TOLERANTA LA EFORT

Testarea capacitatii de efort este parte componenta

esentiala in cadrul evaluarii pacientului,mai ales la cei cu
afectiuni cronice,indiferent de tipul de patologie, cu
limitarea suplimentara a capacitatii de efort.
Printr-un efort fizic se asigura organismului un aport de
oxigen adecvat, prelevat din mediul inconjurător, ca o
necesitate la cerinţele fiziologice crescute;eliberarea
crescută de O2 la ţesuturile activate este dependenta de
buna functionare a plamânului, mai precis de mecanica
ventilatorie corespunzatoare.
 Efectele fiziologice ale
mişcării/efortului fizic
cardiovascular
 activitate economică şi eficienţa a aparatului

cardiovascular în aprovizionarea tisulară cu

sânge;
 consumul de oxigen, în circulaţia sistemică, are

ca rezultat influenţarea favorabilă a metaboli-

smului lipidic, activarea factorilor anticoagulanţi şi
ai fibrinolizei (astfel se explică efectul activitaţii
fizice in prevenirea ateroselerozei si trombo-
zelor);
 respirator
• îmbunataţirea volumelor si debitelor pulmonare;
• îmbunataţirea permeabilitaţii membranei alveolo-capilare;
• reglarea raportului ventilaţie/perfuzie;
locomotor
• ţmbunatatirea substratului energetic si enzimatic al
contractiei musculare;
nervos
• augumentarea plasticitatii sistemului nervos central ;
• perfecţionarea analizatorilor;
• combaterea efectelor stresului psihic .

Testarea toleranţei la efort este folosita in scop diagnostic, prognostic

si funcţional.
Aspectele testarii la efort
 stabilirea / precizarea diagnosticului ( prin
studiul fiziologiei /fiziopatologiei cord –
plaman, al circulatiei periferice, al
metabolismului energetic, al functiei
musculare );
 obiectivarea acuzelor bolnavului, mai ales
dispneea, apreciata gradat, printr-unul din
cele 5 grade de efort care o genereaza:
1. dispneea apare la urcat scari (20 trepte) sau la
urcat pante;
2. dispneea apare la mersul pe teren plat, in ritmul
unei persoane sanatoase care insoteste pacientul;
3. dispneea apare la mersul pe teren plat, in ritmul
propriu (la 100 – 300 metri);
4. dispneea apare la activitatile minime casnice,
precum si in cursul activitatilor de autoingrijire ;
5. dispneea apare in repaus;
 relevarea mecanismului prin care este limitata capacitatea
de adaptare la efort: ventilator,cardiovascular, muscular;
 evaluarea severitatii unui deficit functional;
 orientarea asistentei medicale;
 urmarirea evolutiei bolii;
 evaluarea efectului terapeutic;
 aprecierea capacitatii de munca pentru aspectele
vocationale;
 individualizarea antrenamentului la efort.

Testarea la efort este necesara pentru alcatuirea si aplicarea

antrenamentului la efort la persoane sedentare, cu sindrom de
deconditionare fizica si / sau la cele cu diferite tipuri de patologie.
 Efectele favorabile ale
antrenamentului la efort:
 cresterea debitului cardiac – datorita augumentarii
intoarcerii venoase si a volumului bataie;
 modificarile la nivelul musculaturii periferice
considerate ,, cordul periferic” – cresterea capacitatii
oxidative a muschiului, cresterea masei
mitocondriale, a extractiei musculare de oxigen
augumentarea capacitatii aerobice maxime; forta si
rezistenta musculara se imbunatatesc, cu consecinte
favorabile asupra tuturor activitatilor fizice ;
 relaxarea tonusului neuro-vegetativ;
 Efectele favorabile ale
antrenamentului la efort:
 diminuarea riscului trombogenetic – activarea
fibrinolizei si scăderea activitatii trombocitare;
 scaderea dublului produs (tensiunea arteriala x
fregventa cardiacă ) – constituie dovada pertinentă
a diminuării consumului de oxigen, rata de crestere
a tensiunii arteriale in cursul efortului diminuă;
 influentarea favorabilă a metabolismului lipidic –
scade nivelul lipidelor serice, creste HDL-
colesterolul;
 ameliorarea stării subiective de bine si de crestere
a calitatii vietii ,cu efect antistres, ameliorind starea
de depresie sau anxietate.
 Evaluarea capacitatii de efort in
afectiunile respiratorii si cardiovasculare
cronice.
tipul efortului (este deosebit de important pentru alcatuirea
programului kinetic in asistenta medicala complexa, a
metodologiei concrete de lucru);exemple:
 mersul in ritm impus de metronom;

 distanta parcursa intr-un interval de timp prestabilit (des

folosit este testul de 6 MWD –distanta parcursa in 6
minute);
 urcatul si coborîtul scăriţei (testul Master,mai ales);

 cicloergometrul ;

 ergometru pentru membrele superioare (cicloergometru

pentru braţe);
 covorul rulant;

 bacul de vîslit;

 genuflectiunile etc.
Evaluarea capacitatii de efort in
afectiunile respiratorii si cardiovasculare
cronice.

masurarea exacta a efortului (a

parametrilor efortului)
 pentru travaliu(forta x deplasarea) – in
kg metri sau jouli;
 pentru putere (travaliu/timp)- in
watts,calorii;
 pentru randament sau eficienta
(raportul intre travaliu efectuat si
energia utilizata);
 Evaluarea capacitatii de efort in
afectiunile respiratorii si cardiovasculare
cronice.

metoda de masurare a efectelor acestui efort asupra

organismului, adica raspunsurile:
 respiratorii - fregventa respiratiei, ventilatia pe minut,
coeficientul respirator etc.;
 circulatorii – fregventa cardiaca , tensiunea arteriala,
debitul cardiac, ECG de efort etc.
 sanguine – presiunea partiala a oxigenului (P aO2),
saturatia in oxigen (SaO2), presiunea partiala a bioxidului de
carbon (PaCO2), pH-ul , acidul lactic etc.

Testele de efort se pot grupa, in functie de mai multe criterii:

 durata testului- teste de scurta durata si de lunga durata;
 intensitatea efortului derulat- teste de efort maximale si submaximale.
 Metode si mijloace de
realizare.
 progresiv, gradat – efortul folosit presupune o crestere
continua a sarcinii (testarea la covorul
rulant,cicloergometru, ergometru pentru membrele
superioare);
 intermitent – efortul efectuat (cu valori constante ale
incarcarii ) este intrerupt de perioade de repaus variabile
( 30 secunde – 2 minute); efortul discontinuu este indicat
mai ales la pacientii virstnici;
 printr-un efort unic – testul ,,scaritei “(tot mai des
inlocuit de testarea la covor rulant sau la cicloergometru cu
incarcare constanta) sau al pasirii pe un reper (treapta),
indicat la pacientii virstnici.
 Metode si mijloace de
realizare
Testarea capacitătii de efort se realizează global şi reprezintă
o testare cardio-pulmonară la o sarcină :

 gradată – cînd este performat un efort progresiv, timp de

6-14 minute, la cicloergometru, covorul rulant.Se urmaresc
parametrii precizaţi anterior/iniţiali (cardiovasculari si
pulmonari –pulsul,tensiunea arterială,fregvenţa respiraţiei)
 constantă – se foloseşte o sarcină apoi dupa un interval
de timp in repaus, sarcina este crescută (in cursul derularii
efortului sarcina rămîne constantă),
 usor de performat, cu larga aplicabilitate – mersul intr-o
perioadă determinată de timp (12 minute, 6 minute,
2 minute), distanta parcursă se corelează cu capacitatea
vitală functională si VO2max .
 Metode si mijloace de
realizare
Pentru testarea capacităţii de efort sunt necesare:
 cicloergometru sau covor rulant,

 pulsoximetrul portabil,

 cronometru,

 tensiometru si stetoscop,

 sursa de oxigen,

 scaun cu rotile,cadru de mers,baston,

 electrocardiograf,

 defibrilator sau accesul rapid la serviciul de cardiologie,

dotat corespunzator.
 CONTRAINDICATIILE TESTARII
LA EFORT ABSOLUTE

 modificari recente pe ECG de repaus, sugestive

pentru infarctul recent sau alte procese cardiace
acute,
 infarctul miocardic recent, complicat,
 angina pectorală instabilă,
 disritmie ventriculară necontrolată,
 disritmie supraventriculară necontrolată, cu
compromiterea functiei cardiace,
 bloc atrio-ventricular grad III,
 CONTRAINDICATIILE TESTARII
LA EFORT ABSOLUTE
 insuficienta cardiacă acută, congestivă,
necontrolată
 stenoza aortică moderată sau severă,
 anevrism ventricular important,
 miocarditele sau pericarditele active sau suspecte,
 tromboflebitele sau trombi intracardiaci,
 embolie pulmonară sau sistemică recentă,
 boli acute sistemice sau stările febrile,
 psihoza sau tulburare emotionala semnificativă .
 CONTRAINDICATIILE TESTARII
LA EFORT RELATIVE

 tensiune arteriala diastolica in repaus 120mmHg,

 tensiune arteriala sistolica in repaus 200mmHg,
 valvulopatie moderata,
 perturbari electrolitice cunoscute
(hipokaliemie,hipomagneziemie),
 ectropie ventriculara complexa sau fregventa,
 anevrism ventricular,
 cardiomiopatie,inclusiv cardiomiopatie hipertrofica,
 boli metabolice necontrolate(diabet, tireotoxicoza,mixedem),
 boli infectioase cronice (mononucleoza,hepatita,SIDA),
 boli neuromusculare, musculoscheletale, reumatice care sunt
exarcerbate de effort,
 sarcina in luna mare sau complicata.
CONTRAINDICATIILE TESTARII
LA EFORT RELATIVE
 cardiomiopatie,inclusiv cardiomiopatie
hipertrofică,
 boli metabolice necontrolate(diabet,
tireotoxicoză,mixedem),
 boli infectioase cronice
(mononucleoza,hepatita,SIDA),
 boli neuromusculare, musculoscheletale,
reumatice care sunt exarcerbate de efort,
 sarcina in lună mare sau complicată
Evaluarea la efort
 Pacientul dezantrenat,sedentar, cardio-
vasular,cu patologii cronice bronhopulmonare
obezitate,afecţiuni ale sistemului nervos
central/periferic, după traumatisme cranio-
cerebrale,locomotorii, în sindromul de
imobilizare îndelungată din partea sistemului
cardio-vascular se instalează un singur deficit
funcţional:-incapacitatea la efort. Scopul
asistenţei de reabilitare funcţională este
creşterea toleranţei la efort a cordului.
Metode de evaluare a capacităţii
de efort sunt precedate de:
 evaluarea clinică a sistemului cardio-
vascular realizeată prin intermediul
metodelor fundamentale:
 -anamneza
 -inspecţia
 -palpaţia
 -percuţia
 -auscultaţia
metode de evaluare
paraclinică care includ:
 probele screening-măsurarea pulsului şi
tensiunii arteriale
 testarea cardiacă-ECG, monitorizarea
ECG,TA,PS (Holter) etc.
 teste serologice biologice,biochimice,
imunologice etc.
 Explorări imagistice- ECO-CG,ECO-DG,
radiografia,scintigrafia,vectorocardiografia,
angio-cardiografia,tomografia compiuterizată,
rezonanţa magnitică nucleară etc.
Testarea la effort a cordului
 Testarea capacitatii de efort a cordului se realizeaza
global, fiind o testare cardio-pulmonara la o sarcină :
 gradată – când este performat un efort progresiv,
timp de 6-14 minute, la cicloergometru sau covorul
rulant, urmarindu-se parametrii precizaţi anterior
(cardiovasculari si pulmonari)
 constantă – se foloseste o sarcina apoi dupa un
interval de timp in repaus, sarcina este crescuta (in
cursul derularii efortului, sarcina ramine constanta),
 usor de performat, cu largă aplicabilitate – mersul
într-o perioada determinata de timp (12 minute, 6
minute, 2 minute); distanta parcursă se corelează cu
capacitatea vitala functională si VO2max
Teste de efort fără aparate:
 probe neetalonate (genuflexiuni)-se utilizează
pentru urmărirea reactivităţii şi a
modificărilor parametrilor cardo-vasculari
individuali,sunt greu de reprodus
 probe etalonate –efortul este dozat corect,
reproductibile,pot fi urmărite dinamic,variaţia
parametrilor pot fi comparaţi între diverşi
subiecţi
Teste de efort fără aparate:
 Proba Martinet-probă cu efort minor ce
urmăreşte reactivitatea aparatului cardio-
vascular (PS şi TAS/TAD) înainte şi după
probă de tipul genuflexiuni (-20 de
genuflexiuni în 30 sec.la un ritm de metronom
de 60 cu aruncarea mînilor înainte
 Subiectul stă în şezut şi după 1,5-2 min.se
măsoară PS şiTA
 Aparatura necesară-aparat de tensiune,
cronometru,fişa de, înregistrare, metronom.
Crteriile de apreciere ale
probei Martinet:
 reacţia PS la efort este: PS-tahicardic
faţă de PS iniţial,exprimat în %. La
sănătoşi valoarea PS nu depăşeşte 60-
70%.
 caracterul TA la efort se manifestă prin
5 tipuri de reacţii: normostenică,
astenică (hipotonică), hiperstenică,
distonică, de scăriţă.
Interpretarea criteriilor
 Tip normostenic - TAS creşte proporţional liniar odată
cu creşterea PS şi atinge valoare de 150% de la
iniţial şi nu mai mult,TAD nu se schimbă sau
nesemnificativ se micşorează
 Tip astenic-reacţia PS este peste 100%,TAS slab sau
deloc nu creşte ori poate să se micşoreze,presiunea
pulsului scade. Creşterea volumului sanguin pe
minută din contul creşterii PS-lui. Asfel de reacţie
vorbeşte despre scăderea funcţiei de contarcţie a
cordului (sindrom hipovolemic)
 Tip hiperstenic-reacţia PS şi TAS sunt mai pronunţate ca în
tipul normostenic, TAS poate creşte cu peste 160-180% de
la valorile iniţiale,iar TAD peste 10 mm Hg.Astfel de reacţie este
caracterstic pentru stadiul incipient al distoniei neuro- circulatorii
de tip hipertonic şi în supraantrenament
 Tip distonic- caracterizat prin apariţia fenomenului de “zgomot
neîntrerupt “(zgomotul Korotcov se ascultă la scăderea
tensiunii în manşou pînă la 0).Acest fenomen poate apărea in
primele 10-20 secunde după un efort foarte mare şi apare ca
urmare a schimbării fluxului de sănge in vasele mari magistrale
În proba genuflex apariţia fenomenului respectiv pune în
evidenţă supraoboseala,supraantrenamentul.
 Tipul de scăriţă-reacţie caracterizată prin creşterea maximală
a TAS nu îndată după efort ci peste 2-3 minute în perioada de
restituţie(este caracteristică pentru supraoboseală,
supraantrenament) Timpul revenirii PS şiTAS pînă la valorile
iniţiale la persoanele sănătoase nu trebue să depăşească 3 -
minute.
Teste de efort fără aparate:
 După efort în proba Martinet PS creşte
cu 50-70% faţă de valorile de repaus şi
îşi revine peste 2 minute.
 TAS maxim creşte cu 10-35 mmHg,iar
TAD nu se schimbă sau scade (+/-)5
mmHg.Perioada de revenire la valorile
iniţiale este 5 minute.
Teste de efort fără aparate
Indicele de rezistenţă cardiacă Ruffier:

 reprezintă test de reactivitate cardio - vasculară (AV)

la efort minim. Efortul constă în 30 de genuflexiuni în
45 de secunde, metronomul fiind pus la 90.
 Tehnica-subiectul stă în şezut, se măsoară FC timp de
15 sec. apoi face 30 de genuflexiuni, se aşază,FC
imediat după efort de la 0 la15 secundă şi în
ultimele 15 sec. ale primei minute (45-60 sec).
 Valorile obţinute se înmulţesc cu 4,obţinăndu-se
astfel 3 pulsuri pe minut: P1=pulsul în
repaos,P2=primul puls postefot,P3=al doilea puls
postefort.
 Indecile Ruffir=(P1+P2 +P3 -200) /10.IR 0 foarte
bun, IR = 0-5 bun,IR =5-10 mediu,IR = 10-15 slab.
 Teste de efort fără aparate
Proba clino-ortostatică
 reprezintă o probă de reactivitate neuro-vegetativă
de adaptare cardio - vasculară la efort ortostatic.
 Tipul probei-subiectul stă 10 minute în clinostatism,
timp în care se face anamneza activităţii (inclusiv
sportive) în ultemele 24 de ore şi cum se simte.
 La sfărşitul celor 10 minute se înregistrează PS şi
TASşi TAD apoi,
 Subiectul se scoală liber,lent în picoare şi stă un
minut. Imedeat după ce scoală se măsoară pulsul
timp de 10 sec. şi TA.
Interpretatea probei cliortostatice
 Normal pulsul în primele secunde se măreşte cu 12
bătăi de la valoarea iniţială cea ce înseamnă reacţie
normală (mecanism neuro-vegetativ normal) .
 Mărirea pulsului peste valoarea 18 sau mai mult
reacţia este considerată nesatisfăcătoare.Astfel de
reacţie atestă slabă capacitate de adaptare a
sistemei cardio-circulatorie în ortostatism.
 Devierile semnificative ale TAS şi TAD sunt însoşite
de scăderea presiunii pulsului.