Evaluarea capacității de efort la bolnavul coronarian

Cea mai utilizată metodă este testarea la efort la cicloergometru sau covorul rulant,
precum și testarea cardio – pulmonară în circuit închis. Testul de 6 minute se folosește la
pacienții cu insuficiență cardiacă.
Testerea la efort izotonica la cicloergometru sau covor rulant este obligatorie la bolnavii
coronarieni înaintea de includerea în programele de recuperare fizică, în evaluarea capacității
funcționale și ischemiei postinfarct, după revascularizare miocardică.
Se realizează prin intermediul testelor de efort. În general, testarea la efort se face în
mai multe scopuri:

 Aprecierea condiției fizice a subiectului;

 Depistarea unor afecțiuni cardiace latente;
 Stabilirea capacității funcționale a bolnavului cardiac.

În ceea ce privește boala coronariană, indicațiile testării de efort sunt:

 Angină pectorală stabilă;

 După infarct miocardic;
 După by pass aorto coronarian;
 După angiopastie coronariană;
 În vederea includerii bolnavului într un program de reabilitare cardiacă.
Contraindicațiile testării la efort

 I.M. acut în primele 6 zile;

 Angină instabilă;
 Stenoză aortică severă;
 Miocardită și pericardită acută;
 Tahiaritmii ventriculare;
 HTA necontrolată cu valori peste 200/120 mmHg;
 Embolia pulmonară;
 Afecțiune acute severe ( stări febrile, anemii severe, tromboflebită acută).
Testarea la efort o putem realiza pe cicloergometru sau covor rulant, și este obligatorie
pentru bolnavii coronarieni care urmează să fie incluși în programele de reabilitare cardiacă.

 Proba de efort se face după un examen clinic atent al pacientului și este precedată
de un protocol pregătitor.
 Astfel, în ziua care precede testarea la efort se interzice administrarea unor
medicamente care pot falsifica rezultatul.
  Testarea se face dimineață, în prezența medicului cardiolog într un laborator în care
există în dotare echipament de resuscitare.
Efortul la cicloergometru se realizează în trepte succesive de 25W-30W cu durata de
3min/treaptă. Testarea este de tip maximal, adică până la atingerea frecvenței cardiace
maxime teoretice (220 – vârsta pentru bărbați; 210 – vârsta pentru femei) sau limitată de
simptome care determină oprirea testului de efort înainte de atingerea nivelului maximal.
Parametrii urmăriți în timpul efortului

 Simptomatologia – durere anginoasă, dispnee – principalele simptome ce pot apărea în

timpul efortului. Apariția durerii reprezintă unul din criteriile de oprire a testării de efort
(intensitatea 3 sau mai rar 4 pe Scala Katus)
Intensitatea durerii anginoase (după scala Katus)
1 – durere abia perceptibilă
2 – durere persistentă
3 – durere intensă, la care bolnavul obișnuiește să-și întrerupă activitate
4 – durere intolerabilă.
Se ia în considerare și rata de percepere a efortului prin folosirea scalei Borg clasice (20
de puncte) sau modificate (10 puncte).
Scala Borg de percepere a efortului
Scala originală aprecierea scala nouă
7 nesemnificativ 0 – 0.5
8–9 foarte ușor 1
10 – 11- 12 ușor 2
13 moderat 3
14 oarecum greu 4
15-16 greu 5-6
17 foarte greu 7-8-9
18-19 foarte, foarte greu 10
  Tensiunea arterială sistolică – în mod normal crește cu 8 – 10 mmHg pe fiecare treaptă.
Absența creșterii poate semnala prezența unei insuficiențe ventriculare stângi –
scăderea performanței sistolice a ventricului stâng
 Frecvența cardiacă – crește cu 10 – 20 bătăi pe fiecare treaptă de efort. Deficitul
cronotrop dă indicii asupra severității ischemiei. Cronotrop se referă la regularitatea și
frecvența unui ritm. Funcția cronotropă reglează ritmul cardiac. Cronotrop pozitiv este
un factor ce accelerează ritmul cardiac, iar cronotrop negativ, un factor ce diminuează
ritmul.
 Consumul maxim de oxigen (MVO2) calculat pe fiecare treaptă de efort prin indicele
tensiune-timp (ITT). Teste pozitive la un dublu produs sub 15000 – ischemie severă –
necesită revascularizare miocardică, peste 50000 ischemie ușoară.
 Modificări electrocardiografice: sunt considerate teste positive: subdenivelare ST peste
1mm, de tip orizontal sau descendent, supradenivelarea ST peste 1mm (ischemie severă
sau spamn coronarian indus de efort), normalizarea undei T în repaus.
 Consumul de oxigen (VO2) – se calculează fie direct, la testarea cardio pulmonară în
circuit închis, fie indirect din tabele, în fucție de greutate, vârsta și efortul de vârf prin
calcularea echivalentului metabolic (MET).
O altă formulă de calcul este MVO2 – 0,14 x FC x TA sistolice/100 x 6.3
• MET-ul reprezintă cheltuiala totală de energie necesară organismului în condiţii de
repaus.
• 1 MET = consumul de 3,5 ml de oxigen/kgcorp/minut. Sau 1,2 calorii/min
Criterii de oprire a testului

 Dorința pacientului
 Oboseală marcantă
 Dispnee severă
 Disconfort toracic important
 Amețeală, crampă musculară, durere articulară
 Alterarea stării clinice a pacientului (paloare, cianoză, confuzie)
 Modificări EKG semnificative
 Scăderea TA sistolice și/sau a FC la creșterea efortului
 TAS peste 250 mmHg sau TAD peste 120 mm Hg
 Atingerea FC teoretice

Testul de efort la covorul rulant este un procedeu de efort multistadial, care pare mai
fiziologic, deoarece se bazează pe adaptarea bolnavului la mers.
Covorul permite cel mai mare consum de MVO2 întrucât antrenează fizic – membrele
inferioare, toracele și membrele superioare.
 Se începe cu un efort inițial ușor pentru încălzire, după care urmează creșteri progresive
prin modificarea vitezei și a gradului de înclinare a pantei. Fiecare etapă trebuie menținută 3
minute.

Testul de mers de 6 minute

Reprezintă un test util în evaluarea capacității de efort la bolnavii coronarieni cu insuficiență
cardiacă.
Este o variantă de test submaximal autolimitat, în care pacientul este pus să meargă în ritm
propriu timp de 6 minute pe un coridor cu o lungime măsurată (aprox. 30 metri).
Se măsoară distanța totală de mers și se apreciază simptomele care au determinat
întreruperea testului.
Distanța totală de mers permite încadrarea pacienților în 4 nivele de efort
o nivelul 1 – sub 300 m
o nivelul 2 – 300 – 375 m
o nivelul 3 – 375 – 450 m
o nivelul 4 – peste 450 m

În realizarea acestui test se utilizează un dispozitiv numit pulsoximetru care înregistreaza

FC si SpO2, la începutul , la sfârşitul şi în fiecare minut al testului.
În condițiile unei accesibilități mai scăzute la testarea cardio-pulmonară sau la persoanele
cu insuficiență cardiacă severă, testul de mers de 6 minute evaluează cu destulă acuratețe
capacitatea de efort.