Măsurare și evaluare

în kinetoterapie
Coloana vertebrală dorsolombară
C5
 Anamneza

• Pacientului cu suferinţă lombară va evidenţia

− tipul;
− localizarea;
− calitatea acuzelor (durere, fenomene neurologice);
− legătura cu un factor determinant (traumă, efort
fizic);
− modalitatea de debut (acut sau insidios);
− durata simptomelor;
− prezenta unor acuze asemănătoare în trecut;
− factori agravanţi sau amelioranţi ai acuzelor.
Topografia durerii
 Anamneza
• Durerea lombară
• cu debut acut, recunoaşte o cauză, se ameliorează la
repaus şi se accentuează cu mişcarea este considerată
o durere de tip mecanic, degenerativ;
• cu un debut insidios , se accentuează în repaus şi în
timpul nopţii, se ameliorează la mobilizare şi persistă
mai mult de o lună sugerează o durere de tip inflamator
– necesită investigaţii suplimentare, cauzele durerii
lombare de tip inflamator sunt variate şi diferă de la o
vârstă la alta;
• poate fi expresia unei dureri de şold (durerea de spate
– induce durere când pacientul din ortostatism se
aşează , când se apleacă);
Anamneza - Aspecte cu
relevanţă pentru durerea de tip
inflamator
Patologie posibilă
Fractură
Tumoră sau infecţie
Sindrom de coadă de cal
Spondilartrite seronegative
Aspecte ale anamnezei
- traume majore (accidente de maşină, căderi de la înălţime)
- traume minore sau ridicarea de greutăţi la pacientul osteoporotic
- vârsta ˃50 ani sau ˂20 ani
- istoric cu neoplazie
- simptome constituţionale (febră, frisoane, scădere în greutate fără explicaţii
- infecţie bacteriană recentă
- medicaţie administrată
- imunosupresia (utilizarea corticosteroizilor)
- durere nocturnă sau în repaus
- anestezie , debut recent al disfuncţiei vezicale
- deficit neurologic sever şi progresiv pe membrul inferior
- vârsta tânără 20 – 45 ani
- simptome constituţionale
- durere lombară cu caracter inflamator
- redoare lombară ˃30 minute
Inspecţia

• Se apreciază
− aspectul general al pacientului;
− postura;
− mersul (expresia feţei la efectuarea
mişcărilor).
Inspecţia

• Pacientul se observă
− din faţă
• simetria umerilor (înălţime egală);
• simetria crestelor iliace (înălţimea),
• paralelismul liniilor biclaviculare şi
bispinoase (prin spinele iliace
antero-superioare)
• rotulele situate anterior;
• membre inferioare extinse.
Inspecţia
− din spate
• deviaţiile umerilor;
• deviaţiile şoldurilor;
• rectitudinea coloanei vertebrale dorsolombare cu
ajutorul firului cu plumb;
• deformări ale coloanei care pot modifica poziţia
umerilor şi a crestelor iliace;
• vârful scapulelor, în general, sunt simetrice (la aceeaşi
înălţime), linia care le uneşte intersectează vertebra
toracică T8;
• spinele iliace posterosuperioare trebuie să fie situate
pe aceiaşi linie orizontală;
Rombul lui Michaelis
Inspecţia

• din profil
• lobul urechii trebuie să fie pe aceeaşi
linie imaginară cu vârful umărului şi
creasta iliacă;
• accentuarea lordozei lombare poate fi
asociată cu contractura în flexie a
şoldului.
Inspecţiei

• este importantă identificarea

− modificărilor de culoare ale tegumentelor;
− atrofiilor cutanate;
− atrofiilor musculare;
− a oricăror formaţiuni tegumentare ce pot
indica etiologia suferinţei lombare.
Palparea
• Se realizează cu pacientul în ortostatism şi decubit ventral
apreciindu-se
− reperele osoase
• spinele şi vârfurile omoplatului;
• procesele spinoase vertebrale
- sensibilitatea deasupra acestora poate pune problema prezenţei unei
suferinţe osoase (infecţiile, neoplaziile, fracturi vertebrale);
- se mai pot identifica şi unele posibile deviaţii abrupte din axul curburii a unui
proces spinos (în treaptă), ce poate indica un spondilolistezis;
• crestele iliace - se verifică dacă sunt în acelaşi plan orizontal care trece la
nivelul discului intervetebral L4 – L5);
Palparea
• fosetele sacrate;
• masele musculare paravertebrale (contractură sau hipotonie);
• prezenţa nodulilor de miogeloză (noduli Copermann) şi a punctelor
trigger, mai ales în regiunea lombară;
• topografia durerii (topografia zonelor dureroase şi a iradierii acesteia).
− Se poate face percuţia
• apofizelor spinoase care sunt dureroase în anumite situaţii patologice
(fractură, osteoporoză, tumori);
• zonelor paravertebrale L4 – L5 (dacă se declanşează durere pe membrul
inferior, este pozitivă în patologia vertebrodiscală – semnul „soneriei”.
Evaluarea amplitudinii de mişcare

• a coloanei vertebrale ajută la aprecierea gradului de incapacitate

funcţională determinată de durerea lombară;
• se realizează în toate planurile;
• pentru aprecierea globală a mobilităţii se fac o serie de teste
(manevre)
• mişcările evaluate sunt mişcări de
− flexie;
− extensie;
− înclinare lateral;
− rotaţia.
Coloana vertebrală dorsală

Flexie 200 – 450

Extensie 250 – 450
Înclinare laterală (stânga/dreapta) 200 – 400

Rotaţie (stânga/dreapta) 350 – 500

Expansiune toracică 3 – 7,5 cm
Flexie

• Testul deget – sol ( Tomayer N = 0)

− ortostatism sau aşezat cu genunchii în extensie apropiaţi;
− se execută flexia trunchiului până când degetele mâinii ating
solul/vârful picioarelor, genunchii se menţin în extensie pe tot
parcursul mişcării;
− se măsoară distanţa dintre degetele mâinii şi sol/vârful picioarelor
în centimetrii;
− testul este nespecific pentru coloană, mişcarea antrenează şi
mobilizarea şoldurilor.
Flexie
• Testul Schober
− ortostatism sau aşezat cu genunchii în extensie apropiaţi;
− se execută flexia maximă a trunchiului, genunchii se menţin în extensie pe tot
parcursul mişcării;
− se măsoară distanţa dintre C7 şi D12, în centimetrii;
− în mod normal distanţa creşte de la aproximativ 27 – 30 cm cu 3 – 4 cm.

• Indicele Ott
− ortostatism;
− se măsoară de la C7 caudal (în jos), 30 cm;
− distanţa trebuie să crească în flexie cu ce puţin 5 cm.
Extensie

• Testul Klapp (N = 2 – 3 cm)

− decubit ventral;
− se execută extensia maximă a trunchiului, nu se execută extensie
în segmentul lombar;
− se măsoară distanţa dintre planul banchetei şi nivelul vertebrei D1.
Expansiune toracică

• Indice cirtometric (N = 6 cm)

− ortostatism;
− se execută un inspir forţat, apoi se execută un expir forţat;
− se măsoară perimetrul toracic în inspir forţat şi apoi în expir forţat,
se notează diferenţa.
Coloana vertebrală lombară

Flexie 400 – 600

Extensie 200 – 350
Înclinare laterală (stânga/dreapta) 150 – 200

Rotaţie (stânga/dreapta) 30 – 180

Coloana vertebrală lombară

• Săgeata lombară
• ortostatism cu spatele la perete;
• se măsoară săgeata lombară, între apofizele spinoase ale
vertebrelor L4 – L5 şi perete.
Flexie

• Manevra Neri
− aşezat;
− se realizează flexia trunchiului pe bazin;
− când mişcarea este limitată se însoţeşte de flexia genunchilor şi durere.

• Testul (manevra) Schober

− ortostatism;
− se măsoară de la L5 cranial (în sus)10 cm;
− se execută flexia;
− se măsoară, distanţa trebuie să crească în flexie cu cel puţin 5 cm;
− dacă distanţa nu se modifică sau are valori de 1-2-3 cm, atunci se poate
Flexie
 
• Testul Schober modificat
− utilizat frecvent în spondilita anchilozantă;
− ortostatism;
− primul marcaj este la nivelul lui S1;
− al doilea marcaj la 10 cm mai sus;
− al treilea marcaj este la 5 cm inferior de marcajul S1;
− se execută o flexie maximă şi se măsoară distanţa dintre marcajele
2 şi 3 în centrimetrii (19, 20 cm).
Extensie

• Testul (manevra) Schober inversat

− ortostatism;
− eperele sunt identice, se execută extensia;
− distanţa în extensie trebuie să scadă cu minim 3 cm.
 
• Metoda Klapp
- testare globală.
Testul (manevra) Schober
Înclinare laterală

• Distanta medius-sol (medius-genunchi).

− ortostatism;
− se execută înclinare laterală stânga/dreapta;
− se măsoară distanta medius – sol sau medius – genunchi în centimetrii.

• Testul Moll
− ortostatism;
− se măsoară de la nivelul crestei iliace pe linia axilară medie, 20 cm superior;
− se execută înclinare laterală stânga/dreapta;
− distanţa trebuie să crească cu cel puţin 2,5 cm normal, dacă diferenţa este
mai mică, testul este considerat pozitiv;
− permite aprecierea înclinării laterale şi este folosit cu precădere în cazul
Rotaţie

• Amplitudinea mişcării de rotaţie a trunchiului

− şezând, cu spatele lipit de perete
− execută roraţia stânga/dreapta;
− se măsoară distanţa de la perete la nivelul umărului.

• Goniometric
− ortostatism, genunchi extinşi;
− axul goniometrului se plasează la nivelul vertexului;
− braţul fix paralel cu linia care trece prin cele două acromioane;
− braţul mobil paralel cu linia care trece prin tuberculii iliaci;
− se execută mişcarea de rotaţie în coloana vertebrală.
Evaluarea forţei musculare

• Pentru evaluarea grupelor musculare implicate în realizarea

corsetului muscular al coloanei vertebrale se pot folosii testele
Krause (Popescu R., Trăistaru R., Badea P., 2004).
Evaluarea forţei musculare
• Testul 1
− decubit dorsal, membrele superioare poziţionate pe piept, membrele
inferioare extinse;
− terapeutul face priză la nivelul gleznelor solicitând pacientului să se ridice cu
trunchiul la verticală (flexie trunchi pe coapse) – semnul echerului.
• Testul 2
− decubit dorsal, membrele superioare sunt poziţionate încât mâinile sunt
încrucişate sub ceafă, membrele inferioare - flexie genunchi, flexie coxo-
femurală (700);
− terapeutul face priză la nivelul gleznelor şi genunchilor, solicitând pacientului
să ridice trunchiul (flexie trunchi pe coapse), dacă nu este posibil, se modifică
poziţia membrelor superioare pe lângă trunchi.
Evaluarea forţei musculare
• Testul 3
− decubit dorsal, membrele superioare pe lângă trunchi, membrele inferioare
extinse în rectitudine;
− terapeutul face priză la nivelul bazinului şi solicită pacientului să ridice
membrele inferioare (flexie coapse pe bazin) la 300 – 400 şi să menţină 6 – 10
secunde.
• Testul 4
− decubit ventral, pernă mică sub abdomen (pentru corectarea lordozei
lombare fiziologice), membrele superioare cu mâinile poziţionate la spate,
membrele inferioare extinse;
− terapeutul face priză la nivelul gleznelor, solicitând pacientului să ridice
trunchiul de pe planul patului (extensie trunchi pe coapse), cu menţinere 6 –
Evaluarea forţei musculare
• Testul 5
− decubit ventral, pernă mică sub abdomen (pentru corectarea lordozei
lombare fiziologice), membrele superioare cu mâinile poziţionate la spate,
membrele inferioare la marginea patului, flexie coxo-femurală la 900;
− terapeutul face priză la nivelul trunchiului şi solicită pacientului să ridice
membrele inferioare (extensie coapse pe bazin), cu menţinere 6 – 8 secunde.
• Testul 6
− ortostatism, membre inferioare cu genunchi în extensie;
− se solicită pacientului să se aplece (flexie trunchi pe coapse) cu deplasarea
membrelor superioare astfel încât degetele mâinilor să atingă degetele
picioarelor, genunchii se menţin în extensie.
Evaluarea forţei musculare

• Primele trei sunt teste de forţă pentru aprecierea muşchilor flexori ai

trunchiului (muşchii abdominali în primul rând) şi muşchiul
cvadriceps.

• Testele 4 şi 5 sunt teste de forţă pentru muşchii extensori ai coloanei

vertebrale şi pentru muşchii ischiogambieri.

• Testul 6 este un test global de flexibilitate.

• Fiecare este cotat de la 1 la 5 în funcţie de performanţa obţinută de

Evaluarea forţei musculare
• Normală (5)
− braţele încrucișate pe piept, ridică trunchiul până la nivelul scapulei, de pe
masă.
− mâinile împreunate la ceafă, ridică trunchiul până la nivelul scapulei, de pe
masă, (ridică capul, pieptul şi rebordul costal de pe masă), menţine 20 – 30
secunde.
• Bună (4)
− brațele încrucișate pe piept, ridică trunchiul până la nivelul scapulei, de pe
masă, (cu membrele superioare pe lângă trunchi, ridică capul, pieptul şi
rebordul costal de pe masă), menţine 15 – 20 secunde.
Evaluarea forţei musculare

• Satisfăcător (3)
− membrele superioare pe lângă trunchi, extinse, ridică trunchiul până la
nivelul scapulei, de pe masă, (ridică sternul de pe masă), menţine 10 – 15
secunde.
• Nesatisfăcător (2)
− membrele superioare extinse spre genunchi, ridică trunchiul până la nivelul
scapulei, de pe masă, (membrele superioare pe lângă trunchi, ridică capul de
pe masă), menţine 1 - 10 secunde.
• Slabă (1)
− nu poate ridica decât capul de pe masă, (doar o uşoară contracţie a
muşchilor, fără mişcare).
Teste neurologice

• durerea lombară poate avea drept cauză prolapsul nucleului pulpos

prin inelul fibros al discului intervertebral – hernia de disc – cu
compresia radiculară ulterioară;
• nu se indică să se efectueze testarea neurologică pentru orice tip de
durere de spate, hernia de disc determină durere de tip radicular
resimţită mai degrabă pe membrul inferior;
• în durerea lombară fără durere radiculară nu se recomandă examenul
neurologic.