Măsurare și evaluare

în kinetoterapie

Șoldul
C9
Conf. univ. dr. Gherghel
Carmen Liliana
 Articulaţia coxofemurală

• este o enartroză cu trei grade de libertate, importantă în

statică şi locomoţie.
• suprafeţe articulare
—capul femural, de formă sferică;
—acetabulum, cavitate hemisferică situată pe faţa laterală a
coxalului, marginile acetabulului se prelungesc cu „labrul
acetabular.
Articulaţia coxofemurală
Articulaţia coxofemurală

• mijloace de unire
― capsula articulară, în poziţie normală a membrului inferior ea este în
tensiune, poziţia în care se relaxează este cu şoldul în uşoară flexie şi rotaţie
externă.
— sinoviala.
Articulaţia coxofemurală

― ligamente
‒ iliofemural (spina iliacă anteroinferioră şi linia intertrohanterică), formează două
fascicole
- iliopretrohanterian, limitează extensia, rotaţia externă şi abducţia;
- iliopretrohantinian, limitează extensia.
‒ pubofemural (eminenţa iliopectinee, creasta pectinee, ramura superioară a
pubisului şi micul trohanter), limitează abducţia şi rotaţia externă;
‒ ischiofemural (incizura acetabulară şi fosa trohanterică), limitează rotaţia internă
şi adducţia;
‒ inelar sau zona orbiculară (o condensarea fibrelor circulare profunde ale capsulei
articulare), contribuie la menţinerea capului femural în acetabul;
‒ rotund (fosa acetabulară şi fovea capitis), este un ligament intraarticular,
rezistent cu rol secundar în biomecanica şoldului.
Articulaţia coxofemurală
Anamneza

• se vor evidenţia simptomele

— modalitatea de debut;
— durata;
— localizarea;
— iradierea;
— factorii care le agravează sau le ameliorează.
• se vor adresa întrebări de genul Vă puteţi încălţa pantofii?, Vă puteţi
pune şi scoate şosetele?, Puteţi să urcaţi scări şi ce picior utilizaţi
întâi?
• un aspect important este şi cel legat de afecţiunile asociate,
tratamente anterioare, traumatisme.
Anamneza

Diagnostic Anamneza Examen fizic

Boala Legg- Calve- - debut insidios (1 – 3 luni) - abducţia, flexia şi rotaţia internă a
Perthes - şchiopătat şi durere în şold şoldului sunt limitate
Fractură prin avulsie - contractură musculară bruscă şi violentă - durere la întindere pasivă sau contracţie
asociată cu un zgomot (pocnitură) activă a muşchiului afectat
- durere la palparea zonei afectate
Şoldul indicator - traumatism direct la nivelul crestei iliace - sensibilitate la nivelul crestei iliace
- durere la mobilizare şi abducţia activă a
şoldului
Miosita osifiantă - traumatism direct al părţilor moi - durere la palpare şi la mobilizare
- echimoze
Fractura de col - contuzie cu hematom în urmă cu 2 – 4 - durere la palpare
femural săptămâni - masă fermă palpabilă
Osteomul osteoid - disconfort persistent inghinal care creşte - limitare a mişcării
cu activitatea - atrofie de cvadriceps
Sindromul bandeletei - durere nocturnă vagă în şold accentuată - test Ober pozitiv
iliotibiale de activităţi
 Anamneza
Diagnostic Anamneza Examen fizic
Bursita trohanteriană - durere laterală în şold, coapsă sau - durere la palparea marelui trohanter
genunchi atunci când bandeleta trece
peste marele trohanter
Necroza aseptică de - durere la palpare la nivelul marelui - durere la mobilizare
cap femural trohanter - limitarea abducţiei, rotaţiei interne şi externe
- durere la schimbarea poziţiei corpului
Sindromul piriform - durere inghinală, faţa laterală a şoldului - durere la rotaţia externă activă, rotaţie internă
sau fesă pasivă a şoldului
- utilizarea prelungită a corticosteroizilor
- fractură anterioară
Bursita iliopsoasului - durere inghinal medial şi la nivelul - reproducerea simptomelor cu flexia/extensia
coapsei pasivă şi activă a şoldului
Meralgia parestezică - durere şi parestezii inghinal, anterior şi - distribuţie anormală a nervului femurocutanat
lateral la nivelul coapsei lateral la examinarea senzorială
Coxartroza - durere progresivă - reducere precoce a rotaţiei interne şi mai târziu
- redoare a celorlalte mişcări
- durere la mobilizare
Inspecţia

• la inspecţia şoldului din ortostatism se pot identifica posibile

— deformări la nivelul coloanei vertebrale;
— asimetria bazinului.
Inspecţia

• din faţă se urmăreşte linia care uneşte cele două spine iliace
anterosuperioare este orizontală;
• din profil se urmăreşte dacă linia care uneşte spina iliacă
anterosuperioară cu spina iliacă posterosuperoară realizează un unghi
deschis posterior de 50 – 100 cu orizontala, modificarea acestui unghi
indică
— fie o basculare anterioară a bazinului asociată cu o hiperlordoză;
— fie o basculare posterioară a bazinului asociată cu ştergerea lordozei
lombare.
Inspecţia

• examinarea din spate verifică orizontalitatea liniei care uneşte spinele

iliace posterosuperioare;
• din decubit dorsal se vor urmării prezenţa unor formaţiuni, cicatrici,
leziuni, contururi anormale, modificări de culoare, intervenţii
chirurgicale anterioare, aliniamentul oaselor, lungimea membrelor
inferioare, dezvoltarea musculaturii (tonus muscular, prezenţa unor
arii cu spasme musculare sau hipotrofii musculare.
Inspecţia

• aprecierea poziţiei se realizează prin comparaţie cu membrul

controlateral şi prin stabilirea raporturilor în care se află unele oase
— rotaţia externă se poate întâlnii în
‒ traumatisme (fractura de bazin, fractura de col femural, fractura de trohanter);
‒ boli congenitale (luxaţia congenitală de şold);
‒ boli dobândite (necroza atraumatică a capului femural, coxartroza, tuberculoza).
— rotaţia externă sau internă a coapsei poate fi însoţită de abducţia sau
adducţie;
— scurtarea globală a membrului inferior poate fi provocată de
‒ ascensionarea şoldului (fracturi, luxaţii, deformări ale şoldului);
‒ scurtarea dobândită sau congenitală a segmentelor situate sub şold.
 Inspecţia

• în stabilirea poziţiei normale sau anormale a şoldului este necesar să se

îndepărteze orice posibilitate de compensare a unei poziţii anormale a
articulaţiei prin modificări de poziţie ale structurilor vecine (coloana
vertebrală, bazinul osos);
• lungimea adevărată a membrelor – de la spina iliacă anterosuperioară la
maleola medială;
• lungimea aparentă a membrelor – de la ombilic la malelolele mediale.
Inspecția
• scurtarea adevărată a membrului inferior este rezultatul unei scurtări reale în
lungime a membrului inferior, bazinul este orizontal, membrele inferioare sunt
paralele, dar un membru inferior este mai scurt, această scurtare poate fi
determinată de
— factori proximali de marele trohanter coxavara (secundară fracturilor de col femural,
coxavara congenitală, pierderea cartilajului articular secundar artritelor, subluxaţia de
şold;
— factori distali de marele trohanter fracturi vechi de femur, fracturi vechi de tibie,
infecţii articulare osoase, coxa valga.
• scurtarea aparentă a membrelor inferioare fără să existe o scurtare reală a
segmentului osos, crează o discrepanţă aparentă de lungime este deteminată de
un defect la nivelul bazinului (deformări pelvice) mai rare, sau a coloanei
vertebrale (scoliaza).
Inspecţia

• deformarea articulaţiei se poate observa în cadrul inspecţiei realizată

cu mare atenţie, se poate observa când proemină unul dintre şolduri
— deformarea şoldului în fracturi trohanteriene consolidate vicios în care se
micşorează unghiul cervicocefalic, fracturile de fund de cotil cu pătrunderea
capului femural în bazin;
— deformările coapsei (poate fi scurtată, angulată şi rotată) fracturile
consolidate vicios ale femurului, faze evoluate de rahitism, osteoporoză,
osteomalacie.
Inspecţia

• tulburările de mers, în cadrul inspecţiei pot fi observate

diferite tipuri de mers
— mersul antalgic, durerea este o cauză frecventă a mersului
schiopătat
‒ o caracteristică a mersului antalgic este scurtarea fazei de sprijin pe partea
afectată;
‒ când durerea provine de la nivelul articulaţiei coxofemurale apare şi o
înclinare a trunchiului către partea dureroasă în timpul fazei de sprijin a
mersului, înclinare care deplasează centrul de greutate a corpului către
şoldul dureros şi reduce astfel forţa de greutate pe şold (acest tip de mers
nu trebuie confundat cu mersul Trendelenburg).
Inspecția

— modelul de mers la marelui fesier

‒ marele fesier iniţiază contracţia în momentul sprijiului pe călcâi, frânând
mişcarea de înaintare a trunchiului ca urmare a împiedicării flexiei
şoldului şi iniţierii extensiei;
‒ în hipotoniile, hipotrofiile marelui fesier, trunchiul se înclină posterior, în
momentul sprijinului pe călcâiul de partea afectată, pentru a împiedica
deplasarea anterioară a trunchiului.

(Udrea Gabriela, 2006, Examenul fizic în afecţiunile musculoscheletale, Editura Universitară „Carol
Davila”, Bucureşti, p.147)
Inspecţia

― modelul de mers la fesierului mijlociu

‒ se caracterizează printr-un model de tip Trendelenburg;
‒ deficitul motor al fesierului mijlociu permite părţii opuse a bazinului să se încline
caudal în timpul sprijinului pe partea afectată şi într-un efort de a compensa
acest aspect, trunchiul se înclină spre partea cu deficit, reducând astfel efortul
necesar pentru abductorii şoldului.
― modelul de mers în paralizia de cvadriceps
‒ în paralizia de cvadriceps mersul pe o suprafaţă plană este aproape normal;
‒ la o viteză potrivită, piciorul se comportă ca un pendul, realizând extensia
genunchiului pentru a pregătii sprijinul pe călcâi;
‒ în alergare sau un mers pe o suprafaţă denivelată sau înclinată, pacientul este
incapabil să realizeze aceste acivităţi deoarece nu poate face extensia completă a
genunchiului şi genunchiul este în flexie.
Inspecția

— modelul de mers al tricepsului (mersul calcanean) - mecanism

compensator pentru pierderea unilaterală;
— mersul stepat - mersul piciorului căzut
‒ dificultate în realizarea flexiei piciorului (dorsoflexiei);
‒ pacientul este nevoit să ridice piciorul şi să execute flexia şoldului şi a
genunchiului.

Udrea Gabriela, 2006, Examenul fizic în afecţiunile musculoscheletale, Editura Universitară „Carol
Davila”, Bucureşti, p.147
Palparea

• se realizează iniţial cu întreaga mână pentru a detecta

diferenţele de temperatură;
• apoi cu mai multa fermitate cu vârful degetelor pentru a
detecta puncte dureroase şi repere osoase;
• palparea reperelor osoase se realizează prin comparaţie cu
articulaţia controlaterală, dinspre anterior spre posterior
• examinarea se realizează cu pacientul în ortostatism.
Palparea

• anterior
— spinele iliace anterosuperioare;
— crestele iliace;
— tuberculi iliaci;
— marele trohaner;
— tuberculul pubian.
• posterior
— spinele iliace posterosuperioare;
— marele trohanter;
— tuberozitatea ischiatică – se palpează la mijlocul pliului fesier.
Evaluarea amplitudinii de mişcare

• miscări în plan sagital și ax frontal

— reprezentate de flexie și extensie
‒ aceste măsuratori sunt însoțite, și eventual compensate, prin participarea
coloanei lombare, care trebuie menținută în lordoza fiziologică;
‒ se măsoară cu genunchiul extins sau flectat;
‒ în caz de contracție a mușchilor ischiogambieri sau a dreptului anterior, poziția în
flexie sau extensie a genunchiului influențează rezultatele măsurătorilor;
‒ nu sunt pure, deoarece axul în care se execută nu este axul anatomic, nici cel
biomecanic, ci reprezintă axul central al cavității cotiloide.
Evaluarea amplitudinii de mişcare

• flexia
— constă în apropierea feței anterioare a coapsei de bazin;
— când se execută cu genunchiul extins amplitudinea este de 900;
— cu genunchiul în flexie măsoară 125 – 1300;
— flexia pasivă are 145 – 1500;
— flexia activă cu genunchiul extins este limitat prin tensionarea mușchilor
posteriori ai coapsei.
Evaluarea amplitudinii de mişcare

• extensia
― constă în apropierea feței posterioare a coapsei de regiunea fesieră;
― când se execută cu genunchiul extins amplitudenea este de 15 – 200;
― cu genunchiul în flexie măsoară 10 0;
― extensia pasivă are 30 0;
― hiperextensia este posibilă numai prin flexia articulației opuse și accentuarea
curburii lombare.
Evaluarea amplitudinii de mişcare

Observații
Poziția (0) Axul Braț fix Braț mobil (se va evita)
Miscări în plan sagital şi ax frontal – flexie şi extensie
- decubit lateral, - pe marele - în - pe linia - se va evita bascularea bazinului
cu partea de trohanter. prelungirea mediană a (fixat prin presarea cu mâna a spinei
testat deasupra. liniei feței laterale iliace anterosuperioare);
medioaxilară a coapsei - flexia se însotește de o mișcare de
a trunchiului. (spre RI;
epicondilul - extensia de RE.
femural
lateral).
Evaluarea amplitudinii de mişcare

• mișcări în plan frontal și ax sagital

― reprezentate de abducție și adducție
‒ pentru a putea fi corect măsurate, se va poziționa în primul rând bazinul
- linia care unește cele două spine iliace anterosuperioare trebuie să fie
perpendiculară pe linia mediană a feței anterioare a coapsei de testat și să se
mențină astfel în timpul examinării.
Evaluarea amplitudinii de mişcare

• abducția
― constă în depărtarea membrului inferior de linia mediană a corpului;
― când se execută cu coapsele în extensie măsoară 600;
― cu coapsele în flexie 70 0;
― când se execută cu coapsa în flexie, abducția este limitată de ligamentul
iliopertrohanterian;
― când se execută cu coapsa în extensie limitarea este produsă de ligamentul
pubofemural;
― amplitudinea abducției coapselor crește prin intervenția bazinului și coloanei
lombare.
Evaluarea amplitudinii de mişcare

• adducția
― constă în apropirea membrului inferior de linia mediană a corpului;
― este imposibilă din poziția zero (0) anatomic;
― pentru măsurare, membrul inferior controlateral se poziționeză în abducție
maximă;
― bazinul trebuie fixat în timpul acestei mișcări;
― amplitudinea maximă este de 30 0;
― mișcarea de adducție este limitată de apropierea maximă a coapselor, în zero
(0) anatomic;
― când coapsele se încrucișează, limitarea este produsă de ligamentele
iliopretrohanterian și al capului femural.
 Evaluarea amplitudinii de mişcare
Observații
Poziția (0) Axul Braț fix Braț mobil (se va evita)
Mişcări în plan frontal şi ax sagital – abducţie şi adducţie
- decubit dorsal cu - în plica - situat orizontal, - pe linia - o mișcare de ABD a șoldului opus
membrele inghinală, la 1 paralel cu linia mediană a mărește aparent unghiul
inferioare aliniate cm în afara care unește feței coxofemuralei testate;
unul lângă arterei spinele iliace anterioare a - bascularea laterală a bazinului poate
celălalt. femurale, anterosuperioare. coapsei. fi cauza de eroare în măsurare;
reperate prin - să se pornească de la o poziție
palpare. corectă de 0, uneori nu se sesizează
că șoldul este în ușoară ABD;
- corpul poate să se aplece spre
partea în care se face mișcarea,
falsificând rezultatul măsurătorii.
Evaluarea amplitudinii de mişcare

• mișcări în plan transversal și ax vertical

— reprezentate de rotație internă / rotație externă
‒ rotația internă (medială)
- constă în deplasarea coapsei intern și a gambei extern;
- ampitudinea mișcării active este de 450 si crește în mișcări pasive;
- este limitată de ligamentul ischiofemural.
‒ rotația externă (laterală)
- constă în deplasarea coapsei extern și a gambei intern;
- are o amplitudine de 35 0;
- este limitată de fasciculul iliopretrohanterian al ligamentului iliofemural, de
ligamentele rotund și pobofemural.
 Evaluarea amplitudinii de mişcare
Observații
Poziția (0) Axul Braț fix Braț mobil (se va evita)
Mişcări în plan orizontal şi ax vertical – rotaţie internă şi externă
- așezat sau decubit dorsal cu genunchi la - pe vârful - paralel cu - pe linia
marginea mesei de testat, în flexie de 900, rotulei. linia ce mediană a
- sau decubit dorsal cu coapsa la verticală și unește feței
genunchiul flectat, astfel încât gamba să vârful anterioare a
realizeze cu coapsa un unghi de 900. celor două gambei, în
- important este ca spina iliacă rotule. direcția
anterosuperioară, linia mediană a rotulei spațiului
și feței dorsale a gleznei, precum și spațiul interdigital II.
dintre degetele II – III să fie aliniate.
Evaluarea amplitudinii de mişcare

• articulaţia coxofemurală, enartroză cu trei grade de libertate.

Flexie 1100 – 1200

Extensie 100 – 150
Abducţie 300 – 500
Adducţie 300
Roraţie internă 300 – 400
Rotaţie externă 400 – 600
Evaluarea amplitudinii de mişcare

Activitate Media amplitudinii de mişcare necesară

Legat şireturile la încălţăminte 1200 flexie
Aşezat (înălţime medie scaun) 1120 flexie
Aplecat 1250 flexie
Stând ghemuit 1150 flexie/ 200 adducţie/ 200 rotaţie internă
Urcat scări (înălţime medie a scări) 670 flexie
Coborât scări (înălţime medie a scări) 360 flexie
Punerea piciorului pe coapsa opusă 1200 flexie/ 200 abducţie/ 200 rotaţie externă
Îmbrăcatul pantalonilor 900 flexie

Amplitudinile de mişcare necesare pentru diferite activităţi (Magee D. J., 2008)

Articulaţia coxofemurală
Evaluarea forței musculare

• muşchii
— drept anterior, psoasiliac, tensor al fasciei lata şi coitorul realizează mişcarea
de flexie;
— semitendinos, simimembranos, biceps femural, fesier mijlociu şi fesier mic
realizează mişcarea de extensie;
— tensorul fasciei lata, fesier mijlociu şi croitor realizează mişcarea de abducţie;
— psoasiliac, fesier mic, drept intern, pectineu, adductorii, semitendinos şi
semimembranos realizează mişcarea de adducţie;
— fesierul mijlociu, fesier mic, semitendinos şi semimembranos realizează
mişcarea de rotaţie internă;
— fesier mijlociu, fesier mare, gemeni, piramidal, obturatorii, pătrat femural,
pectineu, dreptul intern şi croitorul realizează mişcarea de rotaţie externă.
Mușchii coapsei
Evaluarea forţei musculare
Acţiunea Muşchii Inervaţie

Flexia Psoas L1 – L3
Iliac Femural
Drept femural Femural
Croitor Femural
Pectineu Femural
Adductor lung Obturator
Adductor scurt Obturator
Gracilis Obturator
Extensia Biceps femural Sciatic
Semimenbranos Sciatic
Semitendinos Sciatic
Fesier mare Fesier inferior
Fesir mijlociu Fesier superior
Adductor mare Sciatic
Evaluarea forţei musculare

Acţiunea Muşchii Inervaţie

Abducţia Tensor fascia lata Fesier superior
Fesier mic Fesier superior
Fesier mijlociu Fesier superior
Fesier mare Fesier superior
Croitor Femural
Adducţia Adductor lung Obturator
Adductor scurt Obturator
Adductor mare Obturator
Gracilis Obtrator
Pectineu Femural
Evaluarea forţei musculare
Acţiunea Muşchii Inervaţie
Rotaţie internă Adductor lung Obturator
Adductor scurt Obturator
Adductor mare Obturator şi sciatic
Fesier mijlociu Fesier superior
Fesier mic Fesier superior
Tensor fascia lata Fesier superior
Pectineu Femural
Gracilis Obturator
Rotaţia externă Fesier mare Fesier inferior
Obturator intern N Obturator intern
Obturator extern Obturator
Pătrat femural N Patrat femural
Piriform L5, S1 – S2
Gemen superior N Obturator intern
Gemen inferior N Pătrat femural
Croitor Femural
Fesier mijlociu Fesier superior
Teste speciale

• testul Thomas, pentru contractura în flexie a șoldului;

• testul Thomas modificat, se încearcă diferențierea între contractura
determinată de iliopsoas sau cea detrminată de dreptul femural;
• testul Ely, pentru contractura dreptului femural;
• testul Ober, pentru contractura bandeletei iliotibiale;
• testul compresiei Noble, pentru sindromul de frecare al bandeletei
iliotibiale;
• testul piriformului, pentru a determina contribuția mușchiului la
etiologia unei dureri de tip sciatic;
Testul Thomas

• test pentru cotractura în flexie a şoldului

— pacient în decubit dorsal pe masă;
— fizioterapeutul cere pacientului să execute fexia genunchilor pe bazin simultan în
încercarea de a aplatiza lordoza lombară şi de a aduce bazinul în poziţie neutră;
— poziţia neutră a bazinului este atinsă când spina iliacă anterosuperioară şi cea
posterosuperioară sunt situate în acelaşi plan orizontal, linia care uneşte cele două
spine iliace trebuie să fie perpendiculară pe masă;
— apoi se cere pacientului să menţină o coapsă în flexie pe abdomen, iar celălalt
membru inferior să revină în extensie pe masa, moment în care bazinul începe să se
încline anterior;
— testul este considerat pozitiv dacă coapsa membrului inferior coborât se ridică de pe
masă;
— testul pentru contractura în flexie a şoldului nu face diferenţiere între contractura
determinată de iliopsoas sau cea determinată de dreptul femural.
Teste speciale

• testul Patrik, testul FABRE

― FABRE este un acronim pentru a descrie poziția șoldului în timpul testului
(flexie, abducție, rotație externă, extensie);
― dacă aceasă poziție determină durere în șold anterior, este considerat pozitiv
pentru patologia intraarticulară coxofemurală;
― dacă durerea este resimțită posterior în bazin controloateral, testul este
pozitiv pentru afectarea sacroiliacă.
• testul Stinchfield, pune în evidență disfuncția intraarticulară
coxofemurală;
Teste speciale

• testul cadranului sau arcului de cerc, evaluează durerea și limitele de

mișcare în articulația coxofemurală, eliminând prin această manevră
implicarea mușchiului iliopsoas și capsula articulară;
• tesul descărcării caudale, identifică dacă simptomele din articulația
coxofemurală se datorează unor forțe compresive pe șold;
• testul Craig, pentru torsiune femurală, posibilitatea determinării
unghiului de torsiune al femurului.
Teste speciale

• teste de stabilitate
― testul și semnul Trendelenburg;
― testul Barlow;
― testul Ortoloni.
Testul şi semnul Trendelenburg

• pacient în sprijin unilateral;

• fizioterapeutul palpează crestele iliace, se
realizează pentru fiecare membru inferior;
• testul măsoară înclinarea bazinului;
• testul este negativ dacă pacientul are o bună
stabilitate a şoldului şi creasta iliacă de partea
care nu susţine greutatea corpului se ridică, iar
corpul se înclină de partea care susţine
greutatea corpului;
• este considerat pozitiv testul dacă bazinul cade
de partea care nu susţine greutatea corpului.
Testarea neurologică

• lezarea nervului cutanat al coapsei (L1)

― se manifestă adesea prin parestezii, hiperestezia pe fața laterală a coapsei.
• lezarea nervului femural
― în porțiunea superioară a coapsei conduce la paralizia cvadricepsului;
― iritația nervului femural poate fi evidențiată prin testul de întindere al
nervului femural.
• lezarea nervului sciatic
— este în general determinată de prolabarea discului intervertebral la nivel
‒ L4 – L5, determină scăderea forței flexiei (flexia dorsală) piciorului;
‒ L5 – S1, determină scăderea forței extensiei (flexie plantară) a piciorului.
Testul de întindere al nervului femural

• pacient în decubit ventral,

genunchi în flexie (A);
• fizioterapeutul execută
extensia coapsei (B);
• testul este considerat pozitiv,
dacă apare durere pe faţa
anterioară / medială a
coapsei la efectuarea
manevrei.
Testarea sensibilității

• include verificarea dermatoamelor membrelor inferioare pentru

― atingere (presiune);
― durere;
― propriocepție, sensul poziționării segmentelor articulare
‒ fizioterapeutul prinde aspectele laterale ale degetelor și face flexia și extensia;
‒ pacientul cu ochii închiși trebuie să nominalizeze poziția degetelor.
• trebuie să fie comparată cu cea a membrului opus.
Dermatoamele membrului inferior