1. Notiunea de familie.

Rudenia Agnata, cognate

In Roma antica, notiunea de familie avea mai mult acceptiuni: Totalitatea de sclavi
ai unui stapin; totalitatea de personae si bunuri impreuna cu sclavii aflte sub
puterea unui pater familias. Odata cu fondarea statului roman, puterea lui pater
familias se extindea asupra persoanelor si bunurilor era desemnata prin cuvintul
manus si era practice nelimitat (dreptul la viata si la moarte-ius vitae necisque)
In cadrul familiei romane existau 2 categorii de persoane: sui iuris (independete),
iar altele (alien iuris) sub dreptul altcuiva. In Epoca veche sui iuris era doar pater
familias iar alien iuris cei care se supuneau lui pater familias.
In familia romana existau 2 categorii de rudenie: Agnata, si cognata. Potrivit
dreptului vechi doar agnatiunea producea efecte juridice. Rudele agnate pot fi
clasificate in 4 categorii:
1.
2.
3.
4.

Sotii, copii, nepotii din fii

Fratii dupa decesul tatalui(care s-au aflat sub aceeasi putere cindva)
Agnatii sub aceeasi putere, daca nu ar fi decedat ascendentul
Gentilii care vin la mostenire in lipsa agnatilor

Odata cu dezvoltarea societatii romane,rudenia cognata incepe sa ia caracterul

celei agnate deoarece spre sfirsitul existentei statului roman prima producea efecte
juridice substantiale in special cele legate de succesiune. Rudenia agnate se
exprima prin grane de rudenie
1. Pe linie directa ascendenta, de la tata-fiu si invers
2. Pe linie colaterala, presupune un izvor comun de provenienta.
2.Notiunea, tipurile si caracteristica generala a casatoriei
O prima notiune de casatoriei a fost data de jurisconsultul roman Modestin:
Casatoria reprezinta uniunea barbatului si a femeii o uniune pe toata viata o
comunicare in dreptul uman si divin.
Erau 2 tipuri de casatorii: cum manu ( care puterea sotului cade asupra sotiei), iar
in sine manus( in care sotia nu cadea sub puterea sotului, ci raminea in patria
poteestas al tatalui de origine
Cum manu putea lua 3 forme:
1.Confarreatio(EXCLUSIV PATRICIENILOR), cu urmatoarele conditii: prezenta
viitorilor soti, prezenta lui pontifex maximus, prezenta flaminului Dialis,Jupiter,
prezenta a 10 martori si a painii special aduse in jertfa lui Jupiter
2.usus- coabitarea timp de un an dupa ace femeia cade in puterea barbatului.
Acest termen putea fi interrupt daca ea urma anual sa paraseasca casa lui pentru 3
nopti consecutive
3.coemptio- autovinzarea fictive a unui sot celuilalt. Din cauza situatiei financiare
mai favorabile sotia putea cumpara sotul si nu invers
In sine manu exista o singura forma ce presupunea instalarea sotiei in casa sotului,
insa de a incheia casatoria erau anumite formalitati:

1)Logodna(sponsalia) Partile incheiau un contract sub forma unui juramint. In

cazul desfacerii se putea de cerut o compensarea a prejudiciului cauzat, iar in
perioda Imperiului, partea care incalca logodna fara motive serioase pierdea dreptul
revendicarii cadourile prenuptiale
2) cu ocazia incheierii casatoriei era organizata o petrecere solemna
3) acordul scris al viitorilor soti in privinta bunurilor
Pentru a incheia o casatorie urmau a fi urmarite conditii de fond:
1)virsta maturizarii sexuale- pentru fete 12 ani, pentru baieti 14
2)conubium-posibilitatea de a se casatori conform lui iuris civile
3)consimtamintul- era necesar consimtamintul ambelor parti, in cazul femeii acordul
lui pater familias sau a lui auctoritas tutoris
Nu toate persoanele puteau sa se casatoreasca:
-rudenia-impediment la incheierea casatoriei cu o ruda in linie directa, iar In linie
colaterala pina la un anumit grad( Fratele cu sora, unchiul cu nepoata) insa verii
primary se puteau casatori. In linie colaterala doar cei de gradul 4
-rudenia prin alianta impediment la incheierea casatoriei doar pe linie directa,
nu si colaterala(sotul se putea recasatori dupa decesul sotiei sale cu sora acesteia
-conditie sociala, impediment la incheierea casatoriei. Nu se permitea casatoria
intre plebei si patricieni,ulterior aceste casatorii au fost premise, dar au fost
interzice cele intre liberti si senatori.
Tipuri de relatii intre persoane in afara casatoriei:
Concubinajul-uniunea dintre patricieni si plebei, atita timp cat casatoriile acestora
erau prohibite, cind prin Lex Canuleia datata cu anul 445 i.HR s-a permis incheierea
lor
Contubernium- uniunea dintre sclavi sau oameni liberi si sclavi
Matrimonium sine conubio-uniunea dintre persoane diferite cetatenii
Stuprum-uniunea sexual in afara casatoriei a persoanelor libere necastorite sau in
relatii de adulter.
Relatiile nepatrimoniale dintre soti. In casatoria cum manu din punct de vedere
al statului juridic, sotia era puas pe picior de egalitate cu altbi membri ai familiei,
inclusiv fata de sot ocupint situatia juridica sora-loco sororis
Atit casatoria cum manu si in sine manu produceau efecte de ordin atit patrimonial
cit si nepatrimonial pentru sotie
In cadul casatoriei cum manu sotia:

-dobindea rangul social al sotului; -dobindea domiciliul sotului; datora fidelitate

sotului; participa la educarea copiilor.
In sine manu relatiilea nepatrimoniale aveau urmatoarele efecte:
-sotia dobinea domiciliul sotului; sotia purtea numele sotului; sotia datora respect
sotului; obligatia de fidelitatea a sotilor erau reciproca; ambii participau la educarea
copiilor comuni
Relatiile patrimoniale dintre soti. Relatiile patrimoniale ale sotilor, in statul
roman au avut o reglemenare ampla. In depende de casatorie in 1 caz sotia cadea
sub puterea sotului iar in al 2 sub puterea tatalui sau. La momentul incheierii
casatoriei(indifferent de tipul acesteia) sotului I se transmite un complex de bunuri.
Acest complex era destinat stolui ca contributie pentru imbunatirea situatiei
material a viitoarei familii. Dos-(complexul de bunuri)
Sotul devenea stapinul absolute al bunurilor si fructele provenite si putea sa le
administreze cum le doreste. Pe linga toate acestea in acea perioada sotul avea
putere nelimitata la divort. Pentru a se opune acestei practice, instituitorul insisa
asupra incheierii unor stipulatiuni prin care mirele promita inapoierea bunuilor in
caz de desfacerea casatoriei din initiative lui sau la decesul acestuia. Asa tip era
numit dos receptitia.
Pentru apararea drepturilor patrimoniale ale instituitorului zestrei, pretorul putea
acorda o actiune(rei oxriae) cara era folosita daca zestrea nu era evaluata si nici
returnabila. Cu timpul, actiunea data a inceput sa fie folosita si in cazurile in care
sotul deceda anterior sotiei.
Pentru a imbunati situatia juridica a femeii aici intervin reformele lui Octavian
Augustus
1) Sotului ii era interzis de a instraina pamintul italic trecut de la instituitor.
2) 2) Restituirea zestrei la incetarea casatoriei. Aplicarea acestor reguli
depindea de modul incetarii casatoriei prin deces sau divortul initiat din
partea unuia dintre soti
In cazul divortului, instituitorul zestrei putea sa redobindeasca prin actiunea rei
uxoriae ca si mai inainte, insa sotul avea dreptul la compensaea cheltuilor, fiindca el
intretinea acestea bunuri. Deasemenea sotul putea sa-si pastreaza 1/6 din
zesttre(daca sotia era vinovata), in cazuri mai putin grave 1/8. Daca sotia sau
instituitorul era vinovat atunci sotia putea sa retina, adaugator cu alte cheltuieli
cate 1/6 pentru fiecare copi, dar nu mai mult de 1/2 daca nu era prevazut in
contract
Insa odata cu reforma lui Iustinian, pozitia sotiei s-a imbunatatit considerabil. El a
interzis instrainarea bunuriloe si ipotecarea imobilui chiar cu acordul sotiei. Sotul
dj nu mai avea drept sa pretinda la o parte din zester el avea obligatia de a
intoarce(in afara de cazul in care sotul divorta dintr-o cauza serioasa si invers, cind
sotia divorta fara aceasta cauza insa cu deducerea cheltuielilor suportate
Desfacerea casatoriei. Casatoria putea fi desfacuta in urmatoarele cazuri:
1) Decesul unuia dintre soti(calea naturala)

2) Pierderea libertatii sau a cetateniei unuia dintre soti

3) Capitis diminution minima, caz in care persoana nu mai putea ramine
casatorita
Puterea parinteasca
Puterea parinteasca era definite prin sintagma patria potestas, se rasfringea nu
numai asupra copiilor cat si a descendentilor agnati al unui pater familias
In perioada veche puterea parinteasca avea urmatoarele caracteristici:
1)perpetua- presupunea ca dureaza pina la moartea lui pater familias sau a
persoanei alieni iuris
2) nelimitata- prerogativele sefului de familie, cat in privinta membrilor familiei,
atit si in privinta bunurilor acesteia erau nelimitate ( dreptul la viata si la moarte,
dreptul la abandon) dreptul de a-l vinde pe fiul de familie.
La fel ca si sclavii, fii de familie puteau incheia acte juridice in vederea reprezentarii
intereselor sefului de familie, doar cele ce imbunatateua starea materiala a lui pater
familias
Stingerea puterii parintesti poate fi privita din perspectiva persoanei sui iuris sau
alieni iuris. Puterea cadea odata cu decesul lui pater familias sau cu pierderea unui
element constituitiv (capitis diminutio)
Vinzarea fiior de familiile era adesea practicata de catre sefii de familie, doar ca
prevederilod Legii celor XII TABLE. Potrivit legii daca fiul era vindut de 3 ori dupa a
3 vinzarea el devenea liber de puterea parinteasca.
Incepind cu perioada lui Octavian Augustus pater familias al fiului de familie nu
putea dispune de bunurile lui dobandite in campanile militare. Deasemenea el nu-l
mai putea ucide fara un motiv serios, in caz contrar acesta urma sa fie grav
pedepsit.
Una din modalitatile de iesirea de sub putera parinteasca era emaniciparea.
Acesta institutie juridica prezinta un interes deosebit deoarece iesirea de sub
puterea parinteasca a unui fiu de familie care anterior era alieni iuris el devenea sui
iuris. De regula erau emanicipati fii de familie carora le ra transmisa o partea din
patrimonial lui pater.
Procedura de emanicipare avea loc in doua fraze:
1) 3 vinzari si doua dezrobiri successive
2) In dezrobire vindicta
In 1 faza in calitate de vinzator aparea pater familias, iar in calitate de cumparator
un prieten de-al acestuia sau o persoana de incredere care dupa fiecare vinzare il
dezrobea pe fiu pintr-o metoda manumission vindicta ca acesta eraasi sa revina
sub pater familias. Dupa cea de-a 3 vinzarea si a 2 dezrobire fiul de familie devinea
liber de puterea parinteasca era sui iuris.
Adoptiunea si legitimarea

Adoptiunea reprezinta un mod artificial a puterii parintesti prin care o persoana

alieni iuris trece de sub puterea unui pater familias in puterea altuia.
Adoptiunea ca institutie juridical a fost create de catre jurisconsultii romanii prin
interpretarea vinzarii fiului de familia prevazut de Legea Celor XII Table se se
petrecea in 2 faze.
1) 3 vinzari si doua dezrobiri, nu se recurgea la vinzarea fiului de familie
pentru o perioada de 5ani, in realitatea totul petrecandu-se intro-o zi
2) Presupune un process fictiv sub forma in iure cession, ce adesea era folosit
la transmiterea puterii asupra unui lucru sau a unei persoane. (ceddit in
iure, addico)
In perioada lui Iustinian aceasta procedura fost inlocuita prin simpla cerere ce
urma a fi inaintata instantei.
1)adoptatorul trebuie sa fie pater familias
2) era necesar acordul ambilor pater familiaas. 3) diferenta dintre adoptor si
adoptat (18 ani)
O alta forma a adoptiei- adrogatiunea, in sens larg, intra in adoptiunea doar ca
are loc adoptia unei persoane sui iuris de catre o alta persoana sui iuris.
Adrogatiunea se face In prezenta lui pontifus maximus printr-o lege adoptata
de comitia curiata. Ulterior aceasta procedura a fost inlocuita prin emiterea unui
rescriptum principis.
Tutela si curatela
Institutiile juridice ale tutelei si curatelei au fost create in scopul protejarii
incapabililor de fapt( prodigus, furiosus), femeii si nevarstnicului
Tutela era instituita asupra persoanelor care datorite anumitor circumstante
depend de vointa lor, nu puteau sa-si de seam ace consecintele actiunilor lor
copilul minor si femeia. In primul caz, copilul se afla sub tutela la virsta de 14 ani,
virsta maturizarii, datorita varstei sale fragede, nu poate sa-si dea seama despre
consecintele actelor juridice incheiate.
In cel de al 2 caz, in cazul femeii pe acele timpuri era considerate cu incapacitate
intelectuala, nu putea constientiza consecintele actiunilor sale
Tutela incapabililor putea lua trei forme: Legitima, testamentara si dativa.
Tutela legitima a fost prevazuta inca de Legea Celor XII table si era stabilita in
favoare agnatilor or acestia, in caz de deces a persoanei aflate sub tutela, veneau la
mostenire prin urmarea avind interes in pastrarea patirmoniul
Tutela testamentara putea fi instituita asupra persoanei ce aveau nevoie de
protective(fiicei casatorite sine manus sau a fiului care nu a ajuns la majorat),
asupra incapabilului, rin termediul testamentului lasat de pater familias, in care
acesta stabilea cine va fi tutorele incapabilului(ruda,prieten,persoana apropiata)
Tutela Dativa a aparut in sec II e.n. Ea fost introdusa de Lex Atilia, conform careia
magistratul numea un tutore minorului ce nu avea rude civile.Ultima forma a aparut

pentru a solutiona situatiile in care minorul nu ave rude civile, fie pater familias
prin testament nu a desemnat un tutore pentru minor.
Institutia curatelei era asemanatoare celei precedente, doar ca nu se rasfringea
asupra persoanelor care nu dispuneau de capacitate ca atare dar asupra celor care
erau loviti de incapacitate accidental(furious-nebunii, prodigus- risipitorii si minorii
cu virsta cuprinsa intre 12 (14)-25 ani.
Curatela nebunilor si a risipitorilor a fost prevazuta inca de Legea celor XII
Table. Actele incheiate de aceste persoane fara acordul curatorului sunt lovite de
nulitate pe de alta parte daca ele sunt incheiate in perioada luciditatii-ele sunt
perfect valabile.
In cazul curatelei, ea putea lua 2 forme din cele expuse mai sus- legitim sau
dativa, cea testamentara nu era aplicabila ori aceste persoane singure puteau fi
pater familias. Prin urmare nu avea cineva sa le instituie curatele cu atit mai mult ca
ei aveau nevoie de protective la moment si nu la o data ulterioara