Sunteți pe pagina 1din 33

ADAPTAREA LA

EFORT
Reem Al-Khiriseh
Ganea Alexandra Maria
Tulbure Andreea-Claudia

EFORTUL FIZIC
Conform Dictionarului explicativ al
limbii romane - EFORTUL se defineste ca
fiind 'incordarea voluntara a puterilor fizice
sau psihice ale organismului in vederea
realizarii unui randament superior celui
obisnuit: 'STRADANIE, STRADUINTA.'

Efortul este rezultatul multiplelor solicitari:


musculare,
cardiorespiratorii,
endocrino-metabolice,
psihice etc. la care este supus organismul
uman in timpul prestarii unor activitati de
natura diferita.

Toleranta la efort reprezinta principala


masura pentru aprecierea capacitatii de
munca a unui subiect.
-scaderea acestei tolerante la efort
determina in timp dependenta subiectului.
Lipsa efortului fizic determina modificari
functionale ale intregului organism care se
constituie in dezadaptari:
dezadaptare cardio-respiratorie,

dezadaptare metabolica,

dezadaptare musculara.

Sunt indicati la efortul fizic dozat pacientii


cronici cu suferinte:

cardio-respiratorii coronarienii dupa


infarctul de miocard;
bolnavii respiratori- mai ales cei cu astm
bronsic, sindroame posttuberculoase, cu
sechele toracopleurale;
cei cu afectiuni locomotorii, care au mult
limitata miscarea;
sedentarii.

Efortul fizic la care trebuie antrenati subiectii


reprezinta nivelul activitatii fizice la care
parametrii cardio-respiratori se pot adapta.

Efortul fizic reprezinta un stres complex


pentru organismul care nu se poate adapta la
el si depinde de:
antrenament,
nivelul de la care pornim,
de perspectiva la care intentionam sa ajungem
si de mijloacele de care dispune acel pacient.

TESTUL DE EFFORT
Testul de efort se face pentru:

a descoperi cauzele unor dureri in piept;

a descoperi anumite afectiuni cardiace;

a descoperi cat de bine tolereaza efortul un


pacient care a suferit un infarct sau o interventie
chirurgicala la inima;

a descoperi ce cauzeaza ameteli,


palpitatii sau puls foarte ridicat in timpul
efortului fizic;

a descoperi cat de bine raspunde un


pacient la tratamentul administrat pentru
aritmie;

a ajuta o persoana sa ia o decizie in


legatura cu inceperea sau nu a unui
program de exercitii fizice dupa o
perioada lunga de sedentarism.

Testul de efort poate fi periculos in


anumite situatii precum:

Pacientul a suferit un atac de cord;


A avut dureri in piept persistente si dupa
odihna;
A suferit de aritmii netratate;
A avut tensiunea arteriala ridicata;
A avut probleme cu valvele inimii;
A suferit de o infectie a muschiului inimii
(miocardita);
Este anemic;
A suferit de afectiuni pulmonare cronice.

CUM SE FACE TESTUL DE EFFORT ?


Inaintea testului:

zonele de pe maini, picioare, piept unde elctrozii


vor fi atasati sunt curatate, eventual parul este
indepartat pentru a oferi un contact al electrozilor
cat mai bun cu pielea;

electrozii sunt apoi conectati la aparatul numit


electrocardiograf care va inregistra rezultatele si
le va imprima pe hartie in timpul testului de efort;

este posibil ca medicul sa va ataseze pe brat si un


manson pentru a citi tensiunea arteriala in timpul
testului de efort;

In timpul testului:

Pacientul merge pe o banda speciala sau pedaleaza pe o


bicicleta statica in timp ce va fi monitorizat de
electrocardiograf;

testul de efort are de obicei trei etape, fiecare durand


cate trei minute. Dupa fiecare etapa, viteza benzii sau a
bicicletei este marita;

testul continua pana cand subiectul va simti nevoia sa se


opreasca sau ajunge la pulsul maxim sau va da semne de
oboseala precum insuficienta respiratorie sau angina;

de asemenea, testul va fi oprit daca dezvolta artimii sau


daca tensiunea arteriala scade brusc.

Dupa test:
o
o
o

electrozii sunt indepartati de pe pacient si


se va putea intinde si odihni;
i se va lua tensiunea arteriala la fiecare 5-10
minute;
nu va face baie sau dus fierbinte cel putin o
ora dupa test, apa fierbinte i va putea
provoca ameteli sau lesin;
Intregul test de efort dureaza intre 15 si 30
de minute.

METODE DE ANTRENAMENT LA EFORTUL FIZIC DOZAT:

1. Mersul la pacientii pulmonari si cardiaci.


2. Antrenamentele prin autoingrijire si activitatile
casnice indirecte in cazul deficientelor
cardiopulmonare si locomotorii severe, persoanelor
dependente de viata interfamiliala. Acest gen de
activitate de autoingrijire reprezinta la inceput
scopul si metoda reeducarii la efort.
3. Urcatul scarilor si pantelor forma de efort
sustinut superior, progresia antrenamentului se
face prin cresterea numarului de trepte, prin
durata antrenamentului, o varianta fiind
antrenamentul la urcat pante.

4. Bicicleta ergonomica/covorul rulant


avantajele sunt dozarea corecta a efortului
si urmarirea permanenta a parametrilor
cardio respiratori la efort.
5. Alergarea (jogging) este in unele
circumstante cea mai utilizata, indicata la
sedentari si uneori la cardio-pulmonari
aflati la un anumit tip de antrenament.
6. Inotul forma de antrenament la efortul
fizic dozat foarte util sedentarilor.

7. Terapia ocupationala - poate fi folosita la


pacientii cardiorespiratori si locomotori.
8. Sportul terapeutic folosit atat in
kinetoprofilaxia capacitatii de efort, dar si in
antrenarea la efort a bolnavilor cardorespiratori
si locomotori.
9. Munca dupa ce un pacient este adus la
capacitatea de efort cerut de munca sa fizica, se
considera ca acel efort de munca va reprezenta
in continuare, cel mai bun exercitiu de
mentinere si chiar de crestere treptata a
capacitatii lui de efort.

Suportabilitata la efort - va fi urmarita pe baza


semnelor clinice prin aparitia:

Tahicardiei ( peste valorile admise);


Durerilor precordiale;
Aritmiilor;
Paloare;
Transpiratii reci;
Ameteli;
Usoare incoordonari a miscarilor;
Dispnee;
Oboseala accentuata;
Dureri musculo-articulare.

Dupa practica reantrenamentului la efort,


pacientii se grupeaza in :
a). Pacienti care suporta bine efortul fizic de
antrenament, beneficiind de el;
b). Pacienti care tolereaza rau acest efort si
cu toata corectitudinea de aplicare, trebuie
sa renunte la antrenarea lor la efort.

Colegiul American de Medicina Sportiva precizeaza


urmatoarele:
Caracteristicile de care depinde eficienta efortului
fizic de antrenament sunt: intensitatea, durata si
frecventa.
Cu cat acesti parametrii sunt mai redusi, cu atat
eficienta antrenamentului este mai mica, si cu cat
sunt mai ridicati, cu atat antrenamentul este mai
eficient.
In acest sens, acelasi colegiu, afirma ca efortul cu
intensitatea sub 50% din consumul maxim de
oxigen, cu durate mai scurte de 10 minute si
practicate in mai putin de 2 sedinte pe saptamana,
nu pot determina cresterea conditiei fizice (in
cazul peroanelor sanatoase si pentru sedentari).

Intensitatea efortului :
-la cardiaci si pulmonari se recomanda sa fie de
60-80% din capacitatea testata a pacientului, dar ca sa
se intregistreze un efort favorabil se incepe cu 20-50%
din aceasta.
-se va ajunge treptat la 60-80% din consumul max.
de oxgen deoarece, un efort prea mare este
periculos si nu imbunatateste performanta cardiaca.
1.

2.

Durata efortului :
- la intensitatea aratata va fi de 10-20 de min.
- datorita deconditionarii fizice, pacientul oboseste
inainte de a atinge aceasta durata.
-se vor aplica eforturi de scurta durata,
intermitente si repetate : 3 min de efort cu pauza
de 30-180 s, (ciclul se repeta 30-60 min).

3. Frecventa sedintelor de efort :


Este optima atunci cand acestea sunt de 2-3
ori pe saptamana, in cazul pacientilor
cardiopulonari.

Pentru pacientii care nu pot executa decat


eforturi de intensitati mai mici si durate
scurte se recomanda sedinte zilnice, uneori
cu mai multe repetari in aceeasi zi.

METODE DE ANTRENAMENT LA
EFORTUL FIZIC DOZAT:
Sedinta de antrenament incepe cu:
I.
Perioada de incalzire (6-15 min.) cuprinde
exercitii generale, lente, fara efort mare;
II. Urmeaza perioada efortului propriu-zis;

III.

Perioada de trecere la repaus (5-10 minute)aceasta etapa cuprinde miscari usoare ale
membrelor, mers relaxat, miscari respiratorii.

Aceasta a treia faza e obligatorie, este impusa


de faptul ca vasodilatatia mare din timpul efortului
nu dispare o data cu oprirea acestuia nu dispare o
data cu oprirea pompei musculare, astfel se va
instala hipotensiunea, uneori lipotimia si chiar
tulburarile de ritm cardiac.

Rolul acestei a treia perioade este de:

scadere treptata a tahicardiei,


de stabilizare a tensiunii arteriale,
de pierdere a caldurii acumulate prin
efort
si de spalare a metabolitilor acizi
acumulati in muschi prin contractii.

EFECTELE ANTRENAMENTULUI LA EFORT:

creste conditia psihica si increderea in sine;

scade ritmul cardiac, scade tensiunea


arteriala mai ales sistolica ameliorand
conditia cardiaca a ventriculului stang;

Creste suprafata alveolocapilara de schimb


(ameliorarea difuziunii de O2);

scade rezistenta vascularizarii periferice;

creste extractia O2 din sangele arterial la


nivelul tesuturilor;

creste respiratia celulara;

scade tesutul adipos;

creste masa musculara.


Antrenarea la efort nu trebuie sa lipseasca
din nici un program de kinetoterapie.

TESTAREA CAPACITATII DE
EFORT
Tehnici practice de apreciere a efortului pe
care le poate urmari kinetoterapeutul,
orientarea pentru exprimarea efortului in wati,
consum de O2/minut, kilogrammetri/minut se
reproduce o nomograma de valori ale efortului
la scarita.

Testul

de effort la scarita descris de Master:


- se executa la o scarita cu 3 trepte
- fiecare treapta o inaltime de 23 cm
- valoarea efortului exprimata in wati (W)
W= x
Gr=greutatea(in kg) a subiectului
9,81=cifra de conversie a kilogrammetrilor in wati(1 kgm=9,81 W)
I= inaltimea (in m) a treptei
F= nr de urcari/minut
kgm/min =

Valoarea efortului si categorisirea lui se fac pe


baza mai multor parametri care au un
corespondent intre ei si care sunt determinati prin
testele de efort in laboratorul de explorari
functionale.
Exprimarea intensitatii unui efort se face prin
echivalentul metabolic(EM)
1 EM= energia necesara acoperirii nevoilor
organismului in conditii bazale de repaus(consumul
a 3,5-4 ml O2 /kilocorp/min. sau 1,2 cal./min.)

Pulsul -cel mai usor de cercetat in sala de


kinetoterapie
Formule pentru stabilirea frecventei cardiace
maxime admise:
P(max)=220-varsta(in ani)
P(max)=215-varsta (in ani)x 0,66
Controlul pulsului ne indica rezerva cronotropa a
cordului si alterarea ei treptata cu varsta.

Calcularea

(in procente) a Deficitul


cronotropic- determinat de o boala cardiaca

P max t = frecventa cardiaca maxima teoretica


pentru varsta bolnavului
P max ef = frecventa cardiaca maxima

inregistrata la bolnav in momentul de varf al


efortului

Cerintele aproximative energetice ale unor


activitati care necesita efort fizic si care sunt
utilizate in metodologia reantrenamentului la
efort dupa W. Haskell.