UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ”DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE

ȘI ADMINISTRATIVE

Programul de studii universitare de licența

REFERAT

DREPT CONTRAVENTIONAL

TEMA:

Hotărâre pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele privind

transporturile pe căile ferate romane nr.203/1994

Student

Nume: TOACA ANDREEA-ALEXANDRA

ANUL III

Cadru didactic titular Forma de învățământ: FR

PROF. UNIV. DR CRISTIAN JURA Grupa: IX

-2020-
 1. CT transport bunuri. Notiune, caracteristici, natura juridica

Noţiune
Art. 1955 NCC:
Prin contractul de transport, o parte, numită transportator, se obligă, cu titlu principal, să
transporte o persoană sau un bun dintr-un loc în altul, în schimbul unui preţ pe care pasagerul,
expeditorul sau destinatarul se obligă să îl plătească, la timpul şi locul convenite.

Natura juridica
Din punct de vedere juridic, este un act juridic principal, intrucat, in abstract, un constract de
transport poate fi incheiat si independent de incheierea altui contract, trasatura ce nu
caracterizeaza actele juridice accesorii, in stuatia in care contractul de transport ar fi legat de
economic de alt contract, intre cele 2 contracte nu isi gaseste aplicabilitatea principiul
accesorium sequitur principale.

Caractere juridice
 1. Numit: reglementat de lege, beneficiind de o lege generala, respectiv NCC, precum si de
o serie de legi speciale aplicabile anumitor moduri de transport
2. Sinalagmatic: obligatiile nascute din CT sunt reciproce si interdependente. Ex. onligatia
de a realiza un transport incumba transportatorului, gasindu-si corespondentul in obligatia
de a plati pretul CT care incumba destinatarului/expeditorului
3. Cu titlu oneros (regula): fiecare parte urmareste sa isi procure un avantaj in schimbul
obligatiilor asumate, prin exceptie, caracter gratuit: transportatorul nu urmareste sa
procure pentru sine un avantaj in schimbul obligatiilor asumate
4. Comutativ: inca de la momentul incheierii contractului, pentru fiecare dintre partile
acestuia este certa existenta drepturilor si a obligatiilor, iar intinderea lor este determinata
sau dererminabila.
5. Consensual: contractul se formeaza prin simplul acord de vointa al partilor, forma scrisa
ad probationem
6. Contract de adeziune: clauzele esentiale ale CT pot fi redactate de una dintre parti,
cealalta parte neavand decat posibilitatea sa le accepte ca atare
7. Contract incheiat cu consumatorii: poate fi incheiat cu persoane fizice in scopuri din
afara activitatii lor comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale.

2. CT drepturile si obligatiile expeditorului

-obligatia de a ambala bunurile ce urmeaza a fi transportate: presupune mai multe prestatii

principale: alegerea unui ambalaj, alegerea unui mod de ambalare, impachetarea propriu-zisa a
bunurilor. Expeditorul răspunde faţă de transportator pentru prejudiciile cauzate acestuia de
ambalajul necorespunzător sau de ambalarea defectuoasă a bunurilor predate spre transport.
Transportatorul rămâne răspunzător faţă de terţi pentru pagubele cauzate astfel, cu drept de
regres contra expeditorului.

-obligatia de a preda bunurile ce urmeaza a fi transportate: presupune prestatie principala:

punerea la dispozitia transportatorului a bunurilor ce fac obiectul transportului la un anumit loc si
cu respectarea anumitor conditii. In ceea ce priveste bunurile, acestea trebuie sa indeplineasca
toate cerintele calitative si cantitative prevazute in documentul de transport. Locul si conditiile
predarii sunt stabilite prin conventia partilor, iar in lipsa unei asemenea conventii, prin practciile
statornicite intre parti sau uzante. Expeditorul poate fi tras la raspundere de catre transportator
pentru intarzierea in executarea acestei obligatii, raspunzand si pentru prejudiciile cauzate de
viciile prorpii ale bunului transportat.

-obligatia de a intocmi si preda documentul de transport: presupune mai multe prestatii

principale: intocmirea documentului de transport cu respectarea cuprinsului legal al acestuia si
predarea documentului de transport. Expeditorul poate raspunde pentru omisiunile, insuficienta
ori inexactitatea mentiunilor din documentul de transport. –aplicabila raspunderea de la
ambalarea bunurilor
-obligatia de a preda documente suplimentare necesare efectuarii transportului: presupune
mai multe prestatii principale: obtinerea documentelor suplimentare vamale, sanitare, fiscale sau
de alta natura, necesare efectuarii transportului; depunerea tuturor diligentelor necesare pentru ca
acestea sa fie completate cu respectarea dispozitiilor legale aplicabile; predarea documentelor
suplimentare. Expeditorul poate raspunde pentru omisiunile, insuficienta ori inexactitatea
mentiunilor din documentele suplimentare. –aplicabila raspunderea de la ambalarea bunurilor

-obligatia de plata a pretului CT: presupune o prestatie principala, respectiv suportarea pretului
CT. Pretul CT este alcatuit din mai multe elemente componente: pretul transportului, pretul
serviciilor accesorii prestate, alte cheltuieli. Pretul transportului, al serviciilor accesorii si
cheltuielile generate de operatiuni efectuate anterior inceperii deplasarii sunt in sarcina
expeditorului. Pretul seriviciilor accesorii si cheltuielile generate de operatiuni efectuate ulterior
inceperii deplasarii sunt in sarcina destinatarului.

3. CT drepturile si obligatiile transportatorului

-obligatia de a prelua bunurile ce urmeaza a fi transportate: implica o prestatie principala:

presupune luarea in stapanire a bunurilor care urmeaza a fi transportate, puse la dispozitie de
catre expeditor, astfel ca transportatorul va deveni un detentor precar al marfii transportate,
avand in vedere ca preluarea bunurilor de la expeditor are ca scop predarea lor catre destinatar.

-obligatia de a elibera recipisa de primire a bunurilor transportate: aceasta obligatie nu

caracterizeaza transportul rutier. Presupune mai multe prestatii principale: intocmirea recipisei de
primire, cu respectarea cuprinsului legal al acesteia, si predarea recipisei de primire, devenind
scadenta la momentul preluarii de catre transportator a bunurilor ce fac obiectul transportului.

-obligatia de a transporta bunurile la care se refera CT de la locul de plecare la cel de

destinatie: presupune o prestatie principala, incluzand realizarea prestatiei de transport de la
punctul de plecare pana la cel de destinatie, informatii pe care trebuie sa le cuprinda documentul
de transport. Este o obligatie de rezultat, daca transportul este realizat cu titlu oneros. Este o
obligatie de mijloace, daca transportul este realizat cu titlu gratuit.

-obligatia de a conserva bunurile transportate: presupune o prestatie principala: mentinerea

cantitatii si calitatii bunurilor spuse transportului, asa cum acestea sunt precizare in documentul
de transport.

-obligatia de a respecta termenul de transport: prestatie principala- punerea la dispozitia

destinatarului (predarea) bunurilor transportate, la momentul stabilit de partile CT. Daca partile
nu au prevazut in documentul de transport un termen, se va tine seama de practicile statornicite
intre parti, de uzante sau, in lipsa acestora, se va determina potrivit imprejurarilor.
-obligatia de informare cu privire la ajungerea bunurilor transporate si la termenul de
preluare a acestora: presupune o prestatie principala: instiintarea destinatarului cu privirea la
sosirea bunurilor transportate si la termenul de preluare a acestora.

-obligatia de predare a bunurilor transportate: prestatie principala: punerea la dispozitia

destinatarului a bunurilor transportate. Obligatia trebuie executata la locul stabilit prin contract si
la termenul stabilit de parti in CT.

4. Raspunderea transportatorului. Limitare. Exonerare. Inlaturare raspundere.

NCC:
Răspunderea transportatorului: Transportatorul răspunde pentru prejudiciul cauzat prin
pierderea totală ori parţială a bunurilor, prin alterarea ori deteriorarea acestora, survenită pe
parcursul transportului, precum şi prin întârzierea livrării bunurilor.
Repararea prejudiciului: În caz de pierdere a bunurilor, transportatorul trebuie să acopere
valoarea reală a bunurilor pierdute sau a părţilor pierdute din bunurile transportate. În caz de
alterare sau deteriorare a bunurilor, transportatorul va acoperi scăderea lor de valoare.
Transportatorul trebuie să restituie, de asemenea, preţul transportului, al serviciilor accesorii şi
cheltuielile transportului, proporţional, după caz, cu valoarea bunurilor pierdute sau cu
diminuarea valorii cauzate de alterarea ori deteriorarea acestora.

Limitarea raspunderii: În toate cazurile, despăgubirea nu poate depăşi cuantumul stabilit prin
legea specială.

Înlăturarea răspunderii
Transportatorul nu răspunde dacă pierderea totală ori parţială sau, după caz, alterarea ori
deteriorarea s-a produs din cauza:
a) unor fapte în legătură cu încărcarea sau descărcarea bunului, dacă această operaţiune s-a
efectuat de către expeditor sau destinatar;
b) lipsei ori defectuozităţii ambalajului, dacă după aspectul exterior nu putea fi observată la
primirea bunului pentru transport;
c) expedierii sub o denumire necorespunzătoare, inexactă ori incompletă a unor bunuri excluse
de la transport sau admise la transport numai sub anumite condiţii, precum şi a nerespectării de
către expeditor a măsurilor de siguranţă prevăzute pentru acestea din urmă;
d) unor evenimente naturale inerente transportului în vehicule deschise, dacă, potrivit
dispoziţiilor legii speciale sau contractului, bunul trebuie transportat astfel;
e) naturii bunului transportat, dacă aceasta îl expune pierderii sau stricăciunii prin sfărâmare,
spargere, ruginire, alterare interioară spontană şi altele asemenea;
f) pierderii de greutate, oricare ar fi distanţa parcursă, dacă şi în măsura în care bunul transportat
este dintre acelea care prin natura lor suferă, obişnuit, prin simplul fapt al transportului, o
asemenea pierdere;
g) pericolului inerent al transportului de animale vii;
h) faptului că prepusul expeditorului, care însoţeşte bunul în cursul transportului, nu a luat
măsurile necesare pentru a asigura conservarea bunului;
i) oricărei alte împrejurări prevăzute prin lege specială.

Transportatorul este, de asemenea, exonerat de răspundere, dacă dovedeşte că pierderea totală

sau parţială ori alterarea sau deteriorarea s-a produs din cauza:
a) unei alte fapte decât cele mentionate, săvârşită cu intenţie ori din culpă de către expeditor sau
destinatar, ori a instrucţiunilor date de către unul dintre aceştia;
b) forţei majore sau faptei unui terţ pentru care transportatorul nu este ţinut să răspundă.

5. Executarea CT: suspendarea si contraordinul

Art. 1970 NCC- Suspendarea transportului

Expeditorul poate suspenda transportul şi cere restituirea bunurilor sau predarea lor altei
persoane decât aceleia menţionate în documentul de transport ori dispune cum va crede de
cuviinţă, fiind obligat să plătească transportatorului cheltuielile şi contravaloarea daunelor care
sunt consecinţa imediată a acestui contraordin.

Dreptul la contraordin/ Dreptul de dispozitie ulterioara => de a modifica unilateral CT

De regula, S= expeditorul, prin exceptie, titular este destinatarul, cand expeditorul i-a predat
destinatarului duplicatul de transport, iar destinatarul si-a manifestat vointa de a-si valorifica
drepturile ce rezulta pentru el din CT, fie acceptand CT, fie bunurile transportate.
-conditii de forma: forma scrisa, cerinta ad probationem.
-prin exercitarea dreptului la contraordin nu poate fi divizat tranportul
-confera titularului urmatoarele prerogative:
1. posibilitatea de a retrage bunul ce face obiectul transportului (inainde de a fi inceput
deplasarea propriu-zisa)
2. posibilitatea de a amana predarea bunului ce face obiectul transportului catre destinatar
3. posibilitatea de a suspenda transportul si de a cere restituirea bunurilor ce fac obiectul
transportului
4. posibilitatea de a suspenda transportul si de a cere predarea bunurilor transportate altei
persoane decat celei mentionate in documentul de transport
5. posibilitatea de a schimba locul de destinatie
6. de a suspenda transportul si de a dispune de bunurile transportate potrivit vointei titularului
dreptului.
Corelativ, in sarcina transportatorului se naste obligatia de a executa contraordinul, insa poate
refuza executarea obligatiei in urmatoarele situatii:
-cand executarea contraordinului este de natura a tulbura grav bunul mers al exploatarii
-sporul de taxe si cheltuieli implicate de schimbarea destinatiei nu ar fi garantat de valoarea
bunului sau in alt fel
-executarea contraordinului nu mai este posibila. Transportatorul este obligat sa informeze
persoana de la care contraordinul a fost primit in legatura cu refuzul executarii acestuia.

6.Executarea CT: impiedicarea executarii transportului. Consecinte.

 7.Procedura precontractuala in transportul feroviar de marfuri

8.Procedura receptionarii bunului la destinatie. Eliberarea expeditiei. Dreptul de

retentie asupra marfii

Prin eliberarea expediției la destinație se înțelege îndeplinirea cumulativă a următoarelor:

a) predarea mărfii încărcate în mijlocul de transport, cu respectarea prevederilor prezentului
regulament, sau a vehiculului feroviar care circulă pe roți proprii;
b) plata creanțelor ce decurg din contractul de transport;
c) remiterea scrisorii de trăsură destinatarului.

(2) Eliberarea expediției la destinație se face pe baza semnăturii de primire a destinatarului.

(3) Sunt asimilate eliberării expediției la destinație, când sunt efectuate conform normelor legale:
a) predarea mărfii către autoritățile vamale sau fiscale, în antrepozitele lor, când acestea nu se
găsesc sub paza operatorului de transport feroviar;
b) antrepozitarea la operatorul de transport feroviar a mărfii sau depozitarea sa la expediționari,
comisionari ori într-un antrepozit public.

(4) Prin convenții operatorul de transport feroviar stabilește împreună cu destinatarul locul și
condițiile de predare-primire a expediției.

(5) După sosirea în stația de destinație, destinatarul poate cere operatorului de transport feroviar
să-i remită scrisoarea de trăsură și să îi elibereze expediția. Dacă este constatată pierderea mărfii
sau dacă marfa nu a sosit la expirarea termenului de executare a contractului de transport,
destinatarul poate să își valorifice în nume propriu, față de operatorul de transport feroviar,
drepturile care derivă din prevederile contractului de transport.

Dreptul de retentie= drept real de garantie imperfect, care se naste din lege si este independent
de consimtamantul partilor (este rezultatul vointei legiuitorului si nu acordului partilor).

Conditiile generale de exercitare a dreptului de retentie:

a)existenta unei creante impotriva proprietarului (destinatarului) bunurilor transportate; creanta
trebuie sa fie certa, lichida si exigibila.
b)detentia bunurilor exercitata de catre titularul dreptului de retentie (transportator); este necesar
ca transportatorul sa fie in posesia bunurilor transportate, iar aceasta posesie sa nu fie viciata prin
frauda.
c)existenta unei legaturi intre creanta si bunurile transportate; pretul transportului este strans
legat de marfa transportata.

Opozabilitate: Dreptul de retentie este opozabil in primul rand debitorului cat si tertilor straini de
raportul juridic care l-a prilejuit (transportul marfurilor).

Obiectul dreptului de retentie: Bunurile mobile transportate pot face obiectul dreptului de retentie
pentru plata pretului transportului actual. Nu pot constitui obiect al dreptului de retentie bunurile
transportate in prezent pentru neplata pretului unui alt transport decat cel actual.
Conditiile speciale de exercitare a dreptului de retentie:
Regula este ca transportatorul poate sa exercite dreptul de retentie asupra marfurilor transportate,
refuzand eliberarea acestora, pana cand persoana ce solicita a le primi nu-si indeplineste
obligatiile (plata pretului transportului).
Exceptie de la regula: transportatorul nu poate sa refuze eliberarea la locul de sosire a marfurilor
transportate, in situatia in care exista disputa cu privire la cuantumul datoriei. Transportatorul
este obligat sa puna marfa transportata la dispozitia destinatarului, daca acesta achita suma
recunoscuta si consemneaza diferenta aflata in discutie.

9.Scrisoarea de trasura transport bunuri pe calea ferata trafic intern. Continut.

Exemplare.
10.Obligatiile transportatorului feroviar in executarea CT (punct de plecare, voiaj,
destinatie)
 11.Scrisoarea de trasura de mesagerie. Continut. Exemplare.

Exemplarul de serviciu- insoteste transportul la destinatie, se transmite la Serv. Colect.

Centr. si Control Venituri
Copie- se pastreaza in stataia de expeditie
Avizul si adeverirea de primire- insoteste transportul la destinatie. Serveste la avizarea
destinatarului. Se arhiveaza.
Duplicat- se inmaneaza expeditorului.
Unicat- insoteste transportul la destinatie. Se inmaneaza destinatarului.

Scrisoarea de trăsură trebuie să cuprindă următoarele menţiuni obligatorii:

1. data întocmirii;
2. numele şi adresa expeditorului; ca expeditor trebuie să fie înscrisă o singură persoană fizică
sau juridică;
3. denumirea staţiilor de expediţie şi destinaţie conform nomenclatorului staţiilor de cale ferată
din tarif;
4. numele şi adresa destinatarului; se admite numele unei singure persoane fizice sau juridice;
5. numărul şi seria sigiliilor aplicate;
6. denumirea mărfii, iar pentru expediţiile de coletărie şi mesagerie, după caz, câtimea, felul
ambalajului, marca şi numărul coletelor şi, în plus, pentru vagoanele particulare tara, pentru
mărfurile a căror încărcare incumbă expeditorului;
7. enumerarea detaliată a anexelor la scrisoarea de trăsură necesare formalităţilor administrative
în parcurs;
8. numărul mijlocului de transport;
9. masa brută a mărfii şi alte elemente de calcul care să permită determinarea cantităţii de marfă
a expediţiei exprimată sub alte forme;
10. menţiunea de francare, în sensul că tarifele de transport se plătesc la expediere sau când se
depune un depozit de francare.

12.Modificarea CT de catre destinatar in trafic feroviar

13.Obligatiile expeditorului/ expeditionarului in contractul de expeditie
14.Drepturile si obligatiile clientului comitent in contractul de expeditie
15.CT rutier international. Efecte. Obligatiile expeditorului.
16.CT rutier international. Efecte. Obligatiile transportatorului.
17.CT multimodal. Obligatiile expeditorului
18.CT multimodal. Obligatiile antreprenorului

19.Drepturile exploatantilor de terminale

Din punct de vedere al drepturilor este necesar sǎ se facǎ distincţie între noţiunea de
"conservare a containerelor", respectiv activitatea de antrepozitare containere si
"exploatarea unui terminal de containere", care este legatǎ de operaţiunile de tranzit al
containerelor prin terminal.

Drepturile şi obligaţiile utilizatorilor de terminale de containere nu diferǎ numai de tipul

terminalelor, ci şi de legislaţia naţionalǎ, reglementǎrile, regulile şi uzanţele porturare,
legislaţia vamalǎ portuarǎ, condiţiile generale de exploatare portuarǎ a terminalelor de
containere şi condiţiile care se convin prin contract între exploatanţi şi utilizatorii de
terminale.
20.Raspundere exploatanti de terminale. Exonerare. Agravarea raspunderii.

21.Autoritatea Navala Romana. Competente.

22.Controlul statului de pavilion. Controlul statului de port.
23.Nava maritima. Statut juridic, inmatriculare, nationalitate, documente
Nationalitate. Documente.
Inmatriculare
24.Contractul de navlosire pe voiaj. Drepturile si obligatiile partilor contractante.
Navlul

Contractul de navlosire este contractul prin care armatorul navei (sau o persoana care în
acel moment detine de la proprietarul navei dreptul de a încheia astfel de contracte) se
obliga, ca în schimbul unei sume de bani, numita navlu, sa puna la dispozitia
navlositorului o nava (sau o parte dintr-o nava) în buna stare de navigabilitate si sa o
mentina în aceasta stare pe toata durata contractului.

Partile in acest contract sunt:

- navlosantul ( o companie de transport maritim ) ;
- navlositorul ( expeditorul marfii ).

Contractul de navlosire da nastere unor drepturi si obligatii pentru fiecare din parti.

Se poate vorbi despre un drept al navlosantului la pretul stabilit ( navlu ) si despre un

drept al navlositorului ( expeditor ) la transportarea marfii dintr-un port in altul pe mare,
in siguranta, pentru care a incheiat contractul.

Atunci cand vorbim despre obligatiile partilor rezultate din contractul de navlosire
trebuie sa facem urmatoarea distinctie:
A.
1. Obligatiile partilor inainte de calatorie ;
2. Problema staliilor, contrastaliilor, superstaliilor, si a despatch money;
3. Obligatiile navlosantului in timpul calatoriei;
4. Obligatiile la sosirea navei in portul de destinatie.

B.
1. Obligatiile navlosantului;
Ø obligatia de a pune la dispozitia navlositorului nava stabilita ;
Ø obligatia de a pune la dispozitia navlositorului nava in buna stare de navigabilitate,
ceea ce inseamna ca aceasta trebuie sa reziste la navigatia si riscurile pe care ruta le
presupune, dintre portul de incarcare si cel de destinatie ;
Ø obligatia de a intreprinde masuri pregatitoare cu privire la nava si la incarcatura.

La sosirea in port, comandantul navei este obligat :

Ø sa anunte organele portuare ( vamale, sanitare, de graniceri) ;

Ø sa solicite aprobarea de acostare ( “ libera practica “ ) ;
Ø sa solicite aprobarea de a incarca in portul respectiv ;
 2. Obligatiile navlositorului;
Navlositorului ii revin urmatoarele obligatii:
1. sa aiba marfa pregatita pentru incarcare si sa o duca la locul de incarcare, in
spiritul cutumei potrivit careia marfa asteapta nava si nu invers ;
2. inceperea incarcarii marfii in momentul de la care curge timpul de incarcare si
terminarea acestei operatiuni in timpul prevazut in contract;

3. sa umple spatiul navei, incarcand si fixand marfa, daca aceste obligatii ii revin
conform clauzelor contractuale.

3. Obligatiile destinatarului.

25.Contractul de navlosire pe timp. Drepturile si obligatiile partilor. Chiria. Cheltuieli.

Contractul de navlosire pe timp este contractul, dintre armator si navlositor, prin care
navlositorul închiriaza o nava si serviciile echipajului pe o perioada se timp determinata
sau nedeterminata. În cazul în care perioada de timp este determinata este vorba despre
un contract de navlosire pe timp clasic, iar în cazul în care perioada de timp nu este
determinata ci doar de face referire la producerea unui eveniment viitor (încheierea
voiajului sau voiajelor) se poate vorbi de un contract "Trip charter".

Plata chiriei si scoaterea navei din contract

Suma de bani pe care armatorul o primeste, de la navlositor, poarta numele de chirie si

este platita in avans, de obicei, la fiecare 15 sau 30 de zile socotite de la data si ora la care
nava a fost livrata navlositorului.

Fiecare contract de navlosire pe timp trebuie sa prevada beneficiarul platii, contul, banca
si moneda in care se va efectua plata precum si modalitatea de plata (transfer bancar, cec,
cash, etc).

In cazul in care navlositorul omite, din diferite motive, sa plateasca la timp chiria,
majoritatea contractelor prevad o anumita perioada de timp in care acestia isi pot corecta
eroarea, numita perioada de gratie (grace period), care poate varia de la 48 de ore la 10
zile.

In contractele de pe piata produselor petroliere exista o clauza prin care in cazul in care
piata navlurilor scade, navlositorul are dreptul sa acosteze nava la o dana neoperativa
(operatiune cunoscuta sub numele de lay-up) si sa astepte cresterea navlurilor. Pentru
acesta perioada el poate diminua chiria cu orice suma economisita de armatori in aceasta
perioada, din care se scade orice suma cheltuitade armatori suplimentar ca urmare a
acestei operatiuni.

Chiria trebuie platita in intregime si nu se admit deduceri decat in cazul in care exista o
clauza speciala in contract. Chiar si in cazul in care armatorului i se poate imputa o
deficienta a navei sau o incalcare a prevederilor contractuale, navlositorul trebuie sa
platesca chiria in intregime si sa pregateasca un caz separat pentru a-si recupera paguba.

Deoarece ultima parte a perioadei in care nava se afla in contract nu este egala cu
perioada pentru care se face in mod regulat plata chiriei, apar unele litigii cu privire la
calcularea acesteia avand in vedere ca in acesta ultima chirie se include si contravaloarea
combustibilului estimat a fi la bord la momentul relivrarii. Pentru a evita aceste litigii,
contractul de navlosire trebuie sa contina o clauza numita “Plata ultimei chirii”, prin care
se reglementeaza modul in care se va face estimarea acestei ultime chirii.

26.Conosamentul. Forme, continut, forta probanta.

27.Atributiile capitanilor de port