pat, il va ajuta
sa se deplaseze
- va monitoriza functiile vitale, noteaza in FO
- schimba capastrul ori de cate ori este nevoie.
-toaleta zilnica a plagilor, dupa detamponare adm. topica de unguent hemostatic nazal
- regim alimentar desodat (HTA, antiinflamatoare), neacidulat, bogat in lichide cu paiul
si proteine, semisolide.

CORPII STRAINI NAZALI

Se intalnesc frecvent la copii. De obicei intereseaza o singura fosa nazala.
Etiologie :
1.Corpi straini exogeni
a) Animati : insecte, larve, paraziti

28
 b) Inerti :
- organici – catei de usturoi, boabe de fasole, porumb, samburi de fructe
- anorganici – pietricele, margele, nasturi, jucarii
- iatrogeni – fragmente de vata, tifon uitate dupa manopere medicale
2.Corpi straini endogeni : dinti ectopici, osteoame.
3.Corpi straini micsti : rinoliti = calculi nazali.
Anatomie patologica
Precoce: edem si congestie a mucoasei pituitare, rinoree seromucoasa.
Tardiv: mucoasa intens congestionata, violacee, leziuni ulcerative, rinoree mucopuru-
lenta, fetida.
Simptomatologie:obstructie nazala, stranut, rinoree seromucoasa apoi mucopurulenta,
uneori epistaxis, cefalee, hiposmie.
Conduita la spital
Extragerea corpului strain
- toaleta fosei nazale si aspirarea secretiilor
- anestezie locala (xylocaina) sau generala (la copiii agitati)
- anemizare cu vasoconstrictoare (nafazolina, adrenalina)
- extragerea corpului strain prin speculul nazal, sub controlul luminii, cu ajutorul
pensei in baioneta, a unui stilet curbat sau prin aspiratie. Atentie ! Boabele de fasole nu
se extrag cu pensa ci cu stiletul curbat care se introduce deasupra si in spatele corpului
strain si se trage spre fata. Exista riscul caderii in rinofaringe si a aspiratiei traheo-
bronsice. Tratament topic cu vasoconstrictoare si dezinfectante nazale.
–

RINITA
Definitie: Inflamatia mucoasei nazale. Poate fi acuta sau cronica .
Etiologie: viroze, boli infectocontagioase, factori alergici (fungi, praf, par de animale,
substante alergene), hipovitaminoze, vegetatiile adenoide.
Simptomatologie :
- obstructie nazala,
- stranut repetat,
- rinoree seroasa, mucoasa si apoi mucopurulenta
- prurit nazal, lacrimare abundenta,
- odinofagie,
- febra, cefalee, inapetenta, somn agitat.
Rinita acuta : reprezinta peste 80% din infectiile respiratorii ale copilului.
Rinita alergica: poate fi sezoniera (febra de fan) produsa de polenul unor plante, sau
perena (tot anul) produsa de praf, mucegai, par de animale. Se pune diagnosticul cu
ajutorul testelor cutanate.
Rinita medicamentoasa:apare dupa folosirea indelungata, excesiva a picaturilor nazale.
Rinita cronica hipertrofica: obstructia nazala devine permanenta, secretii nazale muco-
purulente, sforaie noaptea si se trezeste cu gat uscat, hipoacuzie, hiposmie.
Ozena: rinita cronica caracterizata prin atrofia mucoasei nazale, cruste abundente, miros
fetid provenit din nasul bolnavului (cacosmie), anosmie.
Complicatiile : rinofaringita, adenoidita, catar ototubar, sinuzita.
Investigatii:
-teste alergologice,
- r-grafie S.A.F.(sinuzita)
29
- ex lab. - Sange : H.L.G.(eozinofile),V.S.H., fibrinogen, glicemie
- Frotiu nazal
Interventii:
LOCALE: - spalaturi nazale cu apa de mare sau ser fiziologic, toaleta nazala, aspirarea
secretiilor (decongestionare a respiratiei nazale);
- instilatii nazale cu solutii ce contin : vasoconstrictoare, antiseptice, uleiuri aromate,
antihistaminice, saruri de argint (Protargol, Colargol 1–2 %);
- aerosoli cu uleiuri aromate, antihistaminice (Inhalant, Dexametazonă)
GENERALE:
- tratament cu decongestionante nazale peros, antibiotice (in rinite infectioase),cortizon
(in rinite alergice), antihistaminice;
- imunoterapia = reducerea sensibilitatii la un alergen cunoscut prin injectii subcu-tanate
cu doze crescande de alergen,
- tratament etiologic : vitamine, trat. chirurgical al vegetatiilor adenoide;
- tratament simptomatic : calmarea odinofagiei, febrei.
- repaus de camera, alimentatie usoara, bogata in lichide.
Educatie sanitara si Masuri de profilaxie
- folosirea batistei de unica folosinta , acoperirea nasului si a gurii cand stranuta,
- evitarea factorilor alergeni;
- vaccinare antigripala;

FURUNCULUL VESTIBULULUI NAZAL

Definitie : Infectie stafilococica la nivelul foliculilor pilosi si a glandelor sebacee de la
nivelul vestibulului nazal ce apare la un organism cu rezistenta scazuta (denutritie,
diabet, convalescenta, hepatici).
Simptomatologie: durere violenta la nivelul nasului, tumefactie si congestie a aripii
nazale si a vestibulului nazal, pustula centrata pe un fir de par, limfangita locala, stare
generala alterata, febra (38-39), frison.
Complicatii: limfangita obrazului, tromboflebita sinusului cavernos.
Interventii :
LOCAL - comprese cu rivanol 1%, tamponament cu alcool, unguente cu antibiotice.

NU se va inciza sau stoarce -

prevenirea complicatiilor din
partea sinusului cavernos.
GENERAL- antibioterapie, vaccinare antistafilococica, trat. afectiunilor predispozante.

SINUZITA

30
Definitie : Inflamatia acuta sau cronica a mucoasei sinusurilor cu prezenta exudatului
inflamator in sinus.
Etiologie : rinite acute sau cronice, traumatisme, infectii de vecinatate (dentare, adeno-
amigdaliene).
Sinuzitele pot fi localizate la un singur sinus (maxilara, frontala, etmoidala), la mai multe
sinusuri (polisinuzita) sau toate sinusurile (pansinuzita).

Sinuzita frontala acuta

Simptomatologie :
- cefalee sau hemicranie, ameteli,
- durere la nivelul sinusului afectat sau durere profunda (afectarea sinusului etmoidal si
sfenoidal); puncte sinusale maxilare sau frontale dureroase la palpare
- obstructie nazala, rinoree purulenta abundenta (unilateral de partea sinusului afectat),
- senzatie de plenitudine nazala, maxilara, fronto-orbitara,
- hiposmie sau anosmie,
- edem inflamator in zona sinusului afectat cu pielea mai sensibila si mai calda,
- inapetenta, febra, stare generala alterata.
Investigatii radiologice
- Rgrafie S.A.F. (sinusurile anterioare ale fetei);
- Rgrafie Hirtz (sinus etmoidal si sfenoidal);
- CT, RMN
Investigatii de laborator : - sange :HLG,VSH,fibrinogen, glicemie,uree etc.
- Ex. Secretiei nazale (cultura si Antibiograma);
Examene interclinice : Ex.stomatologic si Ex. Oftalmologic.
Complicatii: osteita peretilor orbitei sau frontala, celulita.
Interventii :
LOCALE:
- spalaturi nazale cu ser fiziologic;
- instilatii nazale cu sol. decongestionante, antiseptice
- inhalatii (uleiuri aromate), aerosoli;
-Punctia sinusului maxilar urmata de spalaturi sinusale cu ser fiziologic si introdu-
cerea in sinus de antibiotice.
GENERALE: - repaus in camera;
- decubit ventral sau lateral pt. drenarea secretiilor;
- tratament cu : antibiotice, antitermice, antialgice, antiiflamatoare;
- asistenta ajuta medicul la efectuarea punctiei;
- face pregatirea preoperatorie si supravegheaza postoperator bolnavul;

31
TRATAMENT CHIRURGICAL: cura radicala de sinus, polipectomie nazala, rezectie
subpericondromucoasa (deviatie de sept);
Educatie sanitara si Masuri de profilaxie
Asistenta invata bolnavul sa sufle nasul nara cu nara, sa foloseasca batiste de unica
folosinta, sa evite frigul si curentii de aer rece, consumul de alimente reci.

PUNCŢIA DE SINUS MAXILAR

Definitie : puncţionarea peretelui medial al sinusului maxilar in regiunea meatului
inferior şi irigarea sinusului.
Indicaţii:
1. Sinuzitele maxilare cronice şi subacute cu scop:
a) confirmarea diagnosticului
b) eliminarea puroiului
c) biopsie colectării de material biologic pentru examen citologic care să excludă
diagnosticul de malignitate.
Contraindicaţii : Sinuzitele maxilare acute de teama osteomielitei.
Anestezia: La adulţi se preferă anestezia locală. Un tampon cu lidocaina 4% se menti-
ne in meatul inferior 10-15 min. La copii este necesară anestezia generală. Suprafaţa
meatului mijlociu trebuie decongestionată pentru a deschide ostiumul maxilar şi a
permite ieşirea lichidului de irigaţie.
Poziţie : poziţia sezândă .
Tehnică : Peretele lateral al meatului inferior este puncţionat cu un trocar cu canula.
Aici osul este foarte subţire şi poate fi cu usurinţă perforat. Se extrage trocarul şi se
impinge canula în sinus. Sinusul se irigă cu ser fiziologic la 37 grade C cu o seringă de
20 ml. Irigarea se continuă până când lichidul de întoarcere este curat. După ce puncţia
s-a terminat, canula se îndepărtează şi se lasă o meşă in meatul inferior pentru a preveni
sângerarea.

POLIPOZA NAZALA
POLIPUL NAZAL: formatiune pseudotumorala, benignă, de culoare roz-galbuie,
mobila si elastica, unica sau multipla, implantata la nivelul meatului mijlociu. Isi are
originea in mucoasa meatului mijlociu, a sinusului etmoidal sau a sinusului maxilar.
Apare ca urmare a actiunii unor factori iritativi sau a inflamatiilor cronice de la acest
nivel.
32
POLIPUL CHOANAL - isi are originea in mucoasa sinusului maxilar si se dezvolta
spre rinofaringe sau spre extremitatea celor doua fose nazale.
Semne:obstructie nazala uni- sau bilaterala, rinoree, cefalee, voce nazonata, anosmie.
Investigații: HLG,VSH, timpi de sangerare, uree, glicemie, TGO, TGP, fibrinogen;
radioscopie pulmonara, EKG.
Intervenții:
- tratamentul este strict chirurgical. Se practica ablatia polipilor (polipectomie) pe cale
endonazala si etmoidectomie,
- asistenta face pregatirea postoperatorie a bolnavului (bolnavul va fi a jeune),
- se administreaza hemostatice , tranchilizante,
- asistenta sustine bolnavul in timpul operatiei si supravegheaza functiile vitale,
- postoperator va supraveghea fct. vitale și sangerarea, va schimba capastrul,
- va administra medicatia: hemostatice, analgetice, antihistaminice, antiinflamatoare si
antibiotice de protectie,
- dupa externare bolnavul va continua trat. Antialergic.

33
 FARINGOLOGIE
Faringele este un conduct musculo-membranos de forma unui cilindru, poziţionat
vertical, care se întinde de la baza craniului până la nivelul vertebrei a şasea cervicală şi
se continuă cu gura esofagului. Suprafaţa internă a faringelui se împarte în trei etaje:
–etajul superior = rinofaringe sau nazofaringe (cavum);
–etajul mijlociu = bucofaringe sau orofaringe;
–etajul inferior = hipofaringe sau laringofaringe.

34
 Etajele faringelui

Rinofaringele se întinde de la baza craniului

până la nivelul vălului palatin, are forma
unui cub. Pe peretele superior se află amigdala lui Luschka (vegetațiile adenoide), iar
pe pereţii laterali se deschid orificiile faringiene ale trompelor lui Eustachio. În jurul
orificiilor tubare (orificiile faringiene ale trompei lui Eustachio) se găseşte un ţesut
limfatic bogat reprezentat, care formează amigdala lui Gerlach. Amigdala lui Luschka
împreună cu amigdala lui Gerlach, amigdala linguală şi cele două amigdale palatine
formează inelul limfatic al lui Waldayer. Anterior rinofaringele comunică cu fosele
nazale prin cele doua choane.
Bucofaringele este situat înaintea istmului bucofaringian. Acesta este delimitat superior
de vălul palatin şi luetă, lateral de pilierii anteriori și inferior de baza limbii. Pilierii (unul
anterior şi unul posterior) delimitează loja amigdaliană care conţine cele două amigdale
palatine.
Hipofaringele se află în continuarea bucofaringelui şi se continuă cu esofagul.

FIZIOLOGIA FARINGELUI
Faringele îndeplineşte cinci funcţii importante:
1. Deglutiţia: reprezintă funcţia principală a faringelui şi comportă trei timpi (bucal,
faringian şi esofagian). Timpul bucal este un act voluntar, celelalte fiind doar reflexe.
2. Respiraţia: pe lângă permiterea trecerii aerului din fosele nazale în laringe, faringele
contribuie şi la condiţionarea lui, prin încălzire, umidifiere şi purificare.
35
3. Fonaţia: faringele are rolul unei cavităţi de rezonanţă determinând timbrul vocii,
precum şi emiterea vocii articulate.
4. Apărare: prin mai multe mecanisme: prin contracţia spastică, la pătrunderea unui corp
străin; prin lizozimul conţinut de mucusul secretat de mucoasa faringiană; prin
formaţiunile limfoide de la nivelul inelului limfatic al lui Waldayer, cu rol în apărarea
antimicrobiană şi imunologică.
5. Audiţie: în timpul deglutiţiei se deschide orificiul trompei lui Eustachio din cavum,
contribuind la egalizarea presiunii din casa timpanului cu cea atmosferică.

SINDROAMELE FARINGIENE
1. SINDROMUL DISFAGIC manifestat prin:
–disfagie – dificultate la înghiţire;
–odinofagie – durere la înghiţire;
– refluarea lichidelor pe nas;
– aspirarea (pătrunderea) alimentelor pe căile aeriene inferioare.
2. SINDROMUL FONATOR manifestat prin:
–rinolalie deschisă– cu transformarea vocalelor în diftongi, datorită unei comunicări
patologice între bucofaringe şi cavitatea nazală (cheilopalatoschizis – „gura de lup”)
–rinolalie închisă – dificultăţi în pronunţarea consoanelor;
–stomatolalie = vocea amigdaliană, apare în cazul flegmonului periamigdalian
(pacientul vorbeşte ca şi când ar avea gura plină).
3. SINDROMUL RESPIRATOR –se întâlneşte în caz de obstructie a cavumului
(vegetații adenoide, tumori). Clinic apare voce nazonată.

EXAMENUL CLINIC ORL

Examenul cavității bucale = bucofaringoscopia.
La amigdale se examinează: prezenţa sau absenţa lor, dimensiuni (mari şi obstructive
sau mici), consistența, simetrie, criptele (găuri), tumori, congestie.
Presiunea pe pilierul anterior cu marginea spatulei linguale poate pune în evidenţă un
material brânzos de la nivelul criptelor (cazeum) sau puroi fluid. În mod normal lueta
este pe linia mediană. Ea devine edemaţiată şi deviată de partea opusă în flegmonul
periamigdalian.
Investigații : faringoscopie, esofagoscopie rigidă sau flexibilă.
Examene radiologice:
Radioscopie cu substanțe de contrast = tranzit faringo-eso-gastric.
Substanțe de contrast : Sulfat de bariu, Gastrografin, etc.
Alte examinări : C.T., R.M.N.
BUCOFARINGOSCOPIA= examinarea cavității bucale și a orofaringelui.
Se efectuează cu spatula linguală, oglinda frontală și sursa de lumină. Se mai poate
efectua cu endoscopul rigid sau flexibil.
Scop: Explorator: - diagnostic, biopsie
Terapeutic: - badijonări, toaletă
Pregătirea bolnavului :
Fizică – se face in pozitie sezand, asistenta sustine capul bolnavului.
36
Psihică : informare, explicare, consimțământ.

Esofagoscop rigid Fibroscop (esofagoscop flexibil)

ESOFAGOSCOPIA = examinarea lumenului esofagului cu ajutorul esofagoscopului.

Esofagoscopia se poate face cu esofagoscop rigid (tub metalic de 60cm, este folosită
în cazul corpilor străini mari), sau cu esofagoscop flexibil (fibro-esofagoscop).
Scop: - diagnostic: - diagnostic
- biopsie
- terapeutic: - extragere de corpi străini
- sclerozarea varicelor esofagiene
- incizia abceselor, cauterizarea ulcerațiilor, polipectomie
Pregătirea bolnavului:
Psihică: informare, explicare, consimțământ, liniștire
Fizică:
- în seara precedentă se administrează un sedativ,
- se face testarea la Xilină,
- în dimineața examenului bolnavul va fi a jeune,
- se va administra 1f. Atropina și 1f. Diazepam, i.m,
- poziția bolnavului - decubit dorsal (esofagoscopie rigida)
- pozitie sezand (fibroscopie) cu o taviță renală in mana,
- medicul face anestezia orofaringelui, hipofaringelui și esofagului cu Xilocaina spray.
Îngrijiri ulterioare:
- bolnavul nu va bea și nu va mânca 2–4 ore după examen, în ziua examenului alimen-
tația va fi semisolidă, fără alimente fierbinți,
- se vor administra hemostatice (în caz de hemoragii) și HHC (rol antiedematos),
- asistenta va supraveghea funcțiile vitale ale bolnavului.
Incidente și accidente: hemoragii, disfagie, infecții, febră.

FARINGITA SI AMIGDALITA
( ANGINE )
ANGINELE: Faringoamigdalitele pot fi acute sau cronice.
Anginele acute sunt provocate de virusuri, bacterii (streptococ ß hemolitic, stafilococ
auriu) sau levuri (ciuperci). Anginele pot fi manifestarea de debut a unor boli infecto-
contagioase sau hemopatii (mononucleoza infectioasa).
FARINGITA : Inflamatia mucoasei faringiene. Poate fi acuta sau cronica. Faringita
acuta (faringita catarala sau eritematoasa) este de origine virotica si se declanseaza in
37
anotimpul rece sub influenta unor factori favorizanti: rinite, fumat, alcool, pulberi
iritative. De cele mai multe ori faringita este insotita de amigdalita.
FARINGITA ACUTA.
Semne : febra, frison, cefalee, odinofagie , disfagie.
Complicatii : otite, laringite, amigdalite.
Interventii :
LOCALE:
- gargara cu ceaiuri sau solutii dezinfectante;
- instilatii nazale.
GENERALE:
- repaus de camera (atmosfera umidificata);
- regim alimentar hidro-lacto-zaharat apoi cu alimente semiconsistente;
- antitermice, antiinflamatoare, vit. C;
- dezinfectante orale;
- antibiotice in caz de complicatii.

Faringita acuta

FARINGITA CRONICA –
HIPERTROFICA SAU ATROFICA

Definitie: proces inflamator cronic manifestat prin congestia difuza a mucoasei farin-
giene.
Cauze : infectii repetate de la nivelul rinofaringelui sau sinusale
Semne: odinofagie, senzatie de uscaciune, senzatie de corp strain datorita secretiei ce
coboara din rinofaringe pe peretele posterior al faringelui, tuse.
Interventii :
LOCALE: - badijonaj faringian cu vitamina A;
- instilatii nazale cu vit. A;
- gargara cu subst. alcaline sau ceaiuri calmante si cicatrizante;
- aerosoli.
GENERALE: - regim dietetic fara condimente si alim. acidulate, fara alcool si tutun;
- hidratare corecta;
- tratamentul afectiunilor care intretin inflamatia faringiana.
AMIDALITA ACUTA ERITEMATOASA SI PULTACEE

Definitie : Inflamatia amigdalelor palatine. Amigdalele sunt hipertrofice si intens con-

gestive.
De obicei procesul inflamator cuprinde si pilierii, lueta, valul palatin si farin-gele. In
amigdalita pultacee pe amigdale sunt depozite albe punctiforme care apoi conflueaza in
pseudomembrane albe. Este produsa de streptococul ß hemolitic.
Semne :
38
- febra (38-40), frison,
- odinofagie intensa,
- adenopatie subangulo-mandibulara,
- otalgie reflexa (durere ce iradiaza in ureche),
- modificarea vocii (voce amigdaliana),
- inapetenta, limba saburala,
- curbatura, somnolenta, stare generala alterata.
Complicatii : edem laringian, RAA, endocardita, glomerulonefrita acuta.
Investigatii -ex lab. Sange:HLG,VSH, ASLO, fibrinogen, uree, glicemie.
Exudat faringian-cultura si antibiograma.
-daca sunt complicatii:EKG, Echo cardiac, urografie, examene de specialitate.
Interventii :
-repaus la pat si in camera cu aer umidificat.
-regim igienodietetic : lichid in perioada febrila, lacto-vegetarian, semiconsistent.
-calmarea odinofagiei - gargara cu subst. dezinfectante locale, apa de gura, spray
(Hexoral,Tantum verde,Bioparox), comprimate antiseptice Orale (Decasept, Trachisan,
Strepsils), badijonaj local bucal (albastru de metil, Rp. cu antibiotice si Anestezina).
- tratament : antitermice, analgetice, antiinflamatoare, cortizon, antibiotice(ABG).
PROFILAXIE: - asanarea focarelor de vecinatate (dentare, adenoidiene).
EDUCATIE SANITARA: asistenta invata bolnavul sa evite aglomeratia, sa–si acopere
gura cand tuseste sau stranuta (angina pultacee-infectioasa se transmite prin picaturile
FLÜGGE) si sa foloseasca batista de unica folosinta.

39
 Amigdalita pultacee
Amigdalita acuta congestiva criptica

UVULITA
Definitie : inflamatia acuta a luetei.
Lueta este congestiva, marita de volum, atarna ca o limba de clopot dand senzatia de
corp strain. Produce senzatie de voma si insuficienta respiratorie. Interventii la fel ca la
amigdalita.
Semne :
- febra, frison,
- odinofagie intensa,
- greata
- insuficienta respiratorie
Tratament : la fel ca la amigdalita pultacee si in plus HHC sau Dexametazona.

ANGINE ACUTE SPECIFICE

Sunt angine ce apar in cadrul bolilor infectocontagioase. Ele sunt : angina gripala, angina
difterica, angina scarlatinoasa, angina rujeolei, angina Plaut Vincent, angina produsa de
virusul herpetic sau de virusul Coxsackie. Angina apare in rubeola, varicela, erizipel
facial. Anginele pot apare si in boli hematologice : in mononucleoza infectioasa,
leucemii, agranulocitoza.

FLEGMONUL PERIAMIGDALIAN

Definitie : este supuratia tesutului celular dintre capsula amigdaliana si peretele lojii
amigdaliene.
Apare ca o complicatie a amigdalitei acute sau cronice sau ingestia de bauturi reci. De
obicei este unilateral.
Dupa localizare poate fi flegmon periamigdalian anterior sau posterior.
La bucofaringoscopie: la flegmonul anterior se observa pilierul anterior si valul palatin
bombate putand cuprinde lueta, iar amigdala este impinsa in spate. Lueta edematiata este
impinsa in partea opusa; la flegmonul posterior pilierul posterior tumefiat, amigdala
impinsa in fata.
Semne: odinofagie intensa, trismus, sialoree, halena fetida, voce amigdaliana,deglutitie
dificila, febra (39-40), insuficienta respiratorie ,stare generala alterata.
Complicații : abces faringian, tromboflebite septice, abces cerebral.
Investigații : analize sange- HLG, VSH, ASLO, fibrinogen, uree, glicemie.
Intervenții :-internare in spital
GENERAL-antibiotice, antiinflamatoare,analgetice, cortizon pana la localizarea colec-
tiei.
LOCAL : gargara si badijonaj cu subst. decongestionante si analgetice.
-punctia flegmonului amigdalian in zona de maxima fluctuenta cu extragerea de puroi
in seringa, apoi incizia si drenajul flegmonului. Se face cu bisturiul sau pensa Lubet
Barbon. Se evacueaza puroi cremos,fetid. Pozitia pacientului este sezand, protejat cu un
camp si cu o tavita renala in mana. Se face anestezie locala cu Xylocaina.
-asistenta pregateste bolnavul, materialele, ajuta medicul,supravegheaza bolnavul dupa
interventie.
40
-regim alimentar cu lichide in perioada febrila sau PEV cu Glucoza 5% sau NaCl 9‰.
Apoi regim semiconsistent, fara condimente si alim. acidulate. Datorita trismusului
pacientul se va alimenta cu paiul sau parenteral.
Dupa vindecare se indica amigdalectomia.

AMIGDALITA CRONICA

Amigdalitele acute repetate duc la hipertrofia tesutului limfadenoid amigdalian.

Amigdalele sunt mult marite de volum, uneori cu cripte si depozite cazeoase.
Cazeum = celule descuamate+ leucocite+ resturi alimentare+ praf de calcar+germeni
patogeni (are miros fetid).
De obicei sunt produse de streptococul ß hemolitic de grup A.
Amigdalita cronica criptica latenta poate deveni focar de infectie si duce la aparitia unor
complicatii la distanta.
Semne: senzatie de arsura si jena faringiana, raguseala, jena in respiratie, cefalee,
subfebrilitate, oboseala fizica si intelectuala.
Complicatii : bronsite, otite, glomerulonefrita acuta difuza, endocardita, RAA.
Investigatii:
-analize sange : HLG, VSH, ASLO, fibrinogen, glicemie, uree, timpi de sangerare.
-exudat faringian - cultura si ABG.
-R-scopie pulmonara, EKG.
- ex. pediatric.
In caz ca ASLO este crescut se face tratament cu Moldamin i.m. 1fl/sapt. pana la
scaderea acestuia.

Puroi in criptele amigdaliene

Faringo-amigdalita micotica

Interventii si tratament :
Amigdalectomia –nu se face in puseu acut. Se face dupa o pregatire prealabila cu
hemostatice. Pacientul va fi spitalizat si va fi a jeune. Se administreaza hemostatice,
analgetice, antibiotice de protectie.
Se poate face cu anestezie generala sau cu anestezie locala potentata cu sedative si
opioide (Dormicum, Mialgin). Instrumente : amigdalotom, pensa lunga, foarfece,
bisturiu. In anestezie locala pozitia copilului este sezand, asistenta sustine copilul in
timpul actului chirurgical.
41
-asistenta face pregatirea preoperatorie, pregateste materialele, sustine bolnavul in
timpul interventiei si il supravegheaza. Postoperator ea supravegheaza bolnavul (apari-
tia de hemoragii), monitorizeaza functiile vitale, noteaza in FO, administreaza calmante
(supozitoare Algocalmin initial apoi peros). Postoperator repaus alimentar 2 ore apoi se
alimenteaza bolnavul cu alim. semisolide (timp de 2–3 zile), la temperatura camerei.
Tratament postoperator cu hemostatice 1–2 zile si eventual antibiotice. Pacientul va sta
in repaus la pat, in camera. La 7 zile se desprind falsele membrane si poate apare
subfebrilitate (se dau antitermice).
Profilaxie : cresterea imunitatii si amigdalectomie pentru toate cazurile de amigdalita
cronica focar de infectie sau cu complicatii la distanta.

ADENOIDITA ACUTA SI CRONICA

Definitie : Adenoidita acuta este inflamatia acuta a vegetatiilor adenoide, produsa in

urma unei raceli sau datorita extinderii unui proces inflamator din vecinatate (fosele
nazale). Apare de obicei in copilarie pana la 14 -15 ani. La bucofaringoscopie se observa
congestia valului palatin si a mucoasei faringiene. Pe peretele posterior al faringelui se
scurg secretii din cavum. La rinoscopia posterioara se evidentiaza pachet voluminos de
vegetatii adenoide in cavum. Vegetatiile adenoide sunt tesut limfadenoid situat in
rinofaringe. Se mai numesc amigdala lui Luscha. Se pot palpa prin tuseul cavumului.
Semne : -debut brusc cu febra, obstructie nazala, cefalee. La sugar evolutia este mai
grava ptr. ca apar convulsii, obstructie nazala completa, imposibilitatea de a se alimenta,
scadere ponderala. Evolutia se poate prelungi 2-3 sapt.

Bolta palatina ogivala Facies adenoidian Vegetatii adenoide

Complicatii : otite, conjunctivite, laringite, traheobronsite.

Interventii:
42
LOCALE: aspirarea secretiilor din nas (batista sugarului), toaleta nazala cu ser
fiziologic, instilatii nazale cu subst. dezinfectante si decongestionante.
GENERALE: regim alimentar, antibioterapie.
Definitie : Adenoidita cronica (=Vegetatiile adenoide) este o afectiune specifica a
copilariei manif prin hiperplazia amigdalei lui Luscha si prin existenta unui sindrom
adenoidian care da numeroase tulburari locale si generale.
Semne: - insuficienta respiratorie nazala - copilul respira numai pe gura (respiratie
bucala), sta cu gura deschisa, noaptea sforaie,
-datorita respiratiei bucale copilul raceste mai usor, apar inflamatii sinusale si traheo-
bronsice
-datorita secretiilor din rinofaringe apare tuse reflexa, laringite, traheo-bronsite,
-vocea este nazonata (rinolalie inchisa),
-datorita obstructiei trompei lui Eustachio apare hipoacuzia si otita supurata,
-datorita Insuficientei respiratorii se dezvolta vicios scheletul maxilo-facial si toracic =
Facies adenoidian: gura intredeschisa, fata alungita, nas subtire, prognatismul maxi-
larului superior, buza de jos cazuta, bolta palatina inalta si ogivala, implantatii anor-male
ale dintilor, toracele este deformat, cu diametrul anteroposterior mai mare,
respiratia superficiala. Ca urmare a insuficientei oxigenari copiii au un facies obosit,
palid, apare scaderea atentiei, somnolenta, enurezis nocturn. Ei sunt incapabili de
eforturi fizice si intelectuale.
Complicatii : otite, hipoacuzie, laringite, conjunctivite, nefrite, endocardite, RAA.
Interventii :
- tratamentul consta in ablatia chirurgicala a vegetatiilor adenoide = adenoidectomie
cu chiureta Beckman. Se poate efectua sub anestezie locala cu Xylocaina potentata cu
sedative i.m., sau sub anestezie generala. Preoperator se indica ex. pediatric.
- asistenta face pregatirea preoperatorie a copilului:recoltare de analize (HLG, VSH,
timpi de sangerare);
- copilul va fi nemancat
- se administreaza hemostatice, analgetice, sedative
- asistenta sustine copilul in timpul actului chirurgical.
- supravegheaza copilul postoperator : sufla nasul copilului, observa respiratia, il invata
sa respire pe gura si sa nu inghita secretiile.
- repaus alimentar 2 ore
- rehidratare cu lichide la temperatura camerei, cu lingurita.
- regim alim. HLZ apoi semiconsistent.
- repaus de camera, aer umidificat.
- familia va continua reeducarea respiratorie.

OTOLOGIE

43
Urechea, organ al auzului şi echilibrului, poate fi împărţită în:
1. urechea externă;
2. urechea medie;
3. căile acustico-vestibulare.
1. URECHEA EXTERNĂ - este formată din pavilionul auricular şi conductul auditiv
extern(CAE). Este delimitată de urechea medie prin intermediul membranei timpanice.
Pavilionul este format dintr-un schelet fibrocartilaginos acoperit de tegument.
Pe suprafaţa externă a pavilionului apar o serie de proeminenţe şi depresiuni : helix,
antehelix, tragus, antitragus, conca, fosa triunghiulară și lobulul urechii. Lobulul este
singura porţiune a pavilionului lipsită de cartilaj, fiind format din grăsime înconjurată
de tegument.
Conductul auditiv extern (C.A.E.)
Este un tub care se întinde între concă şi membrana timpanică. La adult are o lungime
de 30–35 mm. Porţiunea externă a CAE este fibrocartilaginoasă, iar porţiunea internă
osoasă. În ţesutul subcutanat al CAE avem foliculi pilo-sebacei şi glande ceruminoase,
care secretă o substanţă gălbui-maronie numită cerumen. Aceasta are rol protector şi de
autocurăţire pentru membrana timpanică şi pielea conductului. Forma C.A.E. nu este
rectilinie. El prezintă două curburi în plan orizontal şi o curbură cu concavitatea în jos,
în plan vertical.

2. URECHEA MEDIE este un sistem de cavităţi aerate, săpat în stânca temporalului şi

tapetate de mucoasă. Urechea medie începe de la membrana timpanică și se compune
din casa timpanului, celulele mastoidiene şi trompa lui Eustachio.
Membrana timpanică Suprafaţa externă a timpanului este puţin escavată în formă de
pâlnie, centrul depresiunii purtând numele de umbo. Pars flacida este situată superior
(epitimpan), iar Pars tensa se întinde între ligamentele timpano-maleolare posterior si
anterior. Sub timpan proemină mânerul ciocanului a cărui extremitate inferioară ajunge
la umbo. De la acest nivel pleacă în jos şi anterior un reflex luminos radiar numit
triunghiul luminos al lui Politzer.

44
Casa timpanului (cavitatea timpanică) are formă aproximativ cubică, conţinând cele
3 oscioare ale auzului:ciocanul, nicovala şi scăriţa. Este situată în spatele membranei
timpanice.
Mastoida este un bloc osos de formă piramidală, situat cu vârful în jos şi înapoia con-
ductului auditiv extern şi a casei timpanului. Apofiza mastoidă conţine un sistem de
cavităţi pneumatice denumite celule mastoidiene. O pneumatizare bună este expresia
unei mucoase sănătoase, pe când o pneumatizare redusă poate apărea pe fondul
mucoasei degenerate din otitele medii cronice.
Trompa lui Eustachio Este o prelungire a casei timpanului, sub forma unui conduct de
3–5 cm, care face legătura între casa timpanului şi nazofaringe și care se deschide cu
ocazia fiecărei deglutiţii. Mucoasa trompei este o prelungire a mucoasei rinofarin-giene.
La nivelul submucoasei găsim ţesut limfoid care formează, în jurul orificiului faringian
al trompei, amigdala tubară a lui Gerlach.

3. URECHEA INTERNĂ (labirintul) este aşezată în interiorul stâncii temporalului.

Distingem un labirint osos şi unul membranos, situat în interiorul celui dintâi. Labirintul
osos conține perilimfa, iar cel membranos conține endolimfa. Ambele lichide au rolul
de a transmite undele sonore.
Labirintul conţine vestibulul, 3 canale semicirculare orientate în trei planuri
perpendiculare între ele şi melcul (cohleea). Fereastra ovală şi rotundă leagă labirintul
osos de casa timpanului. Canalele semicirculare sunt în număr de trei şi sunt denumite
după orientarea lor faţă de vestibul: lateral (orizontal), anterior şi posterior. In vestibulul
osos conține o zonă compusă din celule neuro-senzoriale pe care plutesc cristale de
calciu (otoliţii). Cohleea sau melcul membranos este organul princeps al auzului.
Urechea externă şi urechea medie realizează transportul undei sonore (transmisia), la
nivelul cohleei se realizează dispersia sunetului, iar celulele senzoriale constituie
organul de transformare a vibraţiilor sonore în influx nervos.
Urechea internă are două roluri funcţionale majore:
1. Orientarea spaţială şi menţinerea echilibrului
Mișcările capului determină mișcarea lichidelor din cele 3 canale semicirculare care,
la rândul lor, acţionează asupra cililor celulelor senzitive. Informaţiile sunt transmise
prin intermediul nervului vestibular creierului care le transformă în cunoştinţe privind
orientarea spaţială şi menţinerea echilibrului.
45
 2. Audiția - transformarea vibraţiilor mecanice în potenţiale de acţiune în nervul
auditiv.
Pavilionul dirijează şi concentrează spre timpan vibraţiile venite din diferite direcţii. El
are rol în localizarea în spaţiu a sunetelor. Sunetul este reflectat şi propagat spre timpan
de către conductul auditiv extern. Vibraţia membranei timpanice este transmisă lanţului
de oscioare (mediu aerat) şi apoi ferestrei ovale, care face legătura între urechea medie
şi urechea internă. După intrarea în urechea internă unda sonoră este propagată prin
intremediul cohleei până la organul lui Corti (organul de percepţie a sunetelor) care
transformă unda vibratorie în impuls nervos care este apoi transmisă prin nervul acustic
la nivelul sistemului nervos central.
Sistemul auditiv cuprinde un aparat de transmisie, format din urechea externă şi medie;
şi un aparat de percepție reprezentat de cohlee. Frecvenţele sunetelor auzite de urechea
umană sunt cuprinse între 20–20.000Hz. Cea mai mică intensitate a unui ton percepută
de ureche se numeşte prag auditiv. O bună transmisie a undei sonore este asigurată de
mobilitatea membranei timpanice și o trompă auditivă funcţională.

Otoscopie Otoscop

Audiometrie

Examenul pavilionului, al C.A.E. și al membranei timpanale= otoscopie.

Se mai poate face otomicroscopie (microscop medical).
Pavilionul se examinează prin inspecţie şi palpare pe ambele părţi. Se urmăreşte forma,
mărimea, semne de inflamație, vezicule, cicatrici. Se examinează şi aria mastoidiană și
preauriculară.
CAE se examinează trăgând în sus pavilionul şi în spate. Se urmăreşte mărimea

46
conductului, conţinutul (cerumen, secreţii). Se introduce cel mai mare specul care intră
uşor în conduct.
Membrana timpanică - se examinează pentru culoare, dacă este retractat sau bombea-ză,
dacă prezintă o perforaţie.

OTOSCOPIA = examinarea conductului auditiv extern și a membranei timpanale.

Se face cu ajutorul otoscopului – aparat cu sistem de lentile și lumină proprie. Se mai
poate efectua cu speculul auricular, oglinda frontală și sursa de lumină.
Scop : Explorator : - diagnostic
- biopsie
Terapeutic : - extragere de corpi străini
- aspirarea secrețiilor, tratarea plăgilor
- efectuarea paracentezei timpanale
Pregătirea bolnavului:
Fizică : Poziția bolnavului este șezând. Asistenta susține capul bolnavului, cu o mână
pe frunte și cealaltă pe regiunea occipitală.
Psihică : informare, explicare, consimțământ.
Urechea medie - nu poate fi examinată direct.
Examenul functiei auditive se face prin:
- audiometrie electrică = audiograma tonală=înregistrare grafică a limitelor câmpului
auditiv,
- acumetrie fonică (cu ajutorul vocii vorbite),
- acumetrie instrumentală (cu diapazonul) - probele Weber, Schwabach, Rinne și Gelle.
Pentru examinarea trompelor se folosește procedeul Valsalva și Politzer.
Examenul funcției vestibulare se face prin proba Romberg, evaluarea nistagmusului,
proba brațelor întinse și proba indexului.
Mastoida - Se va examina bombarea regiunii (abces), dispariţia şanţului retroauricular
(furuncul), fistulă, cicatrice. Sensibilitatea la palpare este semn de mastoidită.
Examene radiologice - Mastoida se evidențiază prin r-grafia Schüller sau ex. C.T.
Trompa lui Eustachio - orificiul timpanic al trompei poate fi văzut printr-o perforaţie
de timpan. Orificiul faringian se vede la rinoscopie posterioară. Funcţia trompei se
evaluează prin manevra Valsalva.

OTITE EXTERNE

Malformatii ale urechii externe: macrotia (pavilion supradimensionat), microtia

(pavilion mic, rudimentar), poliotia (prezenta de rudimente cartilaginoase la nivelul
tragusului), coloboma auris, atrezia conductului (absenta totala sau partiala a CAE).
CORPII STRAINI AURICULARI
Pot fi anorganici sau organici. Cei organici pot fi animati sau neanimati.
47
Corpii straini anorganici sunt reprezentati de diferite obiecte (margele,bucati de hartie,
de metal,de cauciuc) pe care copiii le introduc in ureche, sau resturi de vata (uitate in
ureche), antifoane, baterii.
Corpii straini organici neanimati sunt: boabe de cereale, catei de usturoi, boabe de fasole.
Corpii animati sunt : gandacii, larvele de muste.
Dopul de cerumen este un corp strain organic format prin hipersecretiei de cerumen, de
culoare galbena sau brun-negricioasa. Datorita profesiunilor ce implica praf, scame
(mineri, brutari) dopul de cerumen apare mai frecvent.
Dopul epidermic este format din conglomerarea celulelor epidermice descuamate de pe
tegumentele conductului. Are consistenta dura si culoare alb-cenusie. Constituirea sa
este favorizata de inflamatiile cronice locale.
Semne: otalgie intensa (in cazul corpilor straini vii), senzatie de ureche plina, anxietate,
hipoacuzie (imediat dupa baie=dop cerumen).
In multe cazuri corpul strain este inclavat si conductul este lezat. Incercarile nereusite
de extragere pot cauza leziuni de conduct. Aceste leziuni duc la inflamatii ale conduc-
tului sau ale timpanului necesitand trat. antibiotic.
Interventii - instilatii auriculare cu:
- solutii uleioase (ulei, glicerina) - pt. corpii straini vii (ii omoara);
- alcool 95% - pt. graminee care sau umflat (le deshidrateaza);
- acid salicilic (aspirina), ulei, apa oxigenata - pt.dopurile epidermice sau dopurile de
cerumen vechi.
- spalatura auriculara cu apa, calduta, cu seringa Guyon.
- pansamente auriculare cu alcool boricat 4%.
- asistenta sustine bolnavul, pregateste materialele si ajuta medicul.

PANSAMENTUL AURICULAR
Se face cu mesa auriculara sterila. Mesa se poate introduce uscata sau imbibata in solutie
antiseptica (alcool boricat 4%, betadina) ori solutii topice otice (Otis, Otocalm, Ciplox).
In prealabil se face toaleta CAE fie prin aspirarea secretiilor fie cu mesa imbibata in apa
oxigenata ori prin spalatura auriculara (in functie de caz).
ATENTIE! NU se introduce apa oxigenata sau apa in CAE cand se suspicioneaza o
perforatie timpanala.
Materiale :
-sterile–mese auriculare, pensa „in baioneta” (Lucae), sol. antiseptica,ace de aspiratie,
comprese;
-nesterile – tavita renala, aparat de aspiratie.
Pansamentul auricular se mentine si se schimba la indicatia medicului.

SPALATURA AURICULARA
Definitie : spalarea conductului auditiv extern prin introducerea unui curent de lichid.
Scop terapeutic
- indepartarea dopului de cerumen sau dopului epidermic,
- indepartarea corpilor straini ajunsi in urechea externa accidental sau voluntar.
Pregatirea materialelor:
- de protectie: sort de cauciuc, prosop, aleza,

48
 - sterile: seringa Guyon, solutia medicamentoasa prescrisa (apa oxigenata, alcool
boricat 4%), pansamente auriculare,
- nesterile: apa la 37 ºC , tavita renala .
Pregatirea pacientului :
• psihica : informare, explicare, consimtamant
• fizica :
- in caz de dop de cerumen sau dop epidermic – instilatii auriculare cu 24 ore
inainte cu ulei caldut (5-6 pic x 3 ori/zi) sau cu apa oxigenata,
- in cazul corpilor straini hidrofili (boabe de cereale) se instileaza alcool 95º,
- in cazul insectelor vii se fac instilatii cu glicerina sau se aplica un tampon cu
alcool cu efect narcotizant,
- pozitie sezanda pe scaun,
- se protejeaza cu prosopul si sortul,
- se aseaza tavita sub urechea pacientului care va tine capul inclinat spre tavita.
Tehnica :
- asistenta se spala pe maini si imbraca sortul de cauciuc
- verifica temperatura lichidului de spalatura si incarca seringa Guyon
- solicita pacientul sa deschida gura (conductul se largeste)
- trage pavilionul urechii in sus si inapoi cu mana stanga, iar cu dreapta introduce
intermitent lichidul de spalatura spre peretele postero-superior. Introducerea nu
se face cu presiune mare deoarece poate provoca pacientului vertij sau se poate
perfora timpanul,
- medicul controleaza rezultatul spalaturii prin otoscopie,
- se introduce un pansament auricular steril imbibat in alcool boricat 4% (efect
sicativ) care se mentine 1 ora.

OTITELE EXTERNE
OTHEMATOMUL
Def: Colectie sero-hematica intre pericondru si cartilajul auricular. Apare ca o defor-
mare roz-violacee, fluctuenta pe fata externa a pavilionului auricular.
Interventii - punctie apoi incizia si drenajul othematomului, pansament steril, trata-
ment hemostatic.
FURUNCULUL C.A.E.

49
Definitie : infectie stafilococica a unui folicul sebaceu din CAE favorizata de o
excoriatie. Apare ca o tumefactie rosie, dureroasa in CAE.
Semne:
- durere intensa, vie cu iradiere spre maxilar si tampla, se intensifica la masticatie, la
tractiunea pavilionului si la apasarea pe tragus,
- senzatie de ureche plina,
- hipoacuzie
- subfebrilitate,
- insomnie.
Interventii :
- trat. pe cale generala cu antibiotice,analgetice.
- pansamente auriculare cu Rivanol sau Polyiodine.
- furunculul poate abceda singur sau se instituie incizia si drenajul său.
- dupa abcedare pansament auricular cu alcool boricat 4%,apa oxigenata,antibiotice.
- vaccinare antistafilococica.
Asistenta administreaza trat.,pregateste materialele,ajuta medicul si sustine bolnavul.

OTITA EXTERNA DIFUZA

Definitie : piodermita CAE favorizata de excoriatii, agenti chimici sau traumatisme.
Conductul este rosu, infiltrat, dureros, timpanul este usor congestiv.
Semne :prurit intens, otalgie vie ce se intensifica la masticatie, otoree seropurulenta,
adenopatie pre- si retroauriculara, senzatie de ureche infundata .
Interventii :– toaleta CAE cu apa oxigenata, rivanol 1‰ , apoi pansamente auriculare
cu sol. antibiotice, Alcool boricat 4%, Betadina, cortizon, alte sol. decongestionante si
antiseptice.
-tratament pe cale generala cu antibiotice, analgetice .

Otita
externa Otomicoza
OTOMICOZA (otita externa micotica)
Definitie: infectarea CAE cu fungi din genul Aspergilus (niger, flavus, fumigatus),
favorizata de excoriatii, traumatisme, trat. prelungit cu antibiotice.
Semne : prurit, otalgie, hipoacuzie.
Interventii :
- instilatii auriculare cu apa oxigenata sau ulei, aspiratie,
- spalatura auriculara cu apa sterila calduta pt extragerea dopului micotic,
- instilatii , pansamente auriculare cu alcool boricat 4%, alcool salicilat, Betadina,

50
- aplicatii topice cu antifungice (unguent cu Clotrimazol, Exoderil, Nidoflor unguent),
– antifungice pe cale generala (Fluconazol, Diflucan).
–
PERICONDRITA
Definitie: infectia cu tendinta la extindere la nivelul pericondrului si a cartilajului
auricular. Apare ca o complicatie a unui furuncul (stafilococ). La nivelul pavilionului
apare congestie, tumefactie si durere, zone de necroza si supuratie purulenta.
Semne : otalgie intensa , insomnie , febra, cefalee.
Interventii :
- antibioterapie pe cale generala, antiinflamatoare, analgetice, sedative.
-local comprese cu rivanol si incizia si drenajul colectiei purulente, pansamente sterile.
-asistenta compenseaza nevoile afectate, pregateste materialele, administreaza medica-
mentele, ajuta medicul, supravegheaza functiile vitale.

Pericondrita

OTITELE MEDII
Otitele medii sunt: nesupurate si supurate.
La randul lor acestea sunt acute sau cronice.

OTITA MEDIE CATARALA ACUTA (catar ototubar)

Definitie: inflamatia acuta a mucoasei casei timpanului manifestata clinic prin timpan
mat, infiltrat, cu prezenta unui lichid in casa timpanului si obstructia trompei lui
Eustachio. Apare ca o complicatie a unei inflamatii rinofaringiene, adenoidiene,
sinusale, rinite. Poate fi otita acuta congestiva sau otita acuta seroasa.
Semne :
- otalgie (cu iradiere in mandibula, dinti), acufene, hipoacuzie de transmisie, senzatie de
plenitudine auriculara.
Interventii :
- administrare de analgetice, decongestionante si dezinfectante faringiene (Trachisan,
Decasept).
- instilatii nazale (de 3 ori/zi) cu decongestionante si vasodilatatoare,
- anemizari nazale ( cu adrenalina),
- inhalatii, aerosoli,
-instilatii auriculare (3 ori/zi) cu sol. calmante si decongestionante (Otocalm, Otalgin),
Daca afectiunea recidiveaza se practica:punctia (paracenteza timpanului) si aspirarea
secretiilor sau inserare de aerator transtimpanic pentru drenarea secretiilor.
Profilactic se trateaza cauza : adenoidectomie, trat. sinuzitei, rinitei.

51
Netratata otita medie catarala acuta se cronicizeaza. Hipoacuzia devine treptat mixta
datorita sclerozei timpano-labirintice.

Otita acuta serooasa Otita acuta congestiva

OTITA MEDIE SUPURATA ACUTA
Definitie:este un abces al casei timpanului, datorita propagarii unei infectii microbiene
sau virotice (stafilococ, streptococ, proteus pneumococ) in cursul unei infectii rino-
faringiene, adenoidiene, posttraumatice sau in bolile infecto-contagioase.
Are doua faze :
- faza de otita supurata inchisa - colectia purulenta din casa timpanului produce
congestia si bombarea timpanului spre conduct.
- faza de otita supurata deschisa - necroza unei portiuni din timpan, perforarea sa si
scurgerea puroiului in conduct.
Semne –otalgie intensa (cu iradiere retroauriculara, dentara, temporala) cu caracter
pulsatil, febra 39-40°C, hipoacuzie de transmisie, acufene, uneori ameteala, insomnie,
anxietate, apatie. Dupa perforarea timpanului apare otoreea, febra dispare si otalgia
scade in intensitate.
Investigații –cultura si ABG din secretia auriculara.
Intervenții :
In faza de otita sup. inchisa se adm. analgetice, antitermice, antibiotice (ABG).
-instilatii auriculare de 3 ori/zi (Otocalm,Otalgin-caldute).
-instilatii nazale cu sol. dezinfectante, aerosoli.
-pregateste materialele si ajuta madicul ptr. efectuarea timpanotomiei (punctie otica
sau paracenteza otica) in scopul drenarii secretiei otice.
In faza de otita sup. deschisa se continua adm. de antibiotice ,antiinflamatoare.
-aspiratia scretiilor cu ace de aspiratie ,
-toaleta auriculara cu apa oxigenata, alcool boricat 4%,
-pansamente auriculare cu Betadina, sol. antibiotice.
-repaus la pat, regim bogat in lichide in perioada febrila,vitamine, alim semisolide.
Se educa pacientul sa evite patrunderea apei in ureche, sa revina la medic daca afectiunea
a reaparut.

52
Netratate otitele supurate acute se complica cu otita supurata cronica, polipoza
auriculara, colesteatomul, otomastoidita acuta. Complicatiile tardive ale otitei supurate
acute sunt cronicizarea otoreei si sechele postotitice cu parforatia timpanului.
Asistenta trebuie sa stie ca este interzisa spalatura auriculara la bolnavi cu otita supurata
deschisa sau la cei cu timpan perforat.

OTITELE MEDII CRONICE

Sunt fie complicatie a unor otite acute fie urmare a unor afectiuni inflamatorii repetate
tubare, rinofaringiene sau reactii de tip alergic.
OTITA MEDIE CRONICA SEROASA
Se caracterizeaza prin prezenta exudatului inflamator in casa timpanului si imobilitatea
lantului osicular. Afectiunea este frecventa la copil si de obicei bilaterala. Timpanul este
albicios, mat, ingrosat, retractat si cu mobilitate redusa. Principalul semn este hipoacuzia
de transmisie. Netratata duce la timpano-scleroza si surditate de tip mixt.
Intervenții
- instilatii auriculare cu solutii dezinfectante, antibiotice, corticoizi.
- paracenteza timpanala si inserarea de aerator transtimpanic
- eliminarea factorilor care intretin inflamatia cronica (adenoidita cr, sinuzita cr).

OTITA MEDIE CRONICA SUPURATA

Definitie : Supuratia permanenta sau intermitenta a urechii medii exteriorizata in
conductul auditiv extern printr-o perforatie timpanala.
Cauzele sunt otita medie acuta netratata, frigul, umezeala, afectiuni cronice, carente
alimentare sau de igiena. Manevra Valsalva exteriorizeaza in conduct secretii prin
perforatia timpanala. Lantul osicular este lezat, intrerupt, si apare colesteatomul=
formatiune chistica, epidermica care se dezvolta in cavitatea timpanica si distruge osul.
Complicatii : otomastoidite, labirintite, meningo-encefalite.
Semne – otoree purulenta, fetida, hipoacuzie, otalgie.
Intervenții
- tratamentul este chirurgical
- antibiotice, antiinflamatoare, analgetice
- local aspirarea secretiilor, toaleta si pansament auricular cu solutii antibiotice,
antiseptice.

53
 Otita cronica supurata + colesteatom Timpan perforat

OTOMASTOIDITA ACUTA
Este complicatia osoasa a otitei supurate acute. Infectia se propaga la sistemul celular
mastoidian provocand ulceratia mucoasei si osteita peretilor celulelor mastoidiene, cu
constituirea abcesului endomastoidian. Debutul otomastoiditei are loc in saptamana a
2-a , a 3-a dupa otita supurata.
Semne :
–febra 39-40°C, otalgie intensa cu caracter pulsatil, nocturna, otoree purulenta (galben-
verzuie), abundenta, cefalee, insomnie, hipoacuzie de transmisie, tumefactie, durere si
congestie la nivelul regiunii mastoidiene, stergerea santului retroauricular, CAE
congestiv, cu secretii purulente.
Intervenții – R-grafie Schuller.
-otomicroscopie.
-analize –HLG,VSH, Fibrinogen,timpi de sangerare, uree, glicemie.
Intervenții
- tratamentul este chirurgical (evidare petromastoidiana).
-asistenta face pregătirea preoperatorie, administreaza medicatia: antibiotice, anal-
getice, antiinflamatoare, sedative.
-pregateste materialele, monitorizeaza functiile vitale, ajuta medicul.
Otomastoidita netratata duce la cronicizare sau la aparitia complicatiilor: abces cerebral,
paralizia faciala, meningita.

Otomastoidita acuta

HIPOACUZIA

54
SURDITATEA-este o infirmitate si inseamna scaderea auzului de la o usoara hipo-
acuzie pana la pierderea totala a auzului = cofoza.
HIPOACUZIA –poate fi :
-congenitala- cauzata de sifilis congenital, consanguinitatea, alcoolismul, trauma-
tismele obstetricale, etc.
Daca surditatea survine inainte de insusirea vorbirii apare surdomutitatea.
-de transmisie - apare ca urmare a proceselor inflamatoare sau traumatisme la nivel
auricular sau rinofaringian. Apare datorita afectarii urechii externe sau medii.
-de perceptie - apare datorita lezarii nervului cohlear sau datorita lezarii centrilor
nervosi = hipoacuzie de natura centrala.
Leziunile sunt de natura infectioasa, virotica, toxica (diabet, uremie, medicamentoasa =
Streptomicina, Kanamicina, Chinina), traumatica (TCC, trauma acustica).
-de tip mixt - apare ca urmare a procesului de labirintizare consecutiv inflamatiilor sau
supuratiilor otice.
HIPOACUZIA DE TRANSMISIE
SEMNE - timpan cicatrizat, imobil, retractat, cu perforatie postsupurativa.
- bolnavul acuza surditate uni sau bilaterala, acufene.
- audiograma arata hipoacuzie de tip transmisie.
HIPOACUZIA BRUSC INSTALATA – este o surditate de perceptie brusc aparuta
la persoane fara trecut otic. Poate fi totala sau partiala.Se datoreaza spasmului arterelor
labirintice prin obstructie, embolie sau tromboza arteriala.
Semne - hipoacuzie de diferite grade, acufene si tulburari de echilibru care dispar in
cateva ore. Daca nu se intervine imediat surditatea este definitiva.
Interventii :
Acumetrie fonica=examenul functiei auditive cu ajutorul vocii vorbite.
-vocea soptita se aude de la 6m (daca aude ¾ din cuvinte auditia este normala),
-vocea de conversatie de la 20m,
-vocea strigata de la 200m.
Acumetria instrumentala=examenul functiei auditive pe cale aeriana si osoasa.
Se face cu diapazonul sau cu audiometrul. Probele cu diapazonul sunt: Weber, Rinne,
Schwabach.
AUDIOMETRIA - Este o metoda perfectionata de examinare a functiei auditive cu
ajutorul audiometrului electric. Rezultatul este un grafic = audiograma. Bolnavul este
introdus intr-o camera insonora, asezat pe scaun, i se pune casca audiometrului in care
va auzi tonuri de frecvente diferite. El va apasa butonul ori de cate ori aude un sunet.
Asistenta va nota grafic (albastru ureche stanga si rosu ureche dreapta) frecventele
auzite.
In hipoacuziile grave este necesara compensarea pierderii auditive cu ajutorul unor
amplificatoare de sunet: aparatele (protezele) auditive.
Interventii
- PEV cu vasodilatatoare cerebrale (Memotal, Actovegin, Pentoxifilin) ,
-antiedematoase si antiinflamatoare (HHC, Dexametazona, Manitol),
-vitamine din grupul B, antispastice, anticoagulante.
- trofice cerebrale (Cerebrolysin).
-bolnavul cu hipoacuzie necesita o ingrijire deosebita. Asistenta il va conduce in salon,
ii va prezenta sectia cu anexele ei, il va invata sa foloseasca mijloace de comunicare
(aparate auditive), ii va da mijloace de atentionare (clopotel). Cand i se adreseaza

55
asistenta va folosi atingerea, se va apropia, ii va vorbi la urechea sanatoasa, fara sa tipe,
ii va creea un mediu de siguranta. Va fi rabdatoare si va vorbi rar (ca bolnavul sa poata
citi pe buze).
- asistenta conduce bolnavul la investigatii,
- regim alimentar desodat.
Hipoacuzia de transmisie beneficiaza de protezare auditiva, cea de perceptie e mai dificil
de protezat , iar cea centrala nu se poate proteza.
Bolnavii cofotici (cu surditate totala) pot fi reeducati audiofonologic prin labiolectura
(cititul pe buze) asociind in unele cazuri si o proteza.

SINDROMUL VESTIBULAR PERIFERIC

Definitie : Leziune a aparatului vestibular periferic, situat in urechea interna.
Vertijul (lat. Vertere = a se invarti) este senzatia falsa de deplasare a obiectelor
inconjuratoare in raport cu bolnavul. Aceasta senzatie are caracter de miscare oscilanta
sau de miscare rotatorie.
Semne :
Subiective - vertij (spontan sau la miscarea capului), acufene, hipoacuzie, senzatie de
dezechilibru si frica de cadere, greata si senzatie de voma.
Bolnavul este palid cu transpiratii reci, sta in pat cu ochii inchisi, ferit de zgomot si
lumina.
Obiective - nistagmus spontan,
Investigatii:
- Acumetrie instrumentala cu diapazonul (Rinne, Weber, Schwabach).
- Audiograma
- Examenul fundului de ochi.
- probe vestibulare - proba bratelor intinse, proba indexului si proba Romberg
Interventii
- asistenta va asigura un mediu de securitate bolnavului = repaus la pat culcat pe urechea
spre care bate nistagmusul, in camera aerisita, semiobscura, fara zgomot.
- asistenta va ajuta bolnavul pt compensarea nevoilor afectate : toaleta, alimentatie la
pat, schimbarea lenjeriei de corp si de pat, deservire la pat cu plosca si urinar.
- asistenta va oferi explicatii despre boala si recuperare si va comunica cu bolnavul.
- va adm trat: PEVcu vasodilatatoare cerebrale (Piracetam, Pentoxifilin, Actovegin),
antiemetice (Metoclopramid), antispastice, vitamine din grupul B, antiedematoase
(Dexametazona, Manitol, HHC), sedative, anticoagulante.
- va monitoriza functiile vitale si va nota in FO.
- Transporta bolnavul cu caruciorul la vizita si la investigatii.

56
 LARINGOLOGIE
Laringele este un organ tubular cu lumen reglabil, situat la extremitatea superioară a
traheei şi deschis în hipofaringe. Este organul principal al fonaţiei. Laringele are forma
unui trunchi de piramidă cu baza mică în jos, spre trahee. Laringele este format din:
Epiglota cartilaj nepereche, situat în partea anterosuperioară a laringelui, are formă de
frunză, fixat in cartilajului tiroid.
Cartilajul tiroid este cel mai mare și situat deasupra cartilajului cricoid.
Cartilajul cricoid are formă inelară şi este esenţial pentru funcţia respiratorie.
Cartilajele aritenoide (două) sunt situate pe marginea superioară a cartilajului cricoid.
Laringele prezintă pe suprafaţa sa internă în porţiunea mijlocie, patru pliuri suprapuse.
Pliurile superioare se numesc benzi ventriculare (corzi vocale false), iar pliurile infe-
rioare se numesc corzi vocale (adevărate).
Benzile ventriculare şi corzile vocale împart cavitatea laringiană în trei etaje :
supraglotic, glotic şi subglotic.
FUNCȚIILE LARINGELUI
Funcţia respiratorie - Laringele permite circulaţia aerului prin fanta glotică.
Funcţia fonatorie – Caracterele vocii sunt : intensitatea, inălţimea și timbrul vocii.
Funcţia sfincteriană-Are rol de protecţie a căilor aeriene inferioare la pătrunderea
corpilor străini.Se realizează prin muşchii laringelui care închid glota, epiglota acoperă
orificiul superior al laringelui, astfel că alimentele trec prin părţile laterale spre esofag.
Funcţia de tuse şi expectoraţie - se produce prin închiderea glotei, creşterea presiunii
intratoracice şi expulzarea bruscă a aerului care, îndepãrtând corzile vocale, antrenează
în afară şi secreţiile din trahee.
57
 SINDROAMELE LARINGELUI
1.DISFONIA Disfonia este perturbarea sunetului fundamental emis de laringe. Se
manifestă prin :
Răguşeala=vocea are un sunet aspru, crepitant, este neclară şi insonoră (laringite acute
şi cronice, traumatisme, tumori, paralizii ale corzilor vocale).
Fonastenia=oboseala vocii vorbite (laringite netratate sau suprasolicitari vocale).
Afonia =pierderea totală a vocii (laringopatii, paralizia corzilor vocale).
Diplofonia =vocea bitonală (paraliziile corzilor vocale).
Vocea eunucoidă – la tineri în perioada pubertăţii.
2.DISPNEA LARINGIANĂ= insuficienţa respiratorie laringiană
Sindrom major şi grav. Constă în reducerea debitului de aer care trece prin laringe, cauza
fiind de natură laringiană.
Cauze:
1. Malformaţii laringiene,
2. Corpi străini laringieni,
3.Traumatismele laringelui şi sechelele acestora (fracturi, hematoame, arsuri, stenoze),
4. Inflamaţii acute (laringita acută edematoasă, crupul difteric),
5.Tumori benigne sau maligne (cancerul laringelui),
6.Tulburări neuromotorii (paralizia recurenţială bilaterală, spasm laringian),
Semnele clinice se pot instala acut (brusc) sau cronic (lent).
Semnele minore : bradipnee inspiratorie, coborârea laringelui în inspiraţie.
Semne majore:
- Cornajul (stridorul) laringian= zgomot inspirator, ca un șuierat, auzibil de la distanță,
datorat îngustării spațiului respirator laringian .
- Tirajul = deprimarea părților moi ale toracelui suprasternal, intercostal, subcostal sau
a zonei substernale.
- Disfonie
- Turgescența jugularelor, tahicardie, apnee etc
Evoluţie
Faza compensată – bolnav agitat, tegumente şi mucoase normal colorate.
Faza decompensată se poate instala în orice moment. Debutul decompensării se poate
instala brusc cu hipercapnie (tegumente roze, calde, vasodilataţie periferică, creşterea
presiunii parţiale a CO2) şi apoi de anoxie (cianoză). Respiraţia devine tahipneică şi
superficială, apare somnolenţă, tahicardie şi moartea prin asfixie mecanică.
Tratamentul
– îndepărtarea cauzei (când este posibil) sau tratament etiologic
– oxigenoterapie
– sedative care nu deprimă centrul respirator
– intubaţie oro- sau nazotraheală
– traheostomie clasică sau de extremă urgenţă, după situaţie
3.TUSEA
Tusea provocată de afecţiunile laringiene poate fi uscată (laringite) sau umedă (laringo
-traheo-bronsită). Tusea lătrătoare se constată în laringita subglotică.

Examenul laringelui = laringoscopia se poate face prin laringoscopie indirectă (cu

oglinda laringiană) sau laringoscopie directă cu aparate speciale (sub anestezie gene-
rală). Laringele se poate vizualiza și prin ex. C.T. sau R.M.N.
58
LARINGOSCOPIA = examinarea și vizualizarea laringelui.
Se practica în caz de insuficiență respiratorie, disfonie, tulburări de deglutiție. Este de
două feluri:
LARINGOSCOPIA INDIRECTĂ - vizualizarea laringelui cu oglinda laringiana,
oglinda frontala și sursa de lumină sau cu fibroscopul.
Pregătirea bolnavului:
Fizică: poziție șezând, asistenta susține capul bolnavului cu o mână pe frunte și una pe
regiunea occipitală.
Psihică: informare, explicare, consimțământ
Tehnica:
- pacientul este rugat să deschidă gura,
- medicul efectuează anestezia locală a orofaringelui cu Xilocaină,
- medicul trage în față limba pacientului cu o compresă, cu mâna stângă, și roagă pa-
cientul să respire liniștit,
- cu mâna dreaptă introduce oglinda laringiană, încălzită, sprijinind-o de luetă și palatul
moale, privește epiglota, corzile vocale și primele inele traheale.
- pacientul este rugat să spună “I” și “E”.

Oglinda laringiana Laringoscopie directa = suspendata

LARINGOSCOPIE DIRECTĂ = Laringoscopie suspendată – permite vizualizarea

directă a laringelui, sub anestezie generală, cu ajutorul unei aparaturi specifice numita
Laringoscop suspendat.
Pregătirea bolnavului:
Fizică:- pacientul va fi a jeune,
- pacientul în decubit dorsal pe masa de operație.
Psihică: informare, explicare, consimțământ.
Tehnica : se practica IOT (intubatie oro-traheala) : se introduce laringoscopul cu mâna
stângă pe o parte a limbii, când ajunge la baza limbii se mută medial și se introduce până
la epiglotă.
Cu ajutorul laringoscopului suspendat se vizualizează laringele, subglota și corzile
vocale.
Îngrijiri ulterioare:
- se urmărește pacientul până la trezirea totală din anestezia generală (TA, P, respirație),
- se urmareste respiratia pacientului in primele ore,
59
- se educa pacientul sa tuseasca si sa scuipe secrețiile și sângele, se previne edemul
laringian
- se indică repaus vocal, și regim hidric și de cruțare.

LARINGITELE
LARINGITA ACUTA: inflamatia acuta a mucoasei laringiene.
Laringitele sunt afecţiuni ce survin în contextul unui proces inflamator rinofaringo-
laringian.
Etiologia poate fi virală, bacteriană, micotică, alergică sau inhalatorie.
60
Semne: disfonie - afonie, odinofagie, disfagie, dispnee, febra, tuse, stare generala
alterata.
LARINGITA EDEMATOASA: inflamatia acuta a mucoasei ce produce edem al
laringelui. Este o urgenta medicala.
Semne – disfonie, febra, odinofagie, disfagie, tuse spastica, dispnee inspiratorie,
insuficienta respiratorie .
La copii afectiunea are o forma deosebita datorita aparitiei fenomenului de insuficienta
respiratorie cu dispnee, cianoza, tiraj costal, cornaj, febra, tuse latratoare si necesita
internare obligatorie, traheotomie, IOT, respiratie asistata.
Investigatii – laringoscopie indirecta (cu oglinda laringiana) se face cu atentie datorita
posibilei aparitii a spasmului laringian.
-ex. lab. Sange : HLG,VSH,uree,glicemie,fibrinogen.
-R-scopie pulmonara (cand se presupun complicatii pulmonare)
Interventii
- repaus la pat (semisezand) si repaus vocal;
- camera aerisita , aer umidificat , alcoolizat (produce vasodilatatie).
- oxigenoterapie si la nevoie traheostomie de urgenta.
- antibiotice, cortizon (HHC, Dexametazona), antiinflamatoare, calmante ale tusei.
- local se fac aerosoli cu Dexametazona, decongestionante, sau instilatii laringiene (sol.
Laryn ).
LARINGITA CRONICA: inflamatie difuza a mucoasei laringiene datorata unor
inflamatii cronice de vecinatate. Este mai frecventa la barbati. Alti factori etiologici sunt:
afectiuni cronice pulmonare, insuficienta respiratorie nazala, factori iritativi,
profesionali, surmenaj vocal (la profesionisti vocali).
Laringite specifice sunt: tuberculoza laringelui, sifilisul laringian,laringite micotice.
Semne – disfonie (mai accentuata dimineata), senzatie de corp strain , hiperestezie,
prurit, uscaciune, tuse pana la spasm laringian.
Interventii – evitarea fumatului, diminuarea factorilor iritanţi şi agravanţi,
- tratarea afectiunilor generale sau locale care intretin inflamatia,
- o buna hidratare, regim alimentar fara alimente condimentate, acidulate, alcool,
-in cazul laringitelor specifice se trateaza afectiunea de baza,
-aerosoli,inhalatii,instilatii locale (vitamina A uleioasa, Laryn), antiseptice, fluidifiante
ale secretiilor, vitaminoterapie.
EDEMUL LARINGIAN SI GLOTIC – este manifestarea clinica la acest nivel a
intoxicatiilor alimentare sau medicamentoase (soc anafilactic), afectiuni cardiace,
afectiuni renale cronice, tulburari endocrine, roentgenterapie.
Semne – disfagie, disfonie, dispnee, insuficienta respiratorie pana la axfixie.
Reprezinta o urgenta medicala si necesita internare de urgenta.
Interventii
- linie venoasa continua, adminstrare de HHC, adrenalina, calciu gluconic.
-monitorizarea respiratiei, oxigenoterapie, IOT (intubatie orotraheala) sau traheostomie
de urgenta.
- tratament specific al afectiunii cardiace, renale, endocrine.
- supravegherea bolnavului, monitorizarea fct. vitale, compensarea nevoilor afectate.

TRAUMATISMELE LARINGIENE
Traumatismele laringiene reprezinta o urgenta medicala.

61
Traumatismele laringiene pot fi externe (contuzii,fracturi) sau interne (arsuri, leziuni
prin substante toxice, corpi straini, stenoze).
Traumatismele externe pot produce contuzii, zdrobiri, hemoragii, edem, emfizem cu
tulburari respiratorii importante.
Semne: respiratia este superficiala sau inceteaza, apare starea de soc, cianoza, puls slab,
extremitati reci, uneori hemoragii, tuse si axfixie. In cazul corpilor straini apare
dispneea.
Interventii:
- restabilirea respiratiei prin :extragerea corpului strain (cu fibroscopul), aspiratie, IOT,
traheostomie. La nevoie respiratie asistata (aparat de respiratie artificiala),
- combaterea socului prin : oxigenoterapie , PEV,
- oprirea hemoragiei si refacerea anatomica a laringelui prin interventie chirurgicala,
-pregatire preoperatorie si postoperatorie,
- administrare de :antibiotice, antiedematoase, antiinflamatoare, cortizon.
- repaus vocal absolut
- supravegherea functiilor vitale.
- suplinirea nevoilor afectate.
Traumatismele interne ale laringelui pot provoca : perforatii ale laringelui (prin corp
strain), arsuri (prin substante toxice, vapori sau subst. fierbinti) .
Semne: dispnee, odinofagie, tuse spastica, disfonie si afonie, insuficienta resp. acuta.
Interventii: traheostomie de urgenta, oxigenoterapie, PEV, administrare de antibiotice,
antiedematoase, cortizon, antialgice, substante neutralizante ale compusilor toxici.

TUMORILE MALIGNE ALE LARINGELUI

Tumorile de laringe apar mai frecvent la barbati, peste 45 de ani. Cele mai frecvente
sunt epitelioamele spinocelulare sau bazocelulare nediferentiate. Localizarea pe corzile
vocale este cea mai frecventa. Alte localizari sunt: subglotice, supraglotice sau pe
benzile ventriculare.
Semne – disfonia, dispneea, disfagia, tuse, durere cu caracter nevralgic iradiind in
ureche, adenopatie laterocervicala. Tusea, la inceput spastica, devine productiva, cu
expectoratie sanguinolenta pana la hemoragie, cu tendinta la spasme. Halena este fetida.
In stadiu avansat apare axfixia si necesitatea traheostomiei.
Orice disfonie mai veche de 3 saptamani implica examinare obligatorie ORL si
investigare completa.
Investigatii
- Laringoscopie indirecta; Laringoscopie suspendata;
- CT , RMN,
- Biopsie de laringe (rezultatul anatomopatologic confirma diagnosticul);
- Ex sputa (prezenta bac. Koch indica TBC laringian)
- EKG, R-grafie pulmonara ;
- analize lab sange:- HLG,VSH↑, fibrinogen↑, proteina C reactiva ↑, uree, glicemie,
TGO, TGP.
Tratament
Tratamentul in primele stadii este chirurgical combinat cu radioterapie, cobaltoterapie,
chimioterapie. Tratamentul radioterapic preoperator reduce tumora in limitele
operabilitatii si este completat de iradierea postoperatorie.

62
Chirurgical se pactica: cordectomie, laringectomie partiala sau laringectomie totala.
Depistarea precoce a cancerului de laringe are avantajul pastrarii unei fonatii
convenabile si a unei respiratii pe cale naturala (fara canula). Dupa laringectomie totala
bolnavul va respira strict pe traheostoma definitiva (absenta respiratiei nazale duce la
instalarea anosmiei). El poate fi reeducat vocal prin insusirea erigmofonatiei = vocea
esofagiana. In alte cazuri se poate comunica prin laringofon.
Interventii Ingrijirile acordate bolnavului cu cancer laringian sunt complexe. Asistenta
acorda ingrijiri in urgenta:
- oxigenoterapie, hidratare, pozitie semisezand, camera aerisita, temp 18-21°C,
atmosfera umidificata, deservire la pat, bilant hidroelectrolitic.
- comunica cu bolnavul, incearca sa-l linisteasca (datorita asfixiei bolnavul are o agitatie
extrema).
- administreaza medicatia: PEV lenta de intretinere a unei linii venoase (Glucoza 5%),
antiedematoase (Dexametazona,HHC), bronhodilatatoare (Miofilin), antiinflamatoare
(Ketoprofen), analgetice, antibiotice, sol Ringer,
- asistenta pregateste materialele pentru traheostomie, face pregatirea properatorie a
bolnavului, serveste medicul si sustine bolnavul in timpul traheotomiei, monitorizeaza
functiile vitale.
- supravegheaza bolnavul postoperator: functii vitale, oxigenoterapie, aspiratie pe canula
traheala si aspiratie in gura, schimbarea pansamentului traheostomei si monitorizarea
sangerarii la nivelul traheostomei.
- administrare de hemostatice.
- regim alimentar hipercaloric si hiperproteic, desodat (cand se adm HHC), moale si la
temperatura camerei.

INGRIJIREA STOMELOR
Stoma = greceste; gura, gaura.
STOMIE = crearea pe cale chirurgicala a unei deschideri artificiale, temporare sau
permanente, ce realizeaza o comunicare intre un organ cavitar si tegument .
TIPURI DE STOME
TRAHEOSTOMA = deschiderea traheei la tegument (la exterior).
Traheostomia = deschiderea chirurgicala a traheei, urmata de introducerea unei canule
in scopul asigurarii respiratiei pe aceasta cale.
Pacientul cu traheostoma respira doar pe canula traheala, respiratia pe cale naturala
(nazala sau bucala fiind imposibila).
Indicatii: insuficienta respiratorie de tip obstructiv (neoplasm laringian, edem glotic,
corpi straini laringieni).
Interventii:
- asistenta face toaleta cavitatii bucale si a foselor nazale,
- aspira secretiile pe canula si spala mandrenul,
- supravegheaza permeabilitatea canulei (sa nu se obtureze cu secretii),
- educa bolnavul sa respire pe canula,
- educa bolnavul ca se poate exprima nonverbal (caiet, creion), si ofera mijloace
de avertizare sonora (clopotel),
- supravegheaza functiile vitale (R, P, temp, TA)

63
 - schimba pansamentul la traheostoma : dezinfecteaza marginile stomei cu
betadina si apoi tegumentele din jur, aplica pansament steril (3 comprese taiate
pe mijloc), fixeaza cu romplast, pe zonele de piele iritate aplica unguent
cicatrizant si antiinflamator.

64
 INSTRUMENTAR SPECIFIC ORL

65
 Figură 1 LAMPA FRONTALA

Figură 2 OTOSCOP

66
 Figură 3 APARAT DE ASPIRATIE

Figură 4 LARINGOSCOP

67
 Figură 5 SCAUN ORL

Figură 6 AUDIOMETRU

68
 INSTRUMENTAR CHIRURGICAL GENERAL

Figură7 BISTURIU MONOBLOC Figură 8 MANER DE BISTURIU

Figură 9 DEPARTATOR FARABEUF Figură 10 SONDA CANELATA

Figură 11 FOARFECE DE TAIAT BANDAJ

69
 Figură 12 FOARFECE DREPT Figură 13 FOARFECE CURB

Figură 14 PENSA CHIRURGICALA Figură 15 PENSA ANATOMICA

Figură 16 PENSA PEAN DREPT Figură 17 PENSA PEAN CURB

70
 Figură 18 PENSA KOCHER DREPT Figură 19 PENSA KOCHER CURB

Figură 20 PORTAC MATHIEU Figură 21 PORTAC MAYO-HEGAR

71
 INSTRUMENTAR CONSULTATIE ORL

Figură 22 SPECULI AURICULARI Figură 23 SPECUL NAZAL

Figură 24 SPECUL NAZAL KILLIAN Figură 25 PENSA LUCAE (IN BAIONETA)

Figură 26 APASATOR CURB Figură 27 APASATOR DREPT

(ABESLANGUE)

72
Figură 28 OGLINDA LARINGIANA Figură 29 Oglinda laringiana (stg)
CU MANER Oglinda de rinoscopie posterioara (dr)

Figură 30 DIAPAZOANE

Figură 31 CANULA DE ASPIRATIE Figură 32 SERINGA GUYON

73
 INSTRUMENTAR CHIRURGICAL ORL

Figură 33 POLIPOTOM AURICULAR Figură 34 POLIPOTOM NAZAL

Figură 35 PENSA auriculara HARTMAN Figură 36 PENSA LUC

Figură 37 PENSA BRUNINGS Figură 38 PENSA JURASZ

(Polipoza nazala) (Biopsie laringiana)

74
 Figură 39 CHIURETA Figură 40 CHIURETA

Figură 41 AMIGDALOTOM Figură 42 CHIURETA BECKMANN

(amigdalectomie)

Figură 43 TIMPANOTOM (Timpanotomie) Figură 44 DEPARTATOR DE GURA

75
 INSTRUMENTAR ENDOSCOPIC

Figură 45 ENDOSCOP RIGID

Figură 46 ENDOSCOP FLEXIBIL

76
 Figură 47 LARINGOSCOPIE DIRECTA

Figură 48 CANULA TRAHEALA CU BALONAS

77
 Figură 44 MEROCELE

Figură 45 AERATOARE

78