CURS NR 1.

DISCIPLINA: NURSING ÎN DERMATOLOGIE

Lista competenţelor specifice unităţii de competenţa corespunzătoare modulului

1. Analizează semnele si simptomele specifice din afecţiunile dermatologice.

2. Identifică problemele de dependenţă si stabileste diagnostice de ingrijire la pacienţii cu
3. afecţiuni dermatologice.
4. Elaborează planul de ingrijire-nursing.
5. Aplică intervenţii proprii si delegate.
6. Evaluează rezultatele ingrijirilor aplicate.

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE; CULEGEREA DATELOR

Elemente de anatomie şi fiziologie:

Pielea
- este un organ care potejează organismul;
- este o barieră între organism şi mediul extern;
- la adulţi, pielea are o suprafaţă de 1,5-2 m2;
- împreuna cu hipodermul, cântărește cca. 18-20 kg
- grosimea variază între 0,5 mm (pleoape) şi 4 mm pe plante şi palme. Grosimea
hipodermului (ţesutul adipos) se modifică în functie de vârstă, sex, hrană şi condiţiile
de viaţă.
Datorită permanentei regenerări, pielea apără organismul:
- de căldură şi de frig,
- de loviturile mecanice,
- soluţiile chimice şi de factorii fizici,
- de paraziţi şi microorganisme etc.
Modul de alimentare şi condiţiile de viaţă influenţează aspectul pielii. În stare ideală,
pielea este delicată şi netedă - aşa cum se prezintă pielea copilului sănătos.
Pielea se compune din trei straturi:
 hipodermul (ţesutul subcutanat) (subcutis);
 dermul (pielea propriu-zisă) (corium);

 epidermul (epidermidis).

Epidermul
- este stratul exterior al pielii;
- este format din rânduri de celule legate între ele - keratinocite, aşezate unele peste
altele. Această organizare dă posibilitatea pielii de a-şi modifica forma şi consistenţa
cu uşurinţă în timpul mişcării.
Dermul
- se compune din ţesut fibros;
- în apropiere, în substanţa fundamentală, lângă ţesutul de graniţă se află fibrocite care
dezvoltă fibre şi celule ale sistemului de imunitate: histiocite şi limfocite;
1
 - în reţeaua de fibre elastice si colagen se găsesc vase sanguine şi limfatice şi numeroase
terminaţii nervoase;
- în această structură se regăsesc de asemenea glandele sudoripare şi sebacee.

Hipodermul
- se compune în special din celule adipoase de mărimi diferite;
- se găsesc vase sanguine, limfatice şi centri nervoşi;
- îndeplineşte funcţia de sprijin a dermului;
- protejează organismul de lovituri mecanice, este numit şi depozitul de energie;
- are o grosime variabilă: mai gros în anumite zone ale corpului, iar în alte zone este
inexistent- de exemplu pe pleoape.
Anexele pielii sunt:
- Cornoase: părul şi unghiile,
- Glandulare: glande sudoripare şi glande sebacee.

1. Culegerea datelor în dermatologie

Analiza amănunţită a proceselor cutanate patologice impune o investigaţie
minunţioasă a bolnavului:
- a manifestărilor de la nivelul tegumentului și mucoaselor;
- a stării generale;
- a sistemului nervos;
- a mediului în care trăieşte (domiciliu și loc de muncă).
Camera în care se face examinarea trebuie să aibă o temperatură optimă de 18-20 grade.
Factorii termici, frigul și căldura pot influenţa reacţiile fiziologice, de care trebuie să se ţină
seama.
Lumina la care se face examinarea trebuie să fie optimă, de preferat naturală, cea
solară, directă poate schimba aspectul leziunilor.
Când lumina naturală nu este propice, se va folosi lumina artificială. La examinarea
părului se va folosi lumina Wood, care prin fosforescența sa, ofera detalii importante în
stabilirea alterărilor suferite de perii infectaţi cu paraziţi.
Prin interogarea bolnavului (anamneză), se vor aduna o serie de date importante despre
pacient și afectiunea dermatologică care vor contribui, alături de examenul obiectiv și
explorările de laborator, la stabilirea planului terapeutic corespunzător.

a. Anamneza urmărește ca elemente principale:

 datele biografice
- vârsta:
 lupusul tuberculos apare de obicei în primii 20 de ani de viaţă,
 lupusul eritematos apare între 30 şi 40 de ani,
 ulcerul varicos este o afecţiune îndeosebi a vârstelor peste 40 de ani,
 pemfigusul vulgar apare după 50 de ani.
- sexul bolnavului
 la bărbaţi sunt mai frecvente rinofima, acneea cheloidiană, acneea;
 la femei sunt mai des întâlnite reacţiile alergice după cosmetice;
- locul de naștere și domiciliul (distribuția geografică, prin climat sau existența
surselor poluante, pot fi factori de risc pentru circumstanțele de apariție a unor
afecțiuni cutanate sistemice
- profesia și locul de muncă:
2
  la pacienţii din mediul rural se întâlnesc mai frecvent erizipelul,
ectima contagiosum, nodulii mulgătorilor,
 la mineri şi sportivi sunt mai frecvente micozele,
 la cei care lucrează în industria chimică, fabrici de ciment sunt mai
frecvente eczemele profesionale.
 istoricul afecțiunii cutanate:
- debutul bolii (acut, brusc sau insidios în afecțiuni cronice);
- circumstanțele și momentul apariției simptomelor (ziua, noaptea, după
alimentație, stres);
- localizarea și intensitatea manifestărilor cutanate;
- asocierea altor semne si simptome;
- evoluția simptomatologiei până în momentul prezentării la medic;
- eventualele tratamente făcute precum si şi efectele acestora;
- starea generală actuală.

 antecedentele personale patologice (boli anterioare sau actuale, sistemice care se pot
manifesta dermatologic)

 antecedente heredo-colaterale:
- starea de sănătate a membrilor familiei și ,,zestrea genetică,, ;
- dacă membrii familiei atât pe ramură ascendentă, cât şi descendentă au suferit
de o boală asemănătoare;

 condițiile sociale și de muncă:

- condițiile de trai și igiena locuinței;
- starea materială;
- expunerea la noxe externe ( profesia, mijloace de îngrijire,
cosmetice, îmbrăcăminte) sau la alţi factori (animale, frig, căldură),
medicamente;
- dacă mediul în care bolnavul trăieşte sau lucrează, există şi altii care suferă de
aceeaşi boala.
- agravarea sezonieră a simptomelor afecţiunilor cutanate;

 factori de risc și date epidemiologice:

- alimentația;
- alcoolismul, tabagismul, consumul de droguri;
- stress-ul;
- medicamente autoprescrise;
- viața sexuală;

Toate aceste elemente contribuie la stabilirea corectă a diagnosticului. De multe ori

este necesar să se studieze amănunţit :
 personalitatea bolnavului;
 influenţele nocive exercitate asupra sistemului nervos; eventuale emoţii intense şi
îndelungate;
 traumatisme fizice şi psihice suferite;
 somnul pacientului;
 alte boli care pot compromite starea generală prin excitaţiile exercitate asupra scoarţei
cerebrale.

3
 După ce s-au stabilit aceste informaţii, se poate trece la examenul obiectiv, examen
care interesează în primul rând pielea bolnavului pentru a preciza toate particularităţile
leziunilor elementare.

b. Examenul obiectiv
Inspecţia se face la lumină naturală, minuţios, cu examinarea întregului tegument şi a
mucoaselor, începându-se de la cap şi terminându-se la degetele picioarelor. Atenţia trebuie
atrasă de:
- pielea pǎroasǎ a capului: scuame, căderea părului, cicatrici;
- faţă: status seboreic;
- ochi: anomalii pupilare;
- mucoasa bucală, examinarea acesteia trebuie făcută în următoarea ordine: buze,
mucoasa jugală, gingia, palatul dur, palatul moale, amigdale;
- regiunea cervicală: adenopatii;
- trunchi: axile, sâni, torace şi abdomen;
- organe genitale;
- extremităţi: zonele de flexie şi extensie, spaţiile interdigitale, palme, plante, unghii.

Inspecţia vizuală permite precizarea formei, culorii leziunilor, precum şi alte

particularităţi.
Palparea oferă date asupra consistenţei şi sediului în straturile pielii, precum şi asupra
tulburărilor senzitive şi termice.
Examenul general al pielii trebuie să precizeze dacă pielea este suplă, sau rugoasă,
umedă, grasă sau uscată, dacă pielea a suferit cicatrici, pigmentări.
Distribuţia leziunilor elementare interesează, deoarece pot fi:
 generalizate (pe toata suprafata corpului),
 localizate pe anumite regiuni (de predilectie), care poate fi simetrica (psoriazis) sau
asimetrica.
După analiza minunţioasă a erupţiei cutanate, trebuie urmat examenul organelor
interne. Pielea nu trebuie considerată ca un organ izolat, ea se găseşte în interdependenţa
intimă cu organismul întreg. Orice tulburare a organelor interne exercită, prin scoarţa
cerebrală, o influenţă asupra tuturor sistemelor şi aparatelor, implicit asupra pielii.
Multe din leziuni cutanate sunt manifestări morbide produse de suferinţa organelor
interne sau a sistemului neurovegetativ:
Examenul trebuie să fie total, privind organismul ca un tot unitar, ca o unitate inseparabilă.

c. Examinări complementare
- examene sanguine de laborator (hematologie, biochimie, serologie),
- examenul citologic:
- examene micologice;
- examene bacteriologice (secretii purulente);
- histopatologic (biopsia cutanata);
- reactivitatea cutanată (intradermoreactiile), au de asemenea o importanţă deosebită
în diagnosticul dermatozelor.
Stabilirea diagnosticului va rezulta din analiza şi sinteza tuturor datelor referitoare la
afecţiunea respectivă şi este bine să se evite fixarea diagnosticului dintr-o singura privire,
metodă care poate duce la erori.

4
 Circumstanţe de apariţie a afecţiunilor dermatologic

- infecţii virale (ex herpes) cu transmitere prin contact direct cu leziunea sau cu secreţii
infectate;
- infecţii bacteriene cutanate (ex piodermita, impetigo, erizipel) produse frecvent de
stafilococ şi streptococ;
- infecţii fungice (dermatofiţii, sau dermatomicoze) favorizate de mediul aerob, umed, şi
temperaturi de 20-30 grade;
- prezenţa paraziţilor (scabia, pediculoza);
- pot determina urticaria:
 tratamente medicamentoase (antibiotice)
 consumul de alimente (ouă, lapte, căpşuni)
 alergeni inhalaţi (polen, praf ) sau în contact (plante, medicamente, păr de
animale, cosmetice (dermatita de contact);
- expunerea la factori care induc sau întreţin unele leziuni (expunerea la soare, frig,
vânt, în cazul unui bolnav cu lupus eritematos);
- infecţii TBC;
- alţi factori (ex alcoolul, fumatul, care pot agrava psoriazisul).

Manifestări de dependenţă
 Leziunile elementare
- distribuţia anatomică a erupţiei;
- forma, consistenţa, conţinutul;
 Durerea:
- intensitatea (variabilă);
- localizarea (frecvent în aria afectată);
 Pruritul:
- localizat sau generalizat;
- exacerbat nocturn (scabie);
 Leziuni de grataj (scabie, pediculoză);
 Febra;
 Frison (debutul erizipelului);
 Leziuni ale unghiei;
 Paraziţi adulţi sau ouă (pediculoză);
 Alte manifestări:
- Greaţă;
- Vărsături;
- Cefalee;
- Edeme.

2. Analiza şi interpretarea datelor

Asistentul medical analizează problema de sănătate, caracteristicile (cauze, surse de
dificultate) şi selectează diagnosticul de îngrijire.

Probleme:
- Alterarea integrităţii pielii;
- Risc crescut de suprainfectare a pielii;

5
- Alterarea confortului cauzat de durere/prurit;
- Risc crescut de alterare a imaginii de sine şi a imaginii corporale;

3. Planificarea îngrijirilor:
Cuprinde obiectivele de îngrijire.
Obiective:
- Ameliorarea durerii/pruritului;
- Prevenirea extinderii leziunilor;
- Prevenirea complicaţiilor,
- Redobândirea unei imagini de sine pozitivă;
- Reintegrarea socio-profesională.
4. Realizarea intervenţiilor (aplicarea îngrijirilor):
Intervenţii:
 delegate:
- recoltarea de analize prescrise de medic, în funcţie de afecţiunea cutanată: ex. VSH,
număr leucocite şi ASLO în erizipel;
- recoltarea de produse patologice pentru ex. micologic (tratarea cu KOH 20% şi
examinarea produselor patologice la microscop);
- biopsia excizională sau incizională se efectuează în cazul tumorilor cutanate sau
dermatozelor inflamatorii neprecizate;
- testări alergologice.
- aplicarea tratamentul prescris de medic, sistemic și local.
 aplicarea de pudre (rol absorbant);
 mixturi cu acţiune antiinflamatorie;
 creme cu acţiune emolientă;
 băi pentru îndepărtarea crustelor, scuamelor şi pentru hidratare cutanată;
 Autonome:
- Asigurarea igienei tegumentelor;
- Igiena unghiilor, tăierea scurt, eventual manuşi sterile;
- Bazinete si urinare sterile în cazul leziunilor din zonele genitală, perianală şi fesiera;
- Schimbarea lenjeriei de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie;
- Monitorizarea funcţiilor vitale;
- Efectuarea de educaţie pentru sănătate;
- Respectarea dietei cu hidratare corespunzătoare;
- Prevenirea suprainfecţiilor leziunilor;

EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE CUPRINDE

 Identificarea şi eliminarea factorilor favorizanţi
- leziuni contagioase;
- agenţi iritanţi;
- microorganisme;
- traumatisme;
- expunerea prelungită la soare;
- înţepăturile de insecte;
- alimentaţie echilibrată, evitând alimentele alergice;

6
 Măsuri de igienă:
- tegumentelor şi mucoaselor;
- a anexelor pielii;
- lenjeriei de corp;
- a locuinţei

 Măsuri de prevenire a transmiterii infecţiei:

- prezentarea la medic imediat ce se observă o leziune;
- evitarea autotratării;
- prevenirea leziunilor de grataj prin tăierea scurtă a unghiilor;