ADAPTAREA CARDIOVASCULARA IN EFORT

Arad 2012

Adaptarea cardio-vasculara la efort reprezinta reflectarea modificarilor aparute la nivelul sistemului ca raspuns la solicitari extrinseci si intrinseci, reprezentand o caracteristica esentiala a vietii. Ea este conditionata de diferentele individuale de raspuns la efort ale organismului, acestea exprimand interactiunea organism - mediu, partial cu determinare genetica, si consta din : cresterea componentelor dimensionale - volum sanguin, hemoglobina totala,

volum cardiac, etc sistolic cresterea diferentei arterio -venoase. Creterea necesarului de oxigen i de substane energetice ntr-un efort fizic se realizeaz prin modificri ale parametrilor cardiovasculari ce pot fi: modificri imediate (acute- frecvena cardiac- reprezinta cel mai rapid mecanism de adaptare la efort prin posibilitatea cresterii rapide a debitului cardiac, volumul sistolic, debitul cardiac, cantitatea de snge circulant, viteza de circulaie, tensiunea arterial) ce se instaleaz dup toate tipurile de efort fizic dar i n perioada de revenire i modificri tardive (de antrenamenthipertrofia miocardului, frecvena cardiac, volumul sistolic, debitul cardiac, coeficientul de utilizare a oxigenului, tensiunea arterial care nu difera foarte mult de la antrenai fa de neantrenai), care se constat n urma practicrii sistematice a educaei fizice i sportului, un timp mai ndelungat. Odat cu nceperea efortului, n organism se produc modificri fiziologice, rezultate n urma aciunii adrenalinei revrsate n snge, pe cale reflex, n cantiti mrite, precum i datorit excitaiilor venite de la proprioceptorii din muchi, tendoane i articulaii. Practicarea ndelungat a exerciilor fizice produce, n mod lent modificri morfologice i funcionale asupra aparatului cardiovascular. Aceste modificri se datoresc nevoilor mereu crescnde impuse de efortul fizic, dac acesta este judicios efectuat, ca durat i intensitate, realiznd o mai bun adaptare la efort i o mrire a capacitii de lucru. Efectuarea unui efort fizic presupune o bun aprovizionare cu O2 la esuturi. Acest lucru este asigurat de capacitatea de transport a O2 de ctre aparatul cardio-vascular i posibilitatea realizarii unui debit cardiac maxim bun prin cresterea volumului

respirator. Astfel O2 este transportat din mediul nconjurtor la mitocondrie, prin dou sisteme de transport: ventilaia pulmonar i circulaia sngelui, i dou sisteme de difuziune: alveolo-capilar i capilar-esuturi. Efectuarea unui efort fizic va depinde de capacitatea de transport a O2 i se poate aprecia prin msurarea consumului maxim de oxigen (VO2max). Acesta depinde de factori dimensionali (mrimea plmnilor, a capacitii vitale, capacitii pulmonare totale, de mrimea suprafeei de difuziune, a patului vascular pulmonar, a volumului sanguin, a volumului cardiac, concentraiei de hemoglobin din snge) i de nite capaciti funcionale (ca debitul cardiac maxim, debitul sistolic n efort, ventilaia maxim voluntar, difuziunea alveolo-capilar; acestea, determin variaii n timp, intraindividuale). Conform ecuaiei lui Fick: debitul cardiac= VO2 diferena arterio-venoas n oxigen Rezult c: VO2 = debitul cardiac diferena arterio-venoas n oxigen Debitul cardiac = debitul sistolic frecvena cardiac n efort fizic inima dispune de nite rezerve funcionale: rezerva de debit sistolic, aproximativ de 80 - 100 ml snge (debitul sistolic n repaus este de 60 - 70 ml, ajungnd n efort la atlei de 170 180 ml.); rezerva de frecven cardiac (n repaus este 70/min., iar n efort 180 - 200/min.; rezerva de debit cardiac (n repaus este 5 - 6 l/min., iar n efort 30 - 35 l/min., ajungnd la atlei la 40 l/min.). Deci n efort fizic, frecvena cardiac crete de 3 ori, debitul sistolic de 3 ori i debitul cardiac de 6 ori. Frecventa cardiaca- reprezinta cel mai rapid mecanism de adaptare la efort prin posibilitatea cresterii rapide a debitului cardiac Variabilitatea F.C. este o masura a calitatii activitatii cardiace. Cu cat F.C. de repaus este mai mica cu atat variabilitatea sa este mai mare si calitatea functionala a inimii creste. Valorile maxime utile ale F.C. variaza cu varsta, putand fi estimate prin formulele : Frecvena cardiac atins n efortul maximal se numete F.C.max F.C.max = 220 - varsta = 206,3 - (0,711 x varsta)
(LONDEREE & MOESCHBERGER - Univ. Missouri - Columbia)

= 217 - (0,85 x varsta)

(MILLER & al - Univ. Indiana)

Calcularea valorii F.C.max are importanta in procesul de dirijare a antrenamentului deoarece in functie de valoarea ei si de intensitatea efortului se poate calcula F.C. utila de antrenament dupa formula : F.C.antren = F.C.rep + (F.C.max - F.C.rep) x % I.E. unde I.E. reprezinta % din intensitatea efortului caracteristic zonei de antrenament pentru incalzire si refacere I.E. = 50 - 60% pentru efortul de anduranta lunga I.E. = 60 - 70% pentru efortul de anduranta scurta I.E.= 70 - 80% pentru efortul anaerob I.E. = 80 - 90%. -anaerob hipertrofie dreapta; -aerob hipertrofie stanga. De aici si modificarea pozitiei cordului: -sporturi de greutatecord orizontalizat; -sporturi de andurantacord verticalizat. Dilatarea ventriculara este determinata de cresterea intoarcerii venoase; are ca si consecinta marirea volumului telesistolic in repaus si a celui sistolic in efort.

Hipertrofia ventriculara este caracteristica tipului de efort:

Hipertrofia cardiaca adaptativa secundara antrenamentului sportiv sistematic este armonioasa si regreseaza la deconditionarea de efort. De cele mai multe ori insa regresia nu este totala, sportivii prezentand in continuare corduri cu dimensiuni mai mari decat persoanele neantrenate.. Debitul cardiac in repaus este la fel ca la o persoana nesportiva. La nivelul circulatiei periferice, pe de o parte, chiar si in repaus, numarul capilarelor deschise creste, iar in timpul efortului ajung sa se deschida toate capilarele; se inmultesc capilarele, creste numarul real de capilare existente in muschi; se realizeaza o noua circulatie colaterala. Cantitatea de oxigen cedat esuturilor depinde de mrimea debitului cardiac i de gradul de cedare, de desaturare n oxigen a sngelui venos. Consumul maxim de oxigen este de 3 l O2 /min. la persoane neantrenate fizic i de 4 5 l/min. la cele antrenate la efort. La sedentari VO2 max. este 30 - 45 ml/kg greutate corporal i 85 ml/min. la atleii de performan. n efort fizic inima se adapteaz la solicitri prin mecanisme nervoase i anume prin dominarea tonusului simpatic care determin: micorarea inimii n sistol (prin creterea forei de contracie, scurtarea perioadei de contracie izovolumetric, a ejeciei, o cretere mai rapid a presiunii intraventriculare), creterea frecvenei cardiace, creterea presiunii arteriale. Se remarc creterea presiunii sistolice de la 120 mmHg n repaus la 190 mmHg, a presiunii diastolice de la 80 mmHg la 120 mmHg, creteri cu aproape 100% fa de repaus. Din relaia Q = P / R (n care Q = debit, P = presiune i R = rezisten), rezult c debitul cardiac va crete prin creterea presiunii i scderea rezistenei periferice. Acest lucru se realizeaz pe de o parte prin vasodilataie care crete raza vasului, iar pe de alt parte se produce o redistribuire a sngelui (vasoconstricie tegumentar i splanhnic, i vasodilataie n muchi, circulaia coronarian i cerebral). Fluxul sanguin muscular de repaus este 2 - 5 ml/min./100g, aproximativ 1 - 1,5 l/min., iar n efort este de 50 - 75 ml/min./100g., ajungnd la 20 - 25 l/min.

La atlei, scderea rezistenei periferice favorizeaz creterea debitului sistolic la valori cu 50 75% mai mari ca la sedentari. Creterea a sistemului debitului cardiac se

(parametrul care reflecta capacitatea functionala frecvena cardiac i VO2).

cardio-vascular)

realizeaz n cea mai mare parte prin creterea frecvenei cardiace (corelaie liniar ntre Frecvena cardiac mai sczut la atlei att n repaus ct i n efort, ar putea fi explicat prin fenomenul down regulation al receptorilor ca urmare a stimulrii simpatice repetate i prelungite n cursul efortului (Sabu Marius, 1999). n efort fizic creterea performanei cardiace se realizeaz prin: - hipertrofie, creterea masei elementelor contractile; - utilizarea mecanismului Frank- Starling pentru a crete tensiunea; - creterea contractilitii prin mecanism neuro-adrenergic. Din punct de vedere al felului de solicitare, eforturile sunt: eforturi predominant statice, izometrice (haltere, aruncri), denumite eforturi de rezisten, care sunt de scurt durat, dar intense, la care predomin efectul de reglare prin mecanisme neuro-endocrine i adaptri enzimatice, de tipul creterii gradului de disociere a oxigenului de pe hemoglobin la esuturi; eforturi predominant dinamice, izotonice (ciclism, atletism de fond), care sunt de durat, la care predomin efectele adaptrii de tip hiperkinetic: hipertrofia

cordului, creterea cantitii de hemoglobin n snge, mobilizarea volumelor mari de snge, etc.; sunt denumite i eforturi de anduran.

Aspecte E.C.G. n efort E.C.G. are valoare dac se pot compara mai multe E.C.G. la acelai individ n decursul evoluiei sale sportive. n repaus la un sportiv domin pe E.C.G. o hipervagotonie, o bradicardie (atinge valori de 50% din valoarea normal a frecvenei cardiace, fiind expresia gradului de antrenament) de 40 l/min.; intervalul PQ este mai mare de 0,21s, pn la 0,50s la atlei.; QT este crescut pn la 0,62s (semn de bun antrenament); P pulmonar, HAD cu deviaia axei electrice la dreapta (la sportivi care lucreaz la haltere, la not, lupte); T negativ n derivaia III; extrasistole atriale, nodale ventriculare la 3% din sportivi (benigne dac dispar la efort, fiind secundare hipertoniei vagale, maligne dac persist i se accentueaz n efort, sunt multifocale, polimorfe n salve). n efort, se remarc creterea frecvenei cardiace, scurtarea PQ i QT, creterea amplitudinii undei P, modificri ale undei T cu scderea amplitudinii (insuficien relativ a debitului coronarian). Patologic pot aprea extrasistole atriale, ventriculare flutter, fibrilaie, blocuri, T negativ, subdenivelare de ST. La sportivii antrenai: unda P aplatizat, qRs de amplitudine crescut, ST supradenivelat, T simetric, QT alungit. Adaptarea cardio-vasculara la efort implica aparitia de modificari la nivelul tuturor componentelor sistemului - cord, vase sanguine si sange, modificari care vizeaza atat aspecte cantitative si calitative, cat si aspecte morfologice si functionale. Capacitatea de adaptare apartine evolutiei naturale si este conditionata de diferentele individuale ale raspunsurilor organismului la stimulii indusi de efort .

Bibliografie 1. Avram C. Antrenament fizic in recuperarea cardiovasculara ed. Brumar, Timisoara 2007 2. Brzu M.V. Fiziologia efortului, note de curs ed. Mirton, Timisoara 2002. 3. Drgan I. - Medicina sportiv, Editura Medical, Bucureti, 2002. 4. http://www.scritube.com/stiinta/EVALUAREA-FUNCTIEI-CARDIOVASCU83913.php