Dacă să facem o clasificare a transporturilor putem spune că sub aspect calitativ,

transporturile pot fi clasificate într-o serie de categorii:

1. În funcție de obiectul lor, transporturile sunt:
a) transporturi de persoane,
b) transporturi de mărfuri.
2. În dependenţă de căile de transport pe care se realizează, transporturile se clasifică în:
a) transporturi terestre
b) pe cale ferată
c) rutiere
d) transporturi pe apa
e) năvale
f) transporturi aeriene
3. În funcție de rută parcursă în interiorul țării sau transfrontaliere:
a) trafic intern sau local
b) trafic internațional constituit din (transporturi în trafic internațional de tranzit, adică
transportul se efectuează pe teritoriul unui stat numai în trecere şi transportul de page - locul
de expediere și cel de destinație se află pe teritoriul aceluiași stat însă parcursul transportului
străbate un stat veci)
În funcție de utilizarea succesivă a unor mijloace de transport diferite, distingem:
a) transportul combinat care are că obiect o singură partidă de marfă ce este deplasată la o
singură destinație utilizându-se cel puțin două mijloace de transport diferite și la care se va
eliberă un singur document de transport
b) transportul multimodal care se realizează cu cel puțin două modalități de transport diferite
c) În funcție de interesul satisfăcut prin executarea transportului, sunt
d) cunoscute:
e) transporturile publice efectuate de persoane juridice specializate și autorizate în acest scop în
temeiul unui contract de transport
f) transporturi efectuate de persoane fizice în scopul satisfacerii unui interes personal, propriu,
uzând mijloace proprii de transport.
În doctrina romînă, în funcţie de formele aplicate în prectică, transporturie se clasifică în:
a) transporturi succesive și combinate efectuate de cărăuși independenți unul de altul. ln aceastii
situație deplasarea este efectuate de diferiți cărăuși pe distante diferite. Fiecare cărăuș încheie
cu clientul contracte distincte, executindu-și obligațiile independent;
b) transporturi succesive și combinate executate prin intermediar (persoană care prestează
servicii de expediție). În acest caz cărăușii efectuează transportul tot independent unul de altul,
 pe distanțele ce le revin. Contractele de transport sunt, de asemenea, multiple și distincte, în
funcție de numărul de cărăuși, dar sunt încheiate între cărăuși și expeditorul clientului.
Expeditorul activeaze în raport cu cărăușii în temeiul contractului de expediție pe care 1-a
încheiat cu clientul său. Aceste două categorii de transport nu prezintă particularități în ce
privește regimul juridic, fiecare cărăuș fiind responsabil pentru executarea obligațiilor sale
distincte;
c) transporturi succesive și combinate efectuate în temeiul unui document unic de transport. În
acest caz raporturile apăr între client și cărăușii succesivi în bază unui document de transport.1
Referitor la contractul de transport, reieşind din trăsăturile şi tipologia transportului, doctrina
şi legislaţia oferă o gamă variată de definiţii.
Astel, în cadrul contractului de transport, transportatorul (cărăușul) acordă servicii de
transport obligânduse fata de cealaltă parte contractanta clientul (pasagerul) de a transporta
marfa (sau pasagerul cu sau fără bagaje) la locul de destinație în modul, termenul şi metoda
prevăzută în contract cît şi cu transportul care este menționat în contract (diferite tipuri de
transport).
Prof. P.Demetrescu defineşte contractul de transport ca aceaactivitate prin care
întreprinderea de transport se obligă în schimbulunui preţ, să transporte înăuntrul unui termen,
călători, mărfuri sau  bagaje şi să le păzească şi să le elibereze destinatarului - care poate
fiexpeditorul sau o terţă persoană.2
Codul civil al RM, oferă definiţia legală a contractului de transport, la art. 980, al. 1) după
cum urmează:
Prin contractul de transport, o parte (cărăuşul, transportor) se obligă faţă de cealaltă parte
(pasager sau client) să o transporte împreună cu bagajele ei sau, să transporte încărcătura la locul
de destinaţie, iar cealaltă parte se obligă să plătească remuneraţia convenită.
Potrivit unei definiri mai detalizate, contractul de transport se poate defini că fiind acel
contract prin care o parte(numit transportator sau cărăuș), se obligă, în schimbul unui preț, să
transporte până la destinație, într-un anumit termen, călătorii și bagajele lor, sau să transporte,
păzească și să elibereze destinatarului, mărfurile sau bagajele ce i-au fost încredințate în acest
scop.
Din această definiție rezultă că indiferent de categoria de transport și obiectul transportului
prin natură să, contractul de transport este o instituție a dreptului civil caracterizată prin caracter

1
O. Căpăţînă, Contractul Comercial de transport, Bucureşti 1995, p. 294, citat de Chiba cGheorghe, Băieşu Aurel,
Rotari Alexandru, Efrim Oleg, Drept Civil contracte speciale, vol. III, Ediţia II, Editura Cartier Juridic, Chişinău
2002, p.255.
2
P. Demetrescu,Contractul de transport , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1962, p. 27, citat de Aurelia
Cotuţiu, Georgeta Valeria Sabău. Dreptul transporturior, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005, p. 7.
de șine stătător care presupune existența unor raporturi patrimoniale reglementate potrivit
principiului echivalentei și interdependenței prestațiilor.
Contractul de transport face parte din categoria contractelor de prestări servicii, avînd că
obiect deplasarea în spațiu a încărcăturii, călătorilor și bagajelor. Prestarea serviciilor are un
caracter de fapt. De menționat că nu orice deplasare a mărfurilor formează obiectul unui contract
de transport. Astfel, transportul informațional, transportul prin conducte nu poate formă obiectul
unei activități de transport, în special în cazurile când aceste activități se realizează prin instalații
proprii, nefiind necesare unele operatiurni specifice transportului, cum ar fi preluarea de către
cărăuș a mărfii, conservarea ei și predarea ,destinatarului.
Ca particularități ale contractului de transport pot fi menționate următoarele circumstanțe:
1. reglementarea juridică a contractului de transport se conține nu mamai în Codul civil dar și în
acte'normative specia1e, dinitre care uneie de ordin departamental, care conțin norme atît de
drept privat cît și de drept public;
2. calitatea specială a participanților acestui contract, inciusiv numărul acestora;
3. obiectul de bază al contractului de transport îl constituie serviciile care au natură nu de drept,
ci de fapt și se manifestă prim deplasarea în spațiu a încărcăturilor, călătorilor și bagajelor;
4. contractul de transport poate fi atît consensual, cît și real;
5. contractul de transport este strâns legat de alte contracte civile. Această legătură se manifestă
prin faptul că contractul de transport are menirea de a asigură executarea contractelor de
vînzare-cumpărare, de antrepriză etc;
6. drepturile §i obligațiile specifice ale participanților la contractul de transport;
7. respunderea părților în contractul de transport, care se manifeste prin unele particularități
esențiale;
8. aplicarea regulilor speciale cu privire la termenele, modul și ordinea de prezentare a
rec1amatiilor și acțiunilor.
Din analiza contractului de transport sub aspect economic şi juridic, se pot deduce clar
caracterele acestuia, şi anume contractul este consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros sau gratuit
daca nu contravine legii, comutativ, cu executarea succesiva, iar in unele cazuri are si nuanțe de
intuit-personae însă nu este o condiție esențiala de fiecare dată.3
În sensul caracterelerol juridice a contractului de transport, ne vom expune în ceeea ce
urmează.

3
Lupaşco Vera, Drept civil, partea Specială, Chişinău 2013, pag 39.