Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ȘI ADMINISTRATIVE
REFERAT
DREPT CONTRAVENTIONAL
TEMA:
Student
ANUL III
-2020-
1. CT transport bunuri. Notiune, caracteristici, natura juridica
Noţiune
Art. 1955 NCC:
Prin contractul de transport, o parte, numită transportator, se obligă, cu titlu principal, să
transporte o persoană sau un bun dintr-un loc în altul, în schimbul unui preţ pe care pasagerul,
expeditorul sau destinatarul se obligă să îl plătească, la timpul şi locul convenite.
Natura juridica
Din punct de vedere juridic, este un act juridic principal, intrucat, in abstract, un constract de
transport poate fi incheiat si independent de incheierea altui contract, trasatura ce nu
caracterizeaza actele juridice accesorii, in stuatia in care contractul de transport ar fi legat de
economic de alt contract, intre cele 2 contracte nu isi gaseste aplicabilitatea principiul
accesorium sequitur principale.
Caractere juridice
1. Numit: reglementat de lege, beneficiind de o lege generala, respectiv NCC, precum si de
o serie de legi speciale aplicabile anumitor moduri de transport
2. Sinalagmatic: obligatiile nascute din CT sunt reciproce si interdependente. Ex. onligatia
de a realiza un transport incumba transportatorului, gasindu-si corespondentul in obligatia
de a plati pretul CT care incumba destinatarului/expeditorului
3. Cu titlu oneros (regula): fiecare parte urmareste sa isi procure un avantaj in schimbul
obligatiilor asumate, prin exceptie, caracter gratuit: transportatorul nu urmareste sa
procure pentru sine un avantaj in schimbul obligatiilor asumate
4. Comutativ: inca de la momentul incheierii contractului, pentru fiecare dintre partile
acestuia este certa existenta drepturilor si a obligatiilor, iar intinderea lor este determinata
sau dererminabila.
5. Consensual: contractul se formeaza prin simplul acord de vointa al partilor, forma scrisa
ad probationem
6. Contract de adeziune: clauzele esentiale ale CT pot fi redactate de una dintre parti,
cealalta parte neavand decat posibilitatea sa le accepte ca atare
7. Contract incheiat cu consumatorii: poate fi incheiat cu persoane fizice in scopuri din
afara activitatii lor comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale.
-obligatia de plata a pretului CT: presupune o prestatie principala, respectiv suportarea pretului
CT. Pretul CT este alcatuit din mai multe elemente componente: pretul transportului, pretul
serviciilor accesorii prestate, alte cheltuieli. Pretul transportului, al serviciilor accesorii si
cheltuielile generate de operatiuni efectuate anterior inceperii deplasarii sunt in sarcina
expeditorului. Pretul seriviciilor accesorii si cheltuielile generate de operatiuni efectuate ulterior
inceperii deplasarii sunt in sarcina destinatarului.
NCC:
Răspunderea transportatorului: Transportatorul răspunde pentru prejudiciul cauzat prin
pierderea totală ori parţială a bunurilor, prin alterarea ori deteriorarea acestora, survenită pe
parcursul transportului, precum şi prin întârzierea livrării bunurilor.
Repararea prejudiciului: În caz de pierdere a bunurilor, transportatorul trebuie să acopere
valoarea reală a bunurilor pierdute sau a părţilor pierdute din bunurile transportate. În caz de
alterare sau deteriorare a bunurilor, transportatorul va acoperi scăderea lor de valoare.
Transportatorul trebuie să restituie, de asemenea, preţul transportului, al serviciilor accesorii şi
cheltuielile transportului, proporţional, după caz, cu valoarea bunurilor pierdute sau cu
diminuarea valorii cauzate de alterarea ori deteriorarea acestora.
Limitarea raspunderii: În toate cazurile, despăgubirea nu poate depăşi cuantumul stabilit prin
legea specială.
Înlăturarea răspunderii
Transportatorul nu răspunde dacă pierderea totală ori parţială sau, după caz, alterarea ori
deteriorarea s-a produs din cauza:
a) unor fapte în legătură cu încărcarea sau descărcarea bunului, dacă această operaţiune s-a
efectuat de către expeditor sau destinatar;
b) lipsei ori defectuozităţii ambalajului, dacă după aspectul exterior nu putea fi observată la
primirea bunului pentru transport;
c) expedierii sub o denumire necorespunzătoare, inexactă ori incompletă a unor bunuri excluse
de la transport sau admise la transport numai sub anumite condiţii, precum şi a nerespectării de
către expeditor a măsurilor de siguranţă prevăzute pentru acestea din urmă;
d) unor evenimente naturale inerente transportului în vehicule deschise, dacă, potrivit
dispoziţiilor legii speciale sau contractului, bunul trebuie transportat astfel;
e) naturii bunului transportat, dacă aceasta îl expune pierderii sau stricăciunii prin sfărâmare,
spargere, ruginire, alterare interioară spontană şi altele asemenea;
f) pierderii de greutate, oricare ar fi distanţa parcursă, dacă şi în măsura în care bunul transportat
este dintre acelea care prin natura lor suferă, obişnuit, prin simplul fapt al transportului, o
asemenea pierdere;
g) pericolului inerent al transportului de animale vii;
h) faptului că prepusul expeditorului, care însoţeşte bunul în cursul transportului, nu a luat
măsurile necesare pentru a asigura conservarea bunului;
i) oricărei alte împrejurări prevăzute prin lege specială.
(3) Sunt asimilate eliberării expediției la destinație, când sunt efectuate conform normelor legale:
a) predarea mărfii către autoritățile vamale sau fiscale, în antrepozitele lor, când acestea nu se
găsesc sub paza operatorului de transport feroviar;
b) antrepozitarea la operatorul de transport feroviar a mărfii sau depozitarea sa la expediționari,
comisionari ori într-un antrepozit public.
(4) Prin convenții operatorul de transport feroviar stabilește împreună cu destinatarul locul și
condițiile de predare-primire a expediției.
(5) După sosirea în stația de destinație, destinatarul poate cere operatorului de transport feroviar
să-i remită scrisoarea de trăsură și să îi elibereze expediția. Dacă este constatată pierderea mărfii
sau dacă marfa nu a sosit la expirarea termenului de executare a contractului de transport,
destinatarul poate să își valorifice în nume propriu, față de operatorul de transport feroviar,
drepturile care derivă din prevederile contractului de transport.
Dreptul de retentie= drept real de garantie imperfect, care se naste din lege si este independent
de consimtamantul partilor (este rezultatul vointei legiuitorului si nu acordului partilor).
Opozabilitate: Dreptul de retentie este opozabil in primul rand debitorului cat si tertilor straini de
raportul juridic care l-a prilejuit (transportul marfurilor).
Obiectul dreptului de retentie: Bunurile mobile transportate pot face obiectul dreptului de retentie
pentru plata pretului transportului actual. Nu pot constitui obiect al dreptului de retentie bunurile
transportate in prezent pentru neplata pretului unui alt transport decat cel actual.
Conditiile speciale de exercitare a dreptului de retentie:
Regula este ca transportatorul poate sa exercite dreptul de retentie asupra marfurilor transportate,
refuzand eliberarea acestora, pana cand persoana ce solicita a le primi nu-si indeplineste
obligatiile (plata pretului transportului).
Exceptie de la regula: transportatorul nu poate sa refuze eliberarea la locul de sosire a marfurilor
transportate, in situatia in care exista disputa cu privire la cuantumul datoriei. Transportatorul
este obligat sa puna marfa transportata la dispozitia destinatarului, daca acesta achita suma
recunoscuta si consemneaza diferenta aflata in discutie.
Din punct de vedere al drepturilor este necesar sǎ se facǎ distincţie între noţiunea de
"conservare a containerelor", respectiv activitatea de antrepozitare containere si
"exploatarea unui terminal de containere", care este legatǎ de operaţiunile de tranzit al
containerelor prin terminal.
Contractul de navlosire este contractul prin care armatorul navei (sau o persoana care în
acel moment detine de la proprietarul navei dreptul de a încheia astfel de contracte) se
obliga, ca în schimbul unei sume de bani, numita navlu, sa puna la dispozitia
navlositorului o nava (sau o parte dintr-o nava) în buna stare de navigabilitate si sa o
mentina în aceasta stare pe toata durata contractului.
Contractul de navlosire da nastere unor drepturi si obligatii pentru fiecare din parti.
Atunci cand vorbim despre obligatiile partilor rezultate din contractul de navlosire
trebuie sa facem urmatoarea distinctie:
A.
1. Obligatiile partilor inainte de calatorie ;
2. Problema staliilor, contrastaliilor, superstaliilor, si a despatch money;
3. Obligatiile navlosantului in timpul calatoriei;
4. Obligatiile la sosirea navei in portul de destinatie.
B.
1. Obligatiile navlosantului;
Ø obligatia de a pune la dispozitia navlositorului nava stabilita ;
Ø obligatia de a pune la dispozitia navlositorului nava in buna stare de navigabilitate,
ceea ce inseamna ca aceasta trebuie sa reziste la navigatia si riscurile pe care ruta le
presupune, dintre portul de incarcare si cel de destinatie ;
Ø obligatia de a intreprinde masuri pregatitoare cu privire la nava si la incarcatura.
3. sa umple spatiul navei, incarcand si fixand marfa, daca aceste obligatii ii revin
conform clauzelor contractuale.
3. Obligatiile destinatarului.
Contractul de navlosire pe timp este contractul, dintre armator si navlositor, prin care
navlositorul închiriaza o nava si serviciile echipajului pe o perioada se timp determinata
sau nedeterminata. În cazul în care perioada de timp este determinata este vorba despre
un contract de navlosire pe timp clasic, iar în cazul în care perioada de timp nu este
determinata ci doar de face referire la producerea unui eveniment viitor (încheierea
voiajului sau voiajelor) se poate vorbi de un contract "Trip charter".
Fiecare contract de navlosire pe timp trebuie sa prevada beneficiarul platii, contul, banca
si moneda in care se va efectua plata precum si modalitatea de plata (transfer bancar, cec,
cash, etc).
In cazul in care navlositorul omite, din diferite motive, sa plateasca la timp chiria,
majoritatea contractelor prevad o anumita perioada de timp in care acestia isi pot corecta
eroarea, numita perioada de gratie (grace period), care poate varia de la 48 de ore la 10
zile.
In contractele de pe piata produselor petroliere exista o clauza prin care in cazul in care
piata navlurilor scade, navlositorul are dreptul sa acosteze nava la o dana neoperativa
(operatiune cunoscuta sub numele de lay-up) si sa astepte cresterea navlurilor. Pentru
acesta perioada el poate diminua chiria cu orice suma economisita de armatori in aceasta
perioada, din care se scade orice suma cheltuitade armatori suplimentar ca urmare a
acestei operatiuni.
Chiria trebuie platita in intregime si nu se admit deduceri decat in cazul in care exista o
clauza speciala in contract. Chiar si in cazul in care armatorului i se poate imputa o
deficienta a navei sau o incalcare a prevederilor contractuale, navlositorul trebuie sa
platesca chiria in intregime si sa pregateasca un caz separat pentru a-si recupera paguba.
Deoarece ultima parte a perioadei in care nava se afla in contract nu este egala cu
perioada pentru care se face in mod regulat plata chiriei, apar unele litigii cu privire la
calcularea acesteia avand in vedere ca in acesta ultima chirie se include si contravaloarea
combustibilului estimat a fi la bord la momentul relivrarii. Pentru a evita aceste litigii,
contractul de navlosire trebuie sa contina o clauza numita “Plata ultimei chirii”, prin care
se reglementeaza modul in care se va face estimarea acestei ultime chirii.