Până a trece nemijlocit la analiza nemijlocită a claselor de moștenitori prin prisma legislației

RM, considerăm necesar de a releva concepția marelui jurist roman Gaius, care, în raport cu
tematica claselor de moștenitori menționa Gaius, că în virtutea Legii celor XII Table, succesiunile
celor fără testament trec în primul rând la sui heredes.
Sunt socotiţi sui heredes descendenţii care au stat su potestas1 a defunctului, adică: fiul sau
fiica, nepotul sau nepoata după fiu, strănepotul sau strănepoata, coborâtor sau coborâtoare din
nepotul de fiu. Nu interesează dacă copiii sunt naturali sau adoptivi. Tot astfel, sunt socotiţi
printre sui heredes nepotul sau nepoata şi strănepotul sau strănepoata, dacă persoana de grad
precedent încetase de a mai fi sub potestas a tatălui, fie că aceasta a avut loc prin deces, fie din
alte motive, de pildă prin emancipare. Într-adevăr, dacă cineva moare în timpul când fiul său se
află sub potestas  a aceluia, nepotul descendent din acesta nu poate deveni suus heres. Acelaşi
lucru înţelegem că se cuvine spus şi când e vorba de ceilalţi descendenţi ai copiilor.
Soţia, care a fost sub manus, este şi ea sua heres a aceluia sub a cărui manus   a fost,
deoarece este în situaţia fiicei. La fel cum şi nora, care se află sub manus a fiului, căci şi aceasta
este în rând cu nepoata. Dar aceasta va fi sua heres numai dacă fiul, sub a cărui manus se află nu
s-ar fi găsit el însuşi, la data morţii tatălui, sub potestas a aceluia.
Prin urmare, când există un fiu sau o fiică şi nepoţi sau nepoate din partea altui fiu, sunt şi ei
chemaţi deopotrivă la succesiune, astfel că cel care este de un grad mai apropiat nu exclude pe
cel de un grad mai depărtat. S-a găsit într-adevăr echitabil ca nepoţii sau nepoatele să ia locul şi
cota cuvenite tatălui lor. După o asemenea raţiune, dacă de o parte există un nepot sau o nepoată
din partea fiului şi de altă parte un strănepot sau o strănepoată din partea nepotului, sunt chemaţi
la succesiune cu toţii împreună.
Şi fiindcă s-a decis ca nepoţii sau nepoatele, precum şi strănepoţii sau strănepoatele să
succeadă în locul ascendentului lor, s-a găsit logic ca succesiunea să fie împărţită nu pe capete ci
pe ramuri, astfel încât fiul să primească jumătate din moştenire, iar cei doi sau mai mulţi nepoţi
din partea celuilalt fiu să primească cealaltă jumătate.2
Potrivit prevederilor art. 1500 Cod civil, alin. 1) lit. (a) În cazul succesiunii legale,
moştenitori cu drept de cotă egală sînt: lit. (a) de clasa I – descendenţii (fiii şi fiicele celui ce a
1
Familia romana organizata pe baza puterii lui pater familias (patria potestas) cuprindea doua categorii de
persoane: sui juris si alieni juris. Cei alieni juris sunt sub puterea capului familiei, a bărbatului, care este perpetua.
Cei sui juris nu se afla sub puterea nimanui. Puterea parinteasca este perpetua si nelimitata (jus vitae necisque). La
inceput s-a numit manus, dar apoi s-a diferentiat dupa cum urmeaza:
a) Manus – era puterea asupra femeii casatorite cum manu.
b) Patria potestas – puterea asupra copiilor
c) Dominica potestas – puterea asupra sclavilor
d) Mancipium – puterea asupra persoanelor aflate temporar sub stapanirea lui pater
e) Dominium- puterea asupra lucrurilor
f) Tutela si curatela – puterea asupra unei femei sui juris sau asupra unor sefi de familie incapabili
2
Prin Dreptul Roman la dreptul actual is Proudly Powered By WordPress | Theme by The Cloisters, [on line],
http://dreptroman.ro/?page_id=1935, (accesat la 07.05.2017).
lăsat moştenirea, la fel şi cei născuţi vii după decesul lui, precum şi cei înfiaţi), soţul
supravieţuitor şi ascendenţii privilegiaţi (părinţii, înfietorii) celui ce a lăsat moştenirea.
Clasa întâi de moştenitori, constituită din descendenţi, soţul supravieţuitor şi ascendenţii
privilegiaţi celui ce a lăsat moştenirea. Descendenții defunctului sunt moștenitori rezervatari,
deci nu pot fi dezmoșteniți complet și beneficiază de o cotă din moștenire numită rezervă
succesorală. De asemenea, ei sunt moștenitori sezinari, intrînd în posesia moștenirii fără
necesitatea constatării prealabile a calității lor de moștenitori. Din categoria descendenţilor fac
parte copii:.
a) copiii din căsătorie a celui care lasă moştenirea. Constatarea nulităţii căsătoriei nu va produce
efecte asupra copiilor, rezultaţi dintr-o astfel de căsătorie, aceştia păstrându-şi drepturile care
revin copiilor din căsătorie, chiar dacă ambii soţi au fost de rea-credinţă la încheierea
acesteia;
b) copiii celui care lasă moştenirea sau descendenţii lui din afara căsătoriei, cu singura condiţie
ca paternitatea să fie stabilită potrivit legii. Aşadar, principiul este, în această privinţă,
asimilarea copilului din afara căsătoriei cu cel din căsătorie. Altfel spus, copilul din afara
căsătoriei care şi-a stabilit paternitatea, are aceeaşi situaţie legală ca şi copilul din căsătorie,
atât faţă de părinte, cât şi faţă de rudele acestuia;
c) copiii înfiaţi. Înfierea este actul juridic în temeiul căruia se stabilesc raporturi de rudenie, pe
de o parte, între înfiat şi descendenţii săi şi înfietor şi rudele acestuia, pe de altă parte,
asemănătoare acelora care există în cazul rudeniei fireşti. Raporturile dintre înfietor şi înfiat
sunt asemănătoare acelora existente între părinţi şi copii, adică înfiatul şi descendenţii săi,
dobîndesc, prin efectul înfierii, aceleaşi drepturi pe care le are copilul din căsătorie faţă de
părinţii săi. Înfiatul şi descendenţii săi vor avea vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de
defunct, deoarece ei devin rude nu numai cu înfietorul, dar şi cu rudele acestuia între care
ascendentul înfietorului care lasă moştenirea.
Descendenţii pot culege moştenirea, în nume propriu sau prin reprezentare.3
Tot la clasa întâi de moştenitori se atribuie ascendenţii privilegiaţi ai defunctului - părinţii lui
(tatăl şi mama), din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptivi. Părinţii naturali ai celui adoptat şi
celelalte rude de sânge pe linie ascendentă, precum şi surorile şi fraţii lui de sânge nu moştenesc
după moartea celui adoptat sau a descendenţilor lui.
Din prevederile art.1434 CC al RM, rezultă că părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti, care,
la data deschiderii succesiunii nu sînt restabiliţi în aceste drepturi, precum şi părinţi (adoptatori),
care s-au eschivat cu rea-credinţă de la obligaţia de întreţinere a celui ce a lăsat moştenirea, dacă

3
Gheorghe Chibac, ș.a., op. cit., p. 1182.
această circumstanţă a fost constatată de instanţa de judecată, nu pot fi succesori legali ai copiilor
lor.
Ascendenţii privilegiaţi pot veni la moştenire numai în nume propriu, nu şi pe calea
reprezentării.
La categoria succesorilor nedemni legea atribuie părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti
care, la data deschiderii succesiunii, nu sunt restabiliţi în aceste drepturi şi părinţii (adoptatorii) şi
copii maturi (inclusiv cei adoptaţi) care s-au eschivat cu rea-credinţă de la executarea obligaţiei
de întreţinere a celui care a lăsat moştenirea.4
Soţul supravieţuitor, deşi nu este rudă cu defunctul, este chemat la moştenire ca moştenitor
de clasa întâi. Unica condiţie impusă de lege este ca, la momentul deschiderii succesiunii, acesta
să se fi aflat în căsătorie legală.5
În cazul soţului supravieţuitor legea porneşte de la principiul că, conform art. 9 din Codul
familiei al RM, numai căsătoria încheiată la organele de stare civilă dă naştere la drepturi şi
obligaţii juridice între soţi. De aceea numai persoana care a fost căsătorită legal cu cel ce a lăsat
moştenire este vorba are vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de soţul predecedat.
Însă se admit şi unele excepţii de la această regulă.6 Ele se referă la persoanele care duceau
trai comun, dar nu au înregistrat căsătoria, întrucît legislaţia în vigoare pe timpul cînd şi-au
întemeiat familia nu cerea înregistrarea căsătoriei şi ei au considerat suficient celebrarea
religioasă sau recunoaşterea efectelor juridice ale raporturilor conjugale de fapt. Astfel, a fost
asimilată unei căsătorii legale, care îi conferă soţului supravieţuitor vocaţie succesorală, căsătoria
încheiată prin ritual religios, înainte de înfiinţarea organelor sovietice de stare civilă. Totodată, în
literatura de specialitate este menționată informaţia că, prin Ukazul din 28 noiembrie 1946,
Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM a dispus să fie considerate valabile căsătoriile încheiate
pînă la 28 iunie 1940 în conformitate cu legile ce erau pe atunci în vigoare pe teritoriul
Basarabiei.7 Cu o căsătorie legală au fost asimilate şi raporturile conjugale de fapt, apărute pînă
la 8 iulie 1944, dacă unul dintre soţi a încetat din viaţă înainte de această dată sau a murit ulterior
raporturilor amintite, urmînd a fi recunoscute printro hotărîre judecătorească. Necesitatea
îndeplinirii condiţiei privind calitatea de soţ la data deschiderii succesiunii face ca cei care trăiesc
în concubinaj să nu aibă vocaţie succesoarlă reciprocă, oricît de îndelungat ar fi concubinajul.
Prin urmare, concubinajul - convieţuirea a două persoane, nu conferă concubinului
supravieţuitor vocaţie succesorală legală la moştenirea concubinului precedent. Calitatea de soţ
se poate pierde prin divorţ şi, odată cu divorţul, dispare şi afecţiunea presupusă a defunctului,

4
Iulia Bănărescu Drept succesoral, Note de curs, Chișinău– 2013, p. 12.
5
Ibidem, p. 33.
6
Пронина, М. Право наследования. Беларусь, Минск, 1989, p. 95.
7
Серебровский, В. Очерки советского наследственного права. Москва: Советское Издание, 1955, p. 62
care legitimează dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor. Potrivit art.39 al. 1) din Codul
familiei al RM, în cazul desfacerii căsătoriei la oficiul de stare civilă, aceasta încetează din ziua
înregistrării divorţului, iar în cazul desfacerii căsătoriei pe cale judecătorească - din ziua cînd
hotărîrea instanţei judecătoreşti a rămas definitivă.
Nu produce efecte juridice în privinţa fiecăruia dintre soţi nu numai căsătoria neînregistrată,
ci şi o căsătorie înregistrată, dar care, în virtutea art. 41-44 CF al Republicii Moldova, este
considerată nulă, ca fiind încheiată cu o persoană lipsită de capacitatea de exerciţiu sau cu o
persoană care este deja căsătorită etc. Căsătoria celui ce a lăsat moştenirea, după moartea
acestuia, poate fi declarată nulă, la cererea persoanelor interesate.
Potrivit art.1503 Cod civl al RM, soţul supravieţuitor pierde dreptul la succesiune dacă au
existat motive pentru declararea nulităţii căsătoriei şi testatorul a intentat în acest sens o acţiune
în instanţa de judecată. Potrivit art.1502 Cod civl al RM, soţul supravieţuitor poate fi privat de
dreptul la succesiune legală dacă prin hotărîre judecătorească se confirmă că, de facto, căsătoria
cu cel ce a lăsat moştenirea a încetat cu trei ani înainte de deschiderea moştenirii şi soţii au locuit
separat. Potrivit legislaţiei în vigoare, soţul supravieţuitor vine la moştenire în nume propriu şi
nu prin reprezentare, este moştenitor rezervatar dacă este incapabil de muncă.8
Astfel, pentru a avea dreptul la moştenire, soţul supravieţuitor trebuie să aibă calitatea de soţ
la data deschiderii moştenirii. Soţul supravieţuitor poate pierde calitatea de moştenitor dacă
există motive pentru declararea nulităţii căsătoriei sau dacă cel ce a lăsat moştenirea a înaintat în
acest sens o acţiune în instanţa de judecată. Soţul supravieţuitor poate fi privat de dreptul la
moştenire, dacă s-a despărţit cu cel ce lasă moştenirea cu cel puţin 3 ani înainte de data
deschiderii moştenirii (art.1502 Cod civil). Soţul supravieţuitor vine la moştenire în nume
propriu, nu şi prin reprezentare.
În raport cu situația soțului supraviețuitor, o reglementare care prezintă interes, o conține
legislația civilă română, și anume, dreptul de abitație a soțului supraviețuitor.
Potrivit prevederilor art. 973 Cod civil român, al. 1) Soțul supraviețuitor care nu este titular
al niciunui drept real de a folosi o altă locuința corespunzătoare nevoilor sale beneficiază de un
drept de abitație asupra casei în care a locuit până la data deschiderii moștenirii, dacă această
casă face parte din bunurile moștenirii. Al. 2) Dreptul de abitație este gratuit, inalienabil și
insesizabil. Al. 3) Oricare dintre moștenitori poate cere fie restrângerea dreptului de abitație,
dacă locuința nu este necesară în întregime soțului supraviețuitor, fie schimbarea obiectului
abitației, dacă pune la dispoziția soțului supraviețuitor o altă locuința corespunzătoare. Al. 4)
Dreptul de abitație se stinge la partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii
moștenirii. Acest drept încetează, chiar înainte de împlinirea termenului de un an, în caz de

8
Mihai Poalelungi, ș.a., op. cit., p. 547.
recăsătorire a soțului supraviețuitor. Al. 5) Toate litigiile cu privire la dreptul de abitație
reglementat prin prezentul articol se soluționează de către instanță competență să judece partajul
moștenirii, care va hotărî de urgență, în cameră de consiliu.
Acest drept de abitatie al soţului supravieţuitor operează indiferent de moştenitorii cu care
vine în concurs la moştenire.
Doctrina română denotă că, soţul supravieţuitor beneficiaza de dreptul de abitaţie dacă sunt
întrunite cumulativ următoarele condiţii:
a) să fi locuit la data deschiderii moştenirii în locuinta (casa, apartament etc.) care formează
obiectul dreptului de abitaţie;
b) să nu aibă altă locuinţă proprie;
c) să nu devină prin moştenire proprietarul exclusiv al locuinţei; astfel, în cazul în care soţul
supravieţuitor este unicul moştenitor al defunctului, în calitate de proprietar nu poate avea în
plus şi un dezmembrământ al aceluiaşi drept de proprietate;
d) locuinţa asupra căreia se constituie dreptul de abitaţie să facă parte din masa succesorală,
adică să fi aparţinut soţului decedat, exclusiv sau in proprietate comună cu alte persoane;
e) dacă soţul supravieţuitor moşteneşte locuinţa împreună cu alţi comoştenitori, dreptul de
abitaţie îi va permite să o folosească doar potrivit necesităţilor şi nu în raport cu cota parte
dobândită prin moştenire;
f) defunctul nu a dispus altfel; astfel, dreptul de abitaţie poate fi înlăturat de defunct fiindcă
soţul supravieţuitor nu este rezervatar asupra acestui drept.9
O situație specifică în cadrul calității de moștenitor legal al soțului supraviețuitor o
constituie ipoteza bigamiei sau poligamiei. Într-o asemenea ipoteză, două sau mai multe
persoane pretind drepturi succesorale în calitate de soţi supravieţuitori. În acest caz, moştenirea
lăsată de defunctul bigam ori poligam sau cota-parte din această moştenire prevăzută de lege în
favoarea soţului supravieţuitor în concurs cu diferitele clase de moştenitori legali, se împarte în
mod egal între soţul din căsătoria valabilă şi cel sau cei de bună credință din căsătoria/căsătoriile
nule.

2.1. Clasa a II a de moștenitori legali

Potrivit prevederilor art. 1500 al. 1) lit.b) Cod civil, din clasa a II-a de moştenitori fac parte:
colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile) şi ascendenţii ordinari (bunicii, atât din partea tatălui, cât
şi din partea mamei) ai celui ce a lăsat moştenirea.

9
Ioana Surdescu, Oana Surdescu, [on-line], http://notariat-tineretului.net/dictionar-juridic-dex/dreptul-de-abitatie-
al-sotului-supravietuitor, (accesat la 19.01.2017).
 Colateralii privilegiaţi sînt fraţii şi surorile, precum şi descendenţii acestora pînă la gradul
IV inclusiv (nepoţi şi strănepoţi de frate - soră).
Din acestă prevedere legală rezultă că a doua clasă de moştenitori legali, la fel ca şi prima,
este una mixtă, cuprinzînd colateralii privilegiaţi, precum şi ascendenţii ordinari.
Moștenitorii legali din cadrul clasei a II-a de moștenitori, sunt chemați la moştenire dacă:
a) nu sunt moştenitori de clasa I-a;
b) moștenitorii de clasa I-a nu au acceptat moştenirea; În cazul dat axistă mai multe forme de
materializare a regulii enunțate, mai tipuri de renunț, neacceptare a moștenirii din partea
succesorilor de clasa I, care are ca efect chemarea la moștenire a succesorilor de clasa II –a.
În acest sens vom releva o serie de norme legale incidente.
Potrivit pevederilor art. 1524 Cod civil, al. 1) Neacceptarea moştenirii prin transmisie
succesorală nu privează moştenitorul de posibilitatea de a accepta moştenirea care era destinată
nemijlocit moştenitorului decedat. Al. 2) La refuzul de a accepta moştenirea prin transmisie
succesorală, averea trece la persoanele chemate să accepte moştenirea în acelaşi rând cu
moştenitorul decedat.
În aceeași ordine de idei este necesar să menționăm că, neacceptarea moștenirii presupune și
renunțul expres la aceasta. Astfel, potrivit 1526, al. 1) Moştenitorul poate renunţa la succesiune
în termen de 6 luni din data deschiderii succesiunii, chiar dacă a acceptat succesiunea prin intrare
în posesiune. Al. 2) Moştenitorul poate renunţa la moştenire în folosul altor moştenitori
testamentari sau legali. Al. 3) Nu este admisă renunţarea la moştenire în folosul unei persoane
private de dreptul la moştenire sau declarate moştenitor nedemn, inclusiv conform unei dispoziţii
exprese din testament.
Conform art. 1530 Cod civil, Dacă moştenitorul renunţă la moştenire, dar nu declară în
favoarea cui renunţă, cota lui majorează cota moştenitorilor chemaţi la succesiune legală
(acrescămînt), iar dacă tot patrimoniul succesoral este împărţit prin testament, majorează cota
moştenitorilor testamentari proporţional cotei lor dacă testamentul nu prevede altfel.
Potrivit art. 1531Cod civil, Dacă unicul moştenitor din clasa respectivă renunţă la succesiune,
aceasta trece la moştenitorii din clasa următoare.
Dreptul de acrescămînt rezultă din chemarea la moştenire. Dreptul la acrescămînt nu se
aplică în cazul substituirii moştenitorului testamentar. Legiuitorul acordă prioritate voinţei
testatorului, de aceea, regula de acrescămînt nu se aplică în acest caz. În ceea ce priveşte propriu-
zis moştenitorul substituit, în vederea lui, regula art. 1530, nu se răspîndeşte. În legătură cu
aceasta, cota se transmite la alţi moştenitori, conform regulilor generale de acrescămînt. În raport
cu art. 586 al vechiului Cod Civil, legiuitorul schimbă principiul de acrescămînt la succesiunea
testamentară, majorînd cota moştenitorilor testamentari, nu în părţi egale, cum era conform art.
586, ci proporţional cotei lor, în moştenirea testamentară. Pentru ca dreptul de acrescămînt să ia
fiinţă, trebuie întrunite următoarele condiţii: existenţa unei pluralităţi de moştenitori testamentari
sau legali, unul sau mai mulţi dintre ie să nu poată sau să nu dorească să vină la moştenire.
Dreptul de acrescămînt în realitate este nu un drept de adăugire, ci unul de nescădere. Partea
renunţătorilor profită coerezilor săi, fără voia lor, indifirent dacă acceptarea coerezilor s-a făcut
înainte sau după renunţarea comoştenitorului, deoarece acceptarea succesiunii este indivizibilă.
În conformitate cu art. 1532 Cod civil, Dacă renunţă la succesiune în folosul mai multor
persoane, moştenitorul poate desemna cota fiecăreia din ele. În lipsa unei astfel de indicaţii, cota
lui se împarte egal între succesorii în favoarea cărora a fost anunţată renunţarea la succesiune.
Conform art. 1533 Cod civil, Renunţarea la succesiune în favoarea celor chemaţi prin
reprezentare se permite dacă, la ziua deschiderii succesiunii, persoana reprezentată care trebuia
să fie succesor al celui ce a lăsat moştenirea nu va fi în viaţă sau dacă succesorul chemat prin
reprezentare (în cazul succesiunii legale) este succesor testamentar.
c) moștenitorii de clasa I-a au fost decăzuți din dreptul de moşteni;
d) moștenitorii de clasa I-a au fost recunoscuți succesori nedemni;
Art. 1435 din codul civil reglementează Decăderea din dreptul la succesiune. Potrivit
articolului menționat, Circumstanţa care constituie temei pentru decădere din dreptul la
succesiune trebuie constatată de instanţa de judecată. Acţiunea poate fi intentată de persoana
pentru care decăderea succesorului nedemn din dreptul la succesiune are consecinţe
patrimoniale.
Instanţele judecătoreşti sînt chemate doar pentru a constata dacă sînt sau nu îndeplinite
condiţiile cerute de lege pentru a stabili nedemnitatea şi nicidecum pentru a pronunţa această
sancţiune, care devine aplicabilă în puterea legii.
Pe cale de consecință, instanţa de judecată nu pronunţă, ci numai constată nedemnitatea
succesorală. Nedemnitatea succesorală poate fi invocată de orice persoană interesată, care
urmează să profite de la înlăturarea de la moştenire a nedemnului, cum ar fi comoştenitorii legali
sau moştenitorii legali subsecvenţi ori legatarii sau donatarii în cazul în care nedemnul ar fi fost
un moştenitor rezervatar al cărui prezenţă putea determina reducţiunea liberalităţii sau dacă
acesta ar fi contestat validitatea dispoziţiilor testamentare. Dreptul de a invoca o asemenea
acţiune nu poartă un caracter exclusiv personal. Nedemnitatea poate fi invocată atât în mod
direct de către persoanele enumerate mai sus, cît şi printr-o acţiune oblică în conformitate cu
articolul 599 Cod civil, de către creditorii acestor persoane. Acţiunea poate fi invocată chiar de
către persoana nedemnă. Nedemnitatea poate fi invocată împotriva nedemnului, atîta timp cît
ultimul se află în viaţă, cît şi împotriva moştenitorilor săi legali sau testamentari, în cazul în care
succesorul nedemn a intrat în stăpînirea bunurilor succesorale şi a decedat înainte de constatarea
nedemnităţii. Nedemnitatea poate fi invocată şi, în cosecinţă, constatată de instanţa
judecătorească numai după deschiderea succesiunii şi numai dacă vocaţia succesorală a
nedemnului este concretă, nefiind înlăturat de la moştenire prin prezenţa unor moştenitori în rang
preferabil (care pot culege moştenirea şi fără invocarea nedemnităţii).
Conform art. 1436 Cod civil, Persoana culpabilă de săvîrşirea unor acţiuni ce atrag decăderea
din dreptul la succesiune pote fi chemată, în pofida acestui fapt, la moştenire dacă cel ce a lăsat
moştenirea o iartă exprimînd acest lucru în mod expres în testament. Astfel, după comiterea
faptei, cel care lasă moştenirea poate să-l gratifice prin testament pe moştenitorul nedemn.
Astfel, prin voinţa testatorului, această normă admite înlăturarea sancţiunii legale a nedemnităţii
succesorale.
e) soțul supraviețuitor a fost lipsit de dreptul de a moşteni. Conform art. 1502 Cod civil, Prin
hotărîre judecătorească, un soţ poate fi privat de dreptul la succesiune legală dacă se
confirmă că de facto căsătoria cu cel ce a lăsat moştenirea a încetat cu 3 ani înainte de
deschiderea succesiunii şi soţii au locuit separat. Din norma legală enunțată rezultă că, pentru
ca soţul supravieţuitor să fie chemat la succesiune, acesta trebuie să fi convieţuit cu cel care
lasă moştenire. Dacă soţii au locuit ultimii 3 ani seprat, soţul supravieţuitor poate fi privat de
dreptul la moştenire. O astfel de acţiune poate fi intentată de persoanele interesate.
Potrivit art. 1503 Cod civil, Soţul supravieţuitor pierde dreptul la succesiune dacă au existat
motive pentru declararea nulităţii căsătoriei şi testatorul a intentat în acest sens o acţiune în
instanţă de judecată. Conform normei legale date, Dacă pînă la decesul defunctului, ultimul a
intentat o acţiune în judecată cu scopul de a declara căsătoria nulă, soţul supravieţuitor nu va mai
avea vocaţie succesorală legală la moştenirea lăsată de soţul predecedat. Deşi legiuitorul s-a
referit doar la simpla intentare a acţiunii, existînd motive pentru declararea nulităţii căsătoriei,
totuşi, vocaţia succesorală legală a soţului supravieţuitor va depinde de aprecierile instanţei de
judecată. Potrivit articolului 41 din Codul familiei, căsătoria poate fi declarată nulă în
următoarele cazuri: -nu au fost respectate condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei
(articolele 11, 13, 14, 15 din Codul familiei); -căsătoria a fost încheiată cînd soţii sau unul dintre
ei nu au avut intenţia de a crea familie (căsătorie fictivă). Căsătoria declarată nulă se consideră ca
atare din momentul încheierii ei.
În categoria colateralilor privilegiaţi se includ fraţii şi surorile defunctului, precum şi
descendenţii acestora pînă la gradul patru de rudenie cu defunctul inclusiv, adică nepoţi şi
strănepoţi de frate (soră).
Fraţii şi surorile celui care lasă moştenirea pot fi:
a) din aceeaşi căsătorie a părinţilor: fraţi buni şi surori bune;
b) din căsătorii deosebite: în cazul în care copiii au tată comun firesc sau înfietor şi mame
diferite ei sunt numiţi-fraţi (surori) consîngeni; în cazul în care copiii au aceeaşi mamă
firească sau înfietoare şi taţi diferiţi, copiii sunt numiţi-fraţi (surori) uterini;
c) din afara căsătoriei;
d) din înfiere.
Colaterlaii privilegiaţi pot fi reprezentaţi la moştenire de descendenţii lor. Ei însă nu sînt
rezervatari.
În raport cu colateralii privilegiați, putem remarca cu titlu comparativ situația în domeniul de
referință în legislația succesorală a României. Astfel, potrivit prevederilor art. 976, alin. 2 Cod
civil român, sunt "frații și surorile defunctului, precum și descendenții acestora, până la al
patrulea grad inclusiv".10 Prevederea legală nu face nici o diferență după cum este vorba de frați
buni, frați consangvini sau frați uterini, ceea ce înseamnă că la moștenirea unui defunct vor fi
chemați toți acești colaterali, fără a deosebi între frații născuți din aceeași căsătorie a părinților
lor, din căsătorii diferite sau dinafară căsătoriei. Felul în care se va face împărțirea între ei, va
face obiectul unei analize ulterioare. Deasemenea, precizăm că în cazul adoptatului, colaterali ai
acestuia vor fi considerați numai cei rezultați în urmă adopției, iar nu și cei care au existat în
bază rudeniei firești . Filiația stabilită în urmă reproducerii umane asistată medical va determină
de bună seamă relații de rudenie între toți copiii născuți din aceiași părinți. Prin urmare, aceștia
vor fi considerați frați între ei, cu drepturi egale, indiferent dacă o parte a lor sunt rezultatul unor
nașteri normale iar alții sunt produsul unor practici medicale. Diferentiarea se va face asemeni
rudeniei firești sau civile, între frații buni, consangvini sau uterini, după cum frații au aceiași
părinți comuni, aceeași mamă sau același tata, cu deosebirea că tatăl firesc va fi considerat că
fiind acel bărbat care a consimțit la utilizarea procedeului medical ( fiind soțul mamei sau, în
cazul femeii singure, cel care a recunoscut ulterior copilul ).
Vocația succesorală a colateralilor privilegiați se oprește la gradul 4 inclusiv, deci până la
strănepoții de soră/frate.
Ascendenţii ordinari. Din categoria ascendenţilor ordinari, în sensul art.1500 alin.(1) lit.b)
CC al RM, fac parte bunicii, atît din partea tatălui, cît şi din partea mamei, ai celui ce a lăsat
moştenirea, precum şi străbunicii acestuia la infinit (art.1500 alin.(2) CC al RM ).
Ca şi în cazul celorlalţi moştenitori, este indiferent dacă legătura de rudenie dintre defunct şi
ascendenţii săi ordinari izvorăşte din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţie. Ascendenţii
ordinari succed numai în nume propriu, deoarece reprezentarea succesorală nu este posibilă în
linia ascendentă. Ei înlătură de la succesiune pe toţi ceilalţi colaterali, cu excepţia fraţilor şi
surorilor defunctului sau descendenţii acestora.
Codul Civil. Noul Cod Civil republicat 2011. Legea 287/2009 privind Codul civil, Republicat in Monitorul
10

Oficial, Partea I nr. 505 din 15 iulie 2011.

 Ascendenţii ordinari de gradul cel mai apropiat vor înlătura de la moştenire pe ascendenţii
mai îndepărtaţi în grad (de exemplu, bunicii exclud pe străbunici etc.). Ascendenţii ordinari din
acelaşi grad vor moşteni în nume propriu şi în mod egal. Chiar dacă sînt mai mulţi ascendenţi
egali în grad, dar unii în linie paternă şi alţii în linie maternă, succesiunea nu se va împărţi pe
linii, ci se va împărţi în mod egal între ascendenţi, fiecare moştenind în nume propriu. Cînd
ascendenţii ordinari vin singuri la succesiune, adică în absenţa altor moştenitori, inclusiv a
soţului supravieţuitor, ei vor culege integral moştenirea pe care o vor împărţi în mod
egal.Ascendenţii ordinari pot veni la moştenire doar în nume propriu şi nu pot avea calitatea de
moştenitori rezervatari.11

2.2. Clasa III-a de moștenitori legali

Reieșind din prevederile art. 1 500 Cod civil, acestă clasă cuprinde colateralii ordinari -
unchii, mătuşile celui care lasă moştenirea.
Potrivit DEX a limbii române, prin termenul de unchi se înțelege - Bărbat considerat în
raport cu copiii fraților și surorilor sale, în raport cu copiii fraților și surorilor soției sale sau în
raport cu copiii verilor și verișoarelor sale; termen cu care se adresează acestui bărbat nepoții.
Prin termenul de mătușă se definește - Sora tatălui sau a mamei unei persoane; (mai rar)
verișoara unuia dintre părinți sau soția unchiului.12
Şi în cazul colateralilor ordinari este indiferent dacă rudenia dintre aceştia şi defunct este din
căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţie.
În cazul în care nu există moştenitori din primele două clase sau dacă aceştia sînt nedemni
sau renunţători, legea cheamă la moştenire clasa a treia de moştenitori, adică rudele colaterale ale
celui care lasă moştenirea şi care nu sînt fraţi sau surori, sau descendenţi ai acestuia.
În raport cu venirea la moștenire a acestei clase de moștenitori putem invoca condițiile
relevate mai sus, cu unele completări, și anume:
a) nu sunt moştenitori de clasa I-a și a II -a;
b) moștenitorii de clasa I-a și a II -a nu au acceptat moştenirea;
c) moștenitorii de clasa I-a și a II -a au fost decăzuți din dreptul de moşteni;
d) moștenitorii de clasa I-a și a II -a au fost recunoscuți succesori nedemni;
e) soțul supraviețuitor a fost lipsit de dreptul de a moşteni.
Colateralii ordinari pot veni la moştenire atît în nume propriu, cît şi prin reprezentare. Astfel,
potivit art.1500 al. 3) lit. b) Cod civil al RM, se admite reprezentarea colateralilor ordinari pînă
la verii primari. Între colateralii ordinari moştenirea se împarte în părţi egale. Dacă există

11
Mihai Poalelungi, ș.a., op. cit., p. 548.
12
Dicționar explicativ al limbii române, https://dexonline.ro, [on line] accesat la 25.01.2017.
colaterali ordinari de grade de rudenie diferite, cei mai apropiaţi în grad îi vor înlătura pe cei mai
depărtaţi.
Legislația română atribuie colateralii ordinari la clasa a IV-a de mostenitori legali.
Colateralii ordinari sunt rudele colaterale ale defunctului până la gradul al patrulea inclusiv, cu
excepția colateralilor privilegiați. Colateralii ordinari vin la moștenire dacă descendenții,
ascedentii privilegiați, colateralii privilegiați și ascedentii ordinari nu îndeplinesc condițiile
necesare pentru a moșteni. Colateralii ordinari pot fi din căsătorie, din afară căsătoriei sau din
adopția cu efecte depline. Chemarea la moștenire a colateralilor ordinari se face conform
principiului proximității gradului de rudenie, iar între colateralii ordinari de același grad
împărțirea părții succesorale ce li se cuvine se face pe capete, conform principiului egalității
succesor13ale.
În legislația Spaniei, ordinea claselor este practic aceeaşi în toate regimurile succesorale din
Spania, pentru că încorporează regulile din dreptul roman. Astfel, în prima clasă intră copiii
defunctului şi descendenţii lor; în absenţa descendenţilor, sunt chemaţi ascendenţii; în absenţa
descendenţilor sau a ascendenţilor soţia/soţul supravieţuitor; dacă nu există nici un moştenitor
din primele trei clase sunt chemaţi colateralii până la gradul al patrulea, mai întâi fraţii şi
surorile, pe capete , iar copiii acestora pe tulpini. În fine, în absenţa rudelor colaterale până la
gradul patru, moştenirea este culeasă de stat.
Legislația succesorală a Italiei, în raport cu venirea la moștenire a colateralilor, prevede că,
în lipsa soţului supravieţuitor, a descendenţilor, ascendenţilor, fraţilor şi surorilor, au vocaţie
succesorală alti colaterali, până la gradul al şaselea. Intre cei de acelaşi grad moştenirea se
împarte în mod egal.14
Potrivit Codului civil al Federației Ruse, art. 1142, din prima clasă de moștenitori fac parte
copii, soțul și părinții testatorului; a doua categorie, potrivit art. 1143, În cazul în care nu există
moștenitori ai primei categorii moștenitorii legali din a doua categorie sunt frații complete și
jumătate și surorile testatorului, bunicul său și bunica atât partea tatălui și pe partea mamei; a
treia categorie, art. 1144, În cazul în care nu există moștenitori ai prima și a doua categorii de
moștenitorii legali, din a treia categorie fac parte frații și surorile părinților defunctului (unchii și
mătușile defunctului). Potrivit prevederilor art 1145, În cazul în care nu există moștenitori ai
prima, a doua și a treia categorii (articolele 1142 - 1144), dreptul de a moșteni prin lege va fi
achiziționat de către rudele testatorului celui de al treilea, al patrulea și al cincilea grad de
rudenie care nu se califică drept moștenitori ai categoriilor precedente.

13
Гражданский Кодекс Росийской Федерацииб действующая редакция от 07.02.2017 Москва, Кремль
30 ноября 1994 года № 51-ФЗ, Принят Государственной Думой 21 октября 1994 года.
14
Dicționar juridic legea de la A la Z, http:/ /legeaz.net/dictionar-juridic/drept-succesoral-comparat , [on line] accesat
la 16.02.2017.