Introducere:

Traficul de ființe umae - Definiţia juridică internaţională a traficului de fiinţe umane data
de Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, descrie
fenomenul ca - recrutarea, transportul, transferul, cazarea sau primirea persoanelor, prin
ameninţarea cu sau utilizarea forţei sau altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă,
înşelăciune, abuz de autoritate sau de o situaţie de vulnerabilitate, sau prin oferirea sau
acceptarea de plăţi sau avantaje pentru obţinerea consimţământului unei persoane având
autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării. Exploatarea cuprinde, cel puţin,
exploatarea prostituţiei celorlalţi sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau serviciile
forţate, sclavia sau practicile similare acesteia, aservirea sau prelevarea de organe.
În conformitate cu art.3 al Protocolului pentru prevenirea, suprimarea și pedepsirea trafi
cului de persoane, adiţional Convenţiei ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate,
trafi cul de persoane reprezintă recrutarea, transportul, transferul, adăposti rea sau primirea de
persoane, prin ameninţare de recurgere sau prin recurgere la forţă ori la alte forme de
constrîngere, prin răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate sau de o situaţie de
vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plăţi ori avantaje pentru a obţine consimţămîntul
unei persoane avînd autoritate asupra alteia în scopul exploatării. Exploatarea conţine, cel puţin,
exploatarea unei alte persoane prin prosti tuarea acesteia sau alte forme de exploatare sexuală,
munca sau serviciile forţate, sclavia sau practi cile analoage sclaviei, folosirea sau prelevarea de
organe.
Această definiţie se concentrează asupra condiţiilor de muncă forţată, aservire, ţinere în
stare de sclavie și a practi cilor similare sclaviei, fi ecare din ele după cum au fost defi nite în
dreptul internaţional; ea nu se concentrează în exclusivitate asupra femeilor și fetelor, dar
recunoaște că femeile, bărbaţii, fetele și băieţii pot fi cu toţii victi me; ea nu cere ca victi mele să
traverseze un hotar recunoscut internaţional, ţinînd cont de faptul că persoanele pot fi trafi cate
intern, dintr-o regiune în alta, în hotarele unei singure ţări; cu excepţia cazului în care o persoană
cu vîrsta de 18 ani, Protocolul impune o anumită distorsiune a voinţei victi mei liber exprimate,
prin recurgere la forţă, înșelăciune, abuz de putere și astf el respectă capacitatea unei persoane
adulte de a lua decizii determinate autonom referitoare la viaţa sa, în mod special referitor la
muncă și opţiunile de migraţie. Datorită faptului că înșelăciunea este sufi cientă pentru un caz de
trafic, aplicarea forţei și constrîngerii nu sînt elemente necesare; conform acestei defi niţii, dacă
oricare din mijloacele ilegale au fost folosite (de exemplu, contrîngere, fraudă, înșelăciune), este
irelevant dacă victi ma cedează în cele din urmă și acceptă exploatarea.
Reglementarea la nivelul Consiliului Europei:
Obiectivele prezentei Convenţii sunt: a. prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe
umane, garantând egalitatea între femei şi bărbaţi; b. protecţia drepturilor fundamentale ale
victimelor traficului, realizarea unui cadru complet de protecţie şi asistenţă a victimelor şi
martorilor, garantând egalitatea între femei şi bărbaţi, precum şi asigurarea de anchete şi urmăriri
eficiente; c. promovarea cooperării internaţionale în domeniul luptei împotriva traficului de fiinţe
umane. 2. Pentru a asigura o aplicare eficientă a dispoziţiilor sale de către Părţi, prezenta
Convenţie stabileşte un mecanism specific de monitorizar.
Principala valoare adăugată a Convenției este accentul pus pe drepturile omului și pe
protecția victimei. Convenția definește traficul ca fiind o violare a drepturilor omului și o ofensă
adusă demnității și integrității ființei umane. Aceasta înseamnă că autoritățile naționale trebuie
trase la răspundere dacă nu întreprind acțiuni care să prevină traficul de ființe umane, să
protejeze victimele și să investigheze eficient cazurile de trafic. Traficul de fiinţe umane este un
fenomen răspândit pe tot globul, fenomen care nu cunoaște granițe, de aceea Convenția este
relevantă pentru țările din întreaga lume și este deschisă tuturor acestora.
 Convenția definește traficul de fiinţe umane drept o combinație de trei elemente: o
acțiune: recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane; prin folosirea
anumitor mijloace: amenințare sau folosirea forței ori a altor forme de coerciție, răpire, fraudă,
înșelătorie, abuz de putere sau de o poziție de vulnerabilitate, sau acordarea ori primirea de plăți
sau beneficii pentru obținerea consimțământului ca o persoană să dețină controlul asupra altei
persoane; în scopul exploatării: cel puţin, exploatarea prostituţiei celorlalţi sau alte forme de
exploatare sexuală, munca sau serviciile forţate, sclavia sau practicile similare acesteia, aservirea
sau prelevarea de organe.
În scopul prevenirii traficului de fiinţe umane, convenția consacră necesitatea ca, fiecare
stat-parte: 1) va lua măsuri pentru stabilirea şi întărirea coordonării pe plan naţional între
diferitele organisme cu atribuţii în prevenirea şi lupta împotriva traficului de fiinţe umane; 3) va
stabili şi/sau va susţine politici şi programe eficiente în vederea prevenirii traficului de fiinţe
umane, prin mijloace cum ar fi: cercetări, campanii de informare, sensibilizare şi educare,
iniţiative sociale şi economice şi programe de pregătire, destinate în special persoanelor
vulnerabile la trafic şi profesioniştilor implicaţi în combaterea traficului de fiinţe umane; 4) va
promova o abordare bazată pe drepturile fundamentale ale omului şi va recurge la o abordare
integrată a egalităţii între bărbaţi şi femei, precum şi la o abordare axată pe respectarea copiilor,
în dezvoltarea, aplicarea şi evaluarea tuturor politicilor şi programelor implimentate în lumina
directive; 5) va lua măsuri specifice în scopul reducerii vulnerabilităţii copiilor faţă de trafic, în
special prin crearea unui mediu protector pentru aceştia.

Uniunea Europeană și fenomenul traficului de persoane. Directiva 2011/36/UE

privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia.
Traficul de persoane reprezintă o infracțiune gravă, săvârșită adesea în contextul
criminalității organizate, o încălcare gravă a drepturilor fundamentale, care este interzisă în mod
explicit de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Prevenirea și combaterea
traficului de persoane este o prioritate a Uniunii și a statelor membre.
Prezenta directivă recunoaște faptul că traficul de persoane este un fenomen diferențiat în
funcție de sexul persoanei, bărbații și femeile fiind adesea subiecți ai traficului în scopuri
diferite. Din acest motiv, măsurile de asistență și sprijin ar trebui să fie și ele diferențiate în
funcție de sex, acolo unde este cazul. Factorii declanșatori pot să difere în funcție de sectoarele
implicate, cum ar fi traficul de persoane în industria sexului sau pentru exploatarea muncii, cum
ar fi în cazul lucrărilor în sectorul construcțiilor, sectorul agricol sau aservirea domestică.
Autoritățile de aplicare a legii ale statelor membre ar trebui să continue să coopereze
pentru a consolida lupta împotriva traficului de persoane. În această privință, este esențială
cooperarea transfrontalieră strânsă, inclusiv prin schimbul de informații și de bune practici,
precum și existența unui dialog permanent și deschis între organele polițienești, judiciare și
financiare ale statelor membre. Coordonarea cercetării și urmăririi penale în cauzele de trafic de
persoane ar trebui să fie facilitată de o cooperare consolidată cu Europol și Eurojust, de
înființarea de echipe comune de anchetă.
Statele membre ar trebui să încurajeze și să colaboreze îndeaproape cu organizațiile
societății civile, inclusiv cu organizațiile neguvernamentale recunoscute și active din domeniu
care se ocupă de persoanele traficate, în special în ceea ce privește inițiativele de elaborare a
politicilor, campaniile de informare și de sensibilizare, programele de cercetare și educare și cele
de formare profesională, precum și în ceea ce privește monitorizarea și evaluarea efectelor
măsurilor de combatere a traficului.
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că instigarea, complicitatea și
tentativa legate de săvârșirea unei infracțiuni menționate la articolul 2 sunt pasibile de sancțiuni.
 Incriminările prevăzute de directivă:
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că următoarele acte intenționate
sunt incriminate: Recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane,
inclusiv schimbul sau transferul de control asupra persoanelor în cauză, efectuate sub amenințare
sau prin uz de forță sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, prin fraudă, prin înșelăciune,
prin abuz de putere sau profitând de starea de vulnerabilitate sau prin oferirea sau primirea de
bani sau de alte foloase pentru a obține consimțământul unei persoane care deține controlul
asupra alteia, în vederea exploatării.
Aspecte privind sancționarea persoanei juridice:
Articolul 5. Răspunderea persoanelor juridice.
În sensul prezentei directive, „persoană juridică” înseamnă orice entitate care are
personalitate juridică în temeiul legislației aplicabile, cu excepția statelor sau a organismelor
publice în exercitarea prerogativelor lor de autoritate publică și a organizațiilor publice
internaționale.
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că poate fi angajată răspunderea
persoanelor juridice pentru infracțiunile menționate în Directivă, care au fost săvârșite în
beneficiul lor de către orice persoană, acționând în nume propriu sau în calitate de membru al
unui organism al persoanei juridice în cauză, care are o funcție de conducere în cadrul persoanei
juridice respective, pe baza:(a) unei împuterniciri din partea persoanei juridice; (b) a unei
prerogative de a lua decizii în numele persoanei juridice respective; sau (c) a unei prerogative de
a exercita control în cadrul persoanei juridice.
Statele membre se asigură, de asemenea, că poate fi angajată răspunderea unei persoane
juridice atunci când lipsa supravegherii sau a controlului din partea unei persoane acționând în
interesele persoanei juridice, a făcut posibilă săvârșirea infracțiunilor menționate în directivă în
beneficiul acelei persoane juridice de către o persoană aflată sub autoritatea sa.
Răspunderea persoanei juridice nu exclude inițierea procedurilor penale împotriva
persoanelor fizice care sunt autori, instigatori sau complici la infracțiunile menționate în
directive.
Articolul 6. Sancțiuni în cazul persoanelor juridice.
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că orice persoană juridică a
cărei răspundere este angajată în temeiul infracțiunilor prevăzute în directivă face obiectul unor
sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, care includ amenzi penale sau de altă natură și
eventual alte sancțiuni, precum: (a) excluderea de la dreptul de a primi beneficii publice sau
ajutor public; (b) interdicția temporară sau permanentă de a desfășura activități comerciale; (c)
plasarea sub supraveghere judiciară; (d) lichidarea judiciară; (e) închiderea temporară sau
permanentă a unităților care au servit la săvârșirea infracțiunii.
Aspecte privind protecția victimelor: Sprijinul pentru victime: victimele beneficiază
de asistență înaintea, pe parcursul și după încheierea procedurilor penale, pentru a-și
putea exercita drepturile care le sunt conferite prin statutul victimelor în procedurile
penale. Asistența poate consta în primirea în adăposturi, asigurarea asistenței medicale și
psihologice și furnizarea de servicii de informare și de interpretariat. Copiii și adolescenții
(sub 18 ani) beneficiază de măsuri suplimentare, cum ar fi asistența fizică și psihosocială,
accesul la educație și, dacă este cazul, posibilitatea desemnării unui tutore sau a unui
reprezentant. Aceștia ar trebui interogați fără întârziere, în incinte adaptate în acest scop și
de către specialiști formați ca atare. Victimele au dreptul la protecție din partea poliției și
la asistență juridică pentru a putea solicita despăgubiri.
Articolul 11. Asistență și sprijin pentru victimele traficului de persoane
 (1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că se acordă asistență și
sprijin victimelor înainte de începerea procedurilor penale, pe parcursul acestora și, pentru o
perioadă de timp corespunzătoare, după încheierea procedurilor penale, pentru a le permite să își
exercite drepturile enunțate în Decizia-cadru 2001/220/JAI, precum și în prezenta directivă.
(2)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că unei persoane i se oferă
asistență și sprijin de îndată ce autoritățile competente au un indiciu întemeiat să creadă că este
posibil ca persoana respectivă să fi făcut obiectul uneia dintre infracțiunile menționate la
articolele 2 și 3.
(3)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că asistența și sprijinul
acordate unei victime nu sunt condiționate de dorința victimei de a coopera pe parcursul
cercetării penale, al urmăririi penale sau al procesului, fără a se aduce atingere Directivei
2004/81/CE sau unor norme naționale similare.
(4)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a institui mecanisme adecvate care să
permită identificarea timpurie și acordarea timpurie de asistență și de sprijin victimelor, în
cooperare cu organizațiile de sprijin relevante.
(5)   Măsurile de asistență și sprijin menționate la alineatele (1) și (2) sunt oferite în mod
consensual și în cunoștință de cauză și includ cel puțin standarde de viață în măsură să asigure
subzistența victimei prin intermediul unor măsuri precum acordarea unei cazări adecvate și
sigure și acordarea de asistență materială, precum și tratamentul medical necesar, inclusiv
asistență psihologică, consiliere și informare și servicii de traducere și interpretariat, după caz.
(7) Statele membre acordă asistență victimelor cu necesități speciale, în cazul în care
aceste necesități au la bază, în special, posibila existență a unei sarcini, starea de sănătate, un
handicap, existența unei afecțiuni mentale sau psihologice sau o formă gravă de violență
psihologică, fizică sau sexuală la care au fost supuse.

Articolul 12 Protejarea victimelor traficului de persoane în cadrul cercetării și

procedurilor penale. Statele membre se asigură că victimele traficului de persoane au acces
imediat la consiliere juridică și, în funcție de rolul victimei în sistemul judiciar relevant, la
reprezentare juridică, inclusiv în vederea solicitării de despăgubiri. Consilierea juridică și
reprezentarea juridică sunt gratuite în cazul în care victima nu dispune de suficiente resurse
financiare. Statele membre se asigură că victimele traficului de persoane beneficiază de o
protecție adecvată pe baza unei evaluări individuale a riscului, între altele prin acces la programe
de protecție a martorilor sau la alte măsuri similare, dacă este cazul și în conformitate cu
criteriile definite în dreptul intern sau de procedurile naționale.
Fără a se aduce atingere dreptului la apărare și în conformitate cu o evaluare individuală
realizată de către autoritățile competente a situației personale a victimei, statele membre se
asigură că victimele traficului de persoane beneficiază de un tratament specific, menit să prevină
victimizarea secundară prin evitarea, în măsura posibilului și în conformitate cu criteriile definite
în dreptul intern și cu normele privind marja de apreciere a instanței, practica sau orientarea
instanțelor penale, a următoarelor:
(a) repetarea inutilă a interogatoriilor pe parcursul cercetării, al urmăririi penale și al procesului;
(b) contactul vizual între victime și acuzați, inclusiv pe parcursul depunerii mărturiei, ca de exemplu
în timpul audierilor și al confruntărilor, prin mijloace adecvate, inclusiv prin utilizarea unor
tehnologii adecvate de comunicații;
(c) depunerea mărturiei în ședință publică; precum și
(d) adresarea de întrebări inutile privind viața privată.
Asistență și sprijin pentru copiii victime
(1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că acțiunile specifice întreprinse
pentru a acorda asistență și sprijin copiilor victime ale traficului de persoane, pe termen scurt sau
lung, în procesul de recuperare fizică și psihosocială a acestora, sunt întreprinse în urma
realizării unei evaluări a situației specifice a fiecărui copil victimă, ținându-se seama de opiniile,
nevoile și preocupările acestuia, în scopul găsirii unei soluții durabile pentru copil. Într-un
termen rezonabil, statele membre asigură accesul la educație al copiilor victime ale traficului de
persoane și al copiilor victimelor, cărora li se acordă asistență și sprijin în temeiul articolului 11,
în conformitate cu dreptul intern al statelor membre.
(2)   Statele membre desemnează un tutore sau un reprezentant pentru copilul victimă a traficului
de persoane începând din momentul identificării acestuia de către autorități în cazul în care, în
temeiul dreptului intern, un conflict de interese între titularii răspunderii părintești și copilul
victimă îi împiedică pe aceștia să apere interesul superior al copilului și/sau să reprezinte copilul.
(3)   Statele membre adoptă, în măsura în care acest lucru este adecvat și posibil, măsuri pentru a
oferi asistență și sprijin familiei copilului victimă a traficului de persoane, în situația în care
familia se află pe teritoriul unui stat membru. În special, în măsura în care acest lucru este
adecvat și posibil, statele membre aplică dispozițiile articolului 4 din Decizia-cadru
2001/220/JAI cu privire la familia în cauză.
(4)   Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 11.
Articolul 15
Protejarea copiilor victime ale traficului de persoane în cadrul cercetărilor și procedurilor
penale
(1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cadrul cercetărilor și
procedurilor penale, în funcție de rolul victimelor în sistemul judiciar relevant, autoritățile
competente numesc un reprezentant pentru un copil victimă a traficului de persoane în cazul în
care, în temeiul dreptului intern, un conflict de interese între titularii răspunderii părintești și
copilul victimă îi împiedică pe aceștia să reprezinte copilul.
(2)   Statele membre se asigură, în funcție de rolul victimelor în sistemul judiciar relevant, că
copiii victime ale traficului de persoane au acces imediat la consiliere juridică gratuită și la
reprezentare juridică gratuită, inclusiv în vederea solicitării de despăgubiri, cu excepția cazului în
care aceștia dispun de suficiente resurse financiare.
(3)   Fără a aduce atingere dreptului la apărare, statele membre iau măsurile necesare pentru a se
asigura că, în cadrul cercetărilor și procedurilor penale pentru oricare dintre infracțiunile
menționate la articolele 2 și 3:
(a audierile copilului victimă au loc fără întârzieri nejustificate, după ce autoritățile competente
) au fost sesizate cu privire la faptele respective;
(b audierile copilului victimă se desfășoară, atunci când este necesar, în incinte concepute sau
) adaptate în acest scop;
(c audierile copilului victimă sunt efectuate, atunci când este necesar, de către și cu ajutorul unor
) specialiști care au beneficiat de o formare profesională în acest scop;
(d în măsura posibilului și dacă este cazul, toate audierile copilului victimă sunt efectuate de
) aceleași persoane;
(e numărul audierilor este cât mai redus posibil, iar audierile au loc numai atunci când sunt strict
) necesare pentru derularea cercetărilor și procedurilor penale;
(f copilul victimă poate fi însoțit de un reprezentant sau, după caz, de un adult desemnat de copil,
) cu excepția cazului în care s-a adoptat o decizie contrară motivată cu privire la persoana
respectivă.
(4)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cursul cercetărilor penale
pentru oricare dintre infracțiunile menționate la articolele 2 și 3, toate audierile unui copil
victimă sau, după caz, ale copilului care este martor pot fi filmate și că astfel de audieri filmate
pot fi acceptate ca probă în procesele penale, în conformitate cu dreptul intern al acestora.
(5)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în procesele penale pentru
oricare dintre infracțiunile menționate la articolele 2 și 3, se poate dispune ca:
(a) audierea să aibă loc fără prezența publicului; precum și
(b copilul victimă să fie audiat în instanță fără a fi prezent, în special prin folosirea tehnologiilor
) de comunicații adecvate.
(6)   Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 12.

Reglementarea internă:
Codul penal al României - Art. 210.Traficul de persoane.
(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul
exploatării acesteia, săvârşită:
a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită
vulnerabilitate a acelei persoane;
c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul
consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane,
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Traficul de persoane săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu se
pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani.
(3) Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.

Art. 210.Traficul de de minori

(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul
exploatării acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi atunci
când:
a) fapta a fost săvârșită în condițiile art. 210 alin. (1);
b) fapta a fost săvârșită de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu;
c) fapta a pus în pericol viața minorului;
d) fapta a fost săvârșită de un membru de familie al minorului;
e) fapta a fost săvârșită de către o persoană în a cărei îngrijire, ocrotire, educare, pază sau
tratament se afla minorul ori de o persoană care a abuzat de poziția sa recunoscută de încredere
sau de autoritate asupra minorului.
(3) Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.

LEGE nr. 678 din 21 noiembrie 2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane
Articolul 3. Pentru o lupta eficienta împotriva traficului de persoane autoritățile și instituțiile
publice prevăzute în prezentul capitol, organizațiile neguvernamentale și alți reprezentanți ai
societății civile vor desfășura, separat sau, după caz, în cooperare, o activitate susținută de
prevenire a traficului de persoane, în special de femei și copii.
Articolul 26. (1) Victimelor infracțiunilor de trafic de persoane li se acordă o protecție și o
asistență specială, fizică, juridică și socială.
(2) Viața privată și identitatea victimelor infracțiunilor de trafic de persoane sunt ocrotite.
(3) Victimele infracțiunilor de trafic de persoane au dreptul la recuperarea lor fizică, psihologică
și socială.
(4) Victimelor minore ale infracțiunilor de trafic de persoane li se acordă protecție și asistență
specială, în raport cu vârsta lor.
(5) Femeilor victime ale infracțiunii de trafic de persoane, precum și celor care sunt supuse unui
risc ridicat de a deveni victime ale acestor infracțiuni li se acordă o protecție și o asistență socială
specifice.

Codul penal al RM - Articolul 165. Traficul de fiinţe umane

(1) Recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane adulte, cu sau
fără consimţămîntul acesteia, în scopul exploatării sexuale comerciale sau necomerciale, al
exploatării prin muncă sau servicii forţate, al practicării cerşetoriei, al însuşirii ajutoarelor,
indemnizaţiilor sau prestaţiilor sociale, al folosirii ilegale în testări sau experimente medicale ori
ştiinţifice, al exploatării în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, al folosirii în conflicte armate
ori în activităţi criminale, al prelevării organelor, ţesuturilor şi/sau celulelor umane, precum şi al
folosirii femeii în calitate de mamă-surogat ori în scop de reproducere, săvîrşită prin:
a) aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea
aplicării violenţei;
b) răpire;
c) sustragerea, tăinuirea, degradarea sau distrugerea documentelor;
d) ţinerea în servitute, în scopul întoarcerii unei datorii;
e) ameninţare cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau altor persoane fizice
sau juridice;
f) înşelăciune;
g) abuz de poziţie de vulnerabilitate sau abuz de putere, dare ori primire a unor plăţi sau beneficii
pentru a obţine consimţămîntul unei persoane care deţine controlul asupra altei persoane,
se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 12 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii
sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se
pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 de unităţi convenţionale, cu privarea de
dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
a) de către o persoană care anterior a săvîrşit o faptă prevăzută la alin.(1);
b) asupra a două sau mai multor persoane;
c) asupra unei femei gravide;
d) de două sau mai multe persoane;
e) de o persoană publică, de o persoană cu funcție de răspundere, de o persoană cu funcție de
demnitate publică, de o persoană publică străină sau de un funcționar internațional;
f) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa, sănătatea fizică sau psihică a persoanei;
g) cu deosebită cruzime pentru a asigura subordonarea persoanei ori prin folosirea violului,
dependenţei fizice, a armei,
se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii
sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se
pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 de unităţi convenţionale, cu privarea de
dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):
a) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
a1) însoțite de contaminarea cu o boală venerică sau cu maladia SIDA;
b) soldate cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu o boală psihică a persoanei, cu
decesul ori sinuciderea acesteia,
se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, iar persoana juridică se
pedepseşte cu amendă în mărime de la 8000 la 10000 de unităţi convenţionale, cu privarea de
dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
(4) Victima traficului de fiinţe umane este absolvită de răspundere penală pentru infracţiunile
săvîrşite de ea în legătură cu această calitate procesuală.

Articolul 206. Traficul de copii

(1) Recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil, precum şi darea sau
primirea unor plăţi ori beneficii pentru obţinerea consimţămîntului unei persoane care deţine
controlul asupra copilului, în scopul:
a) exploatării sexuale comerciale sau necomerciale;
b) exploatării prin muncă sau servicii forţate;
b1) practicării cerşetoriei sau în alte scopuri josnice;
b2 ) însuşirii ajutoarelor, indemnizaţiilor sau prestaţiilor sociale;
b3) folosirii ilegale în testări sau experimente medicale ori ştiinţifice;
c) exploatării în sclavie sau în condiţii similare sclaviei;
d) folosirii în conflicte armate;
e) folosirii în activitate criminală;
f) prelevării organelor, ţesuturilor şi/sau celulelor umane;
h) vînzării sau cumpărării;
i) folosirii în calitate de mamă-surogat ori în scop de reproducere;
j) adopţiei ilegale,
se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 12 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii
sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se
pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 de unităţi convenţionale, cu privarea de
dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
(2) Aceleaşi acţiuni însoţite:
a) de violenţă fizică şi/sau psihică, de aplicare a armei de foc sau de ameninţare cu aplicarea
acesteia;
b) de abuz şi/sau violenţă sexuală;
c) de profitare de abuz de autoritate sau de situaţia de vulnerabilitate a copilului, de ameninţare
cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei copilului sau altor persoane;
d) - exclusă
e) - exclusă
f) de prelevare a organelor ţesuturilor şi/sau celulelor umane
se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii
sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se
pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 de unităţi convenţionale, cu privarea de
dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):
a) săvîrşite de o persoană care anterior a săvîrşit aceleaşi acţiuni;
b) săvîrşite asupra a doi sau mai multor copii;
b1) săvîrșite de două sau mai multe persoane;
c) săvîrșite de o persoană publică, de o persoană cu funcție de răspundere, de o persoană cu
funcție de demnitate publică, de o persoană publică străină sau de un funcționar internațional;
d) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
d1) însoțite de contaminarea copilului cu o boală venerică sau cu maladia SIDA;
e) soldate cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu o boală psihică a copilului, cu
decesul sau sinuciderea acestuia;
e1) săvîrșite asupra copilului care se află în îngrijirea, sub ocrotirea, sub protecția, la educarea sau
la tratamentul făptuitorului;
f) săvîrşite asupra unui copil în vîrstă de pînă la 14 ani.
se pedepsesc cu închisoare de la 15 la 20 de ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani sau cu detenţiune pe
viaţă, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 8000 la 10000 de unităţi
convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea
persoanei juridice.
(4) Victima traficului de copii este absolvită de răspundere penală pentru infracţiunile săvîrşite
de ea în legătură cu această calitate procesuală.

LEGE Nr. 241 din 20-10-2005 privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane
Articolul 1. Obiectul de reglementare
Prezenta lege reglementează raporturile juridice privind:
a) prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane;
b) asigurarea protecţiei şi asistenţei victimelor și a prezumatelor victime ale traficului de fiinţe
umane;
c) colaborarea autorităţilor administraţiei publice cu organizaţiile necomerciale şi cu alţi
reprezentanţi ai societăţii civile în activitatea de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe
umane;
d) cooperarea cu alte state şi cu organizaţii internaţionale şi regionale competente în domeniu.

Articolul 6. Autorităţile competente în prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane.

(1) Pentru eficientizarea activităţii de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, în
special de femei şi copii, autorităţile administraţiei publice menţionate în prezentul capitol,
organizaţiile necomerciale şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile desfăşoară, separat sau în
comun, o astfel de activitate.
(2) În cadrul activităţilor de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, autorităţile
administraţiei publice menţionate în prezentul capitol colaborează între ele prin schimb de
informaţii, de experţi, prin activităţi comune de cercetare şi identificare a victimelor, de instruire
a personalului, prin realizarea unor iniţiative social-economice, precum şi prin alte activităţi în
domeniu.
(3) Organizaţiile necomerciale şi organismele internaţionale cu atribuţii în domeniu care au
reprezentanţe în Republica Moldova beneficiază de acces liber la crearea cadrului instituţional, la
activitatea de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane.

Articolul 20. Protecţia şi asistenţa victimelor și a

prezumatelor victime ale traficului de
fiinţe umane
(1) Victimelor traficului de fiinţe umane li se acordă asistenţă pentru reabilitare prin
oferirea serviciilor medicale, psihologice, juridice, educaţionale şi sociale.
(2) Prezumata victimă a traficului de fiinţe umane se consideră vulnerabilă și are dreptul la
protecţie şi asistenţă din partea autorităţilor administrației publice competente.
 (3) Persoanele identificate drept victime ale traficului de fiinţe umane sînt asigurate cu
asistenţă medicală în instituţiile medico-sanitare în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii, Muncii
și Protecției Sociale.
(4) Victimelor traficului de ființe umane li se acordă o perioadă de reflecţie de 30 de zile. În
această perioadă este interzisă punerea în executare a oricărui ordin de expulzare a acestor
persoane.
(5) Acordarea serviciilor de protecţie şi asistenţă nu este condiţionată de dorinţa victimelor
de a face declaraţii şi de a participa la procesul de urmărire a traficanţilor, nici de domiciliul sau
reşedinţa temporară a victimei.
(6) Autorităţile administraţiei publice competente sînt obligate să informeze victimele și
prezumatele victime ale traficului de fiinţe umane despre drepturile lor, despre autorităţile,
organizaţiile şi instituţiile cu funcţii de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, de
protecţie și asistență a victimelor traficului.
(7) Victimelor și prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane li se acordă protecţie şi
asistenţă din partea echipelor multidisciplinare teritoriale, a comisiilor teritoriale pentru
combaterea traficului de fiinţe umane şi autorităţilor administraţiei publice, în limitele
competenţelor acestora şi în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte normative.

Fenomenul trafi cului de fi inţe umane poate avea mai multe trăsături, după cum urmează: −
Privit din punctul de vedere al drepturilor omului, trafi cul de persoane include sclavia, munca
forţată, violenţa, abuzul de încredere, agresiunea fi zică și psihică a persoanei, fi ind pe deplin
justifi cată aprecierea că trafi cul de fi inţe umane este o formă a sclaviei la început de mileniu. −
Sub aspect economic, trafi cul presupune: interese fi nanciare (profi turi uriașe), reţele regionale
și internaţionale, circulaţia ilicită a banilor (spălarea banilor care provin din trafi c și pe baza
cărora se realizează acti vitatea de trafi care). − Din punctul de vedere al originii fenomenului,
factorii care generează și susţin trafi cul sînt sărăcia accentuată a victi melor, nivelul educaţional
scăzut, neîncrederea în sine, eșecurile în viaţă, migraţia occidentalilor, amatori de experienţe
sexuale, către Est, unde piaţa prosti tuţiei este mai tentantă. − Din perspecti va valorilor sociale
lezate, persoanele trafi cate sînt reduse la condiţia de „marfă”, sînt dezumanizate treptat, fi indu-
le lezate senti mentele cele mai profunde, trauma suferită marcîndu-le întreaga evoluţie viitoare.
− Din perspecti va implicaţiilor sociale, datorită creșterii alarmante din ulti mii ani, trafi cul de
persoane devine un fenomen naţional și transnaţional, fi ind favorizat de procesul general al
globalizării și de uti lizarea tehnologiilor moderne. − Prin prisma scopului vizat, trafi cul
presupune profi turi uriașe pentru trafi canţi, care reinvestesc veniturile obţinute în derularea în
conti nuare a acti vităţilor ilicite. Prosti tuţia (în general, exploatarea sexuală a femeilor și
copiilor) consti tuie principalul scop al trafi cului și modalitatea de obţinere a celor mai mari cîști
guri. De asemenea, trafi cul de fi inţe umane se realizează în scopul folosirii la munci forţate,
comiterii de infracţiuni prin constrîngere, de către victi mele trafi cului și prelevării de organe
(victi - mele sînt bărbaţi, femei, copii). Din punctul de vedere al complexităţii fenomenului trafi
cului de fi inţe umane, putem evidenţia următoarele trăsături ale acestuia: 9 Este o formă de
manifestare a crimei organizate și, în această calitate, posedă trăsăturile caracteristi ce acestui ti p
de criminalitate, are o esenţă identi că și se supune legilor de existenţă proprii fenomenului din
care face parte. Trafi cul de persoane este organizat de grupuri criminale clandesti ne care sînt
adesea implicate și în alte ti puri de criminalitate organizată. Structurile acestor grupuri sînt
foarte variate, pornind de la grupuri amatoare izolate, pînă la organizaţii structurate la nivel
internaţional. 9 Este o formă de violenţă, deoarece victi mele trafi cului sînt supuse adesea unor
forme de violenţă care le afectează foarte grav.