Sindromul de

împingement
SINDROMUL DE
ÎMPINGEMENT
• Este o afecțiune frecvent
întâlnită,ce apare la nivelul
articulației scapulo-humerale
prin uzura tendoanelor coafei
rotatorii.Cunoscut și sub
denumirea de “umărul
innotătorului” sau “umărul
aruncătorului”, acest sindrom
poate apărea la persoanele de
orice vârstă,mai predispuși
fiind anumiți sportivi de
performanță sau persoane cu
anumite joburi.
CAUZE
• Cauzele apariției acestui sindrom au fost împărțite în două categorii: intrinseci și
extrinseci.
• Cauzele intrinseci implică disfuncții sau degenerări la nivelul tendonului coafei rotatorii
ce pot apărea odată cu vârsta sau, cel mai frecvent, în urma unor suprasolicitari.
• Cauzele extrinseci sunt legate de anatomia acromionului,a ligamentului coracoacromial
și a articulației acromioclaviculare.
• Au fost descoperite 3 forme diferite ale acromionului: de tip 1(plat),tip 2(curbat),tip 3(
în cârlig).A fost demonstrat faptul ca persoanele cu acromion de tip 3 prezintă un risc
mult mai mare de a dezvolta sindrom de impingement.De asemenea,un ligament
coracoacromial în grosat,bursita subacromiala sau prezența osteofitelor sub articulația
acromioclaviculară pot determina apariția acestui sindrom,prin reducerea spațiului
subacromial.
• La aceste cauze se mai pot adăuga și cele de natură traumatică la nivelul umărului, ce
pot duce la impingement.
MECANISMUL DE PRODUCERE
• Suprasolicitarea articulației umărului,prin mișcări repetitive de
ridicare a brațului deasupra capului va supune tendonul coafei
rotatorii la multiple microtraumatisme prin preșiunea exercitată de
acromion asupra acestuia.Dacă spațiul subacromial este
redus,tendoanele mușchilor nu vor avea loc sa alunece la mișcările
umărului.În timp va apărea durerea și reducerea mobilitații.
• Astfel, joburile care implică activități cu ridicarea brațului deasupra
umărului,cum ar fi pictat sau zugrăvit sau activitățile sportive cu
acest tip de mișcare(tenis, înot, volei, baschet) sunt cele mai
frecvente sfere de activitate în care întâlnim acest sindrom.
SIMPTOMATOLOGIE
• La început pot apărea dureri minore dar constante,generalizate la nivelul umărului.
• Apariția bruscă a durerii este însă cel mai frecvent simptom.Se poate instala un arc
dureros la mișcarea de abducție a brațului(între 70°-120°), dar se exacerbează și la
abducția pasivă și rotația internă.
• Durea se resimte cel mai puternic în general în partea antero-laterală a
umărului,aceasta putand iradia în braț.De asemenea ea se poate accentua pe timpul
nopții,atunci când se doarme pe umărul afectat.
• Pe măsură ce situația se agravează, apare reducerea mobilității în articulația umărului și
în final se poate ajunge chiar la ruperea tendonului coafei rotatorii.
• Tendonul mușchiului supraspinos este cel mai adesea afectat în acest sindrom,întrucat
poziționarea sa îl expune la presiunea generată de acromion.Mai poate fi afectat și
capul lung al bicepsului brahial și, mai rar, sunt lezate tendoanele infraspinosului sau
subscapularului.
CLASIFICARE
Pentru o mai bună înțelegere a leziunilor provocate de impingement,
Doctorul Charles Neer,care a avut multiple studii despre această
afecțiune, a evidențiat 3 stadii de manifestare a sindromului:
• Stadiul 1-apare în general în rândul tinerilor până în 25 de ani și este
reprezentat de inflamație,edem și hemoragie.În acest stadiu, pacientul
se poate vindeca și recupera complet.
• Stadiul 2-afectează pacienții între 25-40 de ani, și reprezintă o agravare a
stadiului 1, prin apariția fibrozei sau a tendinitei,modificări ce nu mai
sunt complet reversibile și pot lăsa sechele.
• Stadiul 3-afectează în general persoanele peste 40 de ani și se manifestă
prin apariția osteofitelor și a rupturilor parțiale sau totale ale tendoanelor
coafei rotatorilor.În acest stadiu,de obicei se intervine chirurgical.
PREVENȚIE
• Pentru a preveni apariția sindromului de impingement sau
recidivarea acestuia, subiecții trebuie să aibă în vedere adoptarea
unei posturi cât mai corecte precum și corectarea mișcărilor de
ridicare a brațului peste umăr, dacă acestea se execută incorect,
întrucât modificări ale aliniamentului corporal,în combinație cu o
biomecanică greșită a mișcărilor,provoacă un stres muscular și
articular dăunător.
• Astfel,trebuie să se evite pozițiile care accentuează cifozarea
coloanei toracale și menținerea umerilor căzuți spre înainte.De
asemenea, se recomandă evitarea combinării mișcărilor de ridicare
a brațelor deasupra umerilor cu depresia(coborârea)
scapulei,întrucât se accentuează presiunea pe tendoanele coafei
rotatorii.
Modalitați de testare, diagnosticare
și investigații paraclinice

Anamneza

• Realizarea unei anamneze riguroase este foarte importantă, având

rol atât în diagnosticarea cât mai corectă cât și în conceperea
tratamentului. Pacientului i se vor adresa întrebări referitoare la
activitățile pe care le desfășoară în viața de zi cu zi,precum și
momentele în care apare durerea.
• Pentru diagnosticarea impingementului există o serie de teste ce
pot fi aplicate:

1.Identificarea arcului dureros

• Din ortostatism,se va realiza abducția completă a brațului atât pasiv

cât și activ.Dacă durerea apare între 70° și 120°, acest lucru
evidențiază o leziune a tendonului supraspinosului(impingement
subacromial).Pe de altă parte,dacă durerea survine între 120°-140°,
se evidențiază o disfuncție a articulației acromio-claviculare.

• În general,în timpul examinării, pacienții tind să evite durerea prin

realizarea unei rotații externe în timpul abducției,creând astfel mai
mult spațiu între acromion și tendonul lezat sau iritat și evitând
presiunea.
2.Semnul lui Neer
• Terapeutul fixează omoplatul pacientului cu o mână din posterior, iar cu cealaltă va realiza o flexie
pasivă a brațului pacientului în planul scapulei.Semnul este pozitiv dacă există durere pe această
mișcare.Acest semn este însă nespecific ,deoarece durerea mai poate apărea și din alte cauze
precum bursită,artrită sau leziuni ale oaselor.
3.Testul lui Neer
• Constă în injectarea unui anestezic sub regiunea anterioară a acromionului sau în spațiul
subacromial.Pentru a putea accesa spațiul subacromial pacientul este rugat sa stea așezat la
marginea unei mese,cu brațul afectat atârnând liber.Greutatea membrului va deschide spațiul
subacromial doar în condițiile în care pacientul este relaxat.Injecția se va realiza în condiții
sanitare optime.
• Terapeutul trebuie sa avertizeze pacientul cu privire la posibilele efecte secundare ce pot surveni
injecției precum durere,pierderea temporară a mobilității sau inflamație.Aceste simptome pot
apărea în special dacă anestezicul este combinat cu corticosteroizi.
• Acest test permite examinatorului să diferențieze cauzele apariției arcului dureros.Dacă după
injecție arcul dureros este redus sau dispare,înseamnă că există o modificare a spațiului
subacromial,ce poate indica o afectare a coafei rotatorilor sau o bursită.
4. Testul lui Hawkins și Kennedy
• Terapeutul fixează omoplatul pacientului cu o mână și cu cealaltă va realiza adducția orizontală a
brațului pacientului,simultan cu o rotație internă a acestuia. Dacă apare durerea, testul este
pozitiv și poate indica tendinita,peritendinita supraspinosului,sau impingement secundar.
Imagistica
• Are rolul de a exclude existența altor patologii dar și de a
diferenția leziunile sau modificările de la nivel osos de cele de la
nivel muscular.
• Radiografia- evidențiază anumite leziuni la nivel osos,precum
osteofite sau calcifieri ale tendoanelor,și poate indica dacă există o
îngustare a spațiului subacromial.
• RMN-oferă informații detaliate cu privire la segmentul
respectiv,putând fi urmărite orice modificări apar,inclusiv la nivelul
țesuturilor moi.
• Ecografia-poate evidenția apariția proceselor inflamatorii de la
nivelul tendoanelor coafei rotatorii.
Principalele obiective în recuperare

• Reducerea durerii
• Recuperarea mobilității,a
amplitudinii de mișcare și a
forței musculare
• Redobândirea stabilității
articulare
• Redobândirea abilității și a
mișcărilor controlate la nivelul
umărului
• Reintegrarea sportivă(unde
este cazul)
Tratamentul sindromului de impingement

• Tratamentul poate fi conservator sau chirurgical:

• Cel chirurgical se aplică în cazurile grave, în care există rupturi
parțiale sau totale de tendoane sau când tratamentul
conservator a eșuat.Acesta constă în acromioplastie
anterioară,cu rol în decomprimarea tendoanelor coafei
rotatorii afectate.
• Tratamentul conservator implică: repaus, tratament fizical,
medicamentos, balnear, masaj și kinetoterapie.
Kinetoterapia

• Reprezintă modalitatea principală și cea mai importantă în

recuperarea în sindromul de impingement al umărului.
• În prima parte a tratamentului,dacă pacientul se află în stare
acută,se vor aborda diverse posturi antalgice(exemplu: în
decubit ventral,brațul afectat atârnat la marginea mesei).De
asemenea se vor evita mișcările de ridicare a brațului
deasupra umărului și se va recurge la mobilizări pasive
treptate.Recuperarea se va face etapizat,respectând principiile
de bază ale kinetoterapiei.
Metode, tehnici și mijloace utilizate în recuperare:
• Masajul,electroterapia antalgică și termoterapia–au rolul de a pregăti
segmentul vizat pentru kinetoterapie și au fost descrise anterior.
• Tractiuni-au rolul de a decoapta articulația gleno-humerală, fapt ce va
decomprima tendoanele afectate, și de a întinde țesuturile periarticulare.
• Mobilizări pasive,pasivo-active-au rolul de a crește amplitudinea articulară și
sunt indicate la începutul recuperării pentru a determina gradul de mobilitate
de care dispune pacientul.
• Tehnici de facilitare neuropropioceptivă- atât pentru mobilitatea articulară cât
și pentru creșterea tonusului muscular se pot utiliza diagonalele pentru
membrul superior din metoda Kabat.
• Exerciții fizice active:
 Exerciții pentru mobilitatea umărului
Se va avea în vedere recuperarea mișcărilor de flexie și extensie, mai apoi abducție,adducție și rotațiile,progresiv,în funcție de posibiltățile pacientului.
• 1. Exercițiile de tip Codman.Aceste exerciții presupun realizarea unei mișcări de pendulare și sunt foarte utile în primele faze de recuperare a umărului.Ele
implică mai puțin efort muscular,forța gravitațională fiind cea care realizează o întindere pasivă a țesuturilor și o decoaptare articulară în același timp.
• Exemplu: Stând,lateral față de scara fixă,cu brațul sănătos în sprijin pe o șipcă,trunchiul înclinat spre înainte brațul afectat va executa balansari spre înainte și
înapoi ,stânga-dreapta și cercuri (amplitudinea mișcărilor va fi în funcție de capacitățile de moment ale pacientului).
• Dozare:2x 5 repetări pentru fiecare mișcare.
• 2. Așezat pe un scaun,cu fața la o masă,pacientul va întinde brațul afectat prin alunecare pe planul mesei până apare punctul dureros.Va menține 3 secunde
poziția apoi va reveni.
• Dozare:2x15 repetari.
• 3.Stând,la scripete,flexia brațului afectat,folosind brațul sănătos.
• Dozare:3x10 repetări.
• 4.Stând lateral fața de roata pentru umăr,cu brațul afectat se vor executa semicercuri la roata (flexia și extensia brațului), (cotul blocat în extensie).
• Dozare:3x10 repetări.
• 5.Stând,bastonul apucat de capete, brațele în flexie la 180 de grade .Se va realiza flexia antebrațelor pe braț și adducția brațelor,cu ducerea bastonului la nivelul
omoplaților și revenire.
• Dozare:2x10 repetări.
• 6.Stând lateral, cu partea neafectată față de scara fixă.Brațul din exterior va realiza abducția completă, cu cotul extins,simultan cu rotație externă și supinația
mâinii,atingerea cu mâna a șipcii spalierului și revenire(cu rotație internă și pronația mâinii).
• Dozare:3x 10 repetări
• 7.In decubit dorsal, brațele pe lângă corp,palmele în supinație.Ducerea brațelor prin lateral deasupra capului și revenire cu rotația internă a umerilor,mâinile în
pronație.
• Dozare:2x 10 repetări
Exerciții pentru dezvoltarea forței musculare
Se vor executa contracții izometrice și exerciții cu rezistență.
• 1.Stând,cu o bandă elastică trecută pe sub tălpi și ținută în mâini.Abducția brațelor și revenire.
• Dozare:3x10 repetări
• 2.Stând.Abducția până la 90o a brațului afectat cu o greutate în mână,cu menținerea poziției 3 secunde și revenire.
• Dozare:3x5 repetări
• 3.Stând lateral față de scara fixă.O bandă elastică va fi prinsă de o șipcă la nivelul umărului afectat și ținută în mână.Se va executa
adducția orizontală a brațului afectat și revenire.
• Dozare:3x5 repetări
• 4.Stând depărtat,cu coatele în flexie de 90o,o bandă elastică între mâini,Se va executa ducerea în lateral a mâinilor,cu brațele și
coatele lipite de trunchi și revenire.
• Dozare:3x10 repetări
• 5.Stând,flexia brațului afectat cu o ganteră în mână și menținerea poziției 6 secunde.
• Dozare:3 serii.
• 6.Stând,un braț flexat din articulația umărului și a cotului,celălalt cu brațul în extensie,cotul în flexie de 90o,cu o bandă elastică prinsă
între mâini.Se va trage banda elastică alternativ pe direcția fiecărui braț.
• Dozare: 3x 10 repetări.
• 7.Stând,brațul cu umărul afectat abbdus la 90o,cu o ganteră în mână.Pacientul va executa cercuri mici,în ambele sensuri.
• Dozare:2 serii x 5 repetări pentru fiecare sens.
Exerciții pentru stabilitate, coordonare și abilitate
• 1.Stând departat,rotări alternative de brațe în ambele sensuri.
• Dozare:2x10 repetări.
• 2.În decubit dorsal. brațele îndoite la nivelul pieptului cu o minge ținută între mâini.Aruncarea mingii în sus și prinderea acesteia.
• Dozare :3x10 repetări
• 3.În cvadrupedie,ducerea brațului afectat înainte și extensia membrului inferior opus înapoi.
• Dozare: 2x10 repetări
• 4.Mers cu sprijin pe mâini.
• Dozare:2x10 metri
• 5.Stând,cu gantere în ambele mâini.Abducția până la 90o a unui braț simultan cu flexia până la 90o a celuilat și revenire.(apoi se
schimbă mișcările pentru fiecare braț).
• Dozare:3x5 repetări.
• 6.Stând, brațele în abducție la 90o.Pacientul va realiza succesiv abducția orizontală a brațelor,flexia completă a brațelor și adducția
brațelor până la 90o.
• Dozare:3 serii x 5 repetări cu creșterea treptată a vitezei de execuție.
• 7.Stând cu fața la un perete,o bandă elastică fixată la nivelul antebrațelor.Pacientul va realiza flexia brațelor prin alunecare pe
perete,simultan cu elevația(ridicarea) omoplaților și revenire.
• Dozare:3x10 repetări.
Stretching

• La începutul și la finalul fiecărei ședințe, pacientul va executa

diferite exerciții de stretching ale membrului superior afectat:
• Stretching activ(pentru pregătirea de efort).Exemplu: brațele
în abducție la 90°,palmele în supinație.Executarea pronației și
rotației interne a umărului cu revenire,alternativ cu fiecare
braț.
• Stretching static(pentru relaxare post-efort). Exemplu:
Adducția orizontală completă a unui braț și menținerea
poziției 3-5 secunde cu ajutorul celuilalt braț.Se va executa pe
ambele părți.