Contents

CAPITOLUL IV. CONTRAINDICAȚIILE PELOIDOTERAPIEI .......................................... 2

Inflamațiile acute ale pielii..................................................................................................... 3
Celulita ............................................................................................................................... 3
Erizipelul ............................................................................................................................ 4
Furunculul .......................................................................................................................... 5
Scabia ..................................................................................................................................... 6
Tumori cutanate maligne. ...................................................................................................... 7
Carcinomul bazocelular ..................................................................................................... 7
Carcinomul spinocelular .................................................................................................... 9
 CAPITOLUL IV. CONTRAINDICAȚIILE PELOIDOTERAPIEI

Prin proprietãţile lor, nãmolurile terapeutice reuşesc sã influnţeze mecanismele

dereglate ale organismului.
În general sunt bine cunoscute efectele terapeutice obţinute în:
 dermatoze scuamoase (în special în psoriazis, ichtioze în stadiu incipient,
keratodermii şi uneori în parapsoriazis);
 sindromul seboreic (dermatita seboreicã, acneea polimorfã, acneea rozacee);
 alergodermii (eczeme şi urticarii cronice);
 neurodermite difuze şi limitate;
 prurit;
 eczeme profesionale;
 eczema constituţionalã (dermatita atopicã);
 tulburãri de irigaţie perifericã;
 sclerodermii.
Contraindicaţiile generale se referã la dermatoze desfigurative (contradicţie
organizatoricã) şi la stãrile inflamatorii acute ale tegumentelor, dermatoze contagioase,
dermatoze însoţite de sensibilizãri la luminã (contraindicaţii medicale).
Printre acestea se numãrã: micozele cutanate , tumorile maligne cutanate, lupusul
eritematos (acut, subacut şi diseminat, precum şi forma discoidã, în sezonul de primãvarã şi
varã), maladiile buloase (pemfigus şi M. Duhring), hematodermiile (leucemide, micozis
fugoid) şi eritrodermiile.
Putem aminti aici și alte contraindicații ale peloidoterapiei în funcție de afecțiuni ale
aparatelor și sistemelor organismului viu cum ar fi:
 Afecțiuni ale aparatului cardio-vascular: cardiopatia ischemicã dureroasã cu crize
frecvente, cea nedureroasã cu tulburãri severe de ritm si de conducere, valvulopatiile
decompensate, insuficiența cardiacă decompensată;
 Afecțiuni ale aparatului respirator: tuberculoza pulmonarã activã, micozele
pulmonare, bronșiectaziile cu forme hemoptoice severe, insuficiența pulmonarã
manifestã, astmul bronșic cu crize frecvente sau stãrile de rău astmatic;
 Afecțiuni ale aparatului locomotor: fracturile recente necalusate, fracturile instabile
ale coloanei cu potențial lezional secundar medular, fracturile pe os patologic,
poliartrita reumatoidã cu forme febrile, sistemice, maligne sau lupoide;
 Afecțiuni ale sistemului nervos: epilepsia, psihopații cu tulburãri de comportament
social, alcoolismul cronic cu tulburãri neuropsihice;
 Boli de sânge ( anemii, leucemii, limfoame);
 Tumori maligne;
 Boli infecțioase, mai ales cele în stadiul de contagiozitate ( sifilis, gonoree, diferiți
paraziți).
 Sarcină patologicã în orice lunã și sarcina normalã peste 3 luni.
 Inflamațiile acute ale pielii

Celulita

Figura 1. Celulită la nivelul feței

(după https://www.medichub.ro/reviste/medic-ro/infectiile-cutanate-bacteriene-si-ale-
tesuturilor-moi-id-353-cmsid-51)
Celulita reprezintă o boală inflamatorie a tegumentului însoțită de semnele celsiene
locale: durere, eritem, senzație de căldură intensă și tumefacție.
În mod normal aceasta este nepurulentă și are drept cauză infecția cu diferite
microorganisme care în mod normal sunt nepatologice (Staphylococcus, Corynebacterium
spp., Acinetobacter spp.).
Factorii de risc pentru dezvoltarea celulite includ, pe de o parte, diverse leziuni/
afecțiuni ale epidermului, iar pe de altă parte, igiena personală precară, aglomerarea,
comorbidități și contactul strâns cu o persoană care prezintă o astfel de infecție.
Tabloul clinic este reprezentat de semnele celsiene în prima fază urmând treptat ca
tegumentul infectat să se tumefieze, să fie cald și să capete aspectul unei coji de portocale.
Semnele sistemice care se instalează sunt: febră cu frison, cefalee, tahicardie,
hipotensiune arterială, mialgii, acompaniate de o alterare a stării generale.
Pe măsură ce infecţia se extinde, poate apărea şi afectarea limfatică, reprezentată de
limfadenită.
Diagnosticul bolii se stabilește pe baza datelor anamnestice, examenului obiectiv al
tegumentului precum și pe baza culturilor realizate în laborator în vederea identificării
agentului patogen.
 Conduita terapeutică se referă la administraterea de antibiotic sau antifungic în funcție
de agentul patogen care a determinat afecțiunea, antiinflamatoare și în cazul în care se
prezintă vreun abces, drenaj dacă abcesul este izolat, cu implicarea minimă a ţesutului
înconjurător.
Este contraiindicat ca formă de tratament folosirea peloidoterapiei deoarece va duce la
agravarea simptomatologiei și dezvoltarea altor simptome care pot pune în pericol viața
pacientului.

Erizipelul

Figura 2. Erizipel
(după sănătate.bzi.ro)
Erizipelul este o boală inflamatorie acută a pielii determinată de infecția cu streptococ
a dermului superior și a limfaticelor superficiale.
Factorii de risc pentru această afecțiuni sunt mai mari la bătrâni, copii sau persoane
imunodeprimate, diabet, alcoolism, sau drenaj limfatic alterat.
Tabloul clinic include febră, frisoane, stare generală alterată, vărsături, sau cefelee.
Apare initial ca erupție eritematoasă, tumefiată, caldă, dureroasă, de consistență dură și cu
aspect care poate evolua spre cel de coajă de portocală.
Frecvent este asociat acestor semen și simptome limfedemul.
Diagnosticul se stabilește pe baza examenului obiectiv local al tegumentului afectat și
pe baza hemoculturilor care ne va indica prezența sepsisului.
Tratamentul de elecție este penicilina G timp de 10 zile apoi moldamin. În caz de
alergie la aceste antibiotice se poate trata cu clindamicină, sau macrolide. Local se pot pune
comprese cu solutii antiseptice.
Tratamentul chirurgical este reprezentat de debridare în cazul în care infecția se află
într-un stadiu sever cu necroză și gangrenă.
 Este contraiindicat ca formă de tratament folosirea peloidoterapiei deoarece va duce la
agravarea simptomatologiei și dezvoltarea altor simptome care pot pune în pericol viața
pacientului.

Furunculul

Figura 3. Furuncul
(după https://secretele.com/2016/11/cum-poti-scapa-de-furuncule-in-mod.html )

Furunculul reprezintă o infecție de natură stafilococică a foliculului pilo-sebaceu, care

implică, deci și firul de păr și glandele sebacee asociate lui. Cele mai frecvente localizări ale
furunculelor sunt tegumentele feței, gâtului, regiunii axilare, umerilor și feselor.
Majoritatea furunculelor sunt cauzate de infecția cu stafilococ. Această infecție poate
fi favorizată de igiena defectuoasă, expunerea tegumentului la chimicale dure ce irita profund
zonele de contact, iritații fizice sau mecanice.
Evolutia unui furuncul este de obicei de 10-14 zile, iar semnele sunt atât locale, cât și
generale.
La nivel tegumentar, furuncul debutează ca o colecție supradenivelată, dureroasă,
eritematoasă, de consistenta dură, cu dimensiuni reduse (1-2 cm).
Pe parcursul următoarelor zile de la debutul afecțiunii, furunculul poate fistuliza
spontan cu eliminarea puroiului și a materialului necrotic celular ceea ce va duce la
intensificarea durerii.
Complicațiile ce apar sunt: suprainfectarea furunculului (cu streptococ, devenind erizipel),
diseminarea infecției la distanță sau dezvoltarea altor furuncule în jurul celui inițial.
 Diagnosticul se pune pe baza unui examen obiectiv local al tegumentelor.
Tratamentul constă păstrarea unei igiene locale adecvate , mai ales spălare cu apă și
săpun antibacterian în cazul în care furunculul a fistulizat, folosirea unor unguente
antibacteriene, precum și folosirea de tratament medicamentos precum penicilină sau
eritromicină, iar la nevoie se administrează antialgice și antipiretice.
Este contraiindicat ca formă de tratament folosirea peloidoterapiei deoarece va duce
la agravarea simptomatologiei și dezvoltarea altor simptome care pot pune în pericol viața
pacientului precum suprainfectarea furuncului și dezvoltarea de alte furuncule sau șoc septic.
Pentru a preveni orice inflamație acută a pielii, sunt recomandate următoarele măsuri, în
prezenţa unei soluţii de continuitate tegumentare:
 Spălaţi zilnic zona afectată cu apă şi săpun.
 Aplicaţi o cremă sau un unguent protectiv.
 Acoperiţi zona afectată cu un bandaj, pe care să îl schimbaţi cel puţin o dată pe
zi.
 Fiţi atenţi la semnele infecției locale precum apariţia eritemului, durerii sau
umflării zonei care vor necesita evaluare medicală.
Persoanele care suferă de diabet zaharat sau de circulaţie periferică deficitară trebuie să ia
măsuri suplimentare (hidratare, protejare, igienizare) şi să fie mult mai atente, pentru a
preveni posibilele infecţii.

Scabia

Scabia este o infecție localizată la nivelul pielii, cauzată de acarianul Sarcoptes scabiei
hominis.
 Figura 4. Scabia și agentul patogen vizualizat la microscop
(după https://bodygeek.ro/remedii-naturiste-pentru-tratamentul-scabiei-cum-poti-sa-scapi-de-
acest-parazit-periculos )
În mod normal, scabia se transmite prin contact direct, prelungit, între pielea unei
persoane infectate și cea a unei persoane neinfectate și de asemenea cea mai frecventă cauză
de scabie la adulți este reprezentată de contactele sexuale cu o persoană infestată.
Tabloul clinic la persoanele care nu au mai avut această infecție este reprezentat de
mâncărimi ce se intensifică noaptea, erupții cutanate de tipul pustulelor care apar după circa
3-4 săptămâni de la infectare. Sau se pot observa mici șanțuri șerpuite săpate de paraziții
femele la suprafața pielii.
Diagnosticul de scabie se pune pe baza tabloului clinic sugestiv și dacă este cazul prin
identificarea parazitului sau ouălor de parazit. Aceasta se face prin recoltarea unei femele de
la capătul unui șanț sau prin recoltarea de țesut cu leziuni și studiat apoi la microscop.
Confirmarea diagnosticului se poate face și prin decelarea materiilor fecale ale paraziților
(scibale).
Scabia se trataeaza cu medicamente, creme și loțiuni. Acestea se vor aplica pe intreg
corpul, de la gât în jos, și se va lăsa o perioada să acționeze de cel putin 8-10 ore. Pentru
copiii sub vârsta de 2 ani Permetrinul, Crotamitonul și Alifia pe bază de Sulf sunt considerate
sigure, față de medicamentul usual și anume Lindan.
Cremele pe baza de corticosteroizi, antihistaminicele și, în cazuri grave, tabletele de
corticosteroizi pot fi folosite pentru combaterea mâncărimilor, dar acestea nu distrug sarcopții
scabiei.
De asemenea, este interzisă folosirea altor tratamente precum peloidoterapia deoarece
va duce la agravarea simptomatologiei și dezvoltarea altor simptome care pot pune în pericol
viața pacientului și nu va determina distrugerea parazitului ci agravarea bolii și eventuala
transmitere a acestuia în băile cu nămol.

Tumori cutanate maligne.

Carcinomul bazocelular
 Figura 5. Carcinom bazocelular la nivelul nasului
(după http://cancerdepiele.ro/wp/informatii-pentru-pacienti/carcinomul-bazocelular/lang/ro/)
Tumorile cutanate maligne reprezintă cele mai frecvente neoplasme la nivelul
tegumentului și au drept consecință, în principiu, obiceiurile comportamentale precum și
înaintarea în vârstă. Cel mai adesea acestea apar ca urmare a expunerii repetate la soare și la
radiațiile ultraviolete artificiale.
Carcinomul bazocelular este o tumoră malign a țesutului epithelial ce se dezvoltă din
epiderm și reprezintă cea mai frecventă tumoră malignă cutanată
Etiologic, în apariția acestei tumori sunt implicați factori precum cel genetic , factorii
de mediu ( expunerea excesivă la radiațiile ultraviolete, anumite profesii precum agricultori,
constructori sau marinara) precum și imunodepresia.
Tabloul clinic este reprezentat de un debut insidios prin apariția unui grăunte
translucid sau alb cenușiu, de consistență elastic denumit perlă epitelială, prin apariția unui
nodul semidur, acoperit de telangiectezii, sau prin apariția unei macule eritematoase,
keratozică sau erozivă.
Se cunosc câteva forme clinice ale acestei afecțiuni precum:
 Carcinomul bazocelular cicatricial;
 Carcinomul bazocelular sclerodermiform;
 Carcinomul bazocelular superficial;
 Carcinul bazocelular ulcerative;
 Carcinomatoza bazocelulară.
Evoluția carcinomului bazocelular diferită de la un caz clinic la altul și se dezvoltă lent,
dar odata ce nu a fost tratat corespunzător acesta poate ajunge la forme letale cu recidive
multiple. Recidivarea ține cont de vechimea carcinomului, tratamentul inadecvat,
particularitățile anatomice sau vârsta pacientului.
Paraclinic, puncția bioptică pune în evidență celule monomorfe cu nuclei intens
bazofili, omogen colorați, cu citoplasmă redusă, grupate în mosaic. Examenul
histopatologic la parafină relevă epiderm atrofiat sau ulcerat, grămezi celulare cu o
dispoziție periferică în palisade.
Tratamentul de elecție este cel chirurgical, dar și alte opțiuni terapeutice precum
radioterapia, chimioterapia topică cu 5-fluorouracil, terapia fotodinamică.
Este strict contraindicat ca opțiune de terapie folosirea peloidoterapiei deoarece nu va
duce la tratarea cancerului, ci va duce la o extindere mai mare spre țesuturile din jur ceea
ce va avea drept consecință mutilări și desfigurări importante.
Carcinomul spinocelular

Figura 6. Carcinom spinocelular la nivelul regiunii geniene

(după https://okmedical.ro/carcinom-spinocelular/ )
Carcinomul spinocelular reprezintă o tumoră malignă cutanată cu punct de plecare de
la nivelul stratului spinos al epidermei și al epiteliului mucoaselor. Acesta apare frecvent pe
leziuni precanceroase cu o evoluție mai rapidă și potential invazivă.
Etiologic, o serie de factori pot conduce la apariția și dezvoltarea acestei afectiuni
precum:
 Leziunile preexistente ( keratoze, cicatrici, ulcere gambiere, lichen eroziv
bucal, leucoplazii);
 Fototipurile cutanate I și II;
 Expunerile cumulative la ultraviolete natural sau artificiale;
 Papilomavirusurile umane;
 Expunerea la radiații ionizante, arsenic sau tutunul.
Clinic, apariția acestuia poate debuta sub formă de placă keratozică, formațiune
papilomatoasă keratozică, nodul pseudoinflamator cu evoluție rapidă și tendință de
ulcerare sau sub formă de placă keratozică uscată de culoare cenușie sau gălbuie care
acoperă o formațiune tumorală.