Sunteți pe pagina 1din 29

CONȚINUTURI

1. Noţiunea şi clasificarea cheltuielilor publice;

2. Noţiunea şi principiile finanţării;

3. Structura cheltuielilor publice.


1. NOŢIUNEA ŞI CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE

Cheltuielile bugetare reprezintă modalitățile de repartizare și


utilizare a fondurilor bănești bugetare în scopul satisfacerii necesității generale
ale statului.

Cheltuieli bugetare – totalitate a plăţilor aprobate în


buget/efectuate de la buget, cu excepţia celor aferente operaţiunilor cu
activele financiare şi cu datoriile bugetului. (art. 3, Legea 181)

Cheltuielile publice –cheltuieli a statului ce reprezintă reglementarea


de către normele juridice a relațiilor economice,care se formează prin
distribuirea și utilizarea fondurilor resurselor bănești centralizate și
descentralizate și care asigură funcționarea non-stop a statului.

În economia financiară a statului,veniturile publice sunt


determinate de cheltuieli, spre deosebire de economia privată unde
cheltuielile sunt determinate de venituri.
NOŢIUNEA ŞI CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE

Cheltuielile publice sunt plățile efectuate de către stat din resursele la


dispoziția sa în scopul satisfacerii nevoilor publice,a intereselor generale a
societății,a îndeplinirii obiectivelor urmărite de stat. Aceste cheltuieli
materializează cea de-a doua etapă a funcției de repartiție a finanțelor
publice,ce constă în repartizarea fondurilor publice pe diverse destinații.

Pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor sale, în prezent, statul


efectuează cheltuieli în principal în următoarele sectoare de activitate:
• în domeniul social;
• pentru cercetare – dezvoltare;
• în domeniul militar;
• pentru funcționarea aparatului de stat;
• cheltuieli cu caracter economic
• etc.
NOŢIUNEA ŞI CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE

Articolul 58 din Constituția Republicii Moldova. Contribuţii financiare


(1) Cetăţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile
publice.

Nevoia publică este o noțiune relativă pentru că este în continuă evoluție


de la an la an,de la o țară la alta. Ea depinde de dezvoltarea serviciilor publice și
de concepția dominantă asupra statului și a funcțiilor pe care acesta trebuie să le
îndeplinească,a limitelor în care aceasta poate interveni în viața economică.

În cadrul și structura finanțelor publice din statele contemporane,


Cheltuielile publice sunt identificate prin actele și operațiunile de
întrebuințare a fondurilor bănești necesare statului și altor colectivități
publice,în scopul și cu finalitatea întreținerii materiale a organelor de stat și
serviciilor publice,satisfacerii trebuințelor social-culturale și a celorlalte
necesități colective.
NOŢIUNEA ŞI CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE

Pentru reglementare juridică a felului și proporției cheltuielilor bugetare,


în doctrina financiară europeană din ultimele decenii au devenit tot mai
importante conceptele formulate pe baza practicii bugetare comunitare.
Conceptele comunitare privind cheltuielile bugetare sunt:
 în condițiile în care creșterea cheltuielilor publice e inevitabilă sunt necesare
căutări despre reducerea acelor dintre cheltuieli care pot fi micșorate prin
reforme administrative, prin raționalizarea serviciilor publice și alte acțiuni de
acest fel.
 avînd în vedere că posibilitățile de micșorare a cheltuielilor bugetare sînt
limitate, se propune stabilirea unei ordini de prioritate a cheltuielilor publice, pe
baza unor criterii proprii alese cu aplicarea pe termene scurte ori mijlocii în
raport cu oportunitatea specifică fiecărei categorii de cheltuieli bugetare fiind
recomandată și flexibilitatea cheltuielilor ce vizează îndeosebi investițiile
publice.
 politica cheltuielilor publice trebuie însoțită și coordonată cu o politică a
resurselor financiare, în centrul căreia impozitele să nu compromită economiile
bănești particulare și nici investițiile întreprinderilor,iar investițiile publice să
fie finanțate din împrumuturile publice pe termen lung.
CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE
• grupeaza cheltuielile pe instituții consumatoare de
a) Clasificația resurse financiare publice:
administrativă • Ministere ( departamente, agenții naționale);
• Instituții publice autonome;
• Unitați administrative teritoriale.

• Cheltuielile reale (negative) reprezintă un consum de


produs național, și nu au ca efect crearea de venit
național. Cheltuielile reale au un caracter neproductiv și
se referă la: întreținerea aparatului de stat, plata
dobînzilor și comisioanelor la împrumuturile de stat,
b) După rolul pe întreținerea și dotarea cu armament și tehnică de luptă a
armatei etc.
care cheltuielile
publice îl au în • Cheltuielile economice (pozitive) au un caracter
înfaptuirea productiv și se concretizează în: investiții efectuate de
stat pentru înființarea de noi întreprinderi, modernizarea
reproducției sociale întreprinderilor existente, construirea de drumuri,
poduri și, în general, dezvoltarea
infrastructurii.Cheltuielile economice au drept
consecință crearea de produs național, avînd efecte
favorabile asupra procesului de ansamblu al
reproducției sociale.
CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE
• Cheltuieli curente (de funcționare) - sunt destinate să asigure
bunul mers al activității instituțiilor publice, finanțarea unor
acțiuni publice, plațile efectuate anumitor persoane cu venituri
insuficiente sau făra venituri: Cheltuieli de personal; Cheltuieli
materiale și servicii; Subvenții; Prime; Transferuri; Dobînzi
aferente datoriei publice; Rezerve.
• Cheltuieli de capital (de investiții) – sunt sume alocate din
bugetul de stat pentru realizarea unor bunuri publice cu caracter
durabil, cum ar fi: construirea de autostrăzi, de noi întreprinderi,
de clădiri administrative, școli, spitale, grădinițe etc..
c) • Cheltuieli de transfer – reprezintă operațiuni de redistribuire a
unor sume de bani de la buget la dispoziția persoanelor fizice,
Clasificația juridice și bugetelor locale. În categoria cheltuielilor de transfer se
cuprind:
economică
• cheltuieli pentru asistența socială: burse, pensii, ajutoare,
indemnizații;
• subvenții acordate de stat întreprinderilor publice sau private
aflate în dificultate;
• sumele alocate sectorului educativ și cultural pentru acordarea
de burse și pentru instituțiile publice private;
• dobînzile plătite pentru împrumuturile interne și externe
contractate de către stat;
• cotizațiile externe plătite de către stat la organizațiile
internaționale.
CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE

• Cheltuielile definitive finalizează distribuirea resurselor


financiare, avînd în structură atît cheltuieli curente,
cît și cheltuieli de capital. Cheltuielile publice de acest
tip se finalizează cu plăți la scadențe certe și
d) Clasificația atestă lichidarea completă a angajării statului pentru a
financiară efectua cheltuielile prevăzute în buget. Cheltuielile
(după momentul definitive apar ca posturi distincte în bugetele publice.
în care se • Cheltuielile temporare reprezintă, în marea lor
efectuează cheltu majoritate, operațiuni de trezorerie și sunt evidențiate în
-elile publice și conturi speciale ale trezoreriei. Aceste cheltuieli nu
modul în care figureaza în bugetele publice, ci se gestioneaza separat
acestea prin trezoreria publica, fiind urmate de finalizarea prin
afectează resurse plați cu scadențe certe.
le financiare • Cheltuieli virtuale sau posibile sunt acelea pe care statul
publice) se angajează să le efectueze în anumite condiții, cum ar
fi cele legate de acțiuni sau obiective neprevăzute și
finanțate pe seama rezervelor la dispoziția guvernului
sau de garantare de către stat a împrumuturilor
contractate de persoane private.
CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE

e) După caracterul lor, • Cheltuieli ordinare;


permanent sau includent: • Cheltuieli extraordinare

g) Din punct de vedere al • Cheltuieli anuale


întinderii în timp: • Cheltuieli multianuale

În practica bugetară, cheltuielile bugetare se sintetizează într-o


structură economică după cum urmează:
• cheltuieli bugetare curente – de personal, materiale și servicii, subvenții,
prime, etc.
• cheltuieli bugetare de capital
• împrumuturi acordate
• rambursări de credite, plăți de dobânzi și comisioane.
CHELTUIELI PUBLICE

Legea 181. Articolul 29. Cheltuielile bugetare sînt determinate de alocaţiile


bugetare specificate în legile/deciziile bugetare anuale şi includ:
• cheltuieli de personal,
• prestaţii sociale,
• cheltuieli de bunuri şi servicii,
• subvenţii şi transferuri,
• dobînzi,
• cheltuieli destinate formării activelor fixe şi alte cheltuieli prevăzute de
legislaţie.

Cheltuielile bugetare se efectuează doar prin intermediul


autorităţilor/instituţiilor bugetare. Delimitarea cheltuielilor între componentele
bugetului public naţional se efectuează în funcţie de competenţele şi
responsabilităţile financiare prevăzute de legislaţie.
2. NOŢIUNEA ŞI PRINCIPIILE FINANŢĂRII

Prin legile anuale ale bugetului de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat
și prin hotărârile de aprobare ale bugetelor locale se aprobă creditele bugetare ca
limita maximă pentru cheltuielile fiecărui exercițiu bugetar pe acțiuni: social
culturale, apărare națională, ordine publică, autorități publice, acțiuni economice
precum și alte acțiuni.

Principiile ce stau la baza finanțării bugetare sunt (doctrina rusă):


1. Principiul planificării
2. Principiul utilizării fondurilor conform destinației
3. Principiul nerambursabilității
4. Principiul utilizării efective a acestor fonduri
5. Principiul economicității fondurilor și efectuării controlului asupra executării
lor.
PRINCIPIILE FINANŢĂRII (detalii)
 Cheltuielile pot fi înscrise și finanțate de la bugetul de stat sau de la
bugetele locale numai daca sunt autorizate în mod expres printr-un act
normativ. În cazurile în care, în cursul execuției bugetare se fac propuneri de
elaborare a unor acte normative a căror aplicare determină micșorarea
veniturilor sau majorarea cheltuielilor stabilite prin buget, inițiatorii au
obligația să prevadă și resursele necesare compensării veniturilor sau
acoperirii sporului de cheltuieli. Nici o cheltuială nu se poate înscrie în
bugetul statului și nici efectuata de acesta daca nu există baza legală pentru
asemenea cheltuieli. Sumele aprobate prin bugetul statului, în limitele cărora
se pot efectua cheltuieli, reprezintă credite bugetare care nu pot fi depășite;
 În bugetul de stat nu se pot înscrie și aproba cheltuieli fără stabilirea
resurselor din care urmează sa fie efectuate;
 Finanțarea se face, de regula, de la un singur buget (de stat sau local), în
funcție de importanța și subordonarea întreprinderii sau instituției publice;
 Asigurarea dezvoltării echilibrate a ramurilor economice și a tuturor
raioanelor, municipiilor, orașelor, comunelor și satelor țării;
PRINCIPIILE FINANŢĂRII
 Determinarea cuantumului cheltuielilor bănești ale agenților economici cu
capital de stat și ale instituțiilor publice, în funcție de necesitățile lor reale
specifice;
 Finanțarea de la bugetul de stat și de la bugetele locale este nerambursabila,
adică sumele puse la dispoziția agenților economici cu capital de stat și
instituțiilor publice nu se restituie bugetului. Finanțarea nerambursabila de la
bugetul statului se face, în principiu, pentru unitățile cu proprietate publica, dar
există și cazuri când se finanțează unele acțiuni de dezvoltare a întregii țări,
indiferent de forma de proprietate;
 De la bugetul statului se finanțează numai cheltuielile care nu pot fi
acoperite cu mijloace proprii ale agenților economici cu capital de stat și din
credite bancare, iar mijloacele bugetare se eliberează acestora numai după
folosirea mai întâi a resurselor proprii de care dispun, realizându-se împletirea
resurselor proprii cu finanțarea bugetara;
 Mijloacele bugetare se alocă în limita creditelor bugetare aprobate, potrivit
destinațiilor stabilite, și nu pot fi folosite în alte scopuri. Mijloacele bugetare
sunt puse la dispoziția agenților economici cu capital de stat și instituțiilor
publice pentru scopuri prestabilite și pot fi utilizate numai în conformitate cu
destinațiile aprobate. Nici o cheltuiala nu poate fi efectuată dacă în bugetul
aprobat nu s-au prevăzut mijloacele bănești cu scopul respectiv;
PRINCIPIILE FINANŢĂRII
 Mijloacele bugetare trebuie folosite rațional, economicos, cu eficiență
ridicată, neadmițându-se nici un fel de abuz în efectuarea cheltuielilor
publice. Mijloacele bugetare nu pot fi folosite oricând și în orice condiții.
Potrivit acestui principiu, unitățile beneficiare nu au voie sa cheltuiască
fondurile bănești care le sunt aprobate daca situația din momentul respectiv nu
impune aceasta cheltuiala;
 Efectuarea cheltuielilor din bugetul statului poate avea loc numai pe baza de
acte justificative, legal întocmite și semnate de persoanele autorizate potrivit
normelor legale;
 Finanțarea bugetară se face numai pe măsura justificării sumelor acordate
anterior și corespunzător îndeplinirii sarcinilor, în concordanță cu evoluția
necesităților reale ale fondurilor bănești în perioada curentă și nu în mod
automat. Deși alocațiile bugetare sunt aprobate pe destinații, pe an, trimestre și
pe luni, ele nu se acordă unităților în mod automat, ci numai ținându-se seama
de proporțiile în care acestea și-au îndeplinit și își îndeplinesc sarcinile.
Resursele bănești se eliberează de la buget numai pe măsura îndeplinirii
obiectivelor în perioada precedentă și în perioada curentă;
 Veniturile încasate pentru bugetul de stat nu pot fi folosite direct pentru
efectuarea de plăți, cu unele excepții prevăzute de lege;
PRINCIPIILE FINANŢĂRII

 Efectuarea unui control financiar preventiv și concomitent riguros,


sistematic, exigent și aprofundat asupra folosirii cu eficiență maximă a
resurselor proprii si a celor primite de la buget, respectarea unui regim sever
de economii și aprecierea cu simț de răspundere a oportunității fiecărei
cheltuieli. Controlul are ca efect identificarea, mobilizarea și utilizarea
rezervelor interne de la agenții economici cu capital de stat, instituțiile publice
și ramurile economiei naționale;
 Veniturile bugetare realizate peste cele aprobate, pe ansamblul bugetului de stat
pot fi folosite în cursul anului, după consumarea rezervelor bugetare, cu
aprobarea Parlamentului, pentru finanțarea unor sarcini silite prin actele
normative.
3. STRUCTURA CHELTUIELILOR PUBLICE
Legea 181. Articolul 29. Cheltuielile bugetare
(1) Cheltuielile bugetare sînt determinate de alocaţiile bugetare specificate în
legile/deciziile bugetare anuale şi includ cheltuieli de personal, prestaţii sociale,
cheltuieli de bunuri şi servicii, subvenţii şi transferuri, dobînzi, cheltuieli destinate
formării activelor fixe şi alte cheltuieli prevăzute de legislaţie.
(2) Cheltuielile bugetare se efectuează doar prin intermediul
autorităţilor/instituţiilor bugetare.
(3) Delimitarea cheltuielilor între componentele bugetului public naţional se
efectuează în funcţie de competenţele şi responsabilităţile financiare prevăzute de
legislaţie.

În general, pentru îndeplinirea funcțiilor sale, statul efectuează următoarele


cheltuieli:
 pentru autoritățile publice
 pentru cercetare – dezvoltare
 în domeniul apărării și ordinii publice
 protecție socială și sănătate publică
 economie
 infrastructură
FACTORII DE DETERMINARE A CHELTUIELILOR PUBLICE
Evoluția cheltuielilor publice la nivelul fiecărui stat este influențata de
manifestarea diverșilor factori ce acționează asupra modului in care statul înțelege procesul
de satisfacere a nevoilor sociale pe seama resurselor financiare de care dispune. Analizați
din punctul de vedere al impactului asupra cheltuielilor publice se pot grupa in mai multe
categorii:

• se refera la creșterea populației și la modificarea structurii


acesteia pe vârste si categorii socio-profesionale. O astfel de
Factori evoluție determina creșterea cheltuielilor publice pentru
demografici învățământ, sănătate, securitate sociala, ordine publica
precum si a celor legate de sporirea numărului de locuri de
munca in sectorul public.

• prin care se constata preocuparea statului de a armoniza


veniturile diverselor categorii sociale, reorientând, atunci
când este necesar, resurse financiare publice pentru
contracararea unor dezechilibre ce se manifesta la nivel
Factori sociali social. Statul urmărește prin obiective de politica financiara,
creșterea venitului mediu pe locuitor si a puterii de
cumpărare a populației, satisfacerea unor necesitați ale
persoanelor în vârsta sau cu diverse probleme.
FACTORII DE DETERMINARE A CHELTUIELILOR PUBLICE
• care se referă la dezvoltarea economiei și la
modernizarea acesteia pe baza cercetării științifice, a
noilor cerințe ale utilizării resurselor și a creării de
bunuri materiale și servicii. Pe lângă faptul ca pe
seama bugetului de stat se asigură finanțarea unor
Factori
acțiuni economice costisitoare, redistribuirea
economici
resurselor financiare publice ajută la repararea
prejudiciilor create de repartiția concurențiala în
economia de piața. Astfel bugetul joacă rol de filtru și
asigură redistribuirea pe principii mai echilibrate și
bazate pe eficiență.

• vizează toate aspectele ce țin de producerea și dotarea


armatei cu echipament și tehnica militară precum și
instruirea corespunzătoare a forțelor armate în
vederea asigurării apărării teritoriului și a
Factori militari
suveranității naționale. Factorii militari exercita o
influenta tot mai crescânda asupra bugetului național,
prin lege, stabilindu-se un minim de finanțare pentru
susținerea cheltuielilor specifice de apărare.
FACTORII DE DETERMINARE A CHELTUIELILOR PUBLICE

• care acționează prin transmiterea de la o perioadă la


alta a nevoilor sporite de cheltuieli și de suportare a
poverii celor făcute în anii anteriori prin împrumuturi
Factori de ordin
publice. La fel se explică și propagarea în timp și
istoric
spațiu a fenomenului inflaționist sau preluarea de
către noul regim instalat în urma revoluției a datoriilor
contractate în vechiul regim.

• care se refera la creșterea considerabilă a


complexității sarcinilor statului contemporan, la
Factori politici transformarea concepției politice cu privire la
funcțiile statului pentru îndeplinirea cărora este
necesară sporirea cheltuielilor publice.