Măsurare și evaluare

în kinetoterapie

Genunchiul
C 10
Conf. univ. dr. Gherghel
Carmen Liliana
 Genunchiul

• în regiunea genunchiului sunt trei articulaţii

― articulaţia femurotibială, articulaţia genunchiului;
― femurorotuliană, participă la alcătuirea articulaţiei genunchiului;
― tibioperonieră superioară.
 Articulaţia genunchiului

• este formată din

― articulaţia femurotibială, o
trohleartroză;
― articulaţia femuropatelară.
• suprafeţe articulare
— condilii femurali şi trohleea
femurală;
— epifiza superioară a tibiei;
— faţa posterioară a patelei.
 Articulaţia genunchiului

• meniscurile genunchiului
― datorită incongruenţei
suprafeţelor articulare
‒ menisc extern de forma
literei „O”;
‒ menisc intern de forma literei
„C”.
 Articulaţia genunchiului
• mijloace de unire
— capsula articulară este foarte rezistentă, uneşte femurul, tibia şi patela.
— ligamente
‒ rotulian anterior (vârful rotulei şi tuberozitatea tibială anterioară);
‒ posterior Winslow limitează extensia
‒ popliteu arcuat (condil femural, fosa intercondiliană posterioară a tibiei si capul peroneului);
‒ popliteu oblic (tendonul muşchiului semimembranos şi condil femural lateral);
‒ colateral fibular (capul fibulei şi epicondilul lateral), în extensie este întins, în flexie este
relaxat;
‒ colateral tibial (epicondil medial al femurului şi faţa medială a tibiei), asigură stabilitate în
extensia genunchiului;
‒ încrucişate (condilii femurali şi ariile intercondiliene ale tibiei)
- anteroextern;
- posterointern.
— sinoviala, este groasă şi este împărţită de inserţiile meniscale în două zone
suprameniscală şi submeniscală.
 Articulaţia genunchiului

• muşchii
― biceps femural, semimembranos, semitendinos, gemenii, popliteu,
plantar subţire, dreptul intern şi croitorul realizează mişcarea de
flexie;
― cvadricepsul şi tensorul fasciei lata realizează mişcarea de
extensie;
― semimembranos, popliteu, semitendinos, drept intern şi croitor
realizează mişcarea de rotaţie internă;
― biceps femural realizează mişcarea de rotaţie externă.
 Articulaţia genunchiului - Muşchii
Acţiune Muşchii Inervaţie Rădăcina nervoasă

Flexie Biceps femural Sciatic L5, S1 – S2

Semimenbranos Sciatic L5, S1 – S2
Semitendinos Sciatic L5, S1 – S2
Gracilis Obturator L2 – L3
Croitor Femural L2 – L3
Popliteu Tibial L4 – L5, S1
Gastrocnemian Tibial S1 – S2
Tensor al faciei lata (de la 450 la 1450 flexie) Gluteal superior L4 – L5
Plantar Tibial S1 – S2
Extensie Drept femural Tibial L2 – L4
Vast medial Femural L2 – L4
Vast intermediar Femural L2 – L4
Vast lateral Femural L2 – L4
Tensor al faciei lata (de la 00 la 300 flexie) Gluteal superior L4 – L5
 Articulaţia genunchiului - Muşchii

Acţiune Muşchii Inervaţie Rădăcina nervoasă

Rotaţie medială cu membrul Popliteu Tibial L4 – L5

inferior în flexie, fără susţinerea Semimenbranos Sciatic L5, S1 – S2
geutăţii Semitendinos Sciatic L5, S1 – S2
Croitor Femural L2 – L3
Gracilis Obturator L2 – L3
Rotaţie laterală cu membrul Biceps femural Sciatic L5, S1 – S2
inferior în flexie, fără susţinerea
geutăţii
 Articulaţia genunchiului

• mişcări
— flexia/extensia este mişcarea principală;
— rotaţia internă/externă se datorează înălţimii diferite a condililor femurali şi
ligamentelor încrucişate, mişcarea se realizează în jurul unui ax vertical ce
trece prin centrul spinelor tibiale;
— înclinarea laterală este limitată de ligamentele laterale tensionate în extensie,
în mers iar în uşoară flexie ligamentele colaterale sunt relaxate, în flexie
completă ligamentul extern este relaxat iar cel intern uşor destins;
— deplasarea înainte/înapoi a platoului tibial pe condilii femurali, la genunchiul
în extensie este limitată de ligamentele încrucişate, iar în uşoară flexie
ligamentele încrucişate sunt destinse şi se poate obţine o mişcare discretă de
„setar” (Sidenco E.L., 2003)
Articulaţia genunchiului
 Anamneza

• trebuie să pună în evidenţă acuzele şi

legătura acestora cu un eventual
traumatism;
• se va identifica
— mecanismul injuriei;
— tipul durerii (acută sau cronică);
— localizarea durerii (difuză, continuă,
retropatelară);
— simptomele asociate;
— impactul asupra funcţionalităţii genunchiului;
— probleme articulare ale genunchiului din
trecut.
 Anamneza
Durere continuă
Durere ascuţită care blochează mişcarea
Redoare matinală, ameliorată de mişcare
Durere anterioară la nivelul genunchiului
Durere în timpul activităţii
Durere prin suprasolicitare
Durere generalizată
Instabilitate˃durere
Durere în genunchi la mobilizarea gleznei
- modificări degenerative articulare
- probleme de biomecanică intraarticulară
- durere de tip inflamator
- afectare patelofemurală, bursa, tendinoză,
Osgood-Schlatter
- modificări structurale
- subluxaţie
- afectare inflamatorie (plica, tendinoză)
- contuzii
- rupturi parţiale musculare, ligamentare
- afectarea complexului ligamentar
- probleme în articulaţia tibiofemurală superioară
 Anamneza
Localizarea durerii la nivelul
genunchiului Tipul de suferinţă

Durere anterioară - subluxaţia sau luxaţia rotulei;

- apofizită tibială (leziune Osgood-Schlatter);
- genunchiul săritorului (tendinită patelară);
- sindromul dureros femuropatelar (condromalacia patelară).
Durere medială - întinderea ligamentului colateral medial;
- ruptură meniscală medială;
- bursită per anserinei;
- sindromul de plică medială.
Durere laterală - întinderea ligamentului colateral lateral;
- ruptură meniscală laterală;
- tendinita bandeletei iliotibiale.
Durere posterioară - chist Baker;
- leziunea ligamentului încrucişat posterior.
 Inspecţia

• se realizează la ambii genunchi;

• iniţial se examinează genunchiul neafectat;
• se urmăreşte prezenţa
— edemului, echimozei, eritem sau orice dovadă a unei traume locale.
• din ortostatism se observă genunchiul din faţă, lateral şi posterior
― din faţă se poate observa deformarea în var sau valg, hiperextensia
genunchilor;
― din lateral pentru genu recurvatum, rotula înaltă, semnul Camel (rotula înaltă
cu grasime infrapatelară sau bursa infrapatelară inflamată);
― din posterior se observă pliu transversal de flexie care corespunde cu
aproximaţie interliniului articular şi o depresiune (fosa poplitee).
 Inspecţia

• din şezând se obervă

— spoziţia rotulei;
— tendonul patelar;
— tendonul cvadricepsului;
— linia articulară laterală şi medială;
— femurul, tibia pentru torsiuni.
• se observă pacientul în mers (schiopătat, lungimea pasului, viteza de
mers, ritmul).
 Palparea

• se va face secvenţial din

— faţă cu genunchiul în extensie (rotula, tendonul patelar, bursa);
— faţă cu genunchiul în flexie (linia articulară tibiofemurală, tendonul
cvadricespului, tendonul patelar, platoul tibial, condilii femuali, ligamentul
colateral medial, ligamnetul colateral lateral);
— faţă cu piciorul membrului inferior testat peste genunchiul opus (pune în
evidenţă tensiunea în ligamentul colateral lateral);
— decubit ventral pentru aspectul posterior cu genunchiul uşor în flexie
(aspectul posterior al genunchiului, aspectul posterolateral al articulaţiei,
aspectul posteromedial al articulaţiei).
 Amplitudinea de mişcare

• flexia
― decubit dorsal, genunchiul în extensie şi şoldul în poziţie neutră, examinatorul
stabilizează cu o mână bazinul, iar cu cealaltă mână realizează flexia
genunchiului şi simultan realizează şi flexia şoldului;
― decubit ventral cu membrele inferioare în extensie, se execută flexia activă a
genunchiului.
• extensia
―decubit dorsal, examinatorul stabilizeză cu o mână coapsa iar cu cealaltă mână
pe gambă realizează extensia genunchiului.
 Amplitudinea de mişcare

• rotaţia medială/laterală
— şezând, gambele atârnă la marginea mesei, examinatorul stabilizează cu o
mână coapsa pacientului iar cu cealaltă mână pune piciorul în poziuţie
orizontală şi realizează o mişcare de rotaţie medială, halucele privind medial
(rotaţie medială la nivelul genunchiului) sau lateral (rotaţie laterală).
• mişcările rotulei
― decubit dorsal, examinatorul evaluează deplasarea în direcţie medială şi
laterală a rotulei, în nod normal rotula se deplasează cu aproximativ ½ din
lăţimea ei în ambele direcţii când genunchiul este extins. Se testează aceleaşi
mişcări şi cu genunchiul în flexie de 450 în poziţie funcţională.
 Amplitudinea de mişcare
(Cordun M., 1999)

• mișcări în ax sagital plan frontal flexia / extensia

— flexia
‒ este mișcarea prin care fața posterioară a gambei se apropie de fața posterioară
a coapsei;
‒ amplitudinea mișcarii active este de 120 – 1400;
‒ pasiv atinge 1600.
—extensia
‒ este mișcarea prin care fața posterioară a gambei se îndepartează de fața
posterioară a coapsei, practic este revenirea în poziția zero (0), cu gamba în
prelungirea coapsei;
‒ este limitată de ligamentele Winsliw și încrucișat anterior, iar secundar de
ligamentul încrucisat posterior, mușchii ischiogambieri și ligamentele colaterale.
 Amplitudinea de mişcare
(Cordun M., 1999)

Poziția (0) Axul Braț fix Braț mobil

Mișcări în plan sagital şi ax frontal – flexie şi extensie

- decubit lateral cu partea de testat - trece prin - pe linia - pe linia mediană a feței
deasupra. condilii mediană a laterale a gambei.
femurali, la feței laterale a
1,5 cm coapsei.
deasupra
liniei
articulației.
Amplitudinea de mişcare a genunchiului – activ
(Magee D. J., 2008)

Flexie 00 – 1350

Extensie 00 – 150

Rotaţie medială a tibiei pe femur 200 – 300

Rotaţie laterală a tibiei pe femur 300 – 400

 Amplitudinea de mişcare
(Cordun M., 1999)

• datorită inegalității condililor femurali și ligamentelor încrucișate, mișcările de

flexie / extensie nu sunt pure
— flexia peste 700 se asociază cu o rotație internă, prin care vârful piciorului este
orientat medial, amplitudinea ajungând până la 20 0, în această mișcare, ligamentele
încrucișate se întind, iar cele colaterale se relaxează;
— extensia maximă se însotește de rotație externă, prin care vârful piciorului este
orientat lateral, în această mișcare ligamentele încrucișate se relaxează, iar cele
colaterale se întind;
— axul vertical al mișcărilor de rotație trece prin centrul eminenței intercondiliene
tibiale.
 Amplitudinea de mişcare
(Cordun M., 1999)

• în articulația genunchiului se pot constata prezența unor mișcări

patologice
— de sertar, se depistează cu genunchiul în ușoară flexie;
‒ reprezintă alunecări anteroposterioare ale tibiei față de condili femurali;
‒ sunt consecința laxității ligamentelor încrucișate;
‒ există un sertar anterior și altul posterior.
— de lateralitate, se depistează cu genunchiul în extensie completă;
‒ evidențiază laxitatea ligamentelor colaterale.
 Evaluarea forţei musculare

Mişcare Poziţia pacientului Poziţia Mâna care Instrucţiuni Muşchii testaţi

mâinii care opune
stabilizează rezistenţă

Flexie Decubit ventral, Bazin Distal, posterior Flexia genunchiului Neutră: biceps femural,
genunchi în pe tibiei cu aducerea semitendinos,
extensie, piciorul în călcâiului spre fesă. semimembranos.
afara mesei Se realizează si RE: biceps femural
rotaţia internă şi RI: semitendinos,
externă a tibiei semimembranos
Extensie Şezând, genunchi la Coapsă Distal, anterior Extensia Cvadriceps femural
900 picioarele superior pe tibiei genunchiului
atârnă la marginea
mesei
 Evaluarea forţei musculare

Mişcare Poziţia pacientului Poziţia Mâna care Instrucţiuni Muşchii testaţi

mâinii care opune
stabilizează rezistenţă

Rotaţie Şezând, genunchi la Femur Distal şi medial Rotaţia piciorului Semitendinos,

tibială 900 picioarul atârnă distal pe tibie către linia mediană a semimembranos
medială la marginea mesei corpului

Rotaţie Şezând, genunchi la Femur Distal şi lateral Rotaţia piciorului în Biceps femural
tibială 900 picioarul atârnă distal pe tibie afara liniei mediane
laterală la marginea mesei a corpului
 Teste speciale
• teste de stabilitate articulară
— instabilitate medială într-un plan
‒ testul abducției, testul stresului valg.
― instabilitate laterală într-un plan
‒ testul adducției, testul stresului var.
— instabilitate anterioară intr-un singur plan
‒ testul Lachman;
‒ semnul anterior al sertarului;
‒ testul schimbului pivotal.
― instabilitate posterioară într-un plan
‒ testul Lachman inversat;
‒ semnul posterior al sertarului;
‒ semnul alunecării posterioare a tibiei;
‒ testul cvadricepsului activ;
‒ testul schimbului pivotal inversat.
 Teste pentru stabilitate articulară

• testul Lachman
― pacient în decubit dorsal, cu genunchiul de examinat de partea
examinatorului, în flexie de 300 (poziţie funcţională);
― examinatorul stabilizează cu o mână femurul distal, pe fața laterală a coapsei,
cu cealaltă mână aplică o forţă în direcţia anterioară posterior pe tibie;
― testul este considerat pozitiv atunci când este percepută mişcarea lentă
anterioară a tibiei şi dispariţia pantei create de tendonul infrapatelar,
indicând ruptura ligamentului încrucişat anterior (bandeleta posterioară);
― rezultate fals pozitive pot apărea atunci când femurul nu este bine stabilizat,
meniscul blochează mişcarea de translaţie sau dacă tibia este rotată medial.
 Teste pentru stabilitate articulară

• testul “sertarului anterior”

― pacient în decubit dorsal, cu genunchiul şi şoldul în flexie, talpa aşezată pe masă, sau
aşezat pe masă genunchiul în flexie de 900 şi şoldul la 450;
― examinatorul stabilizează piciorul subiectului, cu mâinile cuprinde articulaţia
genunchiului, cele două degete mari fiind de o parte şi de alta a tuberozităţii tibiale,
din această poziţie examinatorul trage spre el tibia subiectului
− laxitatea neînsoţită de rotaţia tibei implică leziuni la nivelul ligamentului încrucişat
anterior şi posibil la nivelul ligamentelor colaterale;
− laxitatea cu rotaţie externă a tibiei implică leziuni la nivelul ligamentului colateral medial,
ligamentele capsulare şi posibil ligamentul încrucişat anterior;
− laxitatea cu rotaţie internă a tibiei, implică leziuni la nivelul ligamentului înrucişat
anterior şi structurile articulare postero-laterale.
— semnul este considerat pozitiv atunci când tibia se mişcă mai mult de 6 mm faţă de
femur.
 Teste pentru stabilitate articulară
• testul “sertarului posterior”
— pacient în decubit dorsal, cu şoldurile în flexie de 450 şi genunchii în flexie de 900,
picioarele în poziţie neutră pe masa;
— examinatorul stabilizează piciorul subiectului, cu mâinile cuprinde articulaţia
genunchiului, cele două degete mari fiind de o parte şi de alta a tuberozităţii tibiale,
examinatorul împinge spre posterior tibia
‒ laxitatea acută implică afectarea ligamentului încrucişat posterior şi structurile articulare
posterioare;
‒ laxitatea cronică implică ruptura ligamentului încrucişat posterior şi o posibilă întindere a
elementelor capsulare posterioare.
― dacă tibia se deplasează posterior
‒ cu aproximativ 5 mm este vorba de o leziune de gradul 1;
‒ între 5 şi 10 mm este o leziune de gradul 2;
‒ depăşeşte 10 mm leziunea este de gradul 3.
 Teste speciale

• teste pentru leziunile meniscale

― testul McMurray;
― testul Apley;
― testul blocajului elastic;
― semnul Bragard, leziunea meniscului medial;
― semnul Childress;
― testul Steinmam;
― semnul Payr, leziune a cornului posterior al meniscului medial;
― testul Helfet modificat;
― testul O Donoghue.
 Teste patologice

• testul McMurray
― pacient în decubit dorsal, şoldul şi genunchiul în flexie;
― examinatorul plasează o mână pe genunchi (degetul mijlociu, indexul şi
inelarul sunt plasate în lungul liniei articulare mediale) iar cealaltă mână
prinde călcâiul;
― pentru testarea meniscului lateral, examinatorul duce tibia în rotaţie internă
concomitent cu extensia genunchiului, dacă există un fragment desprins din
menisc, această manevră va cauza durere şi apariţia unui click în articulaţie;
― testul ne poate informa despre eventuale rupturi a cornului mijlociu sau
posterior al meniscului.
 Teste patologice

• testul lui Apley

― pacientul în decubit ventral cu genunchiul flectat la 900;
― examinatorul stabilizează coapsa subiectului cu ajutorul genunchiului său (în
1/3 distală), prinde cu ambele mâini piciorul şi glezna apoi face o rotaţie a
tibiei internă şi externă, menţinând tracţiunea în ax a tibiei;
― se observă, dacă există limitări, mobilitate excesivă sau durere, dacă această
manevră este mai dureroasă, leziunea este de tip ligamentar;
― apoi se fac aceleaşi mişcări numai că se aplică o forţă de compresie în axul
tibiei, dacă această manevră este mai dureroasă şi mobilitatea este mai
scazută decât pe partea sănătoasă, leziunea este situată probabil la nivelul
meniscurilor;
― este un test util în dferenţierea între o leziune ligamentară şi una meniscală.
 Teste speciale

• teste pentru disfuncția femuropatelară

―semnul Clarke, testul rindelei;
―testul McConnell.
Teste neurologice

• reflexele
— rotulian (L3, L4);
— semitendinoase / semimembranoase (L5 – S1)
 Teste neurologice

• dermatoame şi distribuţia nervoasă cutanată a nervilor periferici

― se testează sensibilitatea cutanată la nivelul coapsei, gambelor şi picioarelor;
― durere de genunchi poate fi localizată sau poate iradia în şold şi gleznă;
― durerea din coloana vertebrală lombară, șold și gleznă poate fi referită în
genunchi;
― semnul Turner - arie hiperestezică pe aspectul medial al genunchiului
determinată de o leziune a meniscului medial determinată de iritația ramului
infrapatelar al nervului safen.
 Teste neurologice

• leziuni ale nervilor periferici

― leziunea nervului peronier comun (L4, L5, S1, S2), produce un deficit motor al
flexorilor (picior căzut), al mușchilor care efectuează eversia şi alterarea
sensibilităţii pe faţa laterală a gambei şi faţa dorsală a piciorului;
― leziunea nervului safen (L2, L3, L4) din punct de vedere senzitiv determină
durere pe pe faţa medială a genunchiului, care este agravată de mers,
ortostatism, precum si modificarea senzorială pe partea medială a piciorului