ŞCOALA POSTLICEALĂ APRENDIS

DISCIPLINA: NURSING ÎN DERMATOLOGIE

Îngrijirea pacientului cu afecţiuni

dermatologice
Noţiuni introductive

CURS NR.1
 Elemente de anatomie şi fiziologie:

Pielea este un organ care potejează

organismul: este o barieră între organism şi
mediu extern. La adulţi, pielea are o
suprafaţă de 1,5-2 m2 , iar masa se ridică,
luând în considerare şi hipoderma, la 18-20
kg.
Grosimea pielii este de 0,5-4 mm, fiind mai
groasă în palmă şi pe tălpi (80µm) şi mai
subţire pe abdomen (6-36µm). Grosimea
hipodermei (ţesutul adipos) se modifică cu
odată cu vârsta, în funcţie de sex, hrană şi
condiţiile de viaţă.
 Datorită permanentei regenerări, pielea
apără organismul:
 de căldură şi de frig,
de loviturile mecanice,
 soluţiile chimice şi de factorii fizici,
de paraziţi şi microorganisme etc.
Modul de alimentare şi condiţiile de viaţă
influenţează aspectul pielii.
În stare ideală, pielea este delicată şi netedă
- aşa cum se prezintă pielea copilului
sănătos.
 Elemente de anatomie şi fiziologie:

Pielea se compune din trei straturi:

hipodermul (ţesutul subcutanat)
(subcutis);
dermul (pielea propriu-zisă)
(corium);
epiderma (epidermidis)
 Epiderma
Este stratul exterior al pielii. Este
format din rânduri de celule legate
între ele - keratinocite, aşezate unele
peste altele.
Această organizare dă posibilitatea
pielii de a-şi modifica forma cu
uşurinţă în timpul mişcării.
Celulele epidermei se unesc cu cele
ale dermei printr-o membrană bazală.
 Dermul se compune din ţesut fibros.
În substanţa fundamentală, lângă ţesutul de
graniţă se află fibrocite (care dezvoltă
fibre), celule adipoase şi ale sistemului de
imunitate: histiocite, limfocite.
În reţeaua de fibre elastice şi colagene se
găsesc vase sanguine, limfatice şi
numeroase terminaţii nervoase.
În această structură se găsesc , de
asemenea, glande sudoripare şi sebacee.
 Hipodermul:
Se compune în special din celule adipoase de
mărimi diferite, vase sanguine, limfatice şi centri
nervoşi.
Îndeplineşte funcţia de sprijin a dermului,
protejează organismul de lovituri mecanice.
Este numit şi depozitul de energie.
Are o grosime variabilă, în unele zone este
inexistent de exemplu pe pleoape.
Anexele pielii sunt:
Cornoase: părul şi unghiile,
Glandulare: glande sudoripare şi glande sebacee.
 
 Culegerea datelor în dermatologie

Analiza amanunţită a proceselor

cutanate patologice impune o
investigaţie minunţioasă a
bolnavului:
 a manifestărilor;
 starea generală,
 a sistemului nervos şi
 a mediului în care trăieşte.
 Culegerea datelor în dermatologie

Examinarea bolnavului tebuie să se facă

într-un mediu ambiental potrivit.
Camera în care se face examinarea va
avea o temperatura optimă de 18-20
grade.
Factorii termici, frigul sau căldura pot
masca simptomatologia de care trebuie să
se ţină seama.
 Culegerea datelor în dermatologie

Lumina la care se face examinarea trebuie sa

fie optimă.
Este indicată lumina naturală , cea solara,
directă poate schimba aspectul leziunilor.
Se poate folosi şi lumina artificială.
La examinarea părului se va folosi lumina
Wood, care prin fosforescenţa sa, oferă detalii
importante în stabilirea alterărilor suferite de
perii infectaţi cu paraziti.
 Culegerea datelor în dermatologie

Prin interogarea bolnavului se vor

aduna o serie de date în legatura cu
afectiunea ,cu trecutul patologic şi cu
influenţele mediului extern în care
bolnavul trăieşte şi îşi exercită profesia.
Orientarea generala asupra bolii se
face cu scopul de a cunoaşte motivele
pentru care pacientul a venit la medic.
 Culegerea datelor în dermatologie

Istoricul bolii este necesar pentru a se

cunoaşte:
data când s-a declanşat boala;
circumstanţele în care a apărut;
cauza pe care bolnavul o poate stabili;
 dacă membrii familiei lui, atât pe ramura
ascendentă, cât şi descendentă au suferit de o
boală asemănătoare;
 dacă mediul în care bolnavul lucrează,
există şi alţii care suferă de aceeaşi boala.
 Culegerea datelor în dermatologie

De asemenea ,este necesar să se

stabilească evoluţia bolii de la apariţia
primelor simptome până la data
examinării, precum şi eventualele
tratamente făcute şi efectele acestora.
Anamneza va cuprinde:
 vârsta şi sexul bolnavului;
profesia;
condiţiile de muncă;
 Culegerea datelor în dermatologie

starea materială;
condiţiile de locuit;
igiena locuinţei;
alimentaţia;
viaţa sexuală;
boli anterioare;
eventuale analize de laborator;
antecedente familiale;
 Culegerea datelor în dermatologie

Toate aceste elemente contribuie la

stabilirea corectă a diagnosticului.
De multe ori este necesar să se
studieze amănunţit personalitatea
bolnavului, să se descopere toate
influenţele nocive exercitate asupra
sistemului nervos.
 Culegerea datelor în dermatologie

Trebuie determinate eventuale

traumatisme fizice şi psihice suferite
de bolnav, cum adoarme şi se
trezeşte; eventuale emoţii intense şi
alte boli care pot compromite starea
generală prin excitaţiile exercitate
asupra scoarţei cerebrale
 Culegerea datelor în dermatologie
Abia dupa ce s-au stabilit aceste informaţii se
poate trece la examenul obiectiv, care
interesează în primul rând pielea bolnavului
pentru a preciza toate particularităţile
leziunilor elementare.
Inspecţia vizuală permite precizarea formei,
culoarea leziunilor, precum şi alte
particularităţi.
Palparea oferă date asupra consistenţei şi
sediului în straturile pielii, precum şi asupra
tulburărilor senzitive şi termice.
 Culegerea datelor în dermatologie
Examenul general al pielii trebuie să
precizeze dacă pielea este suplă, sau
rugoasă, umedă, grasă sau uscată, dacă
pielea a suferit cicatrici, pigmentări.
Distribuţia leziunilor elementare
interesează, deoarece poate fi:
 generalizată (pe toata suprafata corpului),
 localizată pe anumite regiuni (cu
predilecţie), poate fi simetrică (psoriazis)
sau asimetrică
 Culegerea datelor în dermatologie

Multe din leziuni cutanate sunt

manifestări morbide produse de suferinţa:
 organelor digestive,
 circulatorii,
 respiratorii,
 uro- genitale,
a sistemului neurovegetativ si
 endocrin.
 Culegerea datelor în dermatologie

Examenul trebuie să fie total, privind

organismul ca un tot unitar, ca o
unitate inseparabilă.
Examenul de laborator, examenul
citologic, histopatologic, reactivitatea
cutanată, au de asemenea o
importanţă deosebită în diagnosticul
dermatozelor.
 Circumstanţe de apariţie a afecţiunilor
dermatologice

infecţii virale (ex herpes) cu transmitere

prin contact direct cu leziunea sau cu
secreţii infectate;
infecţii bacteriene cutanate (ex
piodermita, impetigo, erizipel) produse
frecvent de stafilococ şi streptococ;
infecţii fungice (dermatofiţii, sau
dermatomicoze) favorizate de mediul
aerob, umed, şi temperaturi de 20-30
grade;
 Circumstanţe de apariţie a afecţiunilor
dermatologic

prezenţa paraziţilor (scabia,

pediculoza);
pot determina urticaria:
tratamente medicamentoase
(antibiotice)
consumul de alimente (ouă, lapte,
căpşuni)
alergeni inhalaţi (polen, praf );
 Circumstanţe de apariţie a afecţiunilor
dermatologic

 contactul cu alergenii: plante,

medicamente, păr de animale, cosmetice
(dermatita de contact);
 expunerea la factori care induc sau
întreţin unele leziuni ( expunerea la soare,
frig, vânt, în cazul unui bolnav cu lupus
eritematos);
infecţii TBC;
alţi factori (ex alcoolul, fumatul, care pot
agrava psoriazisul).
 Leziuni elementare

 Pustula este o vezicula

cu puroi la nivelul pielii.
Fig.2
 
 Pustulele pot apărea de
la bun început sau prin
infectarea unor vezicule.
Boli cu pustule sunt:
piodermitele (infecţiile
pielii), psoriazisul
pustulos, pustuloza
palmo-plantara,
septicemiile, etc.
 Leziuni elementare
 Leziunea clasic
cunoscută drept coş din
acnee este o pustulă .
Puroiul este alcătuit din
celule moarte (globule
albe moarte), microbi şi
resturi celulare.
 Pustulele pot avea
conţinut infecţios (cu
microbi) sau pot fi
sterile (fără microbi).
Fig.3
Leziuni elementare
Vezicula este o
leziune
elementară cu
conţinut lichid,
“bubiţa cu apa”;
dimensiunea sub
5 mm.
Peste 5 mm se
numeşte bulă.
Leziuni elementare
Apar în eczeme, uneori
în ciuperci ale pielii, în
reacţia de “urzicare”-
aspectul de “piele
opărită” este alcătuit
din mici vezicule.
 Caracteristica este
apariţia veziculelor în
herpes (herpes
simplex) şi în herpes
Zoster.
 Leziuni elementare
Veziculele pot avea conţinut:
 
clar (ca apa),
citrin (lichid gălbui),
hemoragic (pline cu sânge);
în cazul în care au puroi, se numesc pustule.
Prin ruperea tavanului veziculei apar eroziuni
(lipsa de substanţa, lipsa de piele).
Eroziunile au un fel de,, guleraş” de jur
împrejur.
 Leziuni elementare
 Papulele sunt leziuni
elementare cu conţinut
solid care pot fi simţite
la palpare, elevate
(ridicate faţă de planul
pielii).
 Prin aceasta trăsătura se
deosebesc de macule,
care nu sunt deasupra
planului pielii şi doar se
văd-nu pot fi simţite la
pipăit, iar prin faptul că
au conţinut solid se
deosebesc de vezicule,
bule şi pustule
Ca exemple, aluniţele palpabile sunt
papule, negii, tumori cutanate, veruci
vulgare, veruci plantare, lichen plan,
lichen striat, lichen nitidus etc.
Urticaria de asemenea se manifestă prin
papule; uneori, papula este mai mare şi
poartă denumirea de placă, sau şi mai
mare  - placard. Papule, plăci şi / sau
placarde se întâlnesc în diverse forme
de urticarie
Leziuni elementare

Odată cu pătrunderea
în organism a
substanţelor
alergizante, sistemul
imun începe lupta ,
teoretic, pentru a le
îndepărta, iar
rezultatele sunt
vizibile.. pe piele şi
mucoase, sub forma
papulelor urticariene.
Fig.1
Leziuni elementare
Macula
 Este o leziune
elementară plană,
nereliefată, având
semnificaţia de “pată”.
Este o modificare de
culoare a pielii, poate
fi bine sau imprecis
delimitata, neregulată
sau regulată,
eritematoasă (roşie)
sau pigmentară (brună,
maronie) sau
albicioasă (ca în
vitiligo-macule
hipopigmentate).
Dacă o maculă are scuame pe
suprafaţă, atunci nu mai vorbim despre
o maculă:  maculele nu se simt la
palpare, fiind situate strict in planul
pielii.
Aluniţele (nevii) nereliefate sunt
macule, petele albe din vitiligo sunt
macule, şi exemplele pot continua (mai
apar macule şi în diferie ciuperci ale
pielii,  sifilis, hemangiom plan, etc
 
Educaţia pentru sănătate în prevenirea afecţiunilor
dermatologice
 
Evitarea factorilor declanşatori sau
favorizanţi:
leziuni contagioase;
agenţi iritanţi;
microorganisme;
traumatisme;
expunerea prelungită la soare;
înţepăturile de insecte;
 Igiena:
tegumentelor şi mucoaselor;
a anexelor pielii;
lenjeriei de corp;
Alimentaţie echilibrată, evitând alimentele alergice;
Hidratare corespunzătoare;
Prezentarea la medic imediat ce se observă o leziune;
Evitarea autotratării;
Prevenirea leziunilor de grataj prin tăierea scurtă a
unghiilor;