PROF MARIANA ROTARU

DISCIPLINA: DERMATOLOGIE ȘI NURSING SPECIFIC

Elemente de anatomie şi fiziologie:

Pielea
 este un organ care protejează organismul;
 este o barieră între organism şi mediul extern;
 la adulţi, pielea are o suprafaţă de 1,5-2 m2;
 împreună cu hipodermul, cântărește cca. 18-20 kg
 grosimea variază între 0,5 mm (pleoape) şi 4 mm pe plante şi palme. Grosimea
hipodermului (ţesutul adipos) se modifică în funcție de vârstă, sex, hrană şi condiţiile
de viaţă.
Datorită permanentei regenerări, pielea apără organismul:
 de căldură şi de frig,
 de loviturile mecanice,
 soluţiile chimice şi de factorii fizici,
 de paraziţi şi microorganisme etc.
Modul de alimentare şi condiţiile de viaţă influenţează aspectul pielii. În stare ideală, pielea
este delicată şi netedă - aşa cum se prezintă pielea copilului sănătos.
Pielea se compune din trei straturi:

 hipodermul (ţesutul subcutanat) (subcutis);

 dermul (pielea propriu-zisă) (corium);
 epidermul (epidermidis).

Epidermul

 este stratul exterior al pielii;

 este format din rânduri de celule legate între ele - keratinocite, aşezate unele peste
altele. Această organizare dă posibilitatea pielii de a-şi modifica forma şi consistenţa
cu uşurinţă în timpul mişcării.
Dermul
 se compune din ţesut fibros;
 în apropiere, în substanţa fundamentală, lângă ţesutul de graniţă se află fibrocite care
dezvoltă fibre şi celule ale sistemului de imunitate: histiocite şi limfocite;
 în reţeaua de fibre elastice si colagen se găsesc vase sanguine şi limfatice şi numeroase
terminaţii nervoase;
 în această structură se regăsesc de asemenea glandele sudoripare şi sebacee.
Hipodermul
 se compune în special din celule adipoase de mărimi diferite;
 se găsesc vase sanguine, limfatice şi centri nervoşi;
 îndeplineşte funcţia de sprijin a dermului;
  protejează organismul de lovituri mecanice, este numit şi depozitul de energie;
 are o grosime variabilă: mai gros în anumite zone ale corpului, iar în alte zone este
inexistent- de exemplu pe pleoape.
Anexele pielii sunt:
 Cornoase: părul şi unghiile,
 Glandulare: glande sudoripare şi glande sebacee.

CULEGEREA DATELOR ÎN DERMATOLOGIE

Analiza amănunţită a proceselor cutanate patologice impune o investigaţie minuţioasă
a bolnavului:
 a manifestărilor de la nivelul tegumentului și mucoaselor;
 a stării generale;
 a sistemului nervos;
 a mediului în care trăieşte (domiciliu și loc de muncă).
Camera în care se face examinarea trebuie să aibă o temperatură optimă de 18-20 grade.
Factorii termici, frigul și căldura pot influenţa reacţiile fiziologice, de care trebuie să se ţină
seama.
Lumina la care se face examinarea trebuie să fie optimă, de preferat naturală, cea
solară, directă poate schimba aspectul leziunilor.
Când lumina naturală nu este propice, se va folosi lumina artificială. La examinarea
părului se va folosi lumina Wood, care prin fosforescența sa, oferă detalii importante în
stabilirea alterărilor suferite de perii infectaţi cu paraziţi.
Prin interogarea bolnavului (anamneză), se vor aduna o serie de date importante despre
pacient și afecțiunea dermatologică care vor contribui, alături de examenul obiectiv și
explorările de laborator, la stabilirea planului terapeutic corespunzător.

Anamneza urmărește ca elemente principale:

Datele biografice
 vârsta:
 lupusul tuberculos apare de obicei în primii 20 de ani de viaţă,
 lupusul eritematos apare între 30 şi 40 de ani,
 ulcerul varicos este o afecţiune îndeosebi a vârstelor peste 40 de ani,
 pemfigusul vulgar apare după 50 de ani.
 sexul bolnavului
 la bărbaţi sunt mai frecvente rinofima, acneea cheloidiană, acneea;
 la femei sunt mai des întâlnite reacţiile alergice după cosmetice;
 locul de naștere și domiciliul (distribuția geografică, prin climat sau existența surselor
poluante, pot fi factori de risc pentru circumstanțele de apariție a unor afecțiuni cutanate
sistemice
 profesia și locul de muncă:
 la pacienţii din mediul rural se întâlnesc mai frecvent erizipelul, ectima
contagiosum, nodulii mulgătorilor,
 la mineri şi sportivi sunt mai frecvente micozele,
  la cei care lucrează în industria chimică, fabrici de ciment sunt mai frecvente
eczemele profesionale.
 istoricul afecțiunii cutanate:
 debutul bolii (acut, brusc sau insidios în afecțiuni cronice);
 circumstanțele și momentul apariției simptomelor (ziua, noaptea, după alimentație,
stres);
 localizarea și intensitatea manifestărilor cutanate;
 asocierea altor semne si simptome;
 evoluția simptomatologiei până în momentul prezentării la medic;
 eventualele tratamente făcute precum si şi efectele acestora;
 starea generală actuală.
 antecedentele personale patologice (boli anterioare sau actuale, sistemice care se pot
manifesta dermatologic)
 antecedente heredo-colaterale:
 starea de sănătate a membrilor familiei și ,,zestrea genetică ;
 dacă membrii familiei atât pe ramură ascendentă, cât şi descendentă au suferit de o
boală asemănătoare;
 condițiile sociale și de muncă:
 condițiile de trai și igiena locuinței;
 starea materială;
 expunerea la noxe externe ( profesia, mijloace de îngrijire, cosmetice,
îmbrăcăminte) sau la alţi factori (animale, frig, căldură), medicamente;
 dacă mediul în care bolnavul trăieşte sau lucrează, există şi alții care suferă de
aceeaşi boala.
 agravarea sezonieră a simptomelor afecţiunilor cutanate;
 factori de risc și date epidemiologice:
 alimentația;
 alcoolismul, tabagismul, consumul de droguri;
 stress-ul;
 medicamente autoprescrise;
 viața sexuală;

Toate aceste elemente contribuie la stabilirea corectă a diagnosticului. De multe ori este
necesar să se studieze amănunţit:
 personalitatea bolnavului;
 influenţele nocive exercitate asupra sistemului nervos; eventuale emoţii intense şi
îndelungate;
 traumatisme fizice şi psihice suferite;
 somnul pacientului;
 alte boli care pot compromite starea generală prin excitaţiile exercitate asupra scoarţei
cerebrale.
 După ce s-au stabilit aceste informaţii, se poate trece la examenul obiectiv, examen
care interesează în primul rând pielea bolnavului pentru a preciza toate particularităţile
leziunilor elementare.
Examenul obiectiv
Inspecţia se face la lumină naturală, minuţios, cu examinarea întregului tegument şi
a mucoaselor, începându-se de la cap şi terminându-se la degetele picioarelor. Atenţia trebuie
atrasă de:
 pielea pǎroasǎ a capului: scuame, căderea părului, cicatrici;
 faţă: status seboreic;
 ochi: anomalii pupilare;
 mucoasa bucală, examinarea acesteia trebuie făcută în următoarea ordine:
buze, mucoasa jugală, gingia, palatul dur, palatul moale, amigdale;
 regiunea cervicală: adenopatii;
 trunchi: axile, sâni, torace şi abdomen;
 organe genitale;
 extremităţi: zonele de flexie şi extensie, spaţiile interdigitale, palme, plante, unghii.

Inspecţia vizuală permite precizarea formei, culorii leziunilor, precum şi alte

particularităţi.

Palparea oferă date asupra consistenţei şi sediului în straturile pielii, precum şi asupra
tulburărilor senzitive şi termice.
Examenul general al pielii trebuie să precizeze dacă pielea este suplă, sau rugoasă,
umedă, grasă sau uscată, dacă pielea a suferit cicatrici, pigmentări.
Distribuţia leziunilor elementare interesează, deoarece pot fi:
Generalizate (pe toata suprafața corpului),
Localizate pe anumite regiuni (de predilecție), care poate fi simetrica (psoriazis) sau
asimetrica.
După analiza minuţioasă a erupţiei cutanate, trebuie urmat examenul organelor interne.
Pielea nu trebuie considerată ca un organ izolat, ea se găseşte în interdependenţa intimă cu
organismul întreg. Orice tulburare a organelor interne exercită, prin scoarţa cerebrală, o
influenţă asupra tuturor sistemelor şi aparatelor, implicit asupra pielii.
Multe din leziuni cutanate sunt manifestări morbide produse de suferinţa organelor interne
sau a sistemului neurovegetativ:
Examenul trebuie să fie total, privind organismul ca un tot unitar, ca o unitate inseparabilă.

Examinări complementare
 examene sanguine de laborator (hematologie, biochimie, serologie),
 examenul citologic:
 examene micologice;
 examene bacteriologice (secreții purulente);
 histopatologic (biopsia cutanată);
  reactivitatea cutanată (intradermoreacțiile), au de asemenea o importanţă deosebită
în diagnosticul dermatozelor.
Stabilirea diagnosticului va rezulta din analiza şi sinteza tuturor datelor referitoare la
afecţiunea respectivă şi este bine să se evite fixarea diagnosticului dintr-o singura privire,
metodă care poate duce la erori.

CIRCUMSTANŢE DE APARIŢIE A AFECŢIUNILOR DERMATOLOGICE

 infecţii virale (ex herpes) cu transmitere prin contact direct cu leziunea sau cu secreţii
infectate;
 infecţii bacteriene cutanate (ex piodermita, impetigo, erizipel) produse frecvent de
stafilococ şi streptococ;
 infecţii fungice (dermatofiţii, sau dermatomicoze) favorizate de mediul aerob, umed, şi
temperaturi de 20-30 grade;
 prezenţa paraziţilor (scabia, pediculoza);
Pot determina urticaria:
 tratamente medicamentoase (antibiotice)
 consumul de alimente (ouă, lapte, căpşuni)
 alergeni inhalaţi (polen, praf ) sau în contact (plante, medicamente, păr de animale,
cosmetice (dermatita de contact);
 expunerea la factori care induc sau întreţin unele leziuni (expunerea la soare, frig, vânt,
în cazul unui bolnav cu lupus eritematos);
 infecţii TBC;
 alţi factori (ex alcoolul, fumatul, care pot agrava psoriazisul).

Manifestări de dependenţă
Leziunile elementare
 distribuţia anatomică a erupţiei;
 forma, consistenţa, conţinutul;
Durerea:
 intensitatea (variabilă);
 localizarea (frecvent în aria afectată);
Pruritul:
 localizat sau generalizat;
 exacerbat nocturn (scabie);
Leziuni de grataj (scabie, pediculoză);
Febra;
Frison (debutul erizipelului);
Leziuni ale unghiei;
Paraziţi adulţi sau ouă (pediculoză);
Alte manifestări:
 Greaţă;
 Vărsături;
  Cefalee;
 Edeme.

ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

Asistentul medical analizează problema de sănătate, caracteristicile (cauze, surse de
dificultate) şi selectează diagnosticul de îngrijire.

PROBLEME:
 Alterarea integrităţii pielii;
 Risc crescut de suprainfectare a pielii;
 Alterarea confortului cauzat de durere/prurit;
 Risc crescut de alterare a imaginii de sine şi a imaginii corporale;
Planificarea îngrijirilor:
Cuprinde obiectivele de îngrijire.
OBIECTIVE:
 Ameliorarea durerii/pruritului și a inconfortului;
 Prevenirea extinderii leziunilor;
 Prevenirea complicaţiilor,
 Redobândirea unei imagini de sine pozitivă;
 Reintegrarea socio-profesională.
Realizarea intervenţiilor (aplicarea îngrijirilor):
INTERVENŢII:
Delegate:
 recoltarea de analize prescrise de medic, în funcţie de afecţiunea cutanată: ex. VSH,
număr leucocite şi ASLO în erizipel;
 recoltarea de produse patologice pentru ex. micologic (tratarea cu KOH 20% şi
examinarea produselor patologice la microscop);
 biopsia excizională sau incizională se efectuează în cazul tumorilor cutanate sau
dermatozelor inflamatorii neprecizate;
 testări alergologice.
 aplicarea tratamentul prescris de medic, sistemic și local.
 aplicarea de pudre (rol absorbant);
 mixturi cu acţiune antiinflamatorie;
 creme cu acţiune emolientă;
 băi pentru îndepărtarea crustelor, scuamelor şi pentru hidratare cutanată;
Autonome:
 Asigurarea igienei tegumentelor;
 Igiena unghiilor, tăierea scurt, eventual mănuşi sterile;
 Bazinete si urinare sterile în cazul leziunilor din zonele genitală, perianală şi fesiera;
 Schimbarea lenjeriei de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie;
 Monitorizarea funcţiilor vitale;
 Efectuarea de educaţie pentru sănătate;
 Respectarea dietei cu hidratare corespunzătoare;
  Prevenirea suprainfecţiilor leziunilor;

EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE CUPRINDE

Identificarea şi eliminarea factorilor favorizanţi
 leziuni contagioase;
 agenţi iritanţi;
 microorganisme;
 traumatisme;
 expunerea prelungită la soare;
 înţepăturile de insecte;
 alimentaţie echilibrată, evitând alimentele alergice;
Măsuri de igienă:
 tegumentelor şi mucoaselor;
 a anexelor pielii;
 lenjeriei de corp;
 a locuinţei
Măsuri de prevenire a transmiterii infecţiei:
 prezentarea la medic imediat ce se observă o leziune;
 evitarea autotratării;
 prevenirea leziunilor de grataj prin tăierea scurtă a unghiilor;

TIPURI DE LEZIUNI CUTANATE

Leziuni primare:
Macule- pete colorate, de dimensiune, culoare și forme variate, nu sunt proeminente
Papule- leziuni cutanate palpabile, caracterizate printr-o masă solidă în relief
Nodul- o mică proeminență, mai profundă ca papula
Veziculă- o ridicătură a epidermului, conținând un lichid seros transparent
Bule- vezicule de dimensiuni mari
Pustule- ridicături circumscrise ale epidermului conținând un lichid purulent
Leziuni secundare:
Scuame- lamele epidermice care se detașează de la suprafața pielii
Cruste- strat format din ser, sânge sau puroi
Escoriații
Fisuri
Ulcere
Cicatrice- lichenificație, atrofie

PROBLEME/ MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ (LEZIUNI ELEMENTARE

CUTANATE)

1. Leziuni elementare prin modificări de coloraţie

 macula sau pata, (fig. 1) este o leziune produsă de modificări ale coloraţiei pielii prin
perturbări ale vascularizaţiei (macula eritematoasă), sau prin modificări ale
pigmentaţiei pielii (macula pigmentară). Maculele pot fi izolate sau diseminate pe o
suprafaţă mare (membre, trunchi, abdomen);

Fig. 1. Macula (pata)

 telangiectazia (vinişoare) (fig.2), dilataţii venoase la nivelul pomeţilor întâlnite la

tipurile de ten cuperozic şi în acneea rozacee; la nivelul membrelor inferioare se numesc
venectazii. Fig.2 telangectazii Fig.3 Venectazii

 echimozele, de culoare violacee care îşi modifică culoarea de la violaceu la verde -

gălbui;
 leziuni de purpură (fig.4.), ce se produc prin mici extravazări eritrocitare, apar
subcutanat şi se observă ca puncte mici roşii care nu dispar la digitopresiune; pot apărea
în tulburări de circulaţie, purpure, vasculite, HTA;
 Fig.4. Leziuni de purpura

 petele pigmentare, care pot fi:

 hipercrome, prin exces de pigment, cum sunt:
- pistruii sau efelidele, lentigo solar sau petele solare;
- nevii pigmentari sau aluniţele;
- petele pigmentare postlezionale sau reziduale, secundare leziunilor de
lichen plan, psoriazis, eczemă, postarsură sau alte dermatoze; nu sunt
definitive, dispar după un timp variabil;
- pigmentaţie difuză sau generalizată ca în boala Addison, prin insuficienţă
a glandei corticosuprarenale.
 acrome, lipsite de pigment, cum sunt în:
- vitiligo;
- albinism;
- pete acrome sau hipocrome postinflamatorii sau postlezionale.
Vitiligo (fig. 5) este o o boală dobândită cu mecanism probabil autoimun caracterizată
prin apariţia unor pete lipsite complet de pigment (acrome), prin fuga pigmentului din anumite
zone, localizate în special la nivelul articulaţiilor, feţei, zonei genitale.

Fig.5. Vitiligo
 Albinismul (fig.6) este o boală congenitală care se produce datorită unui deficit
enzimatic al enzimei tirozinaza ce intervine în sinteza pigmentului melanic sau a melaninei.
Macule acrome pot apărea în pitiriazisul verzicolor (micoză superficială), psoriazis, eczemă.

Fig.6. Albinism

2. Leziuni elementare de tip solid apar printr-un infiltrat sau exces tegumentar şi pot fi
leziuni:
- papuloase;
- nodulare;
- tumorale sau vegetante.
Papula (fig.7.) este o leziune cutanată solidă, apărută de obicei ca tip de leziune
primară, cu diametru de câţiva mm (între 1 şi 5 mm). Pot fi leziuni micropapuloase, de 1-2
mm sau altele mari, cu suprafaţă verucoasă, în special cele cu localizare la nivelul gambelor
(datorită ortostatismului prelungit).

Fig.7. Papula

Exemple:
- papula din lichenul plan;
- verucile vulgare de la nivelul mâinilor şi plantelor;
- veruci plane;
- eczema papuloasă;
- papula din acnee;
 - papula din sifilis;
- papula din tuberculoză;
- papula din tulburările de metabolism al lipidelor (xantoame, xantelasmă);
- papula din moluscum contagiosum- boală virală produsă de un poxvirus;

Nodulul are un diametru între 0,5-2 cm. Când este mai mare se numeşte nodozitate
şi poate avea aspect tumoral sau de nodul inflamator (exemplu – în eritemul nodos).
Tumora reprezintă o creştere în exces de ţesut şi poate fi benignă sau malignă. Tumora
benignă este bine delimitată, păstrează aspectul ţesutului din care provine şi are o evoluţie lentă,
spre deosebire de cea malignă care are o evoluţie rapidă şi nu mai păstrează structura ţesutului
din care se dezvoltă.
Vegetaţia (fig.8.) reprezintă o creştere de ţesut papilomatos cu aspect de “creastă de
cocoş”; când se dezvoltă foarte mult, pot lua o formă conopidiformă.

Fig. 8. Vegetații veneriene

 Vegetaţia poate apărea în condilomatoza genitală (vegetaţiile veneriene sau
condiloamele acuminate), boală cu transmitere sexuală, sau pot apărea mase vegetante în
evoluţia unor cancere cutanate.

3. Leziuni elementare cu conţinut lichid

 vezicula este o leziune un conţinut clar, cu diamentru sub 0,5 cm; apare în eczeme,
dermatite de contact, herpes şi zona zoster;
 bula are un diametru peste 0,5 cm şi conţinut seros sau sero-citrin; poate să apară în
boli severe buloase autoimune sau prin factori fizici (frig, soare), arsuri chimice, boli
infecţioase (impetigo bulos);
 pustula (fig.9) este o leziune lichidiană cu conţinut purulent ce poate apărea primar (în
foliculitele) sau secundar în suprainfecţii; pustulele foliculare pe firul de păr au
etiologie microbiană, bacteriană, micotică; pot să apară pustule sterile în psoriazisul
pustulos.

Fig.9. Pustula

4. Leziuni prin pierdere de substanţă

 ulceraţia (fig 10) depăşeşte membrana bazală cu extindere în derm, mai mult sau mai
puţin profund şi lasă cicatrici la vindecare; uneori poate fi o distrugere masivă de ţesut
cutanat şi subcutanat cu denudarea planurilor profunde, dezvelind aponevroze,
tendoane sau chiar osul;

Fig.10 Ulcerația
 eroziunea este o pierdere de substanţă superficială ce nu depăşeşte membrana bazală
şi se vindecă fără cicatrice;

Fig. 11 Ulcerații

 fisura este o pierdere liniară de substanţă ce poate să apară pe fundul pliurilor şi în jurul
orificiilor ( bucal, anal şi vaginal);
 excoriaţiile sunt leziuni postgrataj şi apar în afecţiunile dermatologice acompaniate de
prurit.

5. Deşeuri cutanate
 scuama (fig 12), este o leziune care se produce prin aglutinarea celulelor cornoase din
stratul superficial, ca în psoriazis, lichen etc;

Fig.12. Leziune cutanată cu scuame

 crustele se formează prin uscarea secreţiilor de pe suprafaţa pielii şi pot fi purulente

(gălbui), cruste brune-negre după sângerare (crustă hematică);
 escara reprezintă o distrugere de ţesut prin oprirea circulaţiei în aria respectivă (pacienţi
imobilizaţi în pat).

6. Sechele cutanate
 cicatricele pot fi hipertrofice (cheloidiene), atrofice (plisabile), hiperpigmentare;
 atrofia este o leziune cutanată secundară sau primară ce poate apărea în anumite boli
(lichen sclero-atrofic, lupus, sclerodermie).

7. Alte leziuni
 poichilodermia reprezintă o combinaţie de atrofie, hiper- sau hipopigmentaţie şi
telangectazii ;

Fig.13 Poichilodermia

 comedoanele (fig.15) pot fi închise sau deschise şi sunt mici chisturi ce se formează
la orificiul de deschidere a foliculului pilos. Comedoanele deschise au vârful de culoare
neagră, culoare care se produce prin oxidarea keratinei (punctele negre);

Fig. 15 Comedoame

 vergeturile (fig.16) se produc prin ruperea fibrelor elastice din derm şi se prezintă ca
nişte cicatrici liniare; pot apărea în sarcină, creşteri rapide în greutate şi/sau înălţime,
tratamente cortizonice, boala Cushing.
 Fig.16. Vergeturi

8. Leziuni mixte
 eritemato-scuamoase: psoriazis, eczemă cronică, micoze, lupus eritematos cronic
discoid;
 papulo-veziculoase: eczemă acută, dermatită de contact;

PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA INVESTIGAŢII SPECIFICE ÎN

DERMATOLOGIE

Una din sarcinile importante ale asistentei medicale este colaborarea la examinarea clinică a
bolnavului. Ajutând medicul şi bolnavul, asistenta crează un climat favorabil pentru relaţia medic–
pacient–asistentă.
Pentru aceasta, asistenta trebuie să ţină cont de următoarele sarcini:
 să pregătească documentele medicale (fişă de consultaţii, foaia de observaţie clinică, rezultatele
examinării);
 să pregătească materialele şi instrumentarul necesare examinării şi recoltării de produse
biologice;
 să asigure condiţii optime de desfăşurare a examinării;
 iluminaţia necesară examinării unor cavităţi naturale a organismului;
 liniştea;
 să pregătească fizic şi psihic pacientul;
 să ferească pacientul de traumatisme, curenţi de aer;
 să pregătească produsele biologice, pentru a le arăta medicului la vizită.
Asistenta trece în foaia de observaţie a pacientului toate rezultatele examinărilor de laborator,
efectuate produselor biologice. Completează simtomatologia bolilor cu elemente obiective, exprimând
modificările apărute în morfologia, fiziologia şi biochimia organismului.
Aceste elemente ajută la confirmarea sau infirmarea diagnosticul clinic, reflectând evoluţia
bolii şi eficacitatea tratamentului, confirmarea vindecării sau semnalarea apariţiei unor complicaţii.
Utilitatea şi obiectivitatea examinărilor de laborator depinde de corectitudinea modului de recoltare al
produselor biologice.

RECOLTĂRI DE PE SUPRAFAŢA ŞI GROSIMEA TEGUMENTELOR ŞI FANERELOR

Scop: diagnostic, de identificare a agentului cauzal.
Pregătirea materilelor necesare
 se pregătesc foile de observatie;
 se pregătesc instrumentele şi materialele necesare pe o tava medicală/cărucior, utilizate în acest
scop, se acopera cu un câmp steril;
Materiale necesare:
 ansa de platină, pipeta Pasteur;
 seringi si ace sterile;
 eprubete cu porttampoane sterile pentru examinări bacteriologice/ cutii Petri cu medii de
cultură;
 lame şi lamele de sticlă;
 pensă epilatoare;
 marker /Creion dermatograf;
 casoleta cu material moale steril (comprese de tifon, vata, fesi)
 benzi adezive;
 mănusi sterile;
 alcool iodat 1%0, betadina, alcool 700;
 hidroxid de potasiu (KOH) 40%
 ser fiziologic;
 trusă de mică chirurgie;
 trusă prim ajutor;

Pregatirea fizică şi psihică a bolnavului:

 Se anunţă bonavul şi se lămureşte asupra caracterului inofensiv al recoltării, se obţine
consimţământul;
Tehnica:
 spălarea pe mâini cu apă si săpun;
 îmbracarea mănuşilor sterile;
 efectuarea tehnicii propriu-zise ;
Recoltările se fac:
 de pe suprafaţa tegumentelor,
 din plăgi supurate;
 ulceraţii;
 conjuctiva oculară;
 din leziunile cavităţii bucale;
 din leziuni ale conductului auditiv extern;
 organe genitale;
 cu instrumentar, dispozitive sterile (ansa de platină, pipeta Pasteur etc), în condiţii perfect
sterile;
Recoltarea materialului ce urmează a fi examinat se va face:
 cu instrumentar special;
 în cantitate suficientă;
 din leziunile recente;
 înainte de aplicarea tratamentului.
 lamele se eticheteaza cu creion dermatograf sau marker;
 însămânţările pe medii de cultură se vor face la patul bolnavului;
Completarea buletinelor de cerere a analizelor de laborator
 numele şi prenumele bolnavului, CNP;
 salonul şi patul;
 diagnosticul clinic;
 natura produsului;
 analiza cerută;
 data recoltării;
 numele celui care a facut recoltarea;
 daca se trimite ptr. prelucrare la alta institutie, se va trece şi unitatea care trimite.
Ingrijirea bolnavului dupa tehnică:
 bolnavul este ajutat să se instaleze intr-o pozitie cât mai confortabilă în pat.
Reorganizarea locului de munca:
 se colectează materialul infectat (ace, seringi, tampoane) în recipiente; speciale care se
incinerează;
 se aeriseste încăperea;
 se decontamineaza, se dezinfecteaza si se pregatesc ptr sterilizare instrumentele folosite.

EXAMENE SPECIFICE IN DERMATOLOGIE

I. Examenul micologic (recoltarea produselor)
Definiţie şi scop
 constă în depistarea infecţiilor fungice de la nivelul tegumentului în scop diagnostic
 diagnostic diferenţial ( psoriazis)
Metode de investigaţie
 examenul direct: materialul biologic recoltat este vizualizat direct la microscop unde se
evidenţiază prezenţa filamentelor miceliene.
 examenul cu lampa Wood
Examenul direct, la microscop
Materiale necesare pentru prelevarea materialului patogen:
 microscop;
  lame, lamele;
 chiuretă, lanţetă;
 pense, foarfece pentru recoltarea firelor de păr;
 substanţe de disociere: hidroxid de K 40%;
 cutii Petri
Pregătirea pacientului
 psihică: informare, consimţământ
 fizică: nu se aplică tratament local cu cel putin 24 de ore înainte
Tehnica
 recoltarea se face la cabinetul de dermatologie sau direct la laborator;
 recoltarea scuamelor de la nivelul pielii glabre, se face prin raclarea metodică, cu marginea unei
lame de sticlă sau cu o chiuretă. Pentru onicomicoze, prelevarea materialului se face cu o lanţetă
(bisturiu cu lamă fină, triunghiulară, cu două tăişuri - servește la scarificarea tegumentelor) din
partea distală din depozitul subunghial sfărâmicios;

 pentru examenul micologic al firului de păr se recoltează cu o pensă perii din pielea capului,
barbă, mustaţă, sprâncene, din locuri diferite. Se vor prefera perii decoloraţi şi rupţi de la
margine sau perii punctaţi (cu puncte negre) de pe suprafaţa unor tumorete.
Materialul recoltat:
- se depune în cutii Petri şi se trimite la laboratorul de micologie, bacteriologie;
- la laborator, produsul recoltat:
 se depune pe o lamă bine şlefuită şi degresată;
 se adaugă 3-4 picături de soluţie de disociere;
 se acoperă cu o lamelă;
 se examinează la microscop după 30 de minute.
La examenul microscopic al scuamelor prelevate din placardele de dermatofiţi, ca şi cele de la
unghii, paraziţii fungici se prezintă sub forma unor filamente miceliene caracteristice.
Parazitarea firului de păr poate fi:
- de tip endotrix (în interiorul firului);
- de tip ectotrix (în exteriorul firului).
La examenul microscopic se poate afirma existenţa unui dermatofit, fără a se putea preciza
specia, pentru aceasta este nevoie de însămânţare pe mediul de cultură Sabourand.
Culturile
Însămânţarea materialului patologic se face pe mediul Sabourand pus în tuburi înclinate sau
flacoane Erlenmayer. Culturile se dezvoltă la temperatura camerei atingând un diametru de 1-2 cm după
3-10 (14) zile. Aspectul coloniilor de pe mediul de cultură indică specia de ciupercă.

Antibiograma fungică este folosită pentru determinarea sensibilităţii unei specii de agent micotic la
un antimicotic.

1. Examenul cu lampa Wood (fluoroscopia)

Fluoroscopia este efectuată cu ajutorul lămpii Wood, pe baza proprietăţii unora dintre
materialele patologice de a prezenta o fluorescenţă la razele U.V. trecute prin filtre speciale. Lampa
Wood este o lampă de cuarţ cu filtru de cobalt ce emite raze ultraviolet, fluorescenţa fiind evidenţiată
în camera obscură.

Se pot observa:
- peri fluorescenţi de un verde viu în microsporia pielii capului, peri verzui mai palizi în favusul
pielii capului;
- scuame portocalii fluorescente în Pytyriasis versicolor sau, de culoare roşu-coral în eritrasma.
De menţionat că perii trataţi recent cu substante anti-fungice nu sunt fluorescenţi la lampa Wood.
De asemenea examenul cu lampa Wood este recomandat să fie completat cu examenul microscopic.
Metoda examinării la lampa Wood este foarte utilă în controlul epidemiologic al unor colectivităţi,
permiţând depistarea unor focare de microorganisme la copii, a unor cazuri la persoane care lucrează la
temperaturi ridicate sau umede etc.

Tricograma este o metodă de examinare a firelor de păr la microscopul optic pentru a obţine
informaţii asupra dinamicii ciclului folicular.
Firele de păr se recoltează la 4-7 zile de la ultima spălare, fără să fie tratat cu fixativ sau alte
substanţe destinate coafării. Se recoltează cam 50 de fire de păr care se depun între lamă şi lamelă, după
ce se acoperă cu ser fiziologic. Se examinează la microscopul optic.