Sunteți pe pagina 1din 71

1 Kinetoterapia deficienŃelor fizice-2004 Carmen Şerbescu

Postura corectă a corpului (PCC)

1. Introducere
Încă de la începutul secolului trecut, Charles Bell punea întrebarea: cum poate un
individ să menŃină postura ortostatică sau înclinată, contra vântului care suflă asupra
lui. Este evident că el posedă capacitatea de a reajusta şi de a corecta orice îndepărtare
faŃă de verticală.

Rolul majorităŃii organelor de simŃ care participă la menŃinerea poziŃiei erecte era deja
cunoscut încă din secolul XIX. ImportanŃa ochilor era pusă în evidenŃă de Romberg,
propriocepŃia paravertebralilor de către Longet, influenŃa vestibularului de către
Flourens, iar « simŃul muscular » de către Scherington.
Prima şcoală de posturologie a fost fondată în 1890 la Berlin de către Vierordt.
In 1955, doctorul Baron, de la laboratorul de posturologie din Paris, îşi publică teza cu
privire la importanŃa muşchilor oculomotori în atitudinea posturală.
Henry Otis Kendal defineşte postura ca şi « o stare compusă din ansamblul poziŃiilor
articulaŃiilor corpului la un moment dat ».
Mc Closkey (1978) definea simŃul proprioceptiv ca şi capacitatea de a cunoaşte unde
se află părŃile corpului în relaŃie unele cu altele şi deasemenea cu mediul exterior,
nefiind sub controlul conştientului. El considera că “postura este rezultanta simŃului
proprioceptiv în condiŃii statice şi dinamice variate”.
Şcoala portugheză din anii ’80, dr. Da Cunha, descrie « sindromul deficienŃei
posturale ».
Dr. Paillard introduce conceptul « corpului situat şi a corpului identificat » şi le
defineşte ca şi o abordare psihofiziologică a noŃiunii de schemă corporală.
Babinski (1899), observă deficitele de coordonare între postură şi mişcare la pacienŃii
cerebeloşi, cărora i se datorează primele date cu privire la ajustările posturale asociate
cu mişcările voluntare. De atunci este stabilit, atât la om cât şi la animal, că mişcarea
intenŃionată este însoŃită şi urmată de fenomene posturale.
2 Kinetoterapia deficienŃelor fizice-2004 Carmen Şerbescu

2. DefiniŃie, factorii care o condiŃionează

PCC este un semn de echilibru psiho-fizic al individului.

Sistemul postural este o „structură unitară” cu intrări multiple şi având mai multe
funcŃii complementare:
- să lupte contra gravitaŃiei prin menŃinerea unei staŃiuni erijate;
- să se opună forŃelor exterioare;
- să situeze individul în spaŃiu şi timp;
- să echilibreze corpul în mişcări, să le ghideze şi să le întărească.

Există totodată un „invariant postural” care reprezintă poziŃia ideală a corpului în


spaŃiu, la un moment dat al evoluŃiei noastre filogenetice. Urechea internă este unul
din elementele fundamentale ale acestui sistem, dar nu este singurul. Numeroasele
cercetări realizate în ultimii ani (Berthoz, Bricot, Lacourt, Roll, Matthews, Malvill
Jones) confirmă acest lucru: sistemul postural posedă diferite intrări, „captori”. Trei
dintre aceste intrări sunt cele mai importante: urechea internă, ochiul şi piciorul, care
sunt totodată exteroceptori (exocaptori) şi proprioceptori (endocaptori).

Dacă în plan funcŃional, urechea internă, bine încastrată în masivul cranian, se


dereglează foarte puŃin, nu se întâmplă acelaşi lucru cu piciorul şi cu ochiul.

Un defect uşor de convergenŃă oculară sau de asimetrie podală poate provoca un


dezechilibru al lanŃurilor musculare posturale, apărând în consecinŃă diverse
patologii articulare. Ele nu vor fi cauza, ci consecinŃa dezechilibrelor posturale.
Această tulburare statică va provoca solicitări anormale asupra întregului sistem
locomotor.

Vătămările capsulo-articulare generate de acest dezechilibru vor fi la baza diferitelor


fenomene patologice, algice şi inflamatorii, adesea tratate doar simptomatic (se
tratatează doar simptomele, fără a înlătura cauza).

Posturologia permite corectarea factorului mecanic ce determină diferite afecŃiuni ale


aparatului locomotor şi vertebral, permite înŃelegerea mai bună a diverselor patologii
şi permite realizarea corecŃilor etiologice (îndepărtarea cauzelor), în locul
3 Kinetoterapia deficienŃelor fizice-2004 Carmen Şerbescu

tratamentelor obişnuite simptomatice, cărora li se cunoaşte preŃul, iatrogenitatea


(efectele secundare) şi posibilităŃile de recidivă în timp.

POSTURĂ TULBURĂRI
NORMALĂ STATICE
= =
ABSENłA VĂTĂMARE
VATĂMĂRILOR, =
RAPORTURI APARIłIA
ARMONIOASE PATOLOGIILOR
= =

Postura corpului este o funcŃie a acestuia care este rezultanta acŃiunii sinergice a
sistemului nervos central şi periferic şi a aparatului locomotor, rolul esenŃial
apaŃinând sistemului nervos. Acest lucru explică şi procentul mare (48% Elena
Martha Sticiu) de atitudini globale deficiente prezente la elevii şcolilor ajutătoare.

La realizarea posturii participă:


• elementele pasive (oase, articulaŃii, etc),
• elementele active (sistemul neuro-muscular),
menŃinând împreună:
- homeostazia posturală;
- stabilitatea şi echilibrul;
- rapoartele constante între corp şi segmentele acestuia şi între corp şi
mediul extern.
Postura corpului mai poate fi definită ca şi proiecŃia în spaŃiu a corpului. Ea este
poziŃia sau atitudinea corpului, aranjamentul relativ al părŃilor corpului pentru o
activitate specifică, sau maniera caracteristică a unei persoane de a-şi menŃine corpul.

Ea poate fi apreciată în ortostatism, cât şi în toate poziŃiile şi actele motrice obişnuite


ale individului realizate din poziŃiile: aşezat, culcat, mers, alergare, etc.

Postura este deci o funcŃie a aparatului locomotor dirijată de sistemul nervos


şi reprezintă infinitatea de poziŃii şi mişcări care dublează în permanenŃă
activitatea psihică a individului.

Postura ortostatică şi de mişcare este una dintre principalele reacŃii de adaptare pentru
buna integrare a omului în mediul înconjurător aflat în permanentă schimbare. Ea
4 Kinetoterapia deficienŃelor fizice-2004 Carmen Şerbescu

constituie o condiŃie sine qua non pentru performanŃele biologice, sociale, de nivel
înalt şi pentru existenŃa în general a speciei umane.

Pentru realizarea, optimizarea şi înscrierea homeostaziei posturale, organismul uman


a suferit în codul genetic multiple şi complexe modificări somatice, funcŃionale şi
psihice, în funcŃie de legile biomecanice ale echilibrului şi gravitaŃiei. Un salt dificil
în momentul trecerii de la poziŃia patrupedă la cea bipedă l-a avut de suferit regiunea
lombo-sacrală, care a devenit locul principal de întâlnire a celor două forŃe de acŃiune
contrare:
 greutatea corpului atrasă spre pământ de gravitaŃie,
 acŃiunea comună a forŃelor musculare şi ligamentare.

Postura este condiŃionată de predispoziŃiile ereditare ce se manifestă prin:


 caracterele constituŃionale,
 gradul de tonicitate a musculaturii
 sexul
şi depinde şi de alŃi factori cum sunt:
 starea de sănătate,
 vârsta,
 greutatea corporală,
 caracterul deprinderilor profesioanle şi habituale,
 preocupările individului pentru formarea şi menŃinerea unei posturi
corecte.

1. Elementele de bază ale funcŃiei posturale


PoziŃia în care se apreciază postura corpului este STÂND (capul drept, privirea
orizontală, umerii la acelaşi nivel, pieptul rotunjit să depăşească uşor abdomenul,
şoldurile şi genunchii să fie uşor în extensie, picioarele în unghi drept pe gambe cu
halucele îndreptat înainte- Goldweit).
1.1. Elementele pasive sunt:
 oasele,
 articulaŃiile,
 Ńesuturile periarticulare,
5 Kinetoterapia deficienŃelor fizice-2004 Carmen Şerbescu

 fasciile şi aponevrozele.
 unii autori enumeră printre elementele pasive şi rezistenŃa la întindere a
muşchilor, cu rol deosebit în menŃinerea pasivă şi economică a posturii.
 Tot ca mijloc pasiv de stabilizare este considerat şi echilibrul intrinsec al
coloanei vertebrale. Datorită curburilor coloanei vertebrale, proiecŃia centrului
de greutate (CGG) ale diferitelor segmente nu se găseşte pe linia de proiecŃie a
CGG al corpului. AcŃiunea gravitaŃiei produce de la vertebră la vertebră solicitări
rotaŃionale care tind să accentueze curburile.
 ForŃele care se opun solicitărilor rotaŃionale sunt ligamentele. La
nivelul coloanei toracale proiecŃia CGG al corpului trece anterior coloanei.
Aceasta s-ar prăbuşi înainte dacă nu ar interveni forŃa ligamentului vertebral
comun posterior, a ligamentelor intraspinoase şi a ligamnetelor galbene.
SituaŃia este invers la nivelul coloanei lombare şi cervicale unde proiecŃia
CGG se face posterior coloanei, iar forŃele care se opun prăbuşirii coloanei
sunt reprezentate de ligamentul vertebral comun anterior.
 Alte elemnte care mai au rol de a absorbi solicitările sunt discurile
intervertebrale. Ele stau într-o stare de presiune premanentă. Între aceste două
categorii de elemente anatomice, ligamentele pe de o parte şi discurile de alta,
supuse unor forŃe contrare se stabileşte o anumită stare de “echilibru intrinsec”.
ExistenŃa acestui echilibru intrinsec explică de ce o coloană vertebrală, chiar
dacă i se scot toŃi muşchii, rămâne o unitate destul de rigidă, şi ea continuă să-
şi păstreze curburile.

1.2. Elementele active ale posturii sunt reprezentate de:


 SNC şi periferic, incluzâd aparatul neuromioartrokinetic (NMAK); prin
intermediul următorilor captori cu funcŃiile lor specifice:
- exteroceptorii ne situează în relaŃie cu mediul înconjurător (tact, văz, auz);
- proprioceptorii situează diferitele părŃi ale corpului nostru în raport cu
ansamblul, într-o poziŃie dată;
- centrii superiori selectează strategia posturală de urmat, integrează procesele
cognitive (Paillard) şi tratează datele obŃinute prin cele două surse precedente.

Din punct de vedere biomecanic, poziŃia corectă ortostatică este cea care se
menŃine cu minimum de consum energetic şi nervos.
6 Kinetoterapia deficienŃelor fizice-2004 Carmen Şerbescu

Echilibrarea corpului, a centrului său de greutate este o problemă de biomecanică


deosebit de delicată. PoziŃia ortostatică nu are o stabilizare strict pasivă, ea se
realizează printr-un consum energetic sporit cu 22% faŃă de metabolismul de repaus.
În poziŃia ortostatică corpul este din punct de vedere biomecanic într-un echilibru
instabil (adică CGG se află deasupra planului de sprijin), el nu stă perfect imobil.
Pentru a menŃine poziŃia, necesităŃile biomecanice cer menŃinerea proiecŃiei CGG1 în
interiorul poligonului de susŃinere. Astfel se realizează o serie continuă de mici
oscilaŃii ale corpului în toate direcŃiile, cu ritm şi amplitudine variate. Aceasta se
realizează prin intrarea în acŃiune a unui ansamblu de reflexe, în principal cel miotatic
determinând contracŃia a numeroase grupe musculare. ExperienŃele efectuate au
demonstrat că la indivizii normali deplasările antero-posterioare sunt mai puŃin ample
decât cele laterale; că suprafaŃa de expansiune a deplasărilor depinde de vârstă. Între
23-38 de ani, suprafaŃa medie este de 29mm2 iar între 51-74 ani ea este de 45mm2. La
78-80% din indivizi, proiecŃia CGG se situează mai la dreapta şi mai înapoia centrului
poligonului de susŃinere. Se constată că sprijinul în ortostatism nu este simetric ci
preferenŃial pe MI drept care poate fi denumit MI predominant pilier. Un alt fapt
consatat prin posturografie este că, dacă individul examinat închide ochii,
amplitudinea deplasărilor creşte mult, sistemele senzitivo-motorii de reglare fiind
private de importanta contribuŃie a impresiilor vizuale.

Tehnici paraclinice de analiză a posturii - Platforma stabilomerică permite


analizarea oscilaŃiilor posturale ale individului în ortostatism în diverse situaŃii: cu
ochii deschişi-ochii închişi de exemplu, şi astfel de a avea o idee asupra echilibrului şi
asupra sistemului său postural. El permite studierea în timp a variaŃiilor poziŃiei
centrului de presiune. Traseul astfel obŃinut va sta la baza analizei diferiŃilor
parametrii.

1
CGG al corpului se află la încrucişarea planului transvesral care trece prin partea
superioară a celei de-a doua vertebre lombare (L2) cu planul medio-sagital şi cu
planul medio-frontal.
7 Kinetoterapia deficienŃelor fizice-2004 Carmen Şerbescu

A. Privit in plan sagital


Centrele de greutate ale diverselor segmente ale corpului (cap, gât, torace, bazin,
membre nu sunt aşezate pe aceaşi linie verticală. Această aşezare nu ar facilita
stabilitatea corpului în mişcare sau rezistenŃa sa la tracŃiuni mecanice externe.
Aceste centre de greutate sunt situate fie înaintea, fie înapoia planului vertical frontal
care împarte corpul în două jumătăŃi anterioară şi posterioară.
Acest plan mediofrontal rămâne înapoia axei adevărate a corpului şi trece prin
(privind din lateral) :
 vârful maleolei peroniere,
 mijlocul feŃei laterale a articulaŃiei genunchiului,
 marele trohanter,
 acromion,
 vârful mastoidei.
Axa adevărată a corpului sau linia de gravitaŃie (G) (privind din lateral):
 este dată de firul cu plumb
 este înclinată faŃă de planul medio-frontal cu 10-12º
 trece prin:
 înaintea vertebrei L2,
 înaintea articulaŃiei coxo-femurale,
 puŃin înapoia axei medio-frontale a genunchiului,
 înaintea articulaŃiei tibio-astragaliene,
 cade în mijlocul bazei de susŃinere.

Vector G (axa
adevărată a corpului)

Planul
vertical
8 Kinetoterapia deficienŃelor fizice-2004 Carmen Şerbescu

Figura 1 - Postura corectă a corpului (după Adrian Ionescu)


Corpul are o tendinŃă constantă de înclinare înainte pentru că:
 CGG este situat anterior coloanei vertebrale. Aceasta explică de ce gravitaŃia
acŃionează mai puternic asupra planului anterior al corpului, acŃiune compensată prin
dezvoltarea mai puternică a musculaturii planului posterior al corpului. Planul
anterior al corpului, reprezentat de muşchii flexori este un plan de mişcare, de
propulsie, fiind sistemul cel mai vechi (aniamal); planul posterior reprezentat de
muşchii extensori, este un plan de sprijin şi de stabilitate, fiind cel mai recent
(uman). Această musculatură posterioară este denumită lanŃul postural
antigravitaŃional (V. Papilian): muşchii cefei, muşchii proprii ai spatelui, extensorii
coapsei, tricepsul sural şi ceilalŃi muşchi posteriori ai gambei.
 Capul are tendinŃa de cădere înainte şi în jos, din cauza centrului său de
greutate care este situat mult înaintea punctului de sprijin pe coloana vertebrală.
(Greutatea capului = 4,14 kg, CGG al capului este la nivelul şeii turceşti - după Cl.
Baciu). El este totuşi menŃinut prin acŃiunea muşchilor cefei. Când, din cauza unei
insuficienŃe a musculaturii cervicale posterioare, sau din obişnuinŃă, timiditate,
oboseală, capul este lăsat să cadă înainte, solicitarea acestor muşchi este crescută. La
flexia maximă, ligamentul nucal este cel care stopează continuarea mişcării. În final,
musculatura posterioară a trunchiului slăbeşte, favorizând flexia întregului corp.
 Trunchiul (G trunchiului = 25,06 kg, CGG al trunchiului este anterior
vertebrei L1) are tendinŃa de a se flecta, de a cădea înainte datorită propriei greutăŃi
la care se adaugă greutatea capului, tendinŃă anihilată prin contracŃia muşchilor
şanŃurilor vertebrale.
 Greutatea centurii scapulare şi a membrelor superioare duce la căderea
umerilor şi la depărtarea omoplaŃilor de coloana vertebrală. Contrabalansarea se
9 Kinetoterapia deficienŃelor fizice-2004 Carmen Şerbescu

produce tot prin contracŃia muşchilor planului posterior, adductorii şi fixatorii


omoplaŃilor şi susŃinătorii centurii scapulare, inseraŃi pe coloana vertebrală.
 Trecerea de la trunchi la membrele inferioare se face prin intermediul
bazinului, datorită înclinării acestuia înainte, curbura lordotică se accentuează,
trunchiul poate avea tendinŃa uneori să cadă înainte. Această tendinŃă este anihilată
de contracŃia drepŃilor abdominali, singurii muşchi anteriori ai corpului ce pot fi
denumiŃi posturali. De altfel, ei au o acŃiune sinergică cu gluteul mare, care luând
punct fix pe capătul distal, face extensia bazinului pe membrele inferioare,
determinând reechilibrarea şi stabilizarea poziŃiei bazinului.(Bazinul este considerat
a fi cheia atitudinii corecte a corpului, deoarece de poziŃionarea lui corectă depinde
îndreptarea curburilor anormale ale colanei vertebrale).
 Linia de gravitaŃie trece anterior articulaŃiei gleznei, ceea ce tinde să flecteze
tibia pe picior. Stabilitatea este asigurată de muşchii flexori plantari şi de tricepsul
sural şi în special solearul.
 Gemenii şi ischio-gambierii susŃin coapsa să nu se flecteze pe gambă (G
coapsei = 6,80 kg, CGG este situat în1/3 superioară a femurului).

1.3. Gradul de tonicitate al musculaturii este un alt element important care


defineşte postura corpului.
După cum am mai arătat SN reprezintă factorul coordonator al atitudinii normale.
Astfel, lipsa sau scăderea excitabilităŃii nervoase, ca şi excesul de sensibilitate, se
resimt în tonusul scăzut sau crescut al muşchilor şi în atitudinea insuficientă sau rigidă
a corpului. În cazul tulburărilor de coordonare sau al asimetriilor funcŃionale de
origine nervoasă, postura corpului se modifică în raport cu aceste tulburări. FuncŃia
posturală este în strânsă legătură cu activitatea nervoasă superioară, cu stările psihice.
În stările de oboseală accentuată sau indispoziŃie psihică, de emoŃie sau de stres, în
cazurile de întârziere mintală în dezvoltarea copiilor, la cei lipsiŃi de voinŃă şi energie,
posturile sunt aproape specifice. Cei depresivi Ńin capul aplecat, umerii căzuŃi şi aduşi
în faŃă, spatele este rotunjit şi pieptul înfundat, membrele inferioare flectate, mai ales
în mers. Postura este încordată la cei volitivi şi chiar rigidă, la cei încordaŃi psihic,
nesigură şi neadaptată la cei instabili şi fără autocontrol.
10 Kinetoterapia deficienŃelor fizice-2004 Carmen Şerbescu

2. Homeostazia2 posturală, după R.A.Ludu, presupune cinci condiŃii:


(1) Corpul să fie bine echilibrat, verticalizat (obsevaŃia se face cu ajutorul
cadrului antropometric de simetrie, descris de R. A. Ludu, se pot face şi înregistrări
fotografice)
(2) Corpul să aibă o postură economicoasă (fără consum energetic excesiv).
Vectorul gravitaŃional G să nu depăşească în plan frontal 2 cm şi în plan sagital 4 cm.
PoziŃia ortostatică corectă nu cere contracŃie musculară crescută, ci numai tonus
crescut; la subiecŃii la care există deviaŃia lui G în plan frontal mai mare de 2 cm şi în
plan sagital mai mare de 5 cm, intervine contracŃia musculară, deci intervine oboseala,
care persistând va duce la deformări scheletale.
(3) Corpul să posede o strategie posturală eficientă, adică o bună mobilitate
stato şi telekinetică (coordonare, echilibru, stabilitate), eficientă în activităŃi
practice. PCC este deosebit de importantă în timpul executării mişcărilor. În mişcare,
funcŃia statică şi cea dinamică se unesc într-un tot unitar. Efectele exerciŃiilor nu sunt
cele scontate dacă ele se execută pornind sau menŃănând poziŃii defectuoase.
Caracterele de forŃă şi rezistenŃă, de viteză şi abilitate ale mişcărilor nu pot fi obŃinute
la nivel optim, dacă nu asigurăm corpului poziŃia cea mai favorabilă, care este şi cea
mai corectă. Aceasta favorizeză desfăşurarea normală a mişcărilor; la rândul lor,
mişcările corecte determină o redresare a atitudinii corpului.
Echilibrul corpului - este menŃinerea liniei gravitaŃionale a corpului înăuntrul
poligonului de spirjin.
Stabilitatea - este proprietatea unui corp de a-şi recâştiga echilibrul fără să cadă,
atunci când acesta este perturbat. Limita de stabilitate se întinde spre periferia
poligonului de susŃinere, moment în care se poate recăpăta echilibrul sau, dimpotrivă,
acesta se pierde şi se produce căderea .
Echilibrul dinamic se realizează prin conlucrarea a trei factori:
- individul cu capacităŃile lui anatomo-funcŃionale;
- activităŃile, mişcările, pe care individul le execută în momentul respectiv;
- condiŃiile de mediu în care individul îşi performează activităŃile.

2
Homeo, gr.= asemănător, acelaşi; stazis (gr) = meŃinere Homeostazie = menŃinerea la
valoarea normală a diferitelor constante fiziologice ale mediului intern. Stabilitatea mediului
intern este caracteristică organismului sănătos. Prin extrapolare, se cosideră că o postură
normală, sănătoasă, trebuie să-şi menŃină stabile, constante anumite caracteristici funcŃionale
care o determină.
11 Kinetoterapia deficienŃelor fizice-2004 Carmen Şerbescu

Schema modelului după care se realizează controlul postural este arătată în figura 2.
Componentele sistemului intră secvenŃial în acŃiune având ca scop final menŃinerea
sau recâştigarea echilibrului pe cale de a se pierde.
(4) Postura să fie estetică; estetica este condiŃionată de unele procese şi calităŃi
psihice.
(5) Primele patru să fie constante în unitatea de timp.

Determinarea Alegerea mişcării


poziŃiei corpului corpului

Compararea, selectarea Selectarea şi ajustarea


şi combinarea schemelor controlului
senzitivităŃii muscular

Sistemul Sensibilitatea Muşchii Muşchi Muşchii Muşchii


Văz vestibular somatică gleznelor coapsei trunch. gâtului

InteracŃiune
a mediului Generearea mişcărilor
corpului

Fig. nr. 2 - Modelul controlului postural (după NeouroCom


International, Inc.) citat de Sbenghe

Se poate spune că homeostazia posturală sau postura ortostatică normotonă


reprezintă capacitatea adaptativă, autoreglatorie a organismului de a-şi forma,
păstra, optimiza şi restabili un mod corect, economicos, estetic, eficient şi timp
îndelungat forma, dimensiunile, structura, funcŃia, asamblarea segmentelor
corpului şi echilibrul oscilant al acestuia.

Subiectul normal este definit şi de atitudinea corectă a fiecărui segment în parte (fig.
nr. 5 a):
 Capul şi gâtul au o postură corectă când linia imaginară care uneşte conductul
auditiv extern şi unghiul extern al ochiului este paralelă cu suprafaŃa de spijin a
plantelor, iar jumătatea din stânga şi cea din dreapta se încadrează simetric faŃă de axa
mediană de simetrie a corpului.
12 Kinetoterapia deficienŃelor fizice-2004 Carmen Şerbescu

 Umerii au o postură corectă când memberele superioare nu sunt rotate extern iar
claviculele sunt orizontale şi paralele cu suprafaŃa de sprijin, acromionul este
interceptat de planul vertical care coboară din vertex.
 Trunchiul are o atitudine corectă când este vertical, simetric faŃă de axa mediană,
iar coloana vertebrală are curburile în stare fiziologică normală
 Bazinul are o atitudine corectă când este vertical şi înclinat înainte cu 30º faŃă de
orizontală şi se sprijină în mod simetric pe ambele MI.
 MS să fie apropiate de trunchi şi uşor îndoite din articulaŃiile coatelor, degetul mic
orientat posterior iar policele anterior, ceea ce indică că MS nu este rotat intern.
 MI să fie verticale, cu genunchii întinşi şi privite în plan frontal să se apropie în
patru puncte (maleolele interne, treimea medie a gambelor, genunchii, treimea medie
a coapselor).
 Picioarele au poziŃie simetrică de aşezare pe sol, iar axa anatomică a lor trebuie să
fie aceiaşi cu cea funcŃională.

4. Evaluarea posturală a lui Phelps cuprinde patru tipuri de postură în funcŃie de


atitudinea corpului observată la examinarea lui în plan sagital (fig. nr 3).
Tipul A- Postură bună: este atitudinea cea mai bună, aceea în care axele capului
(articulaŃia temporo-mandibulară), trunchiul (umărul) şi membrelor inferioare
(articulaŃia coxo-femurală), se află în aceaşi linie dreaptă. Toracele în acest caz apare
bombat mai ales în partea superioară, abdomenul este mai plat sau chiar uşor excavat,
iar curburile coloanei vertebrale sunt prea accentuate.
Tipul B- Postura satisfăcătoare: o uşoară deviaŃie unghiulară a celor trei articulaŃii.
Axele capului şi membrelor inferioare sunt uşor înclinate înainte iar axul trunchiului
rămâne puŃin înclinat înapoi. Caracteristicile acestei atitudini sunt: capul aplecat
înainte, toracele mai puŃin bombat, curbura superioară a spatelui cava mai pronunŃată.
Tipul C- Postura rea : toate semnele menŃionate la tipul B se accentuează, pieptul
este plat, peretele abdominal flasc şi bombat, lordoza lombară este accentuată, uiar
axul MI este înclinat înainte.
Tipul D- Postura foarte rea: capul este aplecat înainte, depăşind cu mult nivelul
toracelui, acesta este plat, abdomenul flasc şi proeminent cu exagerarea cifozei
dorsale şi a lodozei lombare.
13 Kinetoterapia deficienŃelor fizice-2004 Carmen Şerbescu

A B C D

Figura nr. 3 - Cele patru tipuri de postură descrise de Phelps


Propunem studierea subiectului normal şi a caracteristicilor sale în comparaŃie cu
subiectul prezentând fie deformaŃia tip a elevului de 9 ani (după dr. A. de Sambucy)
(fig nr. 5). Postura viciosă este aceeaşi, fie că este poziŃia neglijentă a elevului,
adolescentului, tânărului sau chiar a adultului tânăr, fie că este postura foarte rea
(după Phelps), fie atitudinea astenică (după Charière), sau atitudinea hipotonă a
vârstnicului. Este vorba de alunecarea etajelor dure şi moi unele faŃă de altele
(descrise anterior) şi care la persoanele în vârstă este accentuată la maximum.
Habitusul astenic, după Charière poate îmbrăca diverse tipuri: tipul gras, cu
abdomenul mărit în volum, tipul slab, cel mai adesea longilin, tipul de hiperlordoză
lombară izolată. Toate au însă un caracter comun: imposibilitatea de a păstra o
perioadă mai lungă o postură corectă (fig. nr. 4).
14 Kinetoterapia deficienŃelor fizice-2004 Carmen Şerbescu

Figura nr. 4 - Atitudinea astenică (stânga), atitudinea corijată, exagerată,


de întindere axială a coloanei vertebrale.

Figura nr. 5 a - Postura


subiectului normal : 1 – Picior cambrat b
normal; 2 – Genunchi la verticală; 3. -
a Policele orientat înainte; 4. – Înclinare
medie a sacrului; 5.- Curbură lordotică
medie, abdomen normal; 6. şi 7. –În funcŃie
de poziŃia MS, subiectul prezintă mai mult
„piept” decât „spate”; 8.- Umărul în
poziŃie corectă; 9. - Linia cefei este netedă
şi lină; 10. – Partea uperioară a toracelui nu
este plată, grilul costal superior este
dezvoltat şi nu este vertical la aliniamentul
gâtului; 11. – ceafă dreaptă; 12.-
Orizontalitatea privirii; 13. - Din punct de
vedere nazal totul este normal; 14. –
Vertexul este dă impresia de cap „înalt”,
bine aşezat, fără înclinare anormală lateral
sau anterior; Impresia generală este de rectitudine liberă şi o
suspensie bună.
b DeformaŃia tip a elevului de 9 ani (după A. de Sambucy) 3.
– Policele rotat, orientat spre coapsă, degetul mic orientat lateral,
(spre exterior); 4.- sacru ridicat; fese proeminente, curbură
lombară exagerată; cotul atinge profilul posterior al zonei lombare; 5. – abdomen
15 Kinetoterapia deficienŃelor fizice-2004 Carmen Şerbescu

proeminent; 6. şi 7. – Aproape to atâta „spate” precum „piept”; 8. – Umăr addus


(înainte) şi căzut; 9. – proeminenşa vertebrei C7; 10. – Gâtul flectat;11. – Curbură
cervicală exagerată, în scopul prizontalizării privirii; 12. şi 13. – capul răsucit şi
înclinat; 14. – verticala capului deplasată şi ezitantă.
1 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Anamneza Carmen Şerbescu

Aprecierea creşterii şi dezvoltării organismului


- examenul morfo – funcŃional -

Modelul corpului are cinci componente care-l determină:


 scheletul,
 muşchii scheletici,
 Ńesutul subcutanat,
 glandele cu secreŃie internă şi
 ereditatea.
Dintre cele cinci le vom aborda pe primele trei: scheletul, muşchii şi Ńesutul subcutanat,
întrucât asupra lor efortul fizic îşi pune amprenta în mod vizibil şi ele pot fi investigate cu
uşurinŃă şi corectate atunci când este nevoie.

Examenul morfo–funcŃional urmăreşte:


dacă creşterea este normală şi
dacă dezvoltarea fizică este armonioasă.

Aprecierea creşterii şi dezvoltării fizice se face prin corelarea datelor obŃinute în urma:
anamnezei;
examenului somatoscopic;
examenului antropofiziometric.

Scopul examenului morfo-funcŃional este stabilirea


diagnosticului kinetoterapeutic.

Obiectivele examenului morfo – funcŃional sunt:


1. Stabilirea formelor normale şi anormale; depistarea deficienŃelor fizice;
2. Aprecierea gradului de dezvoltare fizică generală în raport cu vârsta, sexul şi
comparativ cu datele tabelelor care redau media statistică din Ńara noastră;
3. Determinarea tipului constituŃional;
4. Stabilirea exerciŃiilor celor mai favorabile pentru asigurarea unei dezvoltări fizice
armonioase şi / sau pentru corectarea deficienŃelor fizice existente;
5. Urmărirea dinamică a efectelor practicării sistematice a exerciŃiilor fizice sau a
modificărilor obŃinute prin programul de exerciŃii fizice terapeutice asupra anumitor
indici ai dezvoltării fizice.

Examenul pentru stabilirea diagnosticului kinetoterapeutic va fi efectuat de către


kinetoterapeut, datorită particularităŃilor importante privind obiectivele şi conŃinutul
examinării unui deficient fizic din punctul de vedere al tratamentului kinetic, sau de
profesorul de educaŃie fizică în colaborare cu kinetoterapeutul şcolii. Examinările clinice
şi radiologice vor fi realizate de către medic.
2 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Anamneza Carmen Şerbescu

Prima şedinŃă, cea în care se completează fişa personală morfo – psiho – motrică este cea
mai importantă din punct de vedere psihologic; de acest prim contact depinde întreaga
activitate ulterioară. De la prima întâlnire un terapeut experimentat îşi dă seama de
dificultăŃile pe plan psihic – comportamental întâmpinate de subiect ştiind totodată cum
să-l abordeze pe acesta.

Anamneza
Anamneza este metoda de examinare care constă din consemnarea răspunsurilor
subiectului la întrebările puse de examinator. InformaŃiile culese servesc la:
 cunoaşterea aprofundată a subiectului examinat, a condiŃiilor sale de viaŃă şi de
muncă, de alimentaŃie şi igienă etc.;
 cunoaşterea eventualelor afecŃiuni de care suferă şi care se evidenŃiază prin anamneză;
 stabilirea organelor şi sistemelor care trebuie investigate cu mai mare atenŃie de către
medic;
 cunoaşterea activităŃii fizice a subiectului (dacă ştie să înoate);
 cunoaşterea răspunsului organismului la alte tratamente kinetice aplicate;
 cunoaşterea disponibilităŃii pentru terapia prin mişcare şi a preferinŃelor sportive.

Datele anamnezei:

1. Date personale: nume, prenume, vârstă, sex (stare civilă), profesiunea, şcoala
(profesională sau liceul teoretic), mediul (urban sau rural).
Din aceste date reies informaŃiile necesare stabilirii particularităŃilor de sex şi de vârstă ce
trebuie respectate în procesul de corectare a deficienŃelor fizice.

Profesia sau tipul de şcoală şi rezultatele la învăŃătură ne informează asupra gradului de


cultură generală şi specială pe care subiectul îl posedă, fapt important în stabilirea
colaborării şi înŃelegerii reciproce.

CondiŃii de viaŃă: familială, locuinŃa, alimentaŃia (ora, preferinŃe, excese, consum de


alcool, tutun).

CondiŃii de muncă: microclimatul la locul de muncă, solicitările profesionale şi de mediu,


regim de lucru.

InformaŃiile privind munca profesională şi tipul predominant de activitate de timp liber


pun în evidenŃă organele şi segmentele mai solicitate şi modul de solicitare al acestora
pentru a putea integra în programul de corectare mişcări sau activităŃi compensatoare.
Eventualele condiŃii nefavorabile de microclimat în clasă (mobilier neadecvat, loc
nepotrivit în clasă), necesită intervenŃia activă a kinetoterapeutului sau a părinŃilor.
Regimul de viaŃă neadecvat poate duce la dereglări funcŃionale, rezultate slabe în
procesul de recuperare.
Întrebările privind alimentaŃia duc la stabilirea unui eventual dezechilibru al balanŃei
energetice a subiectului sau chiar a unor carenŃe alimentare.
3 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Anamneza Carmen Şerbescu

2. Antecedente heredo – colaterale (AHC)


a. Patologice – afecŃiuni ereditare sau predispozante pentru o afecŃiune. AHC grupează
informaŃiile privitoare la ascendenŃii şi colateralii acestora (părinŃi bunici, unchi, mătuşi)
şi rudele colaterale ale subiectului (fraŃi, surori, veri). AHC scot în evidenŃă existenŃa
unor boli ereditare (care se transmit direct de la părinŃi la urmaşi) sau a unor predispoziŃii
moştenite pentru anumite boli sau atitudini deficiente.
b. Din punct de vedere temperamental, comportamental, al echilibrului nervos, al
posibilităŃilor psiho–motrice AHC sunt fundamentale. Aceste caracteristici ale sistemului
nervos se transmit cel mai fidel. La fel se transmite şi tipul constituŃional.
c. Dimensiunile corporale şi dezvoltarea fizică a ascendenŃilor - părinŃilor, bunicilor,
celorlalŃi membrii ai familiei- semnalează posibilitatea unor predispoziŃii pentru un
anumit tip de creştere şi dezvoltare.
Este important de ştiut dacă au existat în familie ascendenŃi scoliotici, cifotici, RAA
(reumatism articular acut), tuberculoşi, alcoolici.
Medicul francez Nageotte1 spunea că a fost frapat de frecvenŃa enormă a cazurilor de
scolioză în anumite familii: “Există familii de scoliotici, de cifotici cum sunt familii de
miopi de migrenoşi”.

3. Antecedentele personale
a. Fiziologice: născut la termen sau prematur, scorul APGAR, evoluŃia creşterii şi
dezvoltării.
b. Patologice: afecŃiuni infecto – contagioase, pleurezii, rahitism, vegetaŃii, poliomielită.
c. Sportive: cantitatea de mişcare în copilărie, eventual sporturi practicate, dacă ştie să
înoate.
d. Terapeutice: ce alte tratamente şi programe kinetice a mai urmat, care a fost reacŃia
organismului la acestea.

Antecedentele personale explică unele tulburări ale creşterii şi dezvoltării fizice care pot
surveni în unele cazuri la copiii născuŃi prematur.
Datele referitoare la evoluŃia morfologică şi psiho–intelectuală în prima copilărie şi în
etapele de vârstă următoare, vârsta la care au apărut puseele de creştere şi felul cum s-au
manifestat ele, dinamica dezvoltării caracterelor sexuale, ne ajută să apreciem dacă
procesul de creştere se va desfăşura în continuare, se apropie de stadiul final sau s-a
încheiat. Acest lucru este important pentru stabilirea strategiei şi a planului terapeutic
adecvate.
Dintre antecedentele patologice trebuie înregistrate bolile care ar putea să scadă
capacitatea funcŃională generală a organismului, bolile care produc sensibilizări sau lasă
sechele: tuberculoza pulmonară, boala reumatismală, scarlatina, hepatita virală.
Pleureziile sau toracentezele pot lăsa copilul cu un hemitorax sau cu o scolioză.
Rahitismul (ramolisment al osului provocat de oprirea asimilaŃiei intestinale şi prin
insuficienŃa sau dezechilibrul substanŃelor nutritive) creează următoarele principale
sechele: osoase, tendinoase, musculare şi organice.

1
Sambucy – “Gymnastique corrective vertebrale” Ed. Dangles, Paris, 1973.
4 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Anamneza Carmen Şerbescu

4. Trăsături ale activităŃii nervoase superioare


Datele de anamneză din acest capitol nu urmăresc stabilirea tipului de activitate nervoasă
al subiectului, ci numai să surprindă unele caracteristici necesare unei mai bune abordări
individualizate a tratamentului kinetic.
În cazul în care forŃa excitaŃiei e mare, copilul, subiectul are o mare putere de muncă, este
stimulat de dificultăŃi, dobândeşte rapid noi deprinderi.
Dacă inhibiŃia este puternică, copilul va fi tenace, perseverent, va lucra cu un avânt
constant, va fi conştiincios.
Echilibrul celor două procese fundamentale ne va indica un copil raŃional cu care se va
putea lucra optim.
Metoda anamnezei împreună cu observaŃia utilizată în timpul examenului somatoscopic
şi antropometric vor furniza datele care servesc la aprecierea tipului de activitate
nervoasă superioară.
1 Kinetoterapia deficienŃelor fizice Carmen Şerbescu

Examenul somatoscopic

Examenul somatoscopic este inspecŃia vizuală globală şi segmentară, în vederea


aprecierii dezvoltării fizice generale şi segmentare, făcută atât static
(în ortostatism) cât şi dinamic (în mers, anumite mişcări).
a. Spre a evita ascunderea viciilor de atitudine şi artificializarea examinării în poziŃia de
drepŃi, subiectul va fi examinat iniŃial în poziŃia lui firească, necontrolată şi necorectată
de examinator, aşa cum se îndreaptă el spre examinator aşezându-se în faŃa acestuia şi
fără a i se adresa vreo comandă. Se va observa astfel fie baza lărgită a ortostatismului
(picioarele îndepărtate pe sol), fie o poziŃie asimetrică (un genunchi în flexie cu translaŃia
bazinului şi şoldului respectiv) etc.
Încă de la acest prim contact, examinatorul înregistrează date privind nu numai Ńinuta
corpului (atitudinea globală), dar şi comportamentul subiectului, manifestările lui
necontrolate şi apoi controlate, corelându-le cu cele obŃinute prin anamneză.
b. În faza următoare a examinării clinice i se va cere copilului să-şi apropie tălpile
(picioarele paralele), obŃinându-se astfel un sprijin egal pe ambele picioare, mâinile să fie
relaxate de-a lungul corpului, genunchii întinşi, privirea orizontală; nu se comandă
“drepŃi”.
c. În ultima fază, în scopul întregirii imaginii obŃinute asupra atitudinii corporale se va
urmări mersul obişnuit al subiectului, poziŃiile sale fireşti, naturale, în diverse împrejurări
oferite întâmplător, dar atunci când copilul nu se ştie supravegheat.

Deci, examinarea somatoscopică se va face sistematic şi metodic, în plan


frontal anterior, în plan frontal posterior, în plan sagital, în poziŃia stând,
şezând, culcat, în repaus, în mers, şi, în alte poziŃii şi mişcări.

Somatoscopia oferă examinatorului informaŃii privind:


- aspectul morfologic determinat de gradul de proporŃionalitate al mărimii diverselor
segmente ale corpului (cap, trunchi, membre) raportat la corpul întreg;
- atitudinea globală;
- deficienŃele fizice;
- displaziile de creştere;
- gradul maturizării sexuale;
2 Kinetoterapia deficienŃelor fizice Carmen Şerbescu

- aspectul tegumentelor şi al sistemului circulator periferic şi al celui endocrin etc.;


- ortostatismul şi mersul.
1. Examenul somatoscopic global urmăreşte aprecierea aproximativă, pe baza inspecŃiei
vizuale:
a) a stării de nutriŃie consemnând dacă din punct de vedere al greutăŃii corporale
subiectul se încadrează în:
- hipoponderali, mergând până la debili fizici;
- medioponderali;
- hiperponderali, mergând până la obezi.
b) din punct de vedere al staturii, subiecŃii normostaturali pot fi încadraŃi în:
- hipostaturali (pentru adulŃi între 131 – 151 cm.);
- mediostaturali;
- hiperstaturali (pentru adulŃi peste 190 cm.).
La copiii în perioada de creştere aceste valori sunt mai largi şi trebuie apreciate cu
prudenŃă (vezi anexa 1).
c) se urmăresc proporŃiile între segmentele corpului şi dezvoltarea globală a acestuia. Se
apreciază:
- lungimea bustului în raport cu membrele inferioare;
- dezvoltarea în lungime şi volum a toracelui faŃă de aceleaşi mărimi ale abdomenului;
- dezvoltarea în lăŃime a toracelui în raport cu diametrul său anteroposterior;
- raportul între dezvoltarea în înălŃime şi volum al corpului. Pe baza acestui raport se dă
atributul mediolin (raport normal), longilin (raport în favoarea lungimii), brevilin
(raport în favoarea lăŃimii).
- deosebiri între dezvoltarea diferitelor grupe musculare ale celor două membre
superioare şi inferioare.
Toate aceste raporturi contribuie la aprecierea tipului morfologic şi ne atrag atenŃia
asupra necesităŃii de a fixa prin mijloace obiective (măsurători antropometrice,
măsurători fiziometrice, fotografiere, cadrul antropometric etc.) anumite particularităŃi
existente.
3 Kinetoterapia deficienŃelor fizice Carmen Şerbescu

Se vor nota, de asemenea, abaterile grave: acromegalii (extremităŃi foarte mari) sau
acrometrii (picioare exagerat de mari), acromicrii (dezvoltarea insuficientă a
extremităŃilor şi a craniului în contrast cu dezvoltarea normală a trunchiului).
d) se va nota apoi atitudinea corporală globală încadrând-o fie în atitudinea corectă, fie în
cele patru tipuri de atitudine global deficientă, sau se va aprecia calitatea posturii după
cele patru grade de apreciere ale lui Phelps, dacă avem de-a face cu o atitudine astenică.
e) Se va urmări gradul maturizării sexuale prin descrierea caracterelor sexuale primare şi
secundare, deoarece există o strânsă legătură între gradul de maturizare sexuală şi vârsta
fiziologică. Aprecierea gradului de maturizare se poate face după examenul caracterelor
sexuale primare şi secundare. Cea ma utilizată şi completă clasificare este cea propusă de
Tanner. Pe baza dezvoltării celor mai caracteristice elemente ale pubertăŃii, Tanner
stabileşte 5 şi pentru unele elemente 6 grade ale pubertăŃii. Ordinea de apariŃie a acestora
este pentru fete: 1) creşterea diametrului transversal al bazinului; 2) dezvoltarea sânilor;
3) trecerea reacŃiei secreŃiei vaginale de la alcalin la acid (pH de la 7,5 la 4,5); 4) apariŃia
părului pubian; 5) apariŃia părului axilar; 6) apariŃia menarhei. Pentru băieŃi, această
ordine este: 1) creşterea penisului şi testiculelor; 2) turgescenŃa mameloanelor; 3) părul
pubian, axilar şi facial; 4) schimbarea vocii; 5) producerea de spermatozoizi. (Se
consideră că acest ultim fenomen coincide cu încreŃirea părului pubian). Evenimentele
care se desfăşoară între 10 şi 18 ani pot fi clasificate, după conŃinutul lor, în: etapa
prepuberală, etapa pubertăŃii propriu-zise şi etapa post-puberală.
Planificarea pubertăŃii este făcută genetic, deci data şi viteza de desfăşurare a fenomenelor puberale sunt
eminamente variabile. Orarul de desfăşurare a evenimentelor este condiŃionat de anumiŃi factori generali:
temperatura mediului ambiant, starea de nutriŃie colectivă şi individuală, nivelul de civilizaŃie şi cultură, dar
şi de factori individuali: predispoziŃii genetice ş starea sănătăŃii. Pubertatea este mai precoce în zonele cu
temperatură ridicată, la colectivităŃile cu standard de viaŃă crescut, mai bine hrănite.
f) aspectul tegumentelor, a sistemului circulator periferic, al sistemului endocrin.
ParticularităŃile tegumentelor ne pot da multe informaŃii. Se pot constata eventuale
cicatrici după arsuri, degerături, intervenŃii chirurgicale.
ExtremităŃile cianotice constatate sunt semnul unei proaste circulaŃii periferice locale.
Se pot constata anumite boli de piele care trebuie tratate înainte de a începe tratamentul în
bazine, văni, sau masajul.
4 Kinetoterapia deficienŃelor fizice Carmen Şerbescu

Se constată repartizarea eventualelor Ńesuturi adipoase suplimentare, urmând ca grosimea


să fie măsurată în cadrul examenului antropometric.
Pielea solzoasă (ca a unui peşte) de unde numele de Ihtioză, era întâlnită în timpul
războiului datorită alimentaŃiei şi condiŃiilor igienice deficitare. Aceasta poate fi corectată
cu baia în piscină, expunerea la soare şi fricŃiune.
g) palparea ganglionilor; inflamaŃia acestora constituie o contraindicaŃie pentru
gimnastica medicală. La nevoie se indică radiografia pulmonară pentru a depista eventual
adenopatia traheo – bronşică. Polimicroadenopatia curentă în şcoli nu este motiv de
contraindicaŃie.
h) comportamentul motric se constată urmărind toate acŃiunile copilului în timpul
examenului somatoscopic. Putem descoperi eventuale “ticuri motoare” (mişcări
necontrolate, spontane ale unor segmente ale corpului). Aceste observaŃii împreună cu
datele anamnezei ne vor realiza o imagine asupra trăsăturilor activităŃii nervoase
superioare.
5 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

2. Examenul somatoscopic segmentar se realizează în cele trei planuri: planul frontal


anterior, frontal posterior şi sagital. El se realizează din stând, şezând, culcat şi alte
poziŃii. În majoritatea cazurilor observaŃiile făcute cu ocazia celor trei examinări (faŃă,
profil, spate) converg: modificările morfo – poziŃionale observate la examenul din faŃă
sunt confirmate şi completate cu noi elemente la examenul din celelalte planuri.

2.1. Examenul din faŃă. Subiectul se află la 1 – 1,5 m în faŃa examinatorului. Sursa de
lumină este bine să fie înapoia examinatorului. Se urmăreşte:
a) paralelismul cu solul al liniilor ce unesc cele două glezne, cei doi genunchi, cele două
puncte digitale, cele două articulaŃii ale pumnilor, cele două creste iliace antero –
superioare, cele două coate, cele două mameloane, cei doi umeri (punctele acromiale)
(fig. nr. 1).

1 2 3 4 5 6

Fig. nr.1 - Examenul somatoscopic segmentar din faŃă.


b) la nivelul capului şi feŃei se vor urmări:
- modificări de volum şi formă: macrocefal (cap mărit: mixedemul congenital,
acromegalia, hidrocefalia congenitală, acondroplazia, condrodistrofia calcificantă
congenitală, sindromul Prader-Willi, osteoporoza, etc.), microcefal (cap mic: boala
Langdon Down sau mongolismul, fenilcetonuria, toxoplasmozacongenitală, etc.),
dolicocefal (alungit), turtit, înalt, asimetric, trigonocefal (sub formă triunghiulară),
acrobrahicefal, scafocefal şi oxicefal.
- dismorfisme cranio – faciale;
- forma feŃei şi a frunŃii: ovală, rotundă, alungită, lăŃită, asimetrică, malformaŃii ale
ochilor urechilor, maxilarului inferior, orbitelor;
- deformaŃiile etajului respirator superior, cele 11 deviaŃii la acest nivel care corespund
unei diminuări a funcŃionalităŃii căilor respiratorii superioare (vezi subcapitolul
4.6.1.);
- anomalii ale buzei, maxilarului superior şi bolŃii palatine: cheiloshizisul (dehiscenŃa
buzei superioare sau „buza de iepure”, malformaŃie care reprezintă 15% din totalul
malformaŃiilor capului), gnatoschizisul (dehiscenŃa facială), palatoschizisul
(dehiscenŃa bolŃii palatine sau „gura de lup”). Clinic, cele trei malformaŃii (ale buzei,
maxilarului superior şi bolŃiipalatine) pot fi asociate sau izolate. Mai frecvente sunt
cheiloschizisul şi cheilognatopalatoschizisul.
6 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

- se va cerceta aspectul dinŃilor pentru a aprecia aportul sau lispa calciului în organism.
Pentru aceasta se poate realiza şi o probă funcŃională simplă, proba Vostek: se
ciocăneşte uşor cu arătătorul în buccinator, gura fiind cu buzele apropiate. Dacă se
constată o uşoară contractură a buzei superioare ce nu poate fi controlată voluntar,
atunci există un “Vostek pozitiv”, organismul având carenŃe de calciu care pot fi
uneori chiar cronice, ceea ce înseamnă că oasele acestor copii sunt deosebit de fragile.
DinŃii crenelaŃi şi prost implantaŃi pot arăta şi ei o lipsă cronică de calciu.
c) la nivelul gâtului şi capului se urmăresc atitudinile vicioase. Devierile acestora pot fi:
înclinarea laterală, răsucirea stânga sau dreapta, flexia, hiperextensia, torticolisul (fig. nr.
2).

A B C D

II

III

Figura nr. 2 – DeviaŃiile capului şi gâtului (după A. Ionescu)


I A - atitudine corectă; B – cap şi gât înclinat înainte; C – cap înclinat înainte; D – cap în
hiperextensie. IIA – cap înclinat spre dreapta; B – cap drept; C- cap şi gît rasucit; IIIA –
cap drept; B – gât înclinat spre stânga; cap înclinat spree dreapta; D – cap şi gât înclinate
spre dreapta

Probele funcŃionale de mobilitate activă şi pasivă, de flexie şi extensie, înclinări laterale,


răsuciri cu tensiuni sau presiuni finale, ajută la precizarea naturii deficienŃei gâtului.
Diagnosticul diferenŃial al atitudinii de torticolis, faŃă de torticolisul propriu zis, se face
prin proba funcŃională a răsucirii gâtului care va pune în evidenŃă (numai în cazul
deficienŃei, deci a torticolisului propriu zis) asimetria în lungime şi grosime a muşchilor
sternocleidomastoidieni şi a celorlalŃi muşchi laterali ai gâtului.
d) la nivelul umerilor se constată următoarele caracteristici (Figura nr.3):
- largi sau înguşti;
- coborâŃi (căzuŃi) sau înalŃi (ridicaŃi);
- adduşi (înainte) sau împinşi înapoi;
7 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

- asimetrici prin ridicare sau coborâre (cel ridicat corespunde convexităŃii coloanei
dorsale scoliotice), ambii umeri tind să se apropie înainte spre linia mediană,
deteminând astfel micşorarea capacităŃii toracice şi deci reducerea volumului
respirator;
- proiectaŃi înapoi sau înainte.

A B C D

II

Figura nr. 3 – DeviaŃiile umerilor (după A. Ionescu)


IA – poziŃie corectă a umerilor; B – umeri largi; C – umeri înguşti; D – umeri asimetrici,
stîngul dus înainte.
II A – umeri ridicaŃi; B – umeri coborâŃi; C – umărul stâmg ridicat; D – umărul stâng
coborât.
Se pot observa la acest nivel eventualele atrofii musculare datorate fie afecŃiunilor
netraumatice, fie a secheleor posttraumatice ale umărului). Clavicula şi acromoinul se
reliefează mai puternic sub tegumente, iar fosetele supra- şi subspinoasă devin mai
adâncite de partea atrofiei (muşchiul deltoid, ca şi cvadricepsul se atrofiază rapid prin
lipsa funcŃiei).

e) la membrele superioare pot fi constatate: coate în flexie sau în hierextensie, cubitus


valgus, antebraŃe inegale sau deformate în supinaŃie sau pronaŃie.
f) DeformaŃiile toracelui:
- torace mic atrofic;
- torace hipertrofic;
- torace proeminent;
- torace cilindric, lung şi îngust;
- torace globulos şi bombat (scurt);
- torace înfundibular (pectus excavatus);
- torace “de viespe”;
- torace eventrat (lărgit la bază);
- torace în carenă;
- torace rahitic;
8 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

- torace asimetric; în partea corespunzătoare gibozităŃii dorsale observăm înfundarea


hemitoracelui; de partea opusă hemitoracele este bombat. Areola mamară este mai sus
de partea convexităŃii (fig. nr. 4). Triunghiul format din liniile care unesc cele două
mameloane şi ombilicul, triunghi în mod normal isoscel, în cazul scoliozei nu mai
este isoscel, iar linia care uneşte manubriul sternal (SS) cu simfiza pubiană (SY) nu
mai trece prin apendicele xifoid (X).

Fig. nr. 4 - FaŃa anterioară a toracelui normal şi în scolioză.

Cum depistăm dacă un torace este normal sau anormal? łinând cont de diversitatea
enormă de tipuri morfologice, vom da câteva repere pentru a putea stabili dacă un torace
se încadrează în limitele normalităŃii, Ńinând cont, bineînŃeles, de funcŃia sa vitală, cea
respiratorie. Va trebui mai întâi să urmărim semnele generale ale arborelui respirator
(după Sambucy) (fig. nr. 5).

Etajul respirator
superior, nazo-malar

Etajul vital, de
urmărit în timpul
repiraŃiei

Cele două aripi


deschid unghiul
lui Charpy
Figura nr. 5 - Cele două etaje esenŃiale de observat în aprecierea respiraŃiei:
etajul vital şi etajul nazo – malar.

Există schematic patru tipuri principale de forme ale toracelui (fig. nr. 6)[1].
R. Tipul respirator are grilul costal lung, intervalul dintre grilul costal şi bazin (spina
iliacă antero – superioară) este mic (un deget lungime). Cu toate acestea, nu este
obligatoriu să fie elastic, să se deschidă liber. Forma piramidală cu vârful în jos nu-l
fereşte de insuficienŃe respiratorii. Dacă este reeducat, într-adevăr poate lucra în
amplitudine mai mare decât celelalte tipuri.
9 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

M. Tipul muscular se caracterizează prin:


- egalitate de înălŃime şi importanŃă ale celor trei etaje (etajul scapular, etajul taliei şi
etajul abdominal);
- intervalul dintre rebordul costal şi bazin este mai mare, de două degete;
- egalitatea etajelor capului.

Figura nr. 6 - Cele patru tipuri de torace [1].


Aceşti subiecŃi au predominanŃa membrelor faŃă de trunchi. MS şi MI sunt voluminoase
şi musculoase. Grilul costal este mai puŃin lung decât la tipul respirator, unghiul lui
Charpy este mai deschis. De obicei, dacă etajul vital este suficient de suplu, dacă se
deschide bine, acest tip este candidatul cel mai indicat pentru sport. Dacă nu respiră bine,
un an de gimnastică corectivă (plus înot bras) îl va face apt pentru sport.
C. Tipul cerebral are craniu voluminos, corp îngust, lung, talie fină, piept plat. Este
candidat la tipul astenic şi la cel tuberculos mai mult ca oricare alt tip. Umerii sunt pătraŃi
dar drepŃi, unghiul lui Charpy şi întreaga musculatură a toracelui, grilul costal sunt slab
reprezentate. La examenul din profil se va observa aproape inevitabil cifoza, căutându-se
poziŃia braŃului care dă diagnosticul. Pentru o creştere uşoară a elasticităŃii musculare şi
mobilităŃii articulare, subiectul cu toracele de acest tip, va munci foarte mult.
D. Tipul digestiv se caracterizează prin:
- regiunea vitală adesea acoperită de Ńesut adipos (piept camuflat);
- etajul abdominal voluminos şi puternic;
- câteodată grilul costal foarte mic. Se va examina cu atenŃie acest etaj, se va trasa cu
creionul dermatograf unghiul lui Charpy, cerându-i-se apoi subiectului să expire.
Adesea acest tip de gril costal poate fi suplu, deschis (ca şi întreg corpul care deşi este
rotund este suplu) fără Ńesuturi dure, fără articulaŃii blocate. EsenŃial este ca deasupra
abdomenului impozant să existe un gril costal suplu.

Scopul acestor patru descrieri este de a demonstra că înălŃimea grilului costal nu este
direct proporŃională cu tipul astenic (cu respiraŃia blocată), singurul lucru care contează
fiind lărgimea, supleŃea, mişcarea liberă în unghiul lui Charpy şi tonusul marelui dinŃat.
Până la patru ani, copilul are perimetrul abdominal mai mare decât cel toracic (măsurat la
nivelul unghiului lui Charpy). Începând de la această vârstă, de câte ori perimetrul toracic
se apropie de cel abdominal, va exista o întârziere funcŃională şi, de fiecare dată, când
perimetrul toracic axilar va fi mai mare decât cel de la bază xifoidiană, vom avea un
torace de formă perfectă.
10 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examenul somatoscopic Carmen
Şerbescu
După ce am studiat forma toracelui, încadrând subiecŃii pe cât se poate în cele patru
tipuri, vom studia toracele după gradul şi localizarea expansiunii sale.
Se vor examina succesiv următoarele regiuni (fig. nr. 7), încercând a se vedea dacă ele
sunt uşor şi progresiv ridicate de expansiunea plămânului:
1º Zona respiraŃiei abdominale, cea care respiră mereu, chiar şi la cei mai slabi.
2º Zona respiraŃiei costal inferioare (unghiul lui Charpy); poate fi decelată asimetrie de
dezvoltare a toracelui. Pentru recuperarea unui hemitorace, subiectul stând lateral la
spalier, apucă spalierul cu ambele mâini, kinetoterapeutul ghemuit prinde piciorul
omolog şi face o tracŃiune (fig.8).

Fig. nr. 8 - Deschiderea hemitoracelui


Fig. nr. 7 – InspecŃia la spalier prin tracŃiune asupra
toracelui în plaje piciorului omolog [1].

3º În mod fiziologic se observă ridicarea acestei zone, în special la tinerele fete.


Dezvoltarea muşchilor gâtului şi poziŃia capului în “bărbie dublă” favorizează ridicarea
regiunii.
4º Zona subcalviculară este imobilă la toŃi insufucenŃii respiratori şi la majoritatea
oamenilor. Este solicitată şi deschisă în special prin respiraŃia de tip yoga (blocarea
posterioară a MS înlătură redorile acestei regiuni permiŃând astfel expansiunea ei).
Umflarea regiunii (umplerea plămânilor în această zonă) crează imediat senzaŃia de
euforie.
5º Zona supraclaviculară; când respirul este liber ea se bombează foarte discret.
6º Zona glotei; dacă în urma inspirului subiectul nu poate face apnee, înseamnă că există
o insuficienŃă glotică (a supapei de închidere). Este greu de depistat şi se poate educa cu
multă răbdare.

g) deformaŃii ale abdomenului (fig. nr. 9):


- abdomen proeminent;
- abdomen balonat supra – sau subombilical;
- abdomen gras;
- abdomen scobit;
11 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examenul somatoscopic Carmen
Şerbescu
- abdomen asimetric;
- hernie ombilicală sau inghinală;
- eventraŃii;
- hipotrofia muşchilor drepŃi abdominali.

A B C D E
Figura nr. 9 – DeficienŃele peretelui abdominal
A – abdomen proeminent de la apendicele xifoidian la simfiza pubiană;
B – abdomen proeminent subombilical;
C – abdomen proeminent supraombilical;
D - abdomen proeminent supra- şi subombilical (bilobulat);
E – abdomen supt.
La puberi se examinează dezvoltarea organelor sexuale externe şi eventualele simptome
ale sindromului adipozo – genital.
h) deviaŃiile şi modificările morfologice ale bazinului. Se vor urmări dezechilibrele
laterale ale bazinului.
Pentru studiul bazinului în plan frontal foarte util este eclimetrul lui Bouyala, compus din
două vase comunicante gradate, umplute cu un lichid colorat. Cele două vase sunt unite
printr-un tub de cauciuc (fig. nr. 10).
Inegalitatea de înălŃime a crestelor iliace antero – superioare este exprimată în cm liniari,
corespunzând cu urcarea lichidului în dreptul hemibazinului căzut, sau
coborârea lui în dreptul celui ridicat. Aceeaşi procedură se aplică şi în cazul
umerilor asimetrici pentru determinarea în cm a dezechilibrului în plan
frontal.
Fig. nr. 10 - Eclimetrul lui Bouyala [2].
Bazinele dezechilibrate, care determină deviaŃii scoliotice sunt prezentate în fig. nr 11.
12 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examenul somatoscopic Carmen
Şerbescu

Figura nr. 11 – Dezechilibre ale bazinului datorate deficienŃelor membrelor inferioare


1 – un tren inferior normal, simetric; 2 – picior plat; 3 - picior bont; 4 – membru inferior
mai scurt; 5 – scurtarea unui membru inferior în urma unei fracturi; 6 – luxaŃie
congenitală (mers legănat, „de raŃă”); 8 – coxa vara; 9 – genu valgum al adolescentului;
10 – genu flexum; 11 – rezecŃia genunchiului (în urma tuberculozei genunchiului); 12 –
reechilibrarea bazinului prin înălŃătoare plasate sub piciorul mai scurt.
Pentru depistarea luxaŃiei congenitale (de şold) coxofemurale, vom indica copilului să
ridice alternativ câte un genunchi cu coapsa la orizontală. Dacă linia bazinului se menŃine
nu este vorba de luxaŃie, deoarece existenŃa acesteia determină căderea bazinului spre
partea respectivă (sprijinul nefiind stabil).
d) poziŃii vicioase sau deformaŃii ale MI (fig.nr.13):
- genunchi recurbaŃi sau în flexie;
- genunchi valg sau var; pentru aprecierea acestor deficienŃe a genunchilor, indicăm
copilului să se ridice pe vârfuri, în cazul unei deformaŃii funcŃionale, impresia de valg
sau var dispare.
- picioare valgi, adduse sau abduse, equin, talus, scobit sau contractat;
- piciorul plat.

a b c
Figura nr. 12 - DeformaŃiile membrelor inferioare
a – genu varum; b – genu normal; c – genu valgum; d - normal
Gravitatea deficienŃei bolŃii plantare se apreciază cu ajutorul: plantograma plantară,
presoplantografia computerizată (fig. nr. 13,14şi 15) radiografia.
13 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examenul somatoscopic Carmen
Şerbescu

a b c d e

Figura nr. 13– Diverse amprente plantare: a – picior scobit (contractat, cav); b – picior
normal; c – picior plat gr.I; d – picior plat gr.II; e – picior plat gr. III.

Plantograma este înregistrarea amprentei plantare prin presarea piciorului pe hârtie (în
prealabil se badijonează plantele cu cerneală sau tuş), pe nisip, argilă, gips. Se poate
realiza amprenta şi pe duşumea, laba piciorului fiind umezită în prealabil şi apoi
aşezată în nisip moale.
Kimografia plantară este metoda cu ajutorul căreia se înregistrază pe hârtie fotografică
mobilitatea bolŃilor plantare antero-posterioare şi transversale prin suprapunerea imagini
reale a amprentei plantare încărcată de greutatea corpului şi alte greutăŃi peste imaginea
amprentei plantare înregistrată fără încărcătură [3].
Presoplantografia este determinarea obiectivă care redă diferenŃele de presiune ale
anumitor zone ale amprentei plantare cu ajutorul imaginilor digitalizate, în poziŃie
ortostatică cu sprijin biped, uniped sau în timpul mersului pentru ca investigarea
anatomică şi funcŃională a piciorului să fie cât mai completă. Există numeroase aparate de
înaltă tehnicitate computerizată care fac analiza complexă, atât a amprentei plantare, cât
şi a mersului.
Radiografia de faŃă evidenŃiază o hipertrofie a scafoidului la partea internă, iar articulaŃia
lui Chopart ia aspectul de treaptă. Pentru urmărirea dinamică a evoluŃiei piciorului plat
(fie în sensul corectării, fie în sensul agravării), specialiştii recomandă realizarea
periodică, la trei-patru luni a plantogramei, precum şi a unui indice matematic de
evaluare a aplatizării bolŃii plantare (fig. nr. 14)
I II

A
A a
B
B

Figura nr. 14- Calcularea indicelui plantar după T. Vlad [4] (preluat după V. Marcu)
I (a=47, b=19, IP=47/19=2.49); II (a=30, b=39, IP=30/39=0.9)
14 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examenul somatoscopic Carmen
Şerbescu
Pe plantogramă se trasează o linie longitudinală care marchează axul labei
piciorului şi o altă linie tangenŃială care marchează limitele interne ale bolŃii plantare.
La nivelul curburii maxime a bolŃii plantare se trasează o linie orizontală ce
evidenŃiază în raport cu axa distanŃa (în mm) de la marginea externă a labei piciorului
până la linia ce trasează limita bolŃii plantare (a), precum şi distanŃa rămasă de la
acestă limită până la linia tangenŃială internă (b). Pentru calcularea indicelui plantar
se face raportul dintre distanŃa de contact cu solul a plantei (a) şi cea rămasă liberă
până la tangenta internă (b). Bolta plantară este normală atunci când valorile a şi b
sunt sensibil egale, indicele plantar fiind aproape egal cu 1 mm. Când valorile sunt
mai mici, piciorul este scobit, iar când acestea sunt mai mari, se apreciază că piciorul
este plat.

a
b
c
d

Figura nr. 15– Aprecierea piciorului plat: a- normal: b- plat de gradul


I: c – plat de gr- II: d – plat de gr. III.
15 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examen somatoscopic profil C. Şerbescu

Examenul din profil confirmă sau infirmă cele constatate la examenul din faŃă,
oferind, de asemenea, şi elemente noi:
- cap – gât înclinate înainte sau înapoi;
- trunchi proiectat înainte sau înapoi;
- deviaŃii ale coloanei vertebrale şi încurbări ale spatelui;
- torace plat, torace globulos, torace înfundat la bază etc.;
- abdomen proeminent (dublu supra- şi subombilical, simplu supra- sau
subombilical) sau abdomen supt;
- bazin înclinat (basculat) înainte sau înapoi (în anteversie sau în retroversie);
- relief fesier şters sau proeminent;
- genunchi recurbaŃi sau în flexie;
- umeri adduşi.

Figura nr. 16 – DeviaŃiile antero-posterioare ale coloanei vertebrale


Pentru determinarea deficienŃelor în plan sagital (antero-posterior) ale coloanei
vertebrale (cifoze, lordoze, cifo-lordoze), se urmăreşte stabilirea gradului de
elasticitate ale curburilor sagitale prin măsurarea lungimii săgeŃilor cervicale şi
lombare. Cu cât coloana vertebrală este mai elastică şi musculatura mai puternică, cu
atât săgeŃile sunt mai mici.

Figura nr. 17- Determinarea Figura nr. 18- Determinarea


săgeŃilor cervicale (c) şi dezechilibrului posterior (a) şi anterior
lombare (l) cu ajutorul riglei (b) al trunchiului cu ajutorul riglei
Se utilizează firul cu plumb. Acesta va servi de verticală (referinŃa 0) şi va fi aşezat
tangent la partea cea mai posterioară a coloanei vertebrale, în general vârful cifozei
dorsale sau regiunea sacrală. SăgeŃile diferitelor curburi se află desenând nivelul lor şi
unind vertebra ce a servit de punct de reper cu verticala (firul cu plumb). Dacă
subiectul are o cifoză dorsală, punctul 0 va fi vârful curburii. SăgeŃile lordotice sunt
cel mai frecvent măsurate fie la nivelul C3 (vertebrei cervicale 3) şi C7, pentru
regiunea cervicală şi la nivelul vertebrei L3 pentru regiunea lombară, fie luând
punctul cel mai concav al curburii (fig. nr.17 şi fig. nr.18)
Firul cu plumb fixat la nivelul vertebrei C7 atinge în mod normal regiunea dorsală la
nivelul unei singure apofize spinoase D6 şi regiunea fesieră, rămânând depărtat faŃă
16 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examen somatoscopic profil C. Şerbescu

de regiunea lombară la o distanŃă de 2 – 3 cm. Măsurarea în cm a săgeŃii lombare se


face aşezând subiectul cu spatele tangent la o riglă sau la un perete astfel încât ceafa,
spatele, linia interfesieră să atingă rigla sau peretele; i se va cere subiectului să
îndrepte pe cât posibil spatele, capul, picioarele pentru a fi cât mai aproape de planul
vertical. Cu o altă riglă gradată în cm, se va măsura distanŃa dintre punctul cel mai
îndepărtat al coloanei lombare (punctul maxim al curburii lordotice) şi planul vertical
(rigla care poate fi fixă sau mânuită de examinator), obŃinându-se aşa numita săgeată
lombară. Când lungimea ei depăşeşte 3 cm, înregistrăm o lordoză de x cm. Aceasta
poate fi atitudine sau deficienŃă, diagnosticul diferenŃial îl vom realiza cu ajutorul
probelor funcŃionale pe care le vom descrie în continuare. În acelaşi mod se
înregistrează şi “săgeata cervicală” care trebuie să fie în mod normal de maximum 2
cm. Dacă rigla sau firul cu plumb ating mai multe vertebre dorsale, se înregistrează ca
cifoză dorsală în fişa personală a subiectului, gradul cifozei dorsale şi numărul de
vertebre atinse (exemplu: cifoză D3 – D7). Dacă trunchiul este dezechilibrat înapoi, se
notează distanŃa ce separă firul cu plumb de regiunea fesieră, S3, iar dacă el este
dezechilibrat înainte, se măsoară distanŃa ce separă firul cu plumb care trece tangent la
regiunea fesieră, de obicei, la nivelul S3, de regiunea dorsală – L3, D7, C7 şi C3.

Pentru a efectua diagnosticul diferenŃial între o atitudine deficientă şi deficienŃa


propriu – zisă, recurgem la două probe corective de control, prima în ortostatism (A)
şi a doua în suspensie (B). În afara acestor două probe comune, vor fi efectuate şi
altele specifice pentru fiecare deficienŃă în parte.
A. În ortostatism – cerem subiectului aflat în faŃa oglinzii să-şi îndrepte atitudinea
prin redresare indicându-i:
- să întindă genunchii;
- să reechilibreze bazinul (să contracte simultan abdomenul şi fesele fixând astfel
bazinul);
- să redreseze toracele trăgând umerii înapoi şi în jos;
- să redreseze coloana vertebrală cervicală prin întinderea gâtului şi aducerea
capului cu privirea orizontală (“bărbie dublă”).
B. În suspensie. Pentru atitudinile deficiente ca şi pentru deficienŃele din faza întâi

a b c d e
Figura nr.19 ExerciŃii corective de control al atitudinilor deficiente în plan antero –
posterior şi în plan frontal (cifoze, lordoze, cifo-lordoze, scolioze) după Maria Belloiu
a, b – din ortostatism; c – din semisuspensie; d – din suspensie.
e- manevră pasivă pentru evidenŃierea atitudinii cifotice (după A. Antal).
(reversibilă), se poate încerca corectarea curburilor (cifotică, lordotică sau scoliotică)
prin proba suspendării totale la scara fixă. Subiectul atârnat la bară cu faŃa la scară şi
17 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examen somatoscopic profil C. Şerbescu

corpul relaxat, va prezenta dispariŃia curburilor vertebrale datorită întinderii acesteia


în virtutea greutăŃii corpului, în cazul atitudinilor deficiente (fig. nr. 19). La această
probă funcŃională dispar şi deficienŃele coloanei aflate în faza iniŃială de dezvoltare,
numită şi faza reversibilă (cifoza, scolioza de grd. I) când sunt încă foarte mobile şi
corectează total la această manevră (Friedland, Baciu, Rădulescu, ZaŃepin). Este şi
cazul rahisurilor paralitice care rămân surprinzător de suple şi realizează aşa zisul
rahis “pendulant”. Trunchiul se înfundă când bolnavul şade fără susŃinere şi se
redresează când subiectul este suspendat (de exemplu de un “colier de Sayre”). De
aceea, când există dificultăŃi în aprecierea gradului deficienŃei – atitudine deficientă
sau deficienŃă gradul I – se va recurge la manevrele de hipercorectare. Pentru cifoze se
utilizează manevra de punere în hiperextensie cervicală pasivă (fig. nr. 17 e). În
această poziŃie forŃată, în cazul atitudinii cifotice, curbura dorsală a coloanei
vertebrale hipercorectează, adică descrie o curbură cu sens invers celei din poziŃia
ortostatică iniŃială (apare concavitatea posterioară). La această manevră specifică de
hipercorectare a deviaŃiei cifotice dorsale (în cazul atitudinii de postură) vom obŃine în
caz de deficienŃă aflată în faza I de evoluŃie numai corectarea coloanei dorsale.

Prezentăm şi alte exerciŃii care constituie probe specifice pentru verificarea cifozei
propriu zise. Pentru a localiza cât mai corect redresarea segmentului dorsal se adoptă
poziŃii care fixează corectiv segmentul imediat subiacent, adică coloana lombară şi
bazinul. Din poziŃia şezând pe un scaun sau pe bancă, simpla redresare corectă face să
dispară curbura cifotică dacă ea este numai atitudine deficientă. La redresarea din
aceeiaşi poziŃie se poate adăuga, cu efect corectiv progresiv aşezarea mâinilor pe
creştet cu coatele îndoite lateral sau întinderea braŃelor sus (fig. nr. 20).

Figura nr. 20 - ExerciŃii specifice pentru verificare cifozei propriu zise – regiunea
dorsală (după Maria Belloiu) 1 – stând înainte aplecat mâinile sprijinite; 2 – aşezat
pe genunchi aplecat înainte cu mâinile sprijinite sus; 3 – pe genunchi trunchiul îndoit
MS sus sprijinite pe sol; 4- ghemuit MS sus sprijinite; 5 – ghemuit MS sus
(nesprijinit); 6-7 – redresare din aşezat cu şi fără sprijin dorsal, MS sus.

Cazurile de inversare a curburilor pot fi puse în evidenŃă aşezând subiectul pe o


banchetă mai ridicată sau pe masă, picioarele să atârne liber, nesprijinite pe podea
(fig. nr. 21).
18 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examen somatoscopic profil C. Şerbescu

c d
Figura nr. 21 - a şi b - falsă
a b cifoză lombară (cifoză lombară
numai în poziŃia şezând), c şi d –
cifoză lombară şi în poziŃia stând
(inversarea curburilor).

AtenŃie la a nu se confunda relieful pe care îl dă coloana vertebrală în poziŃia şezând


cu genunchii îndoiŃi la un subiect, copil sau tânăr, cu musculatura slabă şi
hieprlaxitate articulară, şi cu inversarea curburilor fiziologice. Această concluzie falsă
ar putea fi sugerată de poziŃia pe care o ia în acest caz bazinul basculat posterior,
reliefând astfel o cifoză lombară. Din această poziŃie efortul de redresare făcut de
subiect nu se poate traduce în rezultat eficient decât în regiunea superioară a coloanei
vertebrale, regiunea lombară rămânând cifozată (fig. nr. 21 c).

În realizarea exerciŃiilor specifice pentru verificarea atitudinii lordotice sau a lordozei


propriu zise din regiunea vertebrală lombară se aplică acelaşi principiu de fixare în
poziŃia corectivă a segmentului de coloană imediat învecinat. Coloana dorsală va fi
fixată cu ajutorul braŃelor.
• Din stând cu spatele rezemat la scara fixă sau la perete, cu picioarele fie la un
lat de palmă depărtate de scară sau perete, fie lipite de planul vertical de
sprijin, braŃele întinse sus de spalier apucat sau întinse jos, cu umerii fixaŃi la
perete: se încearcă aceeaşi fixare a coloanei lombare de planul vertical de astă
dată prin răsturnarea bazinului, contractând concomitent muşchii abdominali şi
fesieri (fig.nr. 22 a şi b).
• Din culcat dorsal, braŃele sus, mâinile apucă prima şipcă a scării fixe sau
picioarele unei mese, se încearcă mobilitatea coloanei lombare prin bascularea
bazinului înapoi până ce lombele ating podeaua (fig. nr. 22 c).

Figura nr. 22 – Probe funcŃionale de diagnostic a lordozei strucurale


Dacă coloana vertebrală în regiunea lombară şi joncŃiunea dorso-lombară este mobilă
şi dacă formaŃiunile musculo-ligamentare ce intervin în mişcările de retroversie şi
anteversie ale bazinului sunt destul de puternice (muşchii abdominali, fesieri şi ischio-
gambieri) şi respectiv destul de suple şi elastice (psoas-iliacul şi muşchii spinali
lombari), în acest caz, curbura lombară îşi va diminua convexitatea anterioară, adică
lordoza. Dacă acest lucru este posibil, în ambele cazuri, cu sprijin vertical şi orizontal,
înseamnă că subiectul testat are coloana mobilă şi elastică, iar deficienŃa în lordoză
accentuată este una de atitudine (de postură) şi nu o deformaŃie structurală.
Tot în plan antero – posterior poziŃia umărului ne dă diagnosticul în cifoze (după
Sambucy, fig. nr. 23).
19 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examen somatoscopic profil C. Şerbescu

Fig. nr. 23 - Diagnosticul cifozei după


poziŃia umărului braŃului. a - spate normal;
b -spate rotund cu debutul antepulsiei
umărului; c - cifoza adolescentului (rotaŃia
internă a umărului – umăr addus); d -
insuficenŃă toracică şi musculară gravă.

PoziŃia bazinului în plan sagital se apreciază după regula celor trei planuri a lui Piollet
În mod normal cele trei linii orizontale şi paralele care trec prin spina iliacă postero-
superioară – PS, spina iliacă antero-superioară – AS, şi prin ombilic – O, ar trebui să
fie sensibil echidistante (fig. nr. 24).

Fgura nr. 24 - Regula celor trei planuri a lui Piollet.


Tot la examinarea din plan sagital se pun în evidenŃă deformaŃiile genunchiului în
hiperextensie sau recurvatum şi în flexie (fig. nr. 25).

Figura nr. 25 – Genu recurvatum şi genu flexum


20 Kinetoterapia deficienŃelor fizice /Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

Examenl somatoscopic segmentar

Examenul din spate aduce elemente în plus care menŃin observaŃiile făcute din
faŃă şi din profil sau anulează modificările de la normal propuse anterior (fig. nr. 25).
a. Subiectul fiind la aproximativ 1,5 – 2 m în faŃa examinatorului, se face acelaşi
studiu asupra paralelismului ca şi la examenul din faŃă.
b. Se verifică deficienŃele capului – gâtului.
c. Se compară umerii, omoplaŃii; se constată simetria marginilor spinale ale
omoplatului, ale acromioanelor, şi aspectul muscular al zonei omo-vertebrale.
d. Se urmăresc: corsetul toracic, simetria hemitoracelor, gibozităŃile scoliotice
lombare sau dorsale, imobilităŃile respiratorii, arcul costal, cicatricile.
e. Coloana vertebrală – simetria în plan frontal; musculatura paravertebrală.
f. La nivelul bazinului, se urmăresc: simetria spinelor iliace posterioare, simetria
triunghiurilor brahio-toracice.
g. Se urmăreşte “furca” sau spaŃiul dintre cele două membre inferioare care, în mod
normal, prezintă mai multe găuri: sub – şi supraiacent faŃă de rotule, sub- şi
supraiacent faŃă de genunchi. Pliurile fesiere trebuie să deseneze o cruce
curbilinie, braŃele laterale fiind simetrice. Această regiune este esenŃială pentru
diagnosticarea înclinării bazinului (fig. nr. 26-2).

1 2 3 4 5 6
Figura nr. 26 - Examenul somatoscopic segmentar din spate.

Pentru a fi corect realizat, înainte de a începe examinarea spatelui se face trasarea cu


creion dermatograf a apofizelor spinoase ale coloanei vertebrale şi ale celorlalte
repere osoase.
21 Kinetoterapia deficienŃelor fizice /Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

A 7-a vertebră
cervicală sau
proeminenta
Triunghi
Marginea
ul taliei
medială
a omoplatului
Creasta
Compararea
iliacă
vârfului
Spina iliacă
omoplaŃilor
postero-
Verticala
superioară
pliului
interfesier

a b
c
Figura nr. 27 – Marcarea reperelor osoase ale spatelui cu
creion dermatograf: a – topografia coloanei vertebrale, b –
reperele osoase ale spatelui marcate cu dermatograful, c –
tehnica de marcare a apofizelor spinoase (după Sambucy).

Astfel se permite evidenŃierea certă şi mai uşoară a deviaŃiilor coloanei vertebrale.


Pentru trasarea corectă, subiectul va sta în picioare, cu picioarele apropiate, relaxate,
în faŃa examinatorului, care va şedea pe scaun, cu genunchii depărtaŃi, la o distanŃă
faŃă de subiect de aproximativ 25 cm. Fiecare apofiză spinoasă va fi reperată între
indexul şi mediusul mâinii stângi, sau numai cu indexul care alunecă de sus în jos, în
timp ce mâna dreaptă Ńine şi notează cu creionul dermatograf. Se va marca cu o linie
întreruptă sau neîntreruptă umplând bulina, fiecare apofiză spinoasă a coloanei
vertebrale de sus în jos până la sacru (fig. nr. 27 b). Prin înclinarea uşoară înainte a
capului şi a toracelui superior, se vor evidenŃia pe linia mediană mici proeminenŃe ce
corespund apofizelor spinoase. Se va nota cu o cruciuliŃă mai mare apofiza spinoasă a
celei de-a şaptea vertebre cervicale – C7, care corespunde primei proeminenŃe
întâlnite în regiunea cervicală inferioară, sesizabilă uşor la palparea subiectului cu
gâtul flectat. Se va trage, de asemenea, o linie de-a lungul spinei omoplatului şi alta în
jurul vârfului omoplatului, sau întreg conturul său. Se marchează în continuare prin
două cruciuliŃe spinele iliace antero-superioare, care corespund la suprafaŃă celor două
gropiŃe perfect vizibile situate în dreptul apofizei spinoase S2. Se marchează apoi prin
două linii laterale uşor curbe cu concavitatea în jos, nivelul celor două creste iliace
(fig. 27 b). Linia dreaptă care trece peste crestele oaselor iliace este, în mod normal
orizontală şi întretaie coloana lombară la nivelul superior al corpului vertebrei L4.
În condiŃiile în care nu putem folosi creionul dermatograf vom apăsa cu policele peste
şirul apofizelor spinoase, de sus în jos, provocând înroşirea pielii în linie în dreptul
apofizelor spinoase, indicându-ne astfel poziŃia coloanei vertebrale.
A. Rădulescu împarte coloana vertebrală în patru regiuni din punct de vedere clinic
care se pot delimita cu uşurinŃă prin linii orizontale imaginare sau marcate pe
tegumente cu creionul dermatograf (fig. nr. 27 a):
22 Kinetoterapia deficienŃelor fizice /Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

Vertex

Opistocranion
ProtuberanŃa Apofiza mastoidă
occipitală internă

A 7-a vertebră
cervicală C7
A 3-a vertebră Spina omoplatului
toracală T3
A 7-a toracală T7 Vârful omoplatului

Creasta iliacă

A 4-a vertebră
lombară

Figura nr. 28 – Topografia vertebrală şi cele patru regiuni ale coloanei vertebrale:
a. regiunea cervico – dorsală superioară cuprinsă între linia orizontală care trece prin
vârfurile celor două apofize mastoide şi cea care trece prin spinele omoplaŃilor, aflată
în dreptul apofizei spinoase T3.
b. Regiunea dorsală medie – cuprinsă între linia orizontală inferioară precedentă şi
linia care uneşte vârfurile omoplaŃilor trecând prin apofiza spoinoasă T7.
c. Regiunea dorso – lombară – cuprinsă între linia care uneşte vârfurile omplaŃilor
trecând prin apofiza spinoasă T7 şi linia care trece prin punctele superioare ale
crestelor iliace, atingând vârful apofizei spinoase L4.
d. Regiunea lombo – sacrată – se întinde de la linia orizontală biiliacă până la vârful
coccisului.

Se vor urmări mai întâi deviaŃiile capului şi gâtului. Copilul cu torticolis paralitic
foloseşte două poziŃii de compensare, pentru a putea menŃine capul pe verticală;
pentru a nu-şi stânjeni vederea:
- ridică umărul pe partea bolnavă, muşchiul sterno – cleido – mastoidian rămânând la
lungimea sa. Această poziŃie menŃinută mult timp va determina modificări în poziŃia
coloanei vertebrale.
- redresează capul printr-o translaŃie a gâtului de partea bolnavă, fără a ridica umărul,
dar acesta determină o scolioză cervicală în baionetă.

Se vor urmări apoi scapulele, care pot fi: scapule „în aripioare” sau scapula alata (fig.
nr. 29); scapule abduse; scapule asimetrice în sens cranio-caudal şi în sens medio-
lateral.
23 Kinetoterapia deficienŃelor fizice /Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

Figura nr. 29 – DeviaŃiile omoplaŃilor: a – poziŃie normală; b – omoplaŃi (depărtaŃi)


abduşi; c – omoplaŃi asimetrici, dreptul ridicat; d – omoplaŃi asimetrici, dreptul addus.

Figura nr. 30 – Măsurarea scapulelor alatae (omoplaŃi în aripiore), însoŃită de


proiecŃiea anterioară a articulaŃiei gleno-humerale.

Pentru a determina dacă coloana vertebrală este dreaptă se va lua un fir de aŃă la
extremitatea căruia am prins o bucată de plumb şi se aşează capătul superior la nivelul
opistocraniului (se poate folosi şi un fir cu plumb fix, atârnat sus de o bară sau de
tavan). În cazul unei coloane normale, firul cu plumb trebuie să treacă prin
protuberanŃa occipitală externă, proeminenŃa vertebrei C7 şi pliul interfesier (fig.nr
32). În cazul în care există deviaŃii laterale ale coloanei vertebrale, se va nota la ce
nivel, în dreptul cărei vertebre, firul vertical întâlneşte coloana vertebrală. Astfel se
vor determina deviaŃiile şi zona pe care se întind ele (fig. nr. 31 a). Există trei tipuri
mai frecvente de scolioze (după Péré) (fig. nr. 31 b): 1 - Tipul obişnuit cu trei
curburi; 2 - Tipul simplu cu două curburi; 3 - Tipul cu cinci curburi.

1 2 3
Figura nr. 31 – a - Măsurarea săgeŃii scoliotice şi cifotice; b - Trei tipuri mai frecvente
de deviaŃii laterale

Cu cât deviaŃia este mai accentuată, cu atât coloana va depăşi firul cu plumb mai mult,
la dreapta sau la stânga. Pentru a măsura amplitudinea acestor deviaŃii, se va măsura
“săgeata scoliotică” şi anume, distanŃa în mm de la punctul maxim al curburii laterale
până la firul cu plumb. “Săgeata scoliotică” permite urmărirea dinamicii evoluŃiei
scoliozei, este deci un criteriu de apreciere a acesteia (fig. nr. 32).
24 Kinetoterapia deficienŃelor fizice /Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

Săgeata
scoliotică

Mărimea
gibusului Firul cu plumb
sau vectorul
gravitaŃional care
cade din C7

Figura nr. 32 - Săgeata curburilor scoliotice şi reprezentarea grafică a scoliozei


neechilibrate
Figura nr. 33 – Scolioze neechilibrate

Firul cu plumb permite stabilirea unui alt element important al scoliozelor, care ne
determină strategia recuperatorie şi anume echilibrarea acesteia. O scolioză este

echilibrată dacă firul cu plumb aşezat la nivelul protuberanŃei occipitale externe sau la
nivelul ultimei vertebre cervicale cade în şanŃul interfesier, indiferent de mărimea
curburilor scoliotice. Aceasta înseamnă că principala curbura scoliotică, evolutivă, s-a
echilibrat, adică s-a compensat funcŃional prin curburile de compensaŃie (de obicei în
sens opus), deci este ajunsă la capătul evoluŃiei sale.
Când scolioza este dezechilibrată, firul cu plumb cade de o parte sau de alta a şanŃului
interfesier, centrul de greutate al corpului cade în afara poligonului de susŃinere, ceea
ce înseamnă că scolioza este evolutivă, ea urmând să-şi compenseze curbura
principală, găsindu-şi echilibrul printr-una sau mai multe curburi compensatorii (fig.
nr. 33).
Vom ilustra câteva din deviaŃiile scoliotice ale coloanei vertebrale cele mai frecvente
(fig. nr. 34):
25 Kinetoterapia deficienŃelor fizice /Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

Figura nr. 34 – Tipurile frecvente de deviaŃii scoliotice


Aceste deformări prezentate în figura de mai sus, apar împreună cu deformările
celorlalte elemente ale corpului: omoplaŃi, bazin, plicile subfesiere, reliefurile costale,
triunghiurile brahio – toracice (fig. nr. 35).

DeviaŃiile laterale ale coloanei vertebrale se evidenŃiază în ortostatism şi prin


aprecierea spaŃiului de demarcare dintre membrele superioare, torace şi pelvis, atât în
relaxare, cât şi în poziŃia de drepŃi (triunghiul brahio - toracic). La rândul lui acesta
poate fi măsurat pentru a obiectiva mărimea amplitudinii încurbării laterale a coloanei
vertebrale. Se va măsura distanŃa de la firul cu plumb ce cade de la nivelul
acromionului, până la marginea internă a MS. În mod normal, aceste spaŃii,
triunghiurile brahio – toracice sunt egale. În scolioză, de partea concavităŃii, acest
spaŃiu devine netriunghiular şi este mult mai mare, pe când în partea convexităŃii este
aproape desfiinŃat.
a b c d

h h
e f

Figura nr. 35 - DeviaŃiile scoliotice ale spatelui.


a- Scolioză totală stânga, adesea este doar o atitudine scoliotică (ansamblul coloanei
vertebrale este ca un arc întins spre stânga); b - Lombar stânga; partea de sus a
trunchiului (omoplaŃi, umeri, coloana vertebrală) apare normală; c - Scolioză totală
26 Kinetoterapia deficienŃelor fizice /Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

dreapta – foarte frecventă; d- Scolioză lombar dreapta; e - Scolioză dorsal stânga, rară
la vârsta şcolară (rahitică); e - Scolioză în “S”, (cu două curburi) – frecventă – o
curbură lombar stânga, asociată cu una dorsal dreapta; g - Scolioză dorsal dreapta,
destul de frecventă la şcolari; h - Iregularitate vertebrală; mai multe “S” – uri.
Examinarea coloanei vertebrale nu se poate separa practic de examinarea bazinului
datorită unităŃii funcŃionale biomecanice dintre ele. Dezechilibrul bazinului se observă
prin denivelarea celor două linii care marchează crestele iliace. Acest lucru este foarte
evident când unul dintre MI este mai scurt. Aşezând un înălŃător corespunzător
diferenŃei de lungime sub piciorul mai scurt, se vor aduce la acelaşi nivel crestele
iliace, iar bazinul va fi astfel echilibrat. În caz de răsucire a colonei lombare, fesa de
partea convexităŃii pare mai ştearsă, iar şoldul de cealaltă parte a curburii apare mai
proeminent anterior şi mai ridicat, cu relieful fesier mai accentuat.
Linia care uneşte vârfurile omoplaŃilor sau cele două acromioane, pe de o parte, şi
linia bicretă (care uneşte crestele iliace) a bazinului, pe de altă parte oferă date
importante, prin paralelismul sau convergenŃa lor (fig. nr. 36 şi 37).

b
a

Figura nr. 36 a – scolioza în “C”; b – scolioza în “S”.

Figura nr. 37 - Dezechilibre ale liniei bicrete şi celei biacromiene.

Evaluarea mobilităŃii coloanei vertebrale


Pentru coloana cervicală:
27 Kinetoterapia deficienŃelor fizice /Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

- distanŃa bărbie – stern în flexia capului care în mod normal este egală cu zero;
- distanŃa occipito – perete în ortostatism, cu călcâiele, fesele şi spatele lipite de
perete, este de asemeni egală cu zero;
- distanŃa dintre umăr şi ureche în înclinare laterală a capului este tot zero.
Pentru coloana dorsală:
- semnul lui Ott: pacientul fiind în ortostatism se măsoară în jos, de la apofiza
spinoasa T1 o distanŃă de 30 cm. În flexia maximă această distanŃă creşte la 33-33,5
cm.
Pentru coloana lombară:
- semnul Schober: se reperează un punct situat la mijlocul distanŃei dintre spinele
iliace postero-superioare (de obicei coincide cu apofiza spinoasă L5). Se măsoară apoi
în sens cranial (spre cap) la o distanŃă de 10 cm, subiectul fiind în ortostatism. În
flexia maximă a trunchiului, cu genunchii întinşi, această distanŃă devine la normal
14,5 - 15 cm. Dacă de la apofiza spinoasă L5 măsurăm în sus o distanŃă de 15 cm, ea
se va mări la 21 cm în flexia maximă a trunchiului.

Pentru coloana dorso-lombară:


- distanŃa deget - suprafaŃa de sprijin a plantelor dă posibilitatea aprecierii mobilităŃii
de ansamblu a coloanei vertebrale dorso-lombare, la care se adaugă şi mobilitatea
articulaŃiilor şoldurilor. Constă din măsurarea distanŃei dintre degete medii de la mâini
şi suprafaŃa de sprijin în flexia maximă a trunchiului, subiectul stând pe o platformă
ridicată cu 20-30 cm de la sol. În mod normal distanŃa este egală cu zero.

- distanŃa deget medius – linia interarticulară a genunchiului indică amplitudinea


înclinaŃiei laterale a coloanei vertebrale dorso-lombară. Din stând subiectul se înclină
lateral, strict în plan frontal şi se măsoară distanŃa dintre degetul medius şi interlinia
articulaŃiei genunchiului, notând cu minus distanŃa de deasupra acestei linii, dacă linia
nu este atinsă şi cu plus dacă linia este depăşită.
28 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

Semnalăm câteva aspecte ce sunt relevate la aceste nivele prin examenul din spate.
Atunci când MI stâng este mai scurt, ca în figura nr. 41 b, acest lucru este pus în
evidenŃă de furca subfesieră denivelată (pliul subfesier stâng este mai jos decât cel
drept), bazinul de partea dreaptă va fi mai sus, coloana lombară se va încurba lateral
spre partea stângă şi se va rota spre partea opusă (concavă), iar pentru compensare,
coloana toracală se va încurba lateral dreapta şi se va rota spre concavitate,
determinând formarea de către grilul costal al gibusului. Umărul şi omoplatul convex
vor fi mai sus. Un terapeut exersat în examinarea somatoscopică trebuie să recunoască
rapid sinergia (normală sau anormală) a celor patru elemente ale acestei regiuni-
hemitoracale osteo-musculare. Aceste patru piese sunt: 1 umărul (ca regiune), 2
omoplatul, 3 grilul costal, 4 coloana vertebrală(fig.nr.38 a).
Prin marcarea conturului omoplaŃilor se va observa mai bine denivelarea lor.
DeformaŃia are forma unui paralelogram, dar există totodată şi o deviere în plan
sagital, o torsiune a întregului trunchi. Astfel: umărul convex (drept) este deplasat
posterior, iar hemibazinul concav (drept), este deplasat anterior; hemibazinul stâng
este deplasat posterior, iar umărul de aceiaşi parte este anterior (fig. nr. 38 b).

2
4

3 b
a
Figura nr. 38 – a. DeviaŃia asociată a celor patru elemente: umăr-omoplat-coaste-
coloană; b. DeformaŃia întregului trunchi datorată inegalităŃii de lungime a
membrelor inferioare
Pentru urmărirea evoluŃiei deviaŃiei scoliotice ce produce asimetria umerilor se poate
măsura inegalitatea înălŃimii umerilor.
Rotarea umerilor, asimetrică în scolioză poate fi evidenŃiată privind de sus (fig. nr. 39
).

Figura nr. 39 – Dezechilibrul antero-posterior al umerilor văzut de sus


Pentru a aprecia mai bine gibozitatea costală, subiectul se va apleca înainte (flexia
trunchiului 90º), cu MS atârnând relaxate, genunchii întinşi, capul atârnând relaxat
(fig. nr. 40).
29 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

a b c

Figura nr. 40 a – profilul denivelării hemitoracelor concav şi convex într-o scolioză


structurală; b - profilul posterior al unei deformaŃii scoliotice stabile; c – măsurarea
săgeŃii gibozităŃii dorsale.

Aceasta reprezintă şi proba funcŃională pentru diagnosticul atitudinii scoliotice sau a


scoliozei structurale. În cazul unei simple atitudini, prin aplecarea trunchiului, relieful
costal al celor două hemitorace apare egal la acelaşi nivel, iar în cazul unei scolioze
structurale, denivelarea acestora apare şi mai evidentă. Pentru a evidenŃia această
denivelare, subiectul aflat în aceeaşi poziŃie (flexie 90º) va duce MS de partea
hemitoracelui coborât sau înfundat în flexie 180º (întins sus), iar celălalt MS de partea
gibozităŃii îl va duce în poziŃia 0 (întins pe lângă corp). Denivelarea se mai poate
aprecia dacă punem subiectul să încrucişeze puternic braŃele şi să facă aceeaşi flexie,
astfel omoplaŃii se îndepărtează şi reliefurile costale se evidenŃiază. Măsurarea
denivelării costale se face cu rigla din aceeaşi poziŃie sau cu aparate speciale numite
scoliometre.
Diagnosticul diferenŃial între atitudinea scoliotică şi scolioza de gradul I se poate
obŃine şi prin efectuarea următoarei probe de hipercorectare: înclinarea trunchiului în
partea opusă devierii. Dacă prin aceasta se obŃine o încurbare în sens invers, avem de-
a face cu o atitudine scoliotică, iar dacă coloana vertebrală nu corectează, încurbarea
persistă, avem de-a face cu o scolioză structurală (fig. nr.41 a).

b
a

Figura nr. 41 - a. Manevră pentru verificarea atitudinii scoliotice (după A. Antal);


b. Explorarea reductibilităŃii unei scolioze.
30 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

Controlul reductibilităŃii scoliozei se poate face deci prin:


- flexia trunchiului 90º;
- decubit ventral;
- suspendarea copilului (fig. nr. 41 b);
- înclinarea laterală;
- decubit lateral pe partea concavă a scoliozei; când prin această manevră
deformarea rahidiană se corectează total, scolioza este de gradul I, când se
corectează aproape total, ea este de gradul II, iar când nu se corectează, deoarece
este fixată, este de gradul III.

Paralelogramul se formează prin marcarea a două linii orizontale şi paralele între ele:
una peste cele două creste iliace şi alta între cele două trohantere. Aceste linii se unesc
apoi prin două linii oblice divergente. Paralelogramul prezintă o formă schimbată în
scolioza lombară, în luxaŃia congenitală coxo – femurală, în malformaŃiile regiunii
lombo – sacrate etc. (fig. nr. 42 a).

Figura nr. 42 a – Paralelogramul lui Neugebauer – Ribemont; b – Rombul lui


Michaelis; c – Forma schimbată a paralelogramului în scolioză.

Tot în regiunea sacrată se poate delimita şi rombul lui Michaelis, unind sus vârful
apofizei vertebrei L5 cu cele două spine iliace postero – superioare, iar în jos pe
acestea două cu vârful plicii interfesiere care corespunde vârfului sacrului, romb care
apare deformat în devierea coloanei lombare, în anomaliile de conformaŃie ale
bazinului şi în diferenŃa de lungime a MI. El apare evident numai la femei şi
constituie un semn caracteristic pentru sexul feminin, prezentându-se în realitate (Cl.
Baciu) rar ca un romb perfect (triunghiul superior lombo – sacrat fiind mai mic decât
triunghiul inferior sacrat) (fig. nr. 42 b).
Pentru obiectivarea examenului somatoscpic se folosesc următoarele metode:
 Examenul prin proiectare pe cadrul antropometric. Acest cadru constă dintr-un
panou cu linii orizontale şi verticale aşezate la o distanŃă de 5 sau 10 cm una de alta,
care formează pătrate cu latura de 5, respectiv 10 cm (fig. nr.
43). Linia verticală de mijloc este notată cu 0, iar în dreptul
celorlalte linii verticale se notează distanŃa acestora de la
punctul 0 în cm, simetric în stânga şi în dreapta. PoziŃia liniilor
orizontale se notează măsurând distanŃa fiecăreia în cm faŃă de
sol. Subiectul se aşează în faŃa panoului, cu faŃa, cu spatele şi în
profil, picioarele aşezate simetric de o parte şi de alta faŃă de
linia centrală (linia între călcâie); în plan sagital linia centrală
verticală trebuie să se găsească la extremitatea posterioară a
călcâielor. Se pot aprecia apoi luând ca repere liniile panoului,
31 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

simetria şi poziŃia tuturor segmentelor corpului din toate cele trei planuri.

Figura nr. 43 - Cadrul antropometric – subiect cu lordoză datorată unei anteversii


accentuate a bazinului.

 Fotografia. Pentru a fixa şi mai bine reperele şi poziŃiile segmentelor corpului,


subiectul va fi fotografiat.
În cazul deformaŃiilor vertebrale, subiectul va fi fotografiat gol, din faŃă, profil, din
spate, cu trunchiul în flexie 90º (obiectivul va fi tangent la gibozitate). O altă vedere
se va face cu trunchiul în ridicare, care poate fi utilă pentru obiectivarea rotării
umerilor sau rotării centurii scapulo – humerale.
Pentru a putea urmări evoluŃia deformaŃiei, prin fotografii succesive luate la un
interval de mai multe luni sau ani, este indispensabil ca să fie păstrate absolut identice
condiŃiile de lucru:
- atitudinea subiectului;
- luminozitatea; pentru a evita formarea de umbre, se indică ca sursa de lumină să se
afle în spatele examinatorului.
- aparatele fotografice să aibă aceeaşi distanŃă focală şi să fie aşezate la aceeaşi
distanŃă de subiect şi sub acelaşi unghi de incidenŃă.
Fotografiile se mai pot face cu trunchiul în flexie, cu trunchiul în extensie, iar MS în
flexie 180º, sau în poziŃie mahomedană. Aceste atitudini permit determinarea supleŃei
sau determinarea zonelor de redoare ale deformaŃiilor în plan antero – posterior.
Fotografiile se mai pot realiza în poziŃiile habituale, şezând sau culcat.

Figura nr. 44 – Poze ale subiectului scoliotic din spate, lateral, faŃă şi respectiv,
stând cu trunchiul aplecat pentru obiectivarea denivelării toracice.
32 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Examenul somatoscopic Carmen Şerbescu

 Metoda poligoanelor. Silueta subiectului este încadrată într-un poligon obŃinut


prin unirea unor repere caracteristice. Pentru poligonul din faŃă, reperele sunt:
vertexul, acromialelele, coasta a X – a, trohanterele mari, călcâiele (linia de separaŃie).
Pentru poligonul din profil, reperele sunt: vertexul, apendicele xifoidian, ombilicul
călcâiele vertbra D6 sau un unghi inferior al omoplatului, vârful curburii lombare,
relieful fesier (fig. nr. 45). Desenul se trasează pe hârtie mm la o scară de 1:10.

Figura nr. 45 - Reprezentarea atitudinilor deficiente globale prin metoda


poligoanelor.
- Examenul coloanei vertebrale cu firul cu plumb şi măsurarea încurbării cu rigla
gradată.
- Examenul radiografic al coloanei vertebrale, al bazinului, piciorului etc., în poziŃia
stând dă informaŃii foarte corecte dacă este executat cu o proiecŃie corectă a
planurilor.
- Pentru studiul poziŃiei bazinului în plan frontal este util aparatul lui Bouyala.
- Pentru depistarea şi aprecierea piciorului plat, se folosesc mai multe examene
obiective descrise în acest capitol: presoplantograma, plantograma, amprenta
fotografică a piciorului etc.
1 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/ParticularităŃi fiziologice de vârstă – C. Şerbescu

ParticularităŃi anatomo-funcŃionale ale copilului din primul stadiu


şcolar

„Copilul nu este un adult în miniatură, iar modul său de gândire nu este numai
cantitativ, dar şi calitativ diferit faŃă de cel al adultului, astfel încât copilul nu
este numai mai mic, el este deasemenea diferit” (Claparede, 1937)

Copii şi adolescenŃii au nevoie de o anumită cantitate de mişcare pentru ca dezvoltarea


lor fizică şi psihică să fie armonioasă. Această nevoie este în general satisfăcută
spontan de către copil datorită nevoii impetoase de mişcare, datorată dominanŃei
impulsurilor cerebrale cât şi datorită resimŃirii efortului fizic mult mai puŃin
împovărător decât un adult (importanŃa percepŃiei subiective a efortului raportat la
frecvenŃa cardiacă maximală este din ce în ce mai mare pe măsura înaintării în vârstă).

1. Primul stadiu şcolar cuprinde copiii a căror vârstă se situează între 6 şi 7 ani până
la 10 ani (sfârşitul şcolii primare).
Până la 9-10 ani, creşterea taliei şi a greutăŃii fetelor şi a băieŃilor este paralelă.
Creşterea anuală a taliei şi a greutăŃii este de 5 cm şi respectiv 2,3 – 3,5 kg.
Către vârsta de 8 ani creierul atinge aproape talia adultului; în timp ce
ramificaŃiile şi diferenŃierea structurilor cerebrale nu sunt înca total terminate. SNC
posedă deja un înalt nivel de analiză care se manifestă printr-o excelentă capacitate de
învăŃare şi performanŃă. Totuşi, stimulii mediului extern nu produc încă decât reacŃii
motrice necontrolate de conştient, pentru că procesele nervoase de inhibiŃie nu sunt
suficient dezvoltate.
Sistemul neuro-motor al copilului de această vârstă este slab dezvoltat, prezentând o
mare irascibilitate. Actele motorii comandate de centrii nervoşi superiori sunt
caracterizate de mişcări de prisos (legănare, ritm neregulat, paşi mici). Procesele
nervoase fundamentale (excitaŃia, inhibiŃia) nu sunt echilibrate, predominând excitaŃia.
AtenŃia este instabilă, iar voinŃa slab dezvoltată încă .

MenŃinerea echilibrului în repaus şi efort este dificilă datorită simŃului muscular


insuficient dezvoltat dar şi din cauză că centrul de greutate al corpului este relativ mai
îndepărtat de sol, iar baza de susŃinere este mai redusă.

RezistenŃa la efortul static este redusă, acest tip de efort fiind obositor datorită
blocajului toracic (apnee) şi aprovizionării insuficiente cu oxigen şi substanŃe
energetice. Activitatea dinamică însă, caracterizată de contracŃii şi relaxări succesive,
favorizată de hiperexcitabilitatea corticală existentă şi de condiŃiile favorabile de
desfăşurare a circulaŃiei şi respiraŃiei, este mai puŃin obositoare .
Sistemul cardio-respirator
 FrecvenŃa cardiacă de repaus este în medie peste 80 bătăi/minut, poate ajunge
la valoarea vârstei adulte la pubertate iar maximul frecvenŃei cardiace este în
funcŃie de vârstă ( 220 - vârsta ).
 Volumul sistolic este strâns legat de mărimea inimii şi are valori între 30 - 40
ml.
 Debitul cardiac este legat de mărime, creşterea sa este direct proporŃională cu
creşterea volumului sistolic, iar creşterea sa, pentru o anumită creştere a
consumului de oxigen, este constantă pe tot parcursul vieŃii .
2 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/ParticularităŃi fiziologice de vârstă – C. Şerbescu

 DiferenŃa arterio-venoasă de concentraŃie a oxigenului este tolerată mai bine


de copii decât de adulŃi; cu cât aceasta este mai mare, cu atât volumul sistolic
este mai mic.
 Consumul maxim de oxigen ( VO2 max ) ;
- creşte cu vârsta până la 20 de ani; se măsoară în litri/minut sau ml/kg/min ; este
proporŃional cu greutatea şi talia
- înainte de pubertate fetele şi baieŃii nu prezintă diferenŃe semnificative în ceea ce
priveşte capacitatea aerobă maximă;
- debitul cardiac este acelaşi ca şi la adult, oricare ar fi consumul de oxigen ;
- anduranŃa creşte cu vârsta pâna la 17 - 18 ani;
 Tensiunea arterială :
- cea sistolică creşte de la 40 mm Hg la naştere, până la 80 mm Hg la o lună şi până
la 100 mm Hg cu câŃiva ani înainte de pubertate;
- cea diastolică creşte de la 55 la 70 mm Hg, de la 4 până la 14 ani, cu puŃine
schimbări pe perioada adolescenŃei;
 RespiraŃia :
- frecvenŃa respiratorie scade de la 30 respiraŃii / minut în copilărie la 16 respiraŃii /
minut la vârsta de 17 - 18 ani ;
- capacitatea vitală şi maximul ventilaŃiei pulmonare corelată cu înălŃimea , cu toate
că este mai mare la băieŃi decât la fete la pubertate, poate fi datorată unei creşteri a
Ńesutului pulmonar.
În timpul efortului dinamic, aparatul circulator satisface în mare măsură
aprovizionarea cu oxigen şi substanŃe energetice segmentele active, iar prin
intensificarea circulaŃiei de întoarcere se crează condiŃii favorabile eliminării de bioxid
de carbon şi a celorlalte substanŃe de uzură.
Sistemul osos la această vârstă se dezvoltă mai repede decât musculatura, conŃinând
o cantitate mai mare de apă şi mai puŃine substanŃe solide. łesutul cartilaginos bine
reprezentat la început este înlocuit treptat cu Ńesut osos dur, prin depunerea de săruri
minerale. Acest produs intens de osificare necesită un aport suficient de calciu şi
fosfor precum şi o reglare bună a depunerilor sărurilor de calciu în oase .
Sistemul muscular este puŃin dezvoltat şi reprezintă 22% din greutatea corpului. Pe
grupe musculare, flexorii sunt mai bine dezvoltaŃi decât extensorii, de aceea copilul
are tendinŃa de a sta într-o poziŃie cifotică; de asemenea muşchii trunchiului sunt mai
bine dezvoltaŃi decât muşchii membrelor. Muşchii extensori în special prezintă
hipertonie musculară datorită întinderii active a fibrelor musculare şi a lipsei de
maturizare a centrilor nervoşi implicaŃi în reglarea tonusului muscular. La această
vârstă cresc MS-re, MI-re şi trunchiul, diametrele transversale ale bazinului tind să
egalizeze lăŃimea umerilor, creşte capacitatea toracică prin creşterea diametrelor
anteroposterior şi transvers ale toracelui şi prin modificarea înclinaŃiei coastelor prin
accentuarea celor două curburi costale, de învăluire şi torsiune .

ConsecinŃele particularităŃilor fiziologice de vârstă asupra practicării activităŃilor


fizice şi a celor sportive
În această categorie de vârstă, caracteristicile psiho-fizice sunt extrem de favorabile
achiziŃiei de deprinderi motrice. Lărgirea bagajului de gesturi motrice şi ameliorarea
capacităŃilor de coordonare sunt în centrul formaŃiei sportive a primului şi a celui de-
al doilea stadiu şcolar. Aceste caracteristici ar trebui exploatate pentru a învăŃa un
mare număr de tehnici fundamentale, cu coordonare grosieră, dar care vor fi
perfecŃionate în continuare. Antrenamentul multidisciplinar tebuie să constituie
preocuparea majoră. Entuziasmul sportiv al copilului trebuie să fie exploatat printr-o
3 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/ParticularităŃi fiziologice de vârstă – C. Şerbescu

practică sportivă motivantă, însoŃită de numeroase experienŃe de reuşită, în scopul


dezvoltării la aceştia a unei atitudini pozitive şi a unor obiceiuri de practicare a
activităŃii fizice şi sportive pe tot parcursul vieŃii.

Această etapă de dezvoltare este caracterizată printr-un comportament motor impetuos


care se estompează către sfârşitul acestei perioade. Expresia acestei motricităŃi
debordante este un interes sportiv entuziast (nivelul înscrierilor într-un club sportiv
atinge maximum în timpul acestei perioade).

Alte caracteristici sunt: un bun echilibru psihic, o atitudine pozitivă, de lipsă de griji, o
asimilare uşoară de cunoştinŃe şi de îndemânări, dar fără discernământ. Primul stadiu
şcolar este o perioadă foarte favorabilă pentru învăŃare datorită caracteristicilor
morfologice ideale ale copilului (copii sunt mici, uşori, slabi, şi în plus, posedă un bun
raport forŃă/braŃul forŃei), de o mai mare capacitate de concentrare, de o mai mare
capacitate de diferenŃiere motrică şi de o perfecŃionare a captării informaŃiei (Winter
1981, 255).

Capacitatea de învăŃare forte rapidă a deprinderilor motrice, foarte dezvoltată la


această vârstă, nu este însoŃită din păcate de capacitatea de a fixa gesturile învăŃate.
PreponderenŃa încă prezentă a proceselor de excitaŃie, asociată cu fenomenele
importante ale iradierii mecanismelor de ajustare motorii de către centrii nervoşi, duce
foarte uşor la ştergerea buclelor motrice caracteristice ale unei mişcări, indiferent care
ar fi, şi face astfel mult mai dificilă conservarea ei (Hotz şi Weineck 1983, 274). Din
acest motiv, orice mişcare proaspăt învăŃată trebuie repetată foarte des pentru a fi
integrată şi stabilizată în bagajul motor al copilului (Demeter 1981, 77).

2. Al doi-lea stadiu şcolar


Al doi-lea stadiu şcolar debutează către 10 ani şi merge până la pubertate. Este în
general cea mai bună perioadă pentru învăŃare, se învaŃă mult. DiferenŃele faŃă de
perioada precenedentă sunt gradate şi tranziŃia progresivă.
Se continuă ameliorarea raportului greutate/forŃă, creşterea în lăŃime, armonia
proporŃiilor corporale şi creşterea forŃei relative, crecute faŃă de modificările mici ale
taliei (înălŃimii) şi greutăŃii. Toate acestea permit copilului să-şi stăpânească corpul la
un nivel foarte ridicat (agilitate maximă), mai ales dacă i se oferă suportul adecvat în
cadrul antrenamentului. Acest lucru se explică şi prin faptul că în jur de 10-11 ani,
aparatul vestibular (organul echilibrului) şi celelalte organe senzoriale ating rapid
maturitatea morfologică şi funcŃională (Demeter 1981,34). De aceea, în cel de-al
doilea stadiu şcolar, se poate, printr-un antrenament pregătitor adecvat, să se înveŃe şi
perfecŃioneze deprinderi care sunt câteodată de un nivel de dificultate foarte ridicat şi
pentru realizarea cărora exigenŃele orientării spaŃio-temporale sunt foarte ridicate.
În acest stadiu, copilul prezintă o nevoie de mişcare, o disponibilitate pentru activitate
fizică, o bună dispoziŃieşi o tendinŃă de a-şi asuma riscuri, ceea ce înlesneşte
dezvoltarea sa motrică: această vârstă reprezintă momentul cheie pentru aptitudinile
motrice ulterioare.
1 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Biomecanica cv Carmen Şerbescu

Structurile şi funcŃiile coloanei vertebrale


 UnităŃile funcŃionale ale c.v.
- pilierul anterior al c.v., alcătuit din ansamblul corpurilor vertebrale unite între
ele prin discurile intervertebrale - articulaŃii amfiartrozice - este un sistem hidraulic de
absorbŃie a şocurilor şi de susŃinere a greutăŃii.
- pilierul posterior, alcătuit din procesele articulare şi articulaŃiile dintre
acestea asigură mişcarea sau mobilitatea. Fac parte din acest pilier şi cele două arcuri
vertebrale, două procese transverse şi unul central posterior. Muşchii se inseră pe
aceste procese, de aici posibilitatea de a realiza şi controla mişcarea. Tonicitatea
acestor muşchi asigură menŃinerea poziŃiei verticale iar prin activitatea musculară este
mobilizat rahisul fiind posibil mersul.
 Structurile pasive care intervin în biomecanica cv
1. Apofizele articulare prin orientarea faŃetelor articulare dirijează direcŃiile de
mişcare între două vertebre dar şi mişcarea coloanei în ansamblul ei.
- în regiunea cervicală, faŃetele au în general în plan frontal o uşoară angulaŃie
oblică către planul transvers, permiŃând relativ uşor flexia şi extensia. De la a
doua vertebră cervicală (C2) la cea de-a treia toracică (T3), înclinarea laterală
şi rotaŃia vertebrei au loc întotdeauna împreună şi se realizează în acelaşi sens
indiferent de poziŃia din care se execută.
- în regiunea toracică superioară, faŃetele au în plan frontal o mică angulaŃie
către planul sagital. FaŃetele superioare sunt uşor convexe, cele inferioare uşor
concave, iar planul lor este aproape orizontal, deci mişcările permise cu
precădere aici sunt cele de înclinare laterală precum şi de rotaŃie în jurul axului
vertical. Înclinare laterală pură nu există, ci apare automat un anumit grad de
rotaŃie axială şi invers. Această rotaŃie este o componentă majoră a scoliozelor
structurale. În regiunea toracică inferioară, ele sunt mai degrabă în plan
sagital. RotaŃia, înclinarea laterală şi flexia sunt permise până la anumite grade
de către faŃete, dar sunt restricŃionate de ligamente. FaŃetele şi procesul spinos
nu permit extensia. În ortostatism, înclinarea laterală a vetebrelor se realizează
cu rotaŃia lor în partea opusă pentru vertebrele situate sub niveleul celei de-a
treia toracice.
- în regiunea lombară, faŃetele sunt orientate dorsal şi medial ceea ce permite
flexia şi extensia rahisului, în schimb rotaŃia axială şi înclinarea laterală sunt
mult diminuate faŃă de regiunea dorsală. În ortostatism, înclinarea laterală se
face cu rotaŃie în sens opus. În ortostatism cu trunchiul flectat, înclinarea
laterală se realizează în acelaşi sens cu rotaŃia vertebrală.
RotaŃia vertebrelor se desfăşoară în mod fizilogic diferit la nivelul coloanei
toracale faŃă de cea lombară. Dacă arcul posterior este puternic menŃinut de
ligamente şi muşchi puternici, corpurile vertebrale, mai ales în regiunea
dorsală, sunt fără nici un suport muscular sau ligamentar. RotaŃia în regiunea
dorsală este mult ajutată şi de contracŃia muşchilor transverso-spinoşi, care
sunt inseraŃi orizontal, între procesele transverse şi procesul spinos al vertebrei
superioare, care coboară la acelaşi nivel; în regiunea lombară aceste inserŃii
sunt oblice, având o mai mică eficienŃă.

2. Ligamentele
- ligamentele situate posterior axului de mişcare limitează flexia segmentului
spinal. Cele mai solicitate ligamente în timpul flexiei sunt ligamentele
interspinos şi supraspinos. Ligamentele capsulare, ligamentul flavum, şi
2 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Biomecanica cv Carmen Şerbescu

ligamentul longitudinal posterior devin şi ele tensionate şi stabilizează coloana


la finalul amplitudinii flexiei.
- Ligamentul logitudinal anterior limitează extensia.
- Ligamentul intertransvers controlateral, ca şi ligamentul flavum şi cel capsular
limitează înclinarea laterală.
- Ligamentele capsulare limitează rotaŃia.
3. Fascia toraco-lombară
- fascia toraco-lombară întăreşte sistemul ligamentar posterior datorită orientării
fibrelor sale şi inserŃiilor sale pe coloana lombară şi bazin.
- La flexia coloanei lombare pe bazin şi la bascularea posterioară a bazinului,
apare o tensiunea pasivă în partea posterioară a fasciei. Această tensiune
stabilizează bazinul împotriva flexiei bazinului.
- Fascia toraco-lombară asigură stabilitatea dinamică a trunchiului, aşa cum se
descrie în continuare.
4. Forma şi înclinarea procesului spinos limitează extensia.
5. Raportul dintre grosimea discului intervertebral şi înălŃimea corpului
vertebral
Cu cât acest raport este mai mare cu atât mobilitatea este mai mare. În regiunea
lombară acest raport este de 2/5 şi mobilitatea acestei regiuni este cea mai mare;
raportul toracic este de 1/5 şi zona este cel mai puŃin mobilă.
6. Inelul fibros al discului intervertebral
Inelul concentric al discului asigură rezistenŃă la tensiune a discului. Mişcările sunt
permise dar anumite fibre rămân tensionate oricare ar fi mişcarea realizată; de aceea
el se comportă ca un ligament.
7. Coastele regiunii toracice
- coastele limitează toate mişcările toracelui
- la înclinarea laterală, toracele se ridică şi se lărgeşte de partea controlaterală
(partea convexităŃii) şi este comprimat de partea homolaterală.
- Pe parcursul rotaŃiei, coastele protuberează posterior de partea în care se
rotează corpul vertebral şi se aplatizează de partea opusă.(vezi scolioza).
8. Muşchii
Muşchii cu o elasticitate normală nu determină limitări în mişcările cv. Când sunt
contractaŃi ei determină reducerea amplitudinii mişcării realizate în segmentul opus
propriului segment de mişcare.
 FuncŃiile musculaturii
1. Controlul excentric
Muşchii cefei şi trunchiului acŃionează în primul rând ca şi stabilizatori ai cv în
postură ortostatică. Ei realizează controlul dinamic împotriva forŃei gravitaŃionale
atunci când greutatea diverselor segmente ale corpului ies în afara poligonului de
susŃinere.
- când linia gravitaŃională este deplasată anterior, controlul este asigurat de
muşchii extensori. Ei sunt muşchii erectori ai cv şi muşchii posteriori cervicali,
inclusiv muşchiul trapez superior.
- Când linia gravitaŃională este deplasată posterior, controlul este asigurat de
muşchii flexori: abdominalii şi intercostalii, psoasul mare, longus capiti,
longus coli, rectus capitis, scalenii anteriori şi sternocleidomastoidienii.
- Când linia gravitaŃională se deplasează lateral, muşchii controlaterali asigură
controlul: psoasul mare, pătratul lombar, scalenii, sternocleidomastoidienii,
erectorii spinali, oblicul intern şi extern, intercostalii.
-
3 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Biomecanica cv Carmen Şerbescu

2. Tonusul postural
După cum am arătat în capitolul PCC, micile contracŃii musculare ale muşchilor
posturali menŃin poziŃia ortostatică, dar prin relaxarea totală a acestora, curburile
c.v. devin exagerate şi pentru menŃinerea posturii vor rămâne ca suport doar
elementele structurale pasive. Astfel:
a. MenŃinerea permanentă a exagerării curburilor c.v. duce la posturi vicioase,
la dezechilibre datorate fie diferenŃei de forŃă sau de elasticitate a anumitor
muşchi, fie hipermobolităŃii sau sau lipsei de elasticitate a Ńesuturilor moi.
b. Muşchii menŃinuŃi în mod obişnuit în poziŃie alungită, în afara segmentului
propriu de contracŃie, tind să se relaxeze, să-şi slăbească capacitatea de
contracŃie, lucru cunoscut sub numele de strectch weakness.
c. Muşchii menŃinuŃi în mod obişnuit într-o poziŃie scurtată tind să-şi diminueze
elasticitatea. TestaŃi în poziŃie scurtată ei sunt puternici, dar testingul în poziŃie
alungită relevă un muşchi slab. Acest lucru este cunoscut sub numele de tight
weakness.
3. InfluenŃa musculaturii membrelor asupra stabilităŃii c.v.
a. Fără o stabilizare adecvată a c.v., contracŃia musculaturii centurilor se va
transmite regiunilor proximale ale c.v., determinând mişcări ale coloanei care
vor determina un stres excesiv asupra structurilor c.v. şi asupra Ńesuturilor moi
adiacente. De exemplu: stabilizarea bazinului şi a c.v. lombare de către muşchii
abdominali împotriva tracŃiunii exercitate de muşchiul ilio-psoas este necesară
atunci când se execută flexia coapsei pe bazin, pentru a evita exagerarea lordozei
lombare. Stabilizarea coastelor de către muşchii intercostali şi abdominali este
necesară pentru realizarea unei forŃe de împingere eficiente realizate de muşchii
pectoralul mare şi dinŃatul anterior.
b. La indivizii lipsiŃi de condiŃie fizică, poate apărea oboseala localizată la
nivelul musculaturii stabilizatoare spinale când aceştia realizează activităŃi fizice
repetate sau activităŃi cu supraîncărcare a extremităŃilor. Şansele de producere a
unor leziuni ale structurilor de sprijin ale c.v. sunt mai mari când muşchii
stabilizatori sunt obosiŃi.
c. Dezechilibre ale AM ale şoldurilor, umerilor şi dezechilibre ale musculaturii
gâtului vor determina forŃe asimetrice asupra c.v.
d. Un rol important în statica vertebrală îl joacă şi centura scapulară, prin care
sunt suspendate membrele superioare de torace (fig. nr. 1).

b
a

Micul dinŃat postero-sup


coaste
Modalitatea de
suspendare cervico- Prima coastă
dorsală a omoplatului Plămânii
4 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Biomecanica cv Carmen Şerbescu

Figura nr. 1 a - Zonele de influenŃă ale centurilor asupra c.v.; b - Centura


scapulară formată din claviculă şi omoplat, unite printr-o articulaŃie ce nu-i permite
decât mişcări limitate, se află situată pe vârful conului osos constituit de torace, de
care nu este legată decât prin cele două extremităŃi interne ale claviculelor care se
articulează cu sternul.

Centura este închisă înainte şi deschisă în partea ei


posterioară. Fiecare semicentură nu şi-ar putea menŃine
stabilitatea fără existenŃa unei musculaturi adecvate.
Marele dinŃat care separă omoplatul de torace, inserat de-
a lungul marginii interne a omoplatului şi pe faŃa laterală
a primelor 10 coaste este un muşchi inspirator, ridicând
coastele, dar poate şi bascula omoplatul astfel încât
unghiul său inferior se depărtează de linia mediană, iar
cel extern se ridică (fig. 2).
marele dorsal

Figura nr. 2 - Omoplatul decolat posterior.

sternul

dinŃatul şi acŃiunea sa

DinŃatul continuă
romboizii

romboidul
apofiza spinoasă

Figura nr. 3 - DinŃatul continuă romboizii


Marele dinŃat continuă muşchii romboizi care se întind de la marginea internă a
omoplatului la apofizele spinoase dorsale, apropiind omoplaŃii de linia mediană (c.v.)
prin contracŃia lor.
În cadrul acestei musculaturi stabilizatoare mai există trapezul şi marele pectoral.
Trapezul menŃine prin fibrele sale superioare omoplatul în supspensie şi îl ridică
atunci când se contractă. Fibrele mijlocii ale trapezului trag omoplatul spre linia
mediană, acŃiune sinergică cu romboizii, iar fibrele inferioare coboară omoplatul şi
deci umărul.
5 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Biomecanica cv Carmen Şerbescu

Marele pectoral care se inseră pe omoplat, trage umărul înainte. Deci romboizii şi
fibrele mijlocii ale trapezului sunt antagoniştii marelului dinŃat şi ai marelui pectoral.
Muşchii şanŃurilor vertebrale sunt chingi verticale, iar romboizii şi dinŃaŃii sunt chingi
transversale care se încrucişează exact în zona ingrată a c.v. în cazul unei curburi
cifotice dorsale (fig.

Muşchii inspiraŃiei forŃate, prin intermediul braŃelor de pârghii costale au şi ei acŃiune


asupra curburii toracale. Se ştie că în cazul unei cifoze toracale exagerate, coastele
converg înainte şi prin inspiraŃie se redresează, redevin paralele şi îndreaptă coloana
vertebrală; inspiraŃia este acea care duce la ridicarea coastelor şi îndepărtarea lor unele
de altele. De aici importanŃa gimnasticii respiratorii în reducerea curburilor dorsale
exagerate.

4. Suport dinamic pentru coloana lombară şi discurile intervertebrale


a. Fascia toraco-lombară este alcătuită din trei straturi şi aponevroza mai multor
muşchi: latissimus dorsi, seratus posterior inferior, oblicul intern, şi transversul
abdominal (Fig. 4).

Startul Stratul
mijlociu posterior

Stratul
lateral

Startul
anterior

Figura nr. 4 – SecŃiune transversală a regiunii lombare prin care se arată


relaŃia celor trei straturi ale fasciei toraco-lombare cu muşchii regiunii
adiacente şi inserŃiile lor pe coloana vertebrală ES- erector spinae; TA –
transversus abdominis; IO – oblicul intern; EO – oblicul extern; LD – latissimus
dorsi; PM – psoas major; QL – quadratus lumborum.

- Stratul posterior al fasciei se prinde de procesele spinoase într-o


formă triunghiulară şi acoperă muşchii spatelui (Fig. nr – 5 A şi B). Se
reunesc cu celelalte straturi ale fasciei lateral, de-a lungul marginii laterale
ale iliocostalului.
- Stratul mijlociu este posterior pătratului lombar şi se prinde de
procesul transvers şi de ligamentele intertransverse. Lateral se împreunează
cu stratul lateral şi se continuă cu transversul abdominal. Acoperă muşchii
erectorii spinali, împreună cu straturile posterioare.
6 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Biomecanica cv Carmen Şerbescu

- Stratul anterior este un înveliş subŃire aşezat anterior pătratului


lombar şi se ataşează de partea anterioară a proceselor transverese şi a
ligamentelor intertransverse.
b. Fixarea muşchilor este astfel realizată încât forŃele să conveargă către sistemul
ligamentar, via fascia, pentru a asigura stabilitate şi suport în dinamica coloanei
lombare. Fascia absoarbe şi egalizează forŃele crescute la nivelul coloanei
lombare, determinate de creşterea tensiunii în muşchii ataşaŃi de fascie sau care o
înconjoară.
- Tensiunile în straturile posterioare ale fasciei se transmit în sus şi în
jos, prin intermediul fibrelor unghiulare, rezultând vectori opuşi care se
opun îndepărtării proceselor spinoase lombare, opunându-se astfel fiecărui
moment al flexiei (Fig. nr. – 5 C şi D).
- Datorită faptului că straturile posterioare şi mijlocii ale fasciei
toraco-lombare învelesc erctorii spinali lombari, când aceşti muşchi se
contractă, ei expansionează împotriva învelişului fascial, ceea ce face să
crească tensiunea în facsie. Aceasta crează un mecanism de amplificare
hidraulică (care este ca şi umplerea unui tub flexibil cu fluid, ceea ce creşte
rezistenŃa tubului). Această tensiune fascială crescută ajută muşchii
extensori să cotracareze momentul flexiei din timpul flexiei trunchiului,
precum îi ajută şi să realizeze extensia împotriva gravitaŃiei.

TracŃiune
laterală

Tensiune
longitudinală

Figura nr. 5 - Orientarea şi inserŃiile stratului posterior al fasciei toraco-lombare.


De la raphe lateral, (A) fibrele laminei superficiale sunt angulate spre interior şi
medial, (B) iar fibrele laminei profunde sunt orientate superior şi medial. (Adaptat
7 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/Biomecanica cv Carmen Şerbescu

după Bogduk şi Macintosh, p 166-167, 1884), (C) Tensiunea în fibrele angulare ale
stratului posterior al fasciei este transmisă procesului spinos în direcŃii opuse,
rezistând forŃelor de îndepărtare ale proceselor spinose, (D) Reprezentarea tracŃiunii
laterale asupra rafeului lateral, care determină o tensiune între procesele spinoase
lombare care se opune separării, şi creând astfel momentul anti-flexie. (Adaptat după
Gracovetski, Farfan şi Helleur, p 319, 1985).
- ContracŃia transversului abdominal şi a oblicului intern creşte
presiunea intra-abdominală. Presiunea intra-abdominală crescută apasă
asupra acestor muşchi, crescându-le tensiunea, şi trage de stratul lateral,
ceea ce se transmite fibrelor angulare ale fasciei lombo-dorsale (Fig.nr.- 6).
Acest mecanism de presiune, cuplat cu tracŃiunea asupra muşchilor, şi cu
tensiunea crescută a fasciei lombo-dorsale, ajută la cotracararea
momentului flexiei în coloana lombară în timpul activităŃilor de ridicare de
greutăŃi (Fig.nr-5 C şi D).
- ContracŃia lui latissimus dorsi în activităŃile de ridicare de greutăŃi
se transmite prin intermediul fasciei toraco-lombare, adaugându-se forŃelor
ce protejează coloana lombară în timpul flexiei şi ridicării de greutăŃi.
- În timpul flexiei coloanei, lama profundă a stratului posterior al
fasciei devine tensionată, întinsă, ceea ce ajută vertebrele L4 şi L5,
realizând o legătură între procesele spinoase şi ilion. Acest lucru se adaugă
sistemului ligamentar pentru a sprijini întreaga coloană lombară.

Figura nr. 6 - A - Creşterea presiunii intraabdominale apasă asupra transversului


abdominal şi oblicului intern, creând o tensiune crescută asupra fasciei toraco-
lombare, ceea ce determină momentul anti-flexie. B – Presiunea redusă permite
flexia coloanei vertebrale.
1 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/ParticularităŃi fiziologice de vârstă – C. Şerbescu

ParticularităŃi anatomo-funcŃionale ale copilului din primul stadiu


şcolar

„Copilul nu este un adult în miniatură, iar modul său de gândire nu este numai
cantitativ, dar şi calitativ diferit faŃă de cel al adultului, astfel încât copilul nu
este numai mai mic, el este deasemenea diferit” (Claparede, 1937)

Copii şi adolescenŃii au nevoie de o anumită cantitate de mişcare pentru ca dezvoltarea


lor fizică şi psihică să fie armonioasă. Această nevoie este în general satisfăcută
spontan de către copil datorită nevoii impetoase de mişcare, datorată dominanŃei
impulsurilor cerebrale cât şi datorită resimŃirii efortului fizic mult mai puŃin
împovărător decât un adult (importanŃa percepŃiei subiective a efortului raportat la
frecvenŃa cardiacă maximală este din ce în ce mai mare pe măsura înaintării în vârstă).

1. Primul stadiu şcolar cuprinde copiii a căror vârstă se situează între 6 şi 7 ani până
la 10 ani (sfârşitul şcolii primare).
Până la 9-10 ani, creşterea taliei şi a greutăŃii fetelor şi a băieŃilor este paralelă.
Creşterea anuală a taliei şi a greutăŃii este de 5 cm şi respectiv 2,3 – 3,5 kg.
Către vârsta de 8 ani creierul atinge aproape talia adultului; în timp ce
ramificaŃiile şi diferenŃierea structurilor cerebrale nu sunt înca total terminate. SNC
posedă deja un înalt nivel de analiză care se manifestă printr-o excelentă capacitate de
învăŃare şi performanŃă. Totuşi, stimulii mediului extern nu produc încă decât reacŃii
motrice necontrolate de conştient, pentru că procesele nervoase de inhibiŃie nu sunt
suficient dezvoltate.
Sistemul neuro-motor al copilului de această vârstă este slab dezvoltat, prezentând o
mare irascibilitate. Actele motorii comandate de centrii nervoşi superiori sunt
caracterizate de mişcări de prisos (legănare, ritm neregulat, paşi mici). Procesele
nervoase fundamentale (excitaŃia, inhibiŃia) nu sunt echilibrate, predominând excitaŃia.
AtenŃia este instabilă, iar voinŃa slab dezvoltată încă .

MenŃinerea echilibrului în repaus şi efort este dificilă datorită simŃului muscular


insuficient dezvoltat dar şi din cauză că centrul de greutate al corpului este relativ mai
îndepărtat de sol, iar baza de susŃinere este mai redusă.

RezistenŃa la efortul static este redusă, acest tip de efort fiind obositor datorită
blocajului toracic (apnee) şi aprovizionării insuficiente cu oxigen şi substanŃe
energetice. Activitatea dinamică însă, caracterizată de contracŃii şi relaxări succesive,
favorizată de hiperexcitabilitatea corticală existentă şi de condiŃiile favorabile de
desfăşurare a circulaŃiei şi respiraŃiei, este mai puŃin obositoare .
Sistemul cardio-respirator
 FrecvenŃa cardiacă de repaus este în medie peste 80 bătăi/minut, poate ajunge
la valoarea vârstei adulte la pubertate iar maximul frecvenŃei cardiace este în
funcŃie de vârstă ( 220 - vârsta ).
 Volumul sistolic este strâns legat de mărimea inimii şi are valori între 30 - 40
ml.
 Debitul cardiac este legat de mărime, creşterea sa este direct proporŃională cu
creşterea volumului sistolic, iar creşterea sa, pentru o anumită creştere a
consumului de oxigen, este constantă pe tot parcursul vieŃii .
2 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/ParticularităŃi fiziologice de vârstă – C. Şerbescu

 DiferenŃa arterio-venoasă de concentraŃie a oxigenului este tolerată mai bine


de copii decât de adulŃi; cu cât aceasta este mai mare, cu atât volumul sistolic
este mai mic.
 Consumul maxim de oxigen ( VO2 max ) ;
- creşte cu vârsta până la 20 de ani; se măsoară în litri/minut sau ml/kg/min ; este
proporŃional cu greutatea şi talia
- înainte de pubertate fetele şi baieŃii nu prezintă diferenŃe semnificative în ceea ce
priveşte capacitatea aerobă maximă;
- debitul cardiac este acelaşi ca şi la adult, oricare ar fi consumul de oxigen ;
- anduranŃa creşte cu vârsta pâna la 17 - 18 ani;
 Tensiunea arterială :
- cea sistolică creşte de la 40 mm Hg la naştere, până la 80 mm Hg la o lună şi până
la 100 mm Hg cu câŃiva ani înainte de pubertate;
- cea diastolică creşte de la 55 la 70 mm Hg, de la 4 până la 14 ani, cu puŃine
schimbări pe perioada adolescenŃei;
 RespiraŃia :
- frecvenŃa respiratorie scade de la 30 respiraŃii / minut în copilărie la 16 respiraŃii /
minut la vârsta de 17 - 18 ani ;
- capacitatea vitală şi maximul ventilaŃiei pulmonare corelată cu înălŃimea , cu toate
că este mai mare la băieŃi decât la fete la pubertate, poate fi datorată unei creşteri a
Ńesutului pulmonar.
În timpul efortului dinamic, aparatul circulator satisface în mare măsură
aprovizionarea cu oxigen şi substanŃe energetice segmentele active, iar prin
intensificarea circulaŃiei de întoarcere se crează condiŃii favorabile eliminării de bioxid
de carbon şi a celorlalte substanŃe de uzură.
Sistemul osos la această vârstă se dezvoltă mai repede decât musculatura, conŃinând
o cantitate mai mare de apă şi mai puŃine substanŃe solide. łesutul cartilaginos bine
reprezentat la început este înlocuit treptat cu Ńesut osos dur, prin depunerea de săruri
minerale. Acest produs intens de osificare necesită un aport suficient de calciu şi
fosfor precum şi o reglare bună a depunerilor sărurilor de calciu în oase .
Sistemul muscular este puŃin dezvoltat şi reprezintă 22% din greutatea corpului. Pe
grupe musculare, flexorii sunt mai bine dezvoltaŃi decât extensorii, de aceea copilul
are tendinŃa de a sta într-o poziŃie cifotică; de asemenea muşchii trunchiului sunt mai
bine dezvoltaŃi decât muşchii membrelor. Muşchii extensori în special prezintă
hipertonie musculară datorită întinderii active a fibrelor musculare şi a lipsei de
maturizare a centrilor nervoşi implicaŃi în reglarea tonusului muscular. La această
vârstă cresc MS-re, MI-re şi trunchiul, diametrele transversale ale bazinului tind să
egalizeze lăŃimea umerilor, creşte capacitatea toracică prin creşterea diametrelor
anteroposterior şi transvers ale toracelui şi prin modificarea înclinaŃiei coastelor prin
accentuarea celor două curburi costale, de învăluire şi torsiune .

ConsecinŃele particularităŃilor fiziologice de vârstă asupra practicării activităŃilor


fizice şi a celor sportive
În această categorie de vârstă, caracteristicile psiho-fizice sunt extrem de favorabile
achiziŃiei de deprinderi motrice. Lărgirea bagajului de gesturi motrice şi ameliorarea
capacităŃilor de coordonare sunt în centrul formaŃiei sportive a primului şi a celui de-
al doilea stadiu şcolar. Aceste caracteristici ar trebui exploatate pentru a învăŃa un
mare număr de tehnici fundamentale, cu coordonare grosieră, dar care vor fi
perfecŃionate în continuare. Antrenamentul multidisciplinar tebuie să constituie
preocuparea majoră. Entuziasmul sportiv al copilului trebuie să fie exploatat printr-o
3 Kinetoterapia deficienŃelor fizice/ParticularităŃi fiziologice de vârstă – C. Şerbescu

practică sportivă motivantă, însoŃită de numeroase experienŃe de reuşită, în scopul


dezvoltării la aceştia a unei atitudini pozitive şi a unor obiceiuri de practicare a
activităŃii fizice şi sportive pe tot parcursul vieŃii.

Această etapă de dezvoltare este caracterizată printr-un comportament motor impetuos


care se estompează către sfârşitul acestei perioade. Expresia acestei motricităŃi
debordante este un interes sportiv entuziast (nivelul înscrierilor într-un club sportiv
atinge maximum în timpul acestei perioade).

Alte caracteristici sunt: un bun echilibru psihic, o atitudine pozitivă, de lipsă de griji, o
asimilare uşoară de cunoştinŃe şi de îndemânări, dar fără discernământ. Primul stadiu
şcolar este o perioadă foarte favorabilă pentru învăŃare datorită caracteristicilor
morfologice ideale ale copilului (copii sunt mici, uşori, slabi, şi în plus, posedă un bun
raport forŃă/braŃul forŃei), de o mai mare capacitate de concentrare, de o mai mare
capacitate de diferenŃiere motrică şi de o perfecŃionare a captării informaŃiei (Winter
1981, 255).

Capacitatea de învăŃare forte rapidă a deprinderilor motrice, foarte dezvoltată la


această vârstă, nu este însoŃită din păcate de capacitatea de a fixa gesturile învăŃate.
PreponderenŃa încă prezentă a proceselor de excitaŃie, asociată cu fenomenele
importante ale iradierii mecanismelor de ajustare motorii de către centrii nervoşi, duce
foarte uşor la ştergerea buclelor motrice caracteristice ale unei mişcări, indiferent care
ar fi, şi face astfel mult mai dificilă conservarea ei (Hotz şi Weineck 1983, 274). Din
acest motiv, orice mişcare proaspăt învăŃată trebuie repetată foarte des pentru a fi
integrată şi stabilizată în bagajul motor al copilului (Demeter 1981, 77).

2. Al doi-lea stadiu şcolar


Al doi-lea stadiu şcolar debutează către 10 ani şi merge până la pubertate. Este în
general cea mai bună perioadă pentru învăŃare, se învaŃă mult. DiferenŃele faŃă de
perioada precenedentă sunt gradate şi tranziŃia progresivă.
Se continuă ameliorarea raportului greutate/forŃă, creşterea în lăŃime, armonia
proporŃiilor corporale şi creşterea forŃei relative, crecute faŃă de modificările mici ale
taliei (înălŃimii) şi greutăŃii. Toate acestea permit copilului să-şi stăpânească corpul la
un nivel foarte ridicat (agilitate maximă), mai ales dacă i se oferă suportul adecvat în
cadrul antrenamentului. Acest lucru se explică şi prin faptul că în jur de 10-11 ani,
aparatul vestibular (organul echilibrului) şi celelalte organe senzoriale ating rapid
maturitatea morfologică şi funcŃională (Demeter 1981,34). De aceea, în cel de-al
doilea stadiu şcolar, se poate, printr-un antrenament pregătitor adecvat, să se înveŃe şi
perfecŃioneze deprinderi care sunt câteodată de un nivel de dificultate foarte ridicat şi
pentru realizarea cărora exigenŃele orientării spaŃio-temporale sunt foarte ridicate.
În acest stadiu, copilul prezintă o nevoie de mişcare, o disponibilitate pentru activitate
fizică, o bună dispoziŃieşi o tendinŃă de a-şi asuma riscuri, ceea ce înlesneşte
dezvoltarea sa motrică: această vârstă reprezintă momentul cheie pentru aptitudinile
motrice ulterioare.
1 Kt deficienŃelor fizice/ Sedentarismul şi alŃi factori de risc la copil C. Şerbescu

Rolul activităŃii fizice ca şi stimul pentru creşterea normală şi dezvoltarea fizică


armonioasă a copilului şi adolescentului

łinând cont de relaŃiile naturale, reciproce existente între funcŃie şi organ-


organul determină funcŃia, şi funcŃia dezvoltă, modelează şi specializează organul –
stimulii motori reprezintă o condiŃie indispensabilă pentru dezvoltarea şi menŃinerea
structurilor organice. În special la copii şi adolescenŃi care sunt încă în curs de
creşetere, stimulii motori sunt indispensabili pentru dezvoltarea generală a capacităŃii
fizice cu consecinŃe pentru integrarea psiho-socială a copilului şi a adolescentului în
grupa sa de vârstă: copilul care nu este suficient de îndemânatic pentru a se juca cu
colegii lui cu mingea, sau să practice mersul pe patine cu rotile sau cu bicicleta,
devine un balast pentru grup şi va fi respins sau uitat de acesta.
Datorită faptului că talia şi capacitatea funcŃională a organelor importante pentru
performanŃa fizică depind 60-70% de factori genetici şi 30% până la 40% de calitatea
şi cantitatea solicitărilor specifice, singură, o solicitare musculară adecvată poate
permite atingerea şi punerea în valoare completă a posibilităŃilor genetice ale copilului
sau adolescentului. Fiecare organ reacŃionează la o subsolicitare (utilizare sub
posibilităŃi), nu numai printr-o diminuare a capacităŃii sale de performanŃă în sensul
procesului atrofic, dar şi printr-o mai mare fragilitate/vulnerabilitate la îmbolnăvirii şi
printr-o diminuare marcată a posibilităŃilor sale de compensare. Sedentarismul
reprezintă deci o problemă reală, mai ales pentru organismele în curs de creştere.
Sedentarismul societăŃii industrializate este foarte răspândit şi la copii.
Acest lucru este demonstrat de studiile statistice care relevă frecvenŃa deosebit de
mare a deficienŃelor funcŃionale şi structurale găsite la copiii de vârstă şcolară mică la
noi în Ńară şi în Europa:
• 50 până la 65% dintre elevii cu vârsta între 8 şi 18 ani prezintă atitudini posturale
deficiente sau deficienŃe de postură, 30% prezintă supragreutate, 20-25% prezintă
disfuncŃii ale sistemului cardio-vascular sau ale reglării acestuia (Hollmann/Hettinger
1980, 596; Wasmund-Bodenstedt/Braun 1983, 16-18).
• Un studiu realizat în mai multe şcoli din oraşul nostru în anul 1978, a depistat la
un număr de 622 de elevi cu vârsta între 6 şi 11 ani deficienŃe fizice, după cum se
arată în tabelul următor:
FrecvenŃa deficienŃelor fizice scoliotice la elevii de 6-11 ani din municipiul Oradea (1978)
Vârstă Copii cu scolioză BăieŃi Fete
6-7 ani 26 8 18
7-8 ani 28 12 16
8-9 ani 34 22 12
9-10ani 32 16 16
Total 112 54 58
• Un alt studiu realizat în 1997 de aceeaşi autori a relevat pe un lot de 38 de copii
între 8-12 ani din municipiul Oradea, următoarele date:
Sex Atitudine Scolioză Cifoză Cifolordoză Picior
scoliotică plat
Masculin 2 3 3 6 17
Feminin 7 5 2 8 20
 În special copii şi adolescenŃii care trăiesc în habitaturi înguste şi dispun de
spaŃii de joacă prea mici - în Germania, fiecare locuitor dispune de 1m2 de
spaŃiu de joacă (de Marées 1981, 378) – prezintă precoce o proporŃie a
activităŃilor de timp liber total necorespunzătoare pentru dezvoltarea fizică
generală a sănătăŃii. ActivităŃile motrice zilnice sunt înlocuite de activităŃi
pasive- la şcolarii de 11-12 ani, până la 22 de ore de televiziune pe săptămână;
2 Kt deficienŃelor fizice/ Sedentarismul şi alŃi factori de risc la copil C. Şerbescu

la copii canadieni, până la 26-30 de ore (Sarner, 1979, 34) care ajută la
îmbolnăvirile tipice ca urmare a sedentarismului (hypokinetic deseases) şi
constituie baza de plecare a maladiilor cardio-vasculare degenerative
caracteristice naŃiunilor super industrializate.
 Aşa cum arată studiile lui Armstrong&Davies, se găsesc deja la copil factori
de risc caracteristici instalării maladiilor cardio-vasculare, datorită modificării
obiceiurilor lor de viaŃă. Activitatea sportivă şcolară tradiŃională (în medie de
2-3h/săptămână pentru efective de clase adesea prea numeroase) nu este
suficientă pentru a compensa, chiar şi parŃial timpul prelungit petrecut în
poziŃia aşezat, în timpul activităŃilor de la şcoală şi de acasă, legate de
obligaŃiile de şcoală. (Schobert 1987, 177; Fritz, 1979, 90 etc.).
 Aşa cum arată diferite experimente, deficienŃele constate la începutul anilor de
şcoală se agravează pe parcurs. Deja, după primele două clase primare, s-a
putut demonstra o creştere a atitudinilor posturale globale deficitare şi a
deficienŃelor fizice la 52-65% dintr elevi. La intrarea în clasa întâi, 52% dintre
elevi au fost clasaŃi ca şi având o „postură deficientă” ; doi ani mai târziu 16%
sunt cei găsiŃi cu posturi deficitare, dar 49% sunt clasaŃi cu deficienŃe
posturale (Wasmund-Bodenstedt/Braun 1983, 17). Ponderea posturilor
deficitare creşte mai puŃin la copiii din clasele primare (6-10 ani) decât la cei
din clasele 5-8, adică cei între 12-15 ani, care sunt în plin puseu de creştere
pubertară (Hein 1969, 300).

Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul obezităŃii: ea apare foarte precoce şi se dezvoltă


rapid. łinând cont de valorile ideale ale raportului greutate/talie, 3% dintre copii sunt
clasaŃi obezi la intrarea în clasa întâia, dar doi ani mai târziu procentul acestora creşte
la 22% (un copil din cinci) (Wasmund- Bodenstedt/Braun 1983, 18). Cu toate acestea,
obezitatea reprezintă un factor de risc în ceea ce priveşte modificările degenerative ale
vaselor de sânge. Când procentajul de masă grasă creşte, ceea ce este uşor de măsurat
prin prin plicile cutanate ale braŃului, grăsimile sanguine eterogene cresc şi ele, ceea
ce provoacă o degenerare grăsoasă a sistemului vascular chiar şi la copii.

EducaŃia preşcolară şi şcolară acŃionează doar ca un factor condiŃionant în sensul unei


inhibiŃii motrice cronice. Acest lucru merge în sensul legilor naturale, pentru că
aptitudinile omului sunt îndreptate către activitate fizică şi mişcare. În special, nevoia
de mişcare a bebeluşului şi a copilului mic demonstrează că această aptitudine este
determinată genetic (Lübs 1979, 21). Copilul sănătos îşi procură datorită acestei nevoi
de mişcare, stimuli necesari dezvoltării sale organice, creşterii sale osoase şi
dezvoltării sale musculare. Lipsa de activitate antrenează o diminuare a posibilităŃilor
de performanŃă ale tuturor sistemelor organice care asigură performanŃa globală.

Creşterea performanŃelor care se pot obŃine prin antrenament la nivelul fiecărui organ
prezintă o involuŃie şi pot fi rezumate, simplificând, în tabloul ulterior al posturii
deficiente, a performanŃei organice deficitare şi al unei coordonări deficitare.
Atitudinile deficiente precum şi deficienŃele posturale se datorează înainte de toate
unei insuficienŃe musculare şi vor fi puse în evidenŃă mult mai târziu prin dureri
frecvente ale colanei vertebrale (sindromul lombar) şi la nivelul piciorului. Pentru
depistarea precoce a atitudinilor posturale deficiente ale copilului şi adolescentului şi
pentru prevenirea apariŃiei deformaŃiilor ar trebui realizat testul Kraus-Webber (figura
1) Copiii care prin acest test minimal nu reuşesc să realizeze performanŃa musculară
minimă cerută sunt foarte predispuşi la deformaŃii ulterioare.
3 Kt deficienŃelor fizice/ Sedentarismul şi alŃi factori de risc la copil C. Şerbescu

Figura 1 – Testul Kraus-Webber. ExerciŃiile 3, 4, 5 – menŃinerea poziŃiei timp de 10


secunde (MI ridicate la 30 cm deasupra solului);

Lipsa de activitate legată în special de poziŃia prelungită aşezat la scoală, influenŃează


negativ nu numai musculatura paravertebrală, ceea ce favorizează instalarea
atitudinilor şi deficienŃelor fizice, dar şi structurile pasive ale coloanei vertebrale în
special, discurile intervertebrale. Datorită faptului că discurile sunt hrănite prin
difuziune, o încărcare axială continuă nu este deloc recomandabilă pentru ei. Datorită
absenŃei încărcărilor cu presiuni variabile, aşa cum se produc în timpul unei activităŃi
fizice, se observă, pe de o parte perturbări trofice, şi pe de altă parte modificări ale
înălŃimii discului, ceea ce are urmări nefaste asupra stabilităŃii şi mecanicii coloanei
vertebrale în sensul unei laxităŃi structurale şi a unei supraîncărcări statice.
Discul vertebral al copilului reacŃionează foarte sensibil la încărcările axiale continue
printr-o diminuare accentuată a înălŃimii. Aceasta antrenează o scădere a rezistenŃei la
şocuri ale platourilor corpurilor vertebrale. Rezultă o accentuare a sclerozei platourilor
vertebrale şi apariŃia fisurilor la nivelul inelului fibros al discului care sunt
responsabile de leziunile în maladia Scheuermann. Dacă posibilităŃile de recuperare
oferite discului sunt insuficiente se poate ajunge la leziuni ireversibile pe termen lung.
Aceste încărcări axiale continue sunt în mod special dăunătoare pentru discurile
vertebrale în poziŃia aşezat. În poziŃia aşezat se produce o supraîncărcare Ńintită asupra
câtorva discuri vertebrale în special la nivel lombar, şi o creştere a presiunii în
interiorul discului mai ales în partea anterioară. Presiunea intradiscală creşte cu
accentuarea cifozei, spatelui rotund. VariaŃiile încărcării legate de activitatea fizică
sunt o condiŃie de bază pentru nutriŃia adecvată a discului. Supraîncărcările statice
continue şi prelungite, ca şi în poziŃia aşezat acŃionează defavorabil nu numai asupra
discurilor vertebrale, dar şi asupra corpurilor vertebrale cu care sunt în contact. De
4 Kt deficienŃelor fizice/ Sedentarismul şi alŃi factori de risc la copil C. Şerbescu

aceea este recomandat, ca prin organizarea pauzelor active la şcoală, să se dea


coloanei vertebrale posibilitatea de recuperare satisfăcătoare, şi astfel, să se acŃioneze
profilactic, pe termen lung împotriva instalării deformaŃiilor structurale. Diminuarea
performanŃelor organice poate fi atribuită unei diminuării a capacităŃilor de
performanŃă cardio-pulmonare.
Toate variabilele morfologice şi funcŃionale ale performanŃei suferă pierderi
substanŃiale (atrofia musculaturii cardiace şi respiratorii, diminuarea volumului
sistolic şi a volumului curent respirator, creşterea continuă a frecvenŃei cardiace şi
respiratorii, etc.). Diminuarea performanŃelor organice poate câteodată să depindă de
o atitudine deficitară sau chiar de deficienŃele posturale propriu-zise. Astfel un spate
rotund sau o cifoză dorsală poate duce la diminuarea volumului toracic şi deci a
parametrilor respiratori. O coordonare scăzută (14% dintre elevi au o coordonare
motrică slabă şi 2% deficienŃe grave de coordonare) este demonstrată de o deteriorare
a calităŃii procesului de coordonare neuro-muscular.
O solicitare motrică prea slabă poate să ducă la modificări degenerative a
celulelor ariei motrice cerebrale sau, la copil, la o ramificare sinaptică săracă ale
structurilor sistemului nervos central. Sportul şcolar nu este în măsură să compenseze
lipsa cronică de activitate şi/sau consecinŃele ei.
1 Kinetoterapia deficienŃelor fizice Carmen Şerbescu

Tipurile morfologice
Stabilirea tipului constituŃional nu este obligatorie în examenul creşterii şi dezvoltării
fizice după unii autori. După alŃii, pe baza examinării somatoscopice generale şi
utilizând şi anumite măsuri şi anumiŃi indici antropometrici, se poate face încadrarea
individului în anumite tipuri morfologice. După unii autori, acesta este unul din
obiectivele examenului morfo – funcŃional.
Făcând o legătură între aspectul morfologic şi diferite funcŃii ale organismului,
unii cercetători au încercat să lege de diferite tipuri morfologice anumite aptitudini
fizice, intelectuale şi psihice şi anumite predispoziŃii la îmbolnăviri. Pe de o parte, se
întâlnesc afecŃiuni care preferă anumite tipuri constituŃionale, iar pe de altă parte,
există tipuri create de afecŃiuni. InterdependenŃa dintre factorii cauzali ai afecŃiunii şi
terenul asupra căruia acŃionează aceştia este evidentă. Astfel, distrofiile osteo –
cartilaginoase, indiferent de patologie, se manifestă clinic prin tulburarea aspectului
exterior al întregului organism. Deci, în aceste cazuri, nu este vorba de tipuri
constituŃionale predispuse să contracteze anumite boli, ci de potenŃialul pe care îl are
boala de a crea anumite tipuri constituŃionale caracteristice. De exemplu, tipul
constituŃional caracteristic al rahiticilor, este insuficienta dezvoltare fizică în raport cu
vârsta, sunt palizi, au musculatura flască, indiferent dacă sunt slabi sau obezi; rahiticii
prezintă dermatoze, tumefacŃii sub formă de brăŃări şi noduli în regiunea epifizară,
îngroşări costale la locul continuării părŃilor osoase cu cele cartilaginoase (aşa
numitele “mătănii costale”). Toracele superior este strangulat, deformându-se apoi în
jos, iar coloana vertebrală este cifotică sau scoliotică. MI prezintă picior plat cu genu
valgu sau genu varum. Craniul este mărit şi prezintă bose parietale şi frontale
accentuate, uneori asimetric, fruntea este boltită.
Acromegalii prezintă craniul anormal dezvoltat, masivul facial mărit, bărbia şi
pomeŃii voluminoşi, buza inferioară hipertrofiată şi căzută, nasul, urechile şi limba
mărite. Membrele sunt anormal dezvoltate, degetele şi halucele sunt îngroşate.
Prezintă cifoză superioară, uneori deviaŃii scoliotice, genu varum sau valgum, picior
plat.
Pe baza unor criterii morfo – fiziologice şi psihice, cercetătorii au căutat să
încadreze indivizii umani în câteva tipuri constituŃionale, având în vedere
condiŃionarea complexă ereditară şi a factorilor de mediu.
Istoria acestor tipologii umane este veche, încă de la filozofii greci şi hinduşi,
iar criteriile de clasificare au fost influenŃate de gradul de dezvoltare al ştiinŃei din
epoca respectivă, în secolul nostru dezvoltându-se biotipologia. Biotipul cuprinde
întreaga fiinŃă, cu toate aspectele ei somatice şi psihice, fiind rezultanta interacŃiunii
dintre ereditate şi mediu. El este un proces ce se desfăşoară în ritmuri inegale; în
cursul proceselor de creştere şi diferenŃiere sexuală, biotipul poate suferi modificări
importante, de aceea în clinică cele mai utilizate scheme sunt cele ale adulŃilor.
O primă diferenŃiere morfologică trebuie făcută între cele două tipuri sexuale:
masculin şi feminin. Tipul masculin se caracterizează prin talia mai înaltă, umeri laŃi,
bazin îngust, musculatură bine dezvoltată, Ńesut adipos relativ puŃin, forme colŃuroase.
Femeia are talia mai mică, musculatura mai slab reliefată, forme rotunjite de Ńesut
adipos, mai ales pe şolduri, abdomen şi regiunea mamară. Pentru diferenŃieri
cantitative, se folosesc indici de corelaŃie între diferite valori antropometrice. Clasic,
se foloseşte diferenŃa dintre diametrul biacriomial şi bitrohanterian, care este pozitivă
şi peste 4 cm la bărbaŃi bine sexualizaŃi sau indicele:
diametrul bitrohanterian
× 100
diametrul biacromial
2 Kinetoterapia deficienŃelor fizice Carmen Şerbescu

care este, în medie, 82 la bărbaŃi şi 88 la femei. ProporŃia de subiecŃi efectiv


diferenŃiaŃi prin acest indice este însă numai de 57%. Mai semnificativ este indicele
propus de Milcu şi Georgescu:
circumferinta coapsei
× 100
greutate
care este în medie 82 la bărbaŃi şi 105 la femei.
Ca tipologii generale amintim câteva din cele mai cunoscute.
1. Kretschner (1921) deosebeşte trei tipuri constituŃionale principale: leptosom,
atletic şi picnic, cărora li se adaugă tipurile speciale displazice (amestec eterogen ale
primelor trei tipuri), folosind o tehnică precisă de măsurare.
Tipul leptosom (leptos = subŃire, îngust; soma = corp). se caracterizează prin gât
lung, capul mic, faŃa ovală, statura relativ înaltă, torace lung şi plat, adipozitate
redusă; afectivitatea lui este inconstantă, este închis, cu o sensibilitate oscilantă şi cu
tendinŃă de izolare faŃă de mediul înconjurător. Cu toate acestea sunt rezistenŃi la
influenŃele nefavorabile de mediu. Din punct de vedere sportiv, pot fi buni atleŃi,
alergători de fond şi maraton, dar şi de viteză. Acest tip constituŃional prezintă şi
exagerări ale caracterelor fizice amintite, devenind tip astenic, care este mai slab din
punct de vedere fizic, cu pielea palidă, toracele mai alungit, membrele şi gâtul subŃiri,
greutatea scăzută mult sub cea normală, foarte puŃin rezistenŃi la afecŃiunile aparatului
respirator (bronşite, bronho – pneumonii, tuberculoze).
Tipul atletic are o musculatură puternic dezvoltată pe un schelet masiv, statura înaltă
sau mijlocie, umeri largi, torace boltit; unghiul lui Charpy aproape drept, abdomen
suplu fără Ńesut subcutan adipos. Este predispus de a contracta afecŃiuni ale aparatulu
locomotor. I se indică practicarea sporturilor ce solicită forŃă musculară în primul
rând.
Tipul picnic are statura mijlocie sau mică, trunchi scurt, voluminos, torace globulos,
unghiul xifocostal al lui Charpy obtuz, abdomen proeminent, Ńesut gras subcutanat
bogat dezvoltat, gâtul scurt înfundat în umeri, înclinat înainte, musculatura slab
dezvoltată. Este predispus la afecŃiuni ale aparatului digestiv. Din punct de vedere
psihic se caracterizează prin voioşie şi ciclotimie.
Şcoala americană de tipologie este reprezentată de Sheldon (1940 – Harward)
consideră că fiecare individ se caracterizează printr-o dezvoltare dominantă fie a
sistemului visceral (endomorf), fie a celui muscular (mezomorf), fie a sistemului
nervos (ecotmorf)(fig nr )
Figura nr. Tipurile morfologice după Sheldon a) mesomorf; b) ectomorf; c)
endomorf.
Endomorful corespunde cu tipul picnic al lui Kretschner: are sistemul digestiv foarte
dezvoltat.
Ectomorful este aproape tipul lectosom, are corpul fragil, iar greutatea mică.
Mesomorful, la care domină sistemele osos şi muscular se aseamănă cu tipul atletic al
lui Kretschner. După Sheldon, fiecare individ posedă aceste trei componente însă în
proporŃii diferite după o scară cu 7 trepte de la 1 la 7 (gradul cel mai slab al unei
componente = 1, gradul mediu = 4, gradul cel mai înalt = 7). Aprecierea se face prin
somatoscopie şi prin măsurarea a 17 mărimi antropometrice şi calcularea unui indice
ce raportează înălŃimea şi greutatea.

2. Morfotipologia lui Pende împarte oamenii în 4 tipuri constituŃionale, fiecare


tip caracterizat printr-o anumită structură morfo – funcŃională: după raportul între
dezvoltarea în înălŃime şi volum (longilin şi brevilin) şi după vigoarea organismului
3 Kinetoterapia deficienŃelor fizice Carmen Şerbescu

(stenic şi hipostenic) condiŃionată de funcŃia diferitelor glande endocrine. Aceste


tipuri sunt:
- tipul longilin stenic (combinaŃie de ectomorfism cu o componentă mesomorfică
bine reprezentată) se caracterizează prin capacitatea funcŃională mare a tiroidei,
hipofizei suprarenale şi glandelor genitale şi prin procese vii de dezasimilare. Este
un tip energic cu randament muscular ridicat. El este înalt, cu dezvoltare mare a
toracelui, mai ales în lăŃime, abdomen mic, membre bine dezvoltate, MI lungi.
- Tipul longilin hipostenic (tip cu predominenŃe ectomorfice), prezintă o slabă
capacitate funcŃională a suprarenalelor şi gonadelor. Are statura mică, cu aspect
longilin, cu dezvoltare fizică generală slabă. Acest tip are două variante: una se
caracterizează prin funcŃie intensă a tiroidei cu procese intense de dezasimilare şi
cu procese mai lente de asimilare, cealaltă se caracterizează prin intensitatea slabă
atât a proceselor de asimilare cât şi a celor de dezasimilare, cu asimilare slabă mai
ales a substanŃelor proteice şi, în consecinŃă, cu sistem muscular slab dezvoltat.
- Tipul brevilin stenic (combinaŃie de endomorfism cu o componentă mesomorfică
bine dezvoltată) prezintă o funcŃie intensă a glandelor sexuale şi a cortico –
suprarenalei. Are o dezvoltare mare a trunchiului faŃă de MI şi o bună dezvoltare a
abdomenului. Are tendinŃă la asimilare atât pentru substanŃele grase, cât şi pentru
cele proteice cu o masă mare atât grăsoasă cât şi musculară. Brevilinul stenic cu o
mare dezvoltare a sistemului muscular predominant faŃă de Ńesutul adipos este
denumit denumit de Pende – brevilin stenic – şi dă randament mai ales în atletica
grea.
- Tipul brevilin hipostenic (predominant endomorfic), se caracterizează printr-o
dezvoltare mare a Ńesutului grăsos şi o dezvoltare slabă a Ńesutului muscular.
FuncŃia hipofizei, suprarenalei şi gonadelor este slabă. Are trunchiul mare faŃă de
MI, abdomenul mai dezvoltat în raport cu trunchiul.
Nu există o delimitare netă a tipurilor glandulare ci, mai ales, o anumită predominantă
endocrină, încadrată într-un echilibru complex de natură să condiŃioneze anumite
particularităŃi somato – fiziologice. Cercetările lui Milcu demonstrează intervenŃia
dominantă a unor glande şi subdominantă a altora în determinarea constituŃiei, de aici
noŃiunea de tip constituŃionale pluriglandular.
3. După Milcu există:
- tipul dolicomorf, caracterizat prin predominenŃa formelor lungi şi turtite
(componenta ectomorfică a lui Sheldon). Acest tip are două varietăŃi: dolicomorful
respirator cu torace lung şi turtit şi dolicomorful muscular (longilin şi cu o
componentă mesomorfică bine dezvoltată, corespunzător longilinului stenic al lui
Pende). Din punct de vedere endocrin, dolicomorfii au o hiperfuncŃie hipofizală, o
hiperfuncŃie moderată a tiroidei, o funcŃie mai scăzută a suprarenalei şi gonadelor.
- Tipul mesomorf caracterizat prin dezvoltare fizică situată între tipul dolicomorf şi
brahimorf, cu o dezvoltare echilibrată a tuturor glandelor endocrine.
- Tipul brachimorf, caracterizat printr-o dezvoltare mare în lăŃime şi adâncime cu
trunchi voluminos (mai ales abdomenul), membre scurte, statură mijlocie. El are
două varietăŃi: digestivă (predominant endomorfică) şi musculară (întâlnite la cei
care fac atletică grea). Brahimorfii au o hiperfuncŃie a hipofizei şi cortico –
suprarenalei. Cei digestivi au o hipofuncŃie a tiroidei, iar cei musculari au o
hiperfuncŃie a gonadelor.
- Tipul mixt se caracterizează existenŃa la acelaşi individ a unor trăsături ce aparŃin
mai multor tipuri.