CONȚINUTURI

1. Noţiunea, rolul şi funcţiile controlului financiar

2. Formele controlului financiar

3. Metodele controlului financiar

4. Procedura executării controlului financiar

5. Actele controlului financiar

 1. NOŢIUNEA, ROLUL ŞI FUNCŢIILE CONTROLULUI FINANCIAR

Noțiunea de control provine din expresia latina contra rolus care

înseamnă verificarea actului original după duplicatul care se încredințează în
acest scop unei alte persoane.
Controlul financiar are ca obiective cunoașterea de către stat a modului
cum sunt administrate mijloacele financiare și bunurile publice de către unitățile
economice (publice și private).

Controlul financiar este şi un proces de cunoaştere a trecutului, de

apreciere a prezentului şi de descifrare a viitorului în legătură cu activitatea firmei
şi cu performanţele ei economico-financiare.
(D.D. Șaguna)

Controlul financiar public intern este un sistem general şi consolidat

instituit în sectorul public, avînd scopul de a promova gestionarea entităţilor
publice conform principiilor bunei guvernări.

(art. 3, Legea nr. 229 privind controlul financiar public intern, din 23.09.2010)
 1. NOŢIUNEA, ROLUL ŞI FUNCŢIILE CONTROLULUI FINANCIAR

Controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul

respectă legislaţia fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale.
(art. 214, Cod Fiscal)

Audit – funcţie de control şi de revizie financiară a unei entităţi, prin care

persoane competente colectează şi evaluează probe pentru a-şi forma o opinie, sub
toate aspectele semnificative, asupra gradului de concordanţă dintre cele observate
şi anumite criterii prestabilite.
(art. 3, Legea Curții de Conturi nr. nr. 261 din 5.12.2008)

Controlul financiar reprezintă un control al legalităţii şi oportunităţii

activităţilor în direcţiile formării, distribuirii şi utilizării fondurilor băneşti publice
ale statului şi municipiilor în scopul promovării unei dezvoltări de succes a
statului şi ale regiunilor sale în domeniul socio-economic.
(Н.И.Химичева)
 SCOPUL CONTROLULUI FINANCIAR

Controlul financiar este o activitate de verificare a respectării şi

aplicării conforme a normelor dreptului financiar desfăşurată cu finalitatea
restabilirii legalităţii formării şi întrebuinţării fondurilor băneşti de interes
public şi, implicit, cu finalitatea stabilirii răspunderii judiciare şi aplicării
coerciţiilor legale în cazurile de încălcare a normelor dreptului financiar.

Actele şi operaţiunile de control financiar, caracterizate în general,

constau în verificări documentare şi faptice, consemnări scrise ale constatărilor,
formulări de aprecieri şi concluzii, precum şi decizii ale acţiunilor şi eventual ale
coerciţiilor necesare pentru restabilirea conformităţii activităţii financiare a
subiectelor de drept controlate.
Aceste verificări, consemnări şi decizii de regăsesc cu deosebiri inerente
în procedurile de control financiar desfăşurate, fie preventiv, posterior sau
concomitent, asupra actelor şi operaţiunilor financiare ce alcătuiesc activitatea
financiară supusă controlului financiar.
 SCOPUL CONTROLULUI FINANCIAR

Activitatea de control financiar, potrivit necesităţii ei practice, este

desfăşurată de persoane şi organe investite prin lege cu atribuţii de control sau de
verificare a respectării şi aplicării conforme a dreptului financiar.
În această ordine de idei, actele şi operaţiunile de control financiar pot fi
săvîrşite numai de către organele şi persoanele legal împuternicite, ele sînt acte şi
operaţiuni autoritare efectuate în interes public şi, în consecinţă, obligatorii
pentru toate subiectele de drept vizate.

Conform conţinutului activităţii de control financiar şi necesităţii de

exercitare a acestui control asupra activităţii financiare a tuturor organelor de stat,
instituțiilor şi unităţilor economice cu capital de stat atît centrale, cît şi locale,
organele de control financiar sînt organizate într-o anumită ierarhie şi investite cu
atribuţii de control în domeniul bugetar ori numai fiscal, general ori local.
 ROLUL CONTROLULUI FINANCIAR
Obiectul controlului financiar consta în examinarea modului în care se realizează
sau s-a realizat programul fixat anticipat și a modului cum se respecta principiile
stabilite, cu scopul de a releva erorile, abaterile, lipsurile, deficientele pentru a le
remedia și evita în viitor. Între obiectivele controlului financiar se pot enumera:
• Cunoasterea de catre stat a modului cum sunt administrate mijloacele materiale si
1 financiare de catre agentii economici cu capital partial sau integral de stat

2 • Modul de realizare si cheltuire a banilor publici

3 • Asigurarea echilibrului financiar

• Asigurarea eficientei economico-financiare ca baza de dezvoltare a economiei
4 nationale;

5 • Cunoasterea si respectarea legislatiei cu caracter economic si financiar;

• Identificarea deficientelor si luarea masurilor necesare pentru restabilirea legalitatii cu

6 caracter economic si financiar;
• Stabilirea raspunderii pentru pagubele produse sau nerespectarea disciplinei de
7 gestiune
• Prevenirea angajarii de cheltuieli fara justificare economica si imobilizarii de mijloace
8 economice, etc
 FUNCȚIILE CONTROLULUI FINANCIAR

• constă în acte și operațiuni de estimare a situației

1. Functia de
existente la un moment dat, a modului de desfășurare a
evaluare activității în condiții de normalitate, legalitate și eficiență
• care constă într-o serie de măsuri luate de organele de
control în vederea evitării și eliminării unor fraude
2. Funcția preventivă înainte ca efectele negative ale acestora să se producă
prin identificarea și anularea cauzelor care le favorizează
• prin care se asigură cunoasterea cantitativa și calitativă a
3. Funcția de problemelor ce fac obiectul dezvoltarii economico-
documentare sociale, relevarea fraudelor și depistarea cauzelor
acestora
4. Funcția
• care constă în acțiunea de descoperire și recuperare a
recuperatorie sau pagubelelor luarea de măsuri față de cei vinovați prin
sancționator stabilirea potrivit legii a răspunderii juridice
reparatorie
• prin aceasta funcție controlul contribuie la ridicarea
5. Funcția cadrelor din economie a nivelului de pregătire și
soluționarea în condiții satisfăcătoare a sarcinilor care le
pedagogică revin în acest caz este necesar și ca organul de control să
(educativă) aibă o pregătire solidă profesionala și să se bucure de
credibilitate
 2. FORMELE CONTROLULUI FINANCIAR
Există mai multe forme sau tipuri de control financiar, cunoașterea
acestora are o mare importanță deoarece permite limitarea periodicității efectuării
acestora precum și determinarea drepturilor și obligațiilor organelor de control.
Formele principale ale acestui control sînt controlul intern şi cel extern, cel
intern cu caracter administrativ, iar cel extern în formele jurisdicţional şi
parlamentar.
Controlul intern este denumit administrativ şi are acest caracter datorită
faptului că este exercitat în cadrul administraţiei finanţelor publice, prin
personal de specialitate.
Controlul extern îmbracă două forme:
1. controlul jurisdicţional rezervat Curţii de Conturi, urmînd procedeul
verificării conturilor sau bilanţurilor contabile ale organelor de stat centrale şi
locale, ale instituţiilor publice, întreprinderilor de interes public şi autorităţilor
locale;
2. controlul parlamentar este exercitat conform prerogativelor Parlamentului de
a controla activitatea executivă de stat, din care face parte şi administraţia
finanţelor publice şi execuţia bugetului anual de stat. Acest control se exercită
prin aprobarea fiecărui buget de stat, în cursul exerciţiilor bugetare prin
dezbaterea datelor curente de execuţie bugetară cerute Guvernului de către
Parlament.
 • Controlul anterior se exercită înainte de efectuarea
operaţiunilor economice şi are drept scop prevenirea unor
încălcări ale disciplinei financiare sau angajării unor
cheltuieli neraţionale, urmărind concomitent necesitatea,
realitatea, legalitatea, oportunitatea şi economicitatea
respectivelor operaţiuni. Controlul anterior sau preventiv se
realizează în practică prin analiza documentelor de
dispoziţie prin care se contactează drepturi şi obligaţiuni de
natură primordială.
• Controlul concomitent se caracterizează prin aceea că se
exercită în timpul efectuării sau desfăşurării operaţiunilor
1. În funcţie economice şi financiare. În unităţile economice-sociale
de momentul asemenea controale exercită organele de conducere şi toate
executării cadrele cu atribuţii la conducere (controlul ierarhic
cooperativ curent), organele de planificare, tehnice de
recepţie etc.
• Controlul posterior este acela care se exercită după
consumarea sau efectuarea operaţiunilor economice, avînd
ca bază datele înregistrate în domeniul de execuţie, în
evidenţele tehnic operative şi contabilitate. El cade în
sarcina unor organe specializate de control şi are drept scop
analiza rezultatelor obţinute sau a situaţiilor de fapt,
depăşirea eventualelor deficienţe a cauzelor şi a vinovaţilor
de producerea lor, oarecum şi stabilirea măsurilor pentru
lichidarea acestora şi preîntîmpinarea repetării lor pe viitor.
 • Controlul tematic urmăreşte anumite aspecte concrete din
viaţa unităţilor controlate, putîndu-se exercita asupra unei
singure întreprinderi sau asupra mai multor unităţi de acelaşi
fel, în care caz permite efectuarea unor analize comparative
şi formularea unor concluzii mai analitice cu privire la
evoluţia fenomenului cercetat. Controlul tematic poate avea
ca obiect modul de aplicare a unor hotărîri de stat, a
normelor legale sau rezultatele introducerii unor sisteme
îmbunătăţite de conducere şi organizare a muncii.
2. În funcţie
de scopul
urmărit • Controlul complex urmăreşte o arie mai largă de probleme,
depăşind de regulă cadrul activităţilor economice şi
financiare ale unităţilor economice supuse verificării.
Obiectivele sale se extind şi asupra unor aspecte tehnice,
sociale şi juridice, cum ar fi nivelul tehnic al producţiei,
productivitatea muncii, disciplina în muncă, sistemul de
recompense şi sancţiuni ş.a. Exercitarea controlului complex
presupune participarea unor specialişti din diverse domenii
nu numai din cel economic-financiar, organizîndu-se aşa-
zisele “brigăzi mixte de control“, formate din economişti,
cadre din aparate de stat..
 • Controalele repetate au ca obiect urmărirea evoluţiei unui
fenomen sau proces, a schimbărilor cantitative şi calitative
ce se produc în starea acestuia, într-o perioadă determinată
de timp, în cadrul unităţilor economice şi sociale controlul
repetat se efectuează, de regulă, atunci cînd rezultatele unei
activităţi sînt constatate nesatisfăcătoare sau cînd se
experimentează noi sisteme de organizare, administrare,
gestiune şi conducere. Controalele repetate se exercitp la
anumite intervale de timp, urmărindu-se aceleaşi obiective
şi progresele înregistrate de la verificarea precedentă,
2. În funcţie indiferent dacă se efecruează de acelaşi organ sau de către
alte organe de control.
de scopul
urmărit • Controlul sub formă de anchetă intervine în împrejurări
speciale, putînd fi generat de existenţa unor sesizări şi
reclamaţii de constatarea necesităţii documentelor întocmite
la diferite compartimente sau apariţia unor lipsuri
nejustificate în gestiuni. Spre deosebire de celelalte forme
ale controlului economico-financiar, anchetele au ca punct
de plecare stările de lucruri sesizate, presupuse sau
constatate, avănd drept obiectiv confirmarea sau infirmarea
acestora şi stabilirea exactă a . La anchetă pot participa şi
alte categorii de organe de jurisdicţie, de urmărire sau de
cercetare penală, verificarea efectuîndu-se printr-un contract
mai strîns cu persoanele implicate, cărora li se solicită
adesea explicaţii verbale, pot fi scrise sau declaraţii.
 • Controalele directe constau în urmărirea nemijlocită
(personală) de către organele de conducere sau de
control a activităţii subalternilor sau a celor controlaţi.

• Controalele indirecte constau în urmărirea activităţilor

controlate pe baza rapoartelor şi informărilor primite, a
3. După dărilor de seamă , a şedinţelor de lucru, a notelor
gradul de explicative date de cei controlaţi etc.
apropiere a
controlului • Controalele reciproce se realizează între membrii
faţă de formaţiilor de muncă, între compartimente, între
unităţile întreprinderi etc., pe baza fluxurilor materiale şi
controlate informaţionale stabilite în urma diviziunii muncii,
specializării şi separării sarcinilor.

• Autocontrolul presupune verificarea propriilor activităţi

cu scopul de a putea stabili dacă obiectivele propuse au
fost realizate, dacă activitatea desfăşurată este la nivelul
cerinţelor.
 • Controlul faptic se realizează prin verificarea la faţa locului
a operaţiunilor economice şi financiare a existenţelor de
mijloace şi a stării calitative a acestora, a stadiului în care se
găsesc anumite procese (de prelucrare, montaj, construcţie).
Principala formă de executare a controlului faptic este
inventarierea care se realizează prin măsurare, numărare,
cîntărire, urmîndu-se în principal determinarea stărilor
cantitative. În unele cazuri inventarierea face necesară
determinarea unor stări calitative, operaţiune care se
realizează prin observare directă, degustare, analize de
4. În funcţie laborator şi expertize tehnice asupra bunurilor supuse
de inventarierii. Controlul faptic este cea mai eficientă formă
modalităţile de control, care permite cunoaşterea temeinică a realităţii,
de executare descoperirea eventualelor lipsuri şi a rezervelor interne,
contribuind astfel, într-o măsură sporită la apărarea şi
consolidarea proprietăţii statale şi private.
• Controlul documentar se realizează prin verificarea
operaţiunilor şi proceselor economice consemnare în acte,
care pot fi: documentele primare şi centralizatoare, evidenţe
tehnic operative, conturi (fişe de cont), jurnale contabile,
calcule periodice de sinteză (balanţe de verificare sintetice şi
analitice, bilanţul contabil şi anexele sale, situaţii
comparative etc.). Controlul documentar poate fi preventiv,
concomitent sau post-operativ, în funcţie de timpul în care
se execută, urmărind în fiecare caz obiectivele specifice.
 • Control Financiar la oficiul organului de control
(controlul financiar cameral) - care consta în verificarea
corectitudinii darilor de seama și a altor documente
prezentate de subiectul supus controlului la oficiul organului
de control (art. 215 Cod Fiscal – controlul fiscal cameral,
5. În obligatoriu de studiat).
dependență de
locul
desfășurarii • Control Financiar la fata locului - care consta în
verificarea corectitudinii darilor de seama și a altor
documente la sediul subiectului supus controlului (art. 216
Cod Fiscal – control fiscal la fața locului, obligatoriu de
studiat)
 3. METODELE CONTROLULUI FINANCIAR

Termenul de metodă reliefează ansamblul de principii, procedee şi

tehnici prin care se cercetează fenomenele şi procesele economice, pentru a pune
în evidenţă o situaţie, un adevăr în scopul cunoaşterii acestora.
Provenind de la latinescul “methodus”, aceasta înseamnă “mod de
expunere” sau “mod de acţiune”. În filosofia franceză metoda reprezintă “mersul
raţional al gîndirii către adevăr”.

Metodele utilizate în organizarea şi exercitarea controlului financiar sunt

diferite, în funcţie de aspectele supuse verificării, de elementele de evidenţă
utilizate, de scopul urmărit şi de gradul de cuprindere.
Astfel, sunt cunoscute ca metode tehnice de control:
- controlul financiar faptic,
- documentar,
- tematic,
- total,
- parţial,
- complex,
- încrucişat,
- mixt ş.a.
 METODELE CONTROLULUI FINANCIAR
• se exercită prin observarea directă (la faţa locului) a
proceselor şi fenomenelor economico-financiare, prin
cercetarea şi investigarea activităţilor specifice supuse
controlului, în scopul constatării acelor situaţii care nu
rezultă din documentele existente la unitatea
controlată. Se folosesc procedee ca : inventarierea,
observarea directa, expertiza tehnica, analiza de
laborator.
• Inventarierea, are ca obiectiv constatarea, la un moment
dat, a existentei cantitative și calitative a elementelor de
activ si pasiv ale unei unități și modul de executare a
1. Controlul sarcinilor de către gestionari. Se poate face comparație
financiar între datele stabilite si cele din documente, stabilindu-se
faptic daca exista sau nu diferențe. Se face inopinat.
• Observarea directa, urmărește modul cum este organizat
și funcționează un compartiment, stabilind situații
practice, daca personalul își îndeplinește atribuțiile de
serviciu. Se face inopinat.
• Expertiza tehnica si analiza de laborator, stabilesc
integritatea valorilor materiale, realitatea unei operatii,
calitatea unor produse, continutul unor lucrari, volumul
manoperei, cantitatea de materiale necesare pentru un
produs etc.
 METODELE CONTROLULUI FINANCIAR
• se realizează prin verificarea documentelor existente, în cadrul
evidenţei contabile, urmărind – în principal - legalitatea actelor şi
operaţiunilor privind modul de folosire a mijloacelor materiale şi
băneşti. Controlul documentar contabil se realizeaza prin procedee
utilizate selectiv sau combinat, dupa cum urmeaza:
• Controlul sistematic, se examinează documentele și înregistrările
contabile care dau posibilitatea să se urmărească un anumit
obiectiv, putându-se trage concluzii pentru fiecare în parte.
• Controlul cronologic al documentelor, se face în ordinea
înregistrării lor în evidența contabilă.
2. Controlul • Controlul invers cronologic, consta în controlul documentelor de la
sfârșitul perioadei de control către începutul ei. Se folosește în
financiar cazul unei sesizări pentru a se stabili o omisiune, eroare și
documentar momentul când s-a produs.
• Controlul formal, se realizează pentru stabilirea autenticității
documentului, daca corespunde formei specifice acelei operațiuni
și cuprinde toate datele prevăzute obligatoriu.
• Controlul financiar încrucișat, consta în verificarea documentelor
unității controlate, concomitent cu o verificare a documentelor
unităților cu care aceasta are relații economice si financiare in
scopul constatării autenticității actelor și operațiunilor efectuate.
• Controlul reciproc al operațiunilor și documentelor consta în
confruntarea operațiunilor și documentelor cu altele care conțin
aceleași elemente și care se găsesc în cadrul unității controlate.
 METODELE CONTROLULUI FINANCIAR

3. Controlul • constă în verificarea anumitor categorii şi operaţiuni, cum ar

financiar fi: cele de casierie, cele privind evidenţa şi păstrarea
tematic mijloacelor materiale şi băneşti, retribuirea muncii, etc.

• priveşte verificarea tuturor actelor şi operaţiunilor care au

fost întocmite sau efectuate în perioada scursă de la
4. Controlul controlul financiar anterior desfăşurat la aceeaşi unitate.
financiar • Din cauza volumului mare de munca pe care il presupune,
total nu poate fi folosit decat la unitati mici, in celelalte cazuri
folosindu-se controlul prin sondaj .
 METODELE CONTROLULUI FINANCIAR

• se exercită numai asupra unor compartimente din

activitatea unităţii controlate şi pe anumite perioade de
timp. Acest control se realizează – de regulă - prin sondaj
asupra unora dintre actele şi operaţiunile derulate în cadrul
5. Controlul activităţilor economico-financiare.
financiar • Controlul prin sondaj cerceteza cele mai reprezentative
parţial documente și operatii, care permit obținerea unor concluzii
cu caracter general asupra obiectului urmărit. Se
caracterizeaza prin selectivitate, simplificand munca de
control. Are însă, un mare dezavantaj, determinat tocmai de
caracterul sau selectiv și anume faptul ca se pot omite
operatii gresite sau incorecte.

• presupune verificarea unităţii controlate sub toate aspectele,

6. Controlul vizînd formularea de aprecieri şi concluzii în aceea ce
financiar priveşte întreaga activitate desfăşurată de către unitatea
complex controlată. Efectuarea acestui gen de control presupune
formare unei echipe constituită din reprezentanţii mai
multor organe de control, avînd specialităţi diferite.
 METODELE CONTROLULUI FINANCIAR

7. Controlul • se realizează prin verificarea – concomitentă - atît a

financiar documentelor unităţii supusă controlului, cît şi a acelora cu
încrucişat care ea are relaţii economice şi financiare, în scopul
verificării autenticităţii actelor şi operațiunilor efectuate.

• presupune utilizarea mai multor procedee tehnice de

8. Controlul control, în vederea asigurării unei mai mari eficacităţi a
financiar acţiunilor de verificare şi pentru a elimina unele din
mixt dezavantajele pe care le prezintă anumite procedee de
control.
 METODELE CONTROLULUI FINANCIAR

9.Controlul • reprezintă metoda utilizată în situaţiile cînd rezultatele unor

financiar acţiuni de control –efectuate anterior - nu sunt concludente,
repetat sunt incomplete sau nesatisfăcătoare

Controlul financiar nu se rezuma numai la a constata rezultatele

negative, abaterile, lipsurile, fraudele, ci se consideră incheiat atunci cand se
elimină deficientele constatate, luandu-se măsuri pentru restabilirea situatiei și
îmbunatatirea activității în dorința de a ajunge la rezultate performante.
 4. PROCEDURA EXECUTĂRII CONTROLULUI FINANCIAR

Procedura executării controlului financiar este alcătuita dintr-un

ansamblu de acte și operațiuni, privind organizarea, desfășurarea și
valorificarea rezultatelor acțiunii de control.
Procedura controlului financiar se desfășoară pe baza unui plan bine
determinat, într-o anumita ordine, care poate fi grupata pe 6 etape:

• pregătirea echipei de control financiar

1

• prezentarea la unitatea în care urmează să se desfășoare controlul

2

• organizarea activității echipei de control

3

• Desfășurarea propriu zisa a acțiunii de control

4

• Redactarea actelor de control

5

• Valorificarea rezultatelor acţiunii de control

6
 PROCEDURA EXECUTĂRII CONTROLULUI FINANCIAR

• informarea şi documentarea asupra dispoziţiilor legale cu

privire la specificul unităţii ce urmează a fi controlată,
actele normative cu caracter economico-financiare,
1. Pregătirea
analizarea actelor de control anterioare, măsurile luate în
echipei de
urma verificărilor, sesizărilor făcute de către banca
control
finanţatoare, cele ale întreprinderilor cu care are legături
financiar
economice. Pregătirea echipei de control joacă un rol
important, deoarece dă posibilitatea de a stabili
problemele de baza şi de a asigura calitatea controlului.

2. Prezentarea
la unitatea în
• Organele de control cer conducerii unităţii sprijinul
care urmează
pentru efectuarea controlului în bune condiţii, prin a li se
să se
pune la dispoziţie toate materialele necesare.
desfășoare
controlul
 PROCEDURA EXECUTĂRII CONTROLULUI FINANCIAR

3. • După constatările făcute în urma informării,

Organizarea documentării, se întocmeşte un plan de lucru în care se
activității prevăd obiectivele cuprinse în tematica de control,
echipei de metodele folosite etc. Cu cît acest plan este întocmit, cu
control atît creşte calitatea controlului.
 PROCEDURA EXECUTĂRII CONTROLULUI FINANCIAR

• constă în verificarea propriu-zisă a actelor şi operaţiilor,

legalitatea, necesitatea, oportunitatea, economicitatea şi
realizarea acestora.
• Controlul are la baza în primul rînd date din evidenţele
contabile, însă nu sunt suficiente, de aceea se controleaza şi
celelalte documente şi evidente care nu sunt de natura
contabilă. Prin controlul tematic al documentelor şi
evidentelor se poate obţine un tablou complet asupra
conţinutului operaţiunilor şi proceselor economice ale
4. unităţii controlate. Procesele economice se reflectă însă clar
Desfășurarea în indicii sintetici şi analitici cuprinşi în bugetele de venituri
propriu zisa a si cheltuieli.
acțiunii de
• Organele de control, în cazul constatării unor fraude,
control deplasări, lipsuri în gestiune sau dacă documentele sunt
dubioase, trebuie să se realizeze un control încrucişat. Pentru
aceasta este necesar să se ridice documentele cercetate,
lasîndu-se în locul lor copii. Este foarte important ca
documentele să fie ridicate imediat pentru ca acestea să nu
fie modificate sau distruse.
• În timpul controlului, în caz că se descoperă abateri, comise
în mod conştient sau inconştient, vinovaţilor li se va cere să
dea explicaţii în legătură cu acea problemă.
 PROCEDURA EXECUTĂRII CONTROLULUI FINANCIAR
• constă în redactarea actelor de control, acestea constînd în
fundamentarea concluziilor, a constatărilor şi a măsurilor
propuse, prezentarea abaterilor şi a dispoziţiilor legale
încălcate, persoanele răspunzătoare, poziţia acestora în
faţa echipei de control, punctul de vedere al echipei de
control şi concluzia definitivă. În această etapă se
5. Redactarea
sintetizează, se definitivează constatările făcute în timpul
actelor de
controlului, actele făcîndu-se în tot acest timp şi nu la
control
încheierea controlului, aceasta ar duce la îngreunarea
valorificării actelor. Actele de control se întocmesc în 2
exemplare pe blanchete de strictă evidență. Primul
exemplar al actului rămîne la organul ce a efectuat
controlul, al doilea- scris prin hîrtia indigo, se înmînează
subiectului supus controlului, sa se expediază acestuia.

• Controlul financiar se consideră finalizat la momentul

semnării actului de control de către toți participanții la
6. control sau expedierii prin intermediul oficiului poștal în
Valorificarea cazul refuzului contribuabilului de a semna și primi actul
rezultatelor de control.
acţiunii de
control • se concretizează în luarea măsurilor și urmărirea executării
lor de către unitatea care a dispus controlul, ca urmare a
constatărilor făcute în acte.
 5. ACTELE CONTROLULUI FINANCIAR
Activitatea de control presupune în final înscrierea constatărilor organelor de
control în anumite documente. Aceste documente, atât ca formă cât și ca
structură, fie sunt stabilite de către organele de control specializate în acest
scop, fie sunt luate la aprecierea organelor de control.

Constatările stabilite în urma controlului sunt consemnate în:

 raportul de control

 actul de constatare a contravențiilor;

 nota de prezentare a raportului de control ;

 nota de expunere a concluziilor controlului.

De felul în care este organizat și exercitat controlul financiar,de

competența profesională și etica a membrilor echipelor de control, depinde rolul
educativ al controlului, caracterul său eficient și real.
 5. ACTELE CONTROLULUI FINANCIAR

1. Procesul verbal de control – se întocmește pe capitole, care sunt prezentate în

succesiune cronologică, corespunzătoare obiectivelor controlate.
Acest act se întocmește pe capitole :
 O parte introductivă unde se trece numele organului de control, unitatea care
a dispus controlul, delegația pe baza căreia s-a efectuat controlul, stadiul de
executare a indicațiilor obligatorii și a recomandărilor, de asemenea, perioada
în care s-a efectuat controlul.
 Partea constatatoare sau Cuprinsul în care se întocmesc deficientele
constatate, grupându-se pe probleme corespunzătoare obiectivelor controlate;
pentru fiecare abatere indicându-se actele legale încălcate, persoanele
răspunzătoare, cauzele, consecințele acestora. Constatările sunt înscrise
sistematizat, concis.
 În partea rezultativă sau încheierea, parte a procesului verbal de control se
precizează faptul că s-a încheiat controlul, că au fost restituite toate
documentele de care s-a folosit organul de control, se precizează nr. de
exemplare care au fost încheiate, se semnează de organul de control și
conducerea unității controlate.
 5. ACTELE CONTROLULUI FINANCIAR

Dacă se constată fapte care atrag răspunderea penală se întocmește un act

separat, care este semnat și de persoanele vinovate adică fundamentarea și
dispozițiilor legale de control. La raportul de control se anexează diverse
documente, acestea fiind: situații, tabele, acte, note de constatare, note explicative.
Cu privire la deficientele constatate, procesul verbal de control
cuprinde, pentru fiecare deficienta, următoarele elemente: obiectul controlului,
constatarea, actele și operațiile controlate, din care s-a desprins constatarea,
cauzele și consecințele economice și financiare ale acestora, actele normative
încălcate, numele, prenumele și funcția persoanelor răspunzătoare sau care au
aprobat ori dispus efectuarea actelor sau operațiilor cu consecințe ilegale,
beneficiarii unor plăți necuvenite, eventualele obiecții sau argumente ale
persoanelor controlat, punctul de vedere al echipei de control, argumentat cu
taxele legale, documente și date, masuri luate de conducerea unității controlate,
termenele de luare a masurilor si persoanelor răspunzătoare de aplicarea acestora.
 5. ACTELE CONTROLULUI FINANCIAR

La procesele verbale de control se anexează, pentru confirmarea faptelor

consemnate, următoarele documente: note de constatare, note explicative,
tabele, situații, documente ale operațiunilor economice, financiare, contabile,
sesizările primite de la persoanele fizice sau juridice, declarațiile persoanelor
controlate, angajamentul de plata, pentru acoperirea prejudiciilor etc.
Printre documentele ce se anexează procesului verbal de control, cele
mai importante sunt, notele de constatare și notele explicative.
Notele de constatare - reprezintă actele constatatoare, pentru situațiile în
care reconstituirea ulterioara nu este mereu posibila. De asemenea, notele de
constatare sunt întocmite și în cazurile când sunt necesare luarea unor măsuri
imediate, pentru blocarea sau înlăturarea, de către persoanele împuternicite, a
unor fapte sau a consecințelor acestora, pentru întreruperea prescripției,
realizarea în termen a dreptului la acțiune, evitarea decăderii dreptului la
acțiune, trecerea la executarea silita, etc .
Notele explicative - se întocmesc în cazurile în care se constata abateri
sau fraude, care atrag răspunderea juridica, emiterea deciziei de imputare,
declanșarea procesului verbal, etc.
 5. ACTELE CONTROLULUI FINANCIAR

Aceste note se întocmesc sub formă de răspunsuri la întrebările formulate

de echipa de control. În funcție de răspunsurile date, în notele explicative, se pot
definitiva unele obiective ale controlului financiar, dacă, din răspunsuri, rezultă
elementele noi, controlul se va extinde, înscriindu-se în procesul verbal de control,
constatările suplimentare. Daca unele constatări sunt infirmate, prin răspunsurile
date de nota explicativa, echipa de control va reexamina actele și operațiunile care
stau la baza lor.
2. Procesul verbal de constatare a contravențiilor – se încheie de echipa
de control în cazurile când se constata încălcarea actelor normative cu privire la
disciplina financiara, de către personalul din unitatea controlata.
 Constituie contravenție la normele legale privind disciplina financiara,
faptele săvârșite cu vinovăție, de salariați, în legătura cu: executarea actelor si
operațiunilor financiare, realizarea veniturilor statului, circulația monetara si
creditul bancar, evidenta contabila si controlul financiar etc. Aceste fapte
sancționează cu amenda contravențională.
 ACTELE CONTROLULUI FINANCIAR

Contravențiile normelor legale privind disciplina financiară se constată

și se sancționează, de către următoarele persoane împuternicite: personalul cu
atribuții de inspectare financiară din Ministerul Finanțelor, bănci, revizori de
gestiune, precum si persoane asimilate acestora.
3. Nota de prezentare a procesului verbal de control – reprezintă un
raport al echipei de control, cu concluzii si propuneri referitoare la faptele si
abaterile constatate.
 În nota de prezentare sunt examinate întâmplările formulate de către unitatea
care este supusă controlului financiar,care vin în contradicție constatărilor din
procesul verbal de control : sunt explicate eventualele contradicții dintre datele
cuprinse in procesul verbal si notele explicative luate de la cei găsiți vinovați,
sunt indicate unele probleme sau aspecte care necesită sa fie supuse unui
control mai minuțios, dificultățile întâlnite în exercitarea controlului, aspectele
pozitive constatate la unitatea controlată, care ar putea fi extinse si la alte
unități etc.
Actele organelor de control trebuie să fie: clare, complete, concise,
obiective, bazate pe faptele și documentele controlate.
 ACTELE CONTROLULUI FINANCIAR
În partea finala a notei de prezentare,echipa de control face propuneri
pentru completarea sau modificarea masurilor stabilite de conducerea unității
controlate, în vederea înlăturării lipsurilor și deficientelor constatate în timpul
controlului. Aceste propuneri sunt concretizate cu privire la: aplicarea
sancțiunilor disciplinare, stabilirea răspunderii patrimoniale, administrative sau
penale, comunicări care urmează sa fie făcute altor unități etc.
4. Nota de expunere a concluziilor controlului – se întocmește în
situația în care, ca urmare a acțiunii de control, nu s-a constatat nici o deficiență,
abateri sau fapte ilegale. în nota de expunere a concluziilor, sunt consemnate
obiectivele urmărite, actele și operațiunile verificate, compartimentele controlate
etc.
Actul de control trebuie, în mod obligatoriu, sa fie semnat de subiectul supus
controlului. În cazul în care acesta are obiecții la cele consemnate, subiectul
semnează actul de control cu mențiunea ca are observații, obiecții sau precizări
față de cele controlate.
Actul se realizează în scris, în mod distinct, de regulă pîna la încheierea
controlului. Organul de control are obligația sa anexeze la actul de control
obiecțiile întreprinzătorului și să-și exprime punctul de vedere în legătura cu
acestea.
 CONTROLUL FINANCIAR PUBLIC INTERN
Sediu: Legea Nr. 229, din 23.09.2010 privind controlul financiar
public intern
 AUDITUL INTERN
Sediu: Cap. III. Legea Nr. 229, din 23.09.2010 privind controlul
financiar public intern
 AUDITUL PUBLIC EXTERN
Sediu: Legea Republicii Moldova nr.261-XVI din 05 decembrie
2008 Curţii de Conturi // Monitorul oficial al Republicii Moldova
din 31.12.2008 , nr.237-240/864.
 INSPECTAREA FINANCIARĂ
Sediu: Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind
organizarea activităţii de inspectare financiară nr.
1026 din 02.11.2010
 CONTROLUL FISCAL CAMERAL

 Sediu: art. 215, Codul fiscal al Republicii Moldova nr.1163 din

24.04.1997// Monitorul Oficial al Republicii Moldova din
25.03.2005.
 CONTROL FISCAL LA FAȚA LOCULUI
 Sediu: Art. 216. Codul fiscal al Republicii Moldova nr.1163 din
24.04.1997// Monitorul Oficial al Republicii Moldova din
25.03.2005.