REFERAT AUDIT

Student: BORLEA GABRIELA Administra ie Public AN III, Grupa I

EXERCITAREA AUDITULUI FINANCIAR

Planificarea auditului nelegerea activitii entitii auditare i etapele nelegerii activitii entitii Planificarea auditului trebuie s se bazeze pe nelegerea deplin a activitii entitii, a mediului n care opereaz, a sistemelor contabil i control intern. nelegerea entitii este esenial att n faza de planificare, ct i n procesul de auditare, prin furnizarea de informaii auditorilor privind eventualele riscuri poteniale care trebuie luate n considerare la efectuarea auditului. Cunoaterea si nelegerea activitii entitii constituie o baza fundamentala pentru planificarea si execuia procedurilor de audit, precum si pentru evaluarea rezultatelor. nelegerea activitii entitii auditare este un proces etapizat si consta in: I. Elaborarea unui plan pentru obinerea informaiilor privind activitile entitii;plan ce va cuprinde: descrierea informaiilor necesare;descrierea surselor de informaie; descrierea metodelor de colectare a informaiilor; graficul de desfurare a activitilor cuprinse in plan. II. Colectarea informaiilor; privind cunoaterea activitii entitii auditate constnd in aplicarea efectiva a planului ntocmit. III. Descrierea activitii entitii si a modului in care se vor utiliza informaiile colectate care sa asigure, acoperirea urmtoarelor aspecte, referitoare la entitatea auditate: istoricul entitii; structura organizatorica;cadrul legal al funcionarii entitii; politicile contabile; sistemul de control intern; sistemul IT utilizat. IV.Utilizarea informaiilor colectate-cunoaterea activitii entitii auditate sta la baza: .obinerii unei nelegeri preliminare a sistemului contabil, precum si a sistemului de control intern; . stabilirii riscului de audit; . stabilirii-nivelului materialitii; . planificrii procedurilor de audit.

Materialitate in audit Materialitatea este un concept care definete importanta sau semnificaia unei operaiuni economice din ansamblul operaiunilor efectuate de entitatea auditat, operaiune care prin omisiunea consemnrii ei sau consemnarea eronata in documentele financiar-contabile, ori prin efectuarea ei cu nclcarea prevederilor legale, ar modifica substanial situaiile financiare elaborate de entitate, exprima nivelul maxim acceptat al erorilor identificate in urma verificrii operaiunilor selectate prin eantionare. Materialitatea poate fi determinata in trei moduri: . ca valoare absoluta, atunci cnd materialitatea este exprimata in uniti monetare, adic nivelul acesteia trebuie sa fie corelat cu cel mai important element din cadrul situaiilor financiare. . prin natura, atunci cnd o eroare poate deveni semnificativa prin natura sa lund in considerare urmtoarele: . compararea tranzaciilor auditate cu reglementrile ce privesc entitatea auditat, precum si cu acele reglementari, care se refera la ramura din care face parte entitatea ; . mrimea entitii, lund in calcul activele totale, veniturile brute, etc.; . entitatea - factori asociai cum ar fi: data nfiinrii entitii, profitul realizat anual, cifra de afaceri, etc. . prin context-O eroare sau o omisiune poate fi considerata materiala datorita contextului sau circumstanelor in care apare i dei nesemnificativa ca valoare sau natura, poate conduce la schimbarea sensului (nelegerii) unei situaii financiare. Materialitatea reprezint nivelul maxim admisibil de eroare acceptat in vederea stabilirii daca conturile sunt corecte sau nu, si se mai poate intitula si "prag de materialitate". Materialitatea este un concept al raionamentului profesional ce se stabilete in funcie de utilizarea situaiilor financiare, de gradul de interes public, precum si de oricare alta cerin de raportare prevzuta de legislaie. In general, daca: .nivelul materialitii este mai mic dect nivelul erorilor -conturile nu sunt acceptate; . nivelul materialitii este mai mare dect nivelul erorilor -conturile sunt acceptate; . nivelul materialitii este foarte aproape de nivelul erorilor constatate - se mrete dimensiunea Stabilirea nivelului materialitii este un atribut al conducerii Instituiilor Supreme de Audit. iar limitele intre care se poate stabili materialitatea sunt diferite, in funcie de elementul la care se raporteaz . Riscul de audit

Ca orice activitate umana si activitatea de audit este supusa aciunii anumitori riscuri, generate de o mulime de factori de influenta, al cror efect poate duce la nerealizarea sau realizarea de o slaba calitate a acesteia. Riscul de audit (RA) reprezint riscul pe care auditorul l atribuie unei opinii de audit neadecvate, atunci cnd situaiile financiare conin informaii eronate material. Ignorarea existentei riscului asociat activitii de audit genereaz anumite efecte unele dintre acestea cu caracter discret care pot determina crearea condiiilor de fundamentare eronata a opiniei auditorului. Nivelul de sigurana constituie ncrederea obinuta prin aplicarea procedurilor de audit, in sensul ca erorile cumulate din situaiile financiare nu vor fi mai mari dect nivelul materialitii. Auditorii agreata, in general un nivel acceptabil al riscului de audit existent in timpul efecturii auditului, care se refera la msura in care auditorul este dispus sa accepte ca situaiile financiare sunt eronate, dup efectuarea auditului. Conform politicii Instituiilor Supreme de Audit nivelul cel mai ridicat al riscului de audit este mai mic de 5%.la o asigurare de audit in procent de 95% . Daca auditorul dorete un nivel al riscului de audit sczut, aceasta nseamn ca dorete sa fie cat mai sigur ca situaiile financiare nu conin erori materiale. Exemplu: daca riscul este 0 (nu exista rise), asigurarea auditului va fi 100 (situaiile financiare sunt 100% corecte). Deci, riscul de audit + nivelul de sigurana = 100%. Riscul de audit = riscul inerent x riscul de control x riscul de nedetectare sau RA = RI x RC x RN Riscul de audit are trei componente principale: riscul inerent, riscul de control si riscul de nedetectare. Riscul inerent (RI) reprezint susceptibilitatea unui sold al unui cont sau al unei categorii de tranzacii, la informaii eronate care ar putea fi materiale individual, sau atunci cnd sunt cumulate cu informaii eronate din alte solduri sau tranzacii, presupunnd ca nu au existat controale interne corespunztoare. Riscul inerent reprezint msura in care auditorii evalueaz posibilitatea ca unele situaii financiare eronate sa se produc in practica, acestea fiind considerate slbiciuni ale controalelor interne. Daca auditorul ajunge la concluzia ca exista o probabilitate ridicata ca erorile din situaiile financiare sa nu fie depistate de controalele interne, nseamn ca el apreciaz un risc inerent ridicat. Factorii majori care sunt luai in considerare in evaluarea riscului inerent sunt urmtorii . Rezultatele auditurilor precedente; . Angajamentele iniiate, comparativ cu rezultatele; . Tranzaciile neobinuite sau complexe; . Raionamentul profesional avut in vedere la stabilirea soldurilor conturilor si la nregistrarea tranzaciilor; . Activele care sunt susceptibile la delapidri; . Formarea populaiei si dimensiunea eantionului; . Schimbrile in cadrul conducerii si reputaia acesteia;

. Natura activitii entitilor, incluznd natura produciei realizate si a serviciilor prestate de aceasta; .Natura sistemului de procesare al datelor si gradul de utilizare al tehnicilor moderne pentru comunicare. Evaluarea riscului inerent se face de ctre auditori printr-o analiza a contextului in care funcioneaz entitatea auditat, precum si caracteristicile operaiunilor auditate prin interviuri cu conducerea entitii si cunoaterea activitii acesteia, obinuta din rapoartele auditurilor precedente. Riscul inerent poate fi exprimat fie in termeni cuantificabili (ex: in procente), fie in termeni necuantificabili (ex: ridicat, media, sczut) si poate fi schimbat din exprimarea in termini necuantificabili (ridicat, mediu, sczut), in exprimarea in termeni cuantificabili, prin folosirea tabelului de mai jos: Ridicat Mediu Sczut Riscul inerent 60% 50% 40% Riscul de control (RC) reprezint riscul ca o declarare eronata, ce ar putea aprea in soldul unui cont sau intr-o categorie de tranzacii si care ar putea fi material sau individual sau atunci cnd este cumulata cu alte informaii eronate din alte solduri sau categorii de tranzacii, sa nu poat fi prevenita sau detectata si ; corectata in timp util de ctre sistemul contabil si sistemul de control intern. Cu alte cuvinte, riscul de control este acel lise ca erorile din situaiile financiare sa nu poat fi detectate si corectate de sistemul de control intern. al entitii controlate. Daca controalele interne funcioneaz bine, calitative si dese , auditorii nu se pot bizui pe ele. Evaluarea riscului de control se realizeaz in etapa de planificare a auditului. Auditorul, prin raionamentul sau profesional, stabilete riscul de control prin evaluarea sistemului de control intern al entitii auditate si prin determinarea eficacitii activitii auditorilor interni. Evaluarea poare fi exprimata fie in termeni cuantificabili (ex :procente), fie in termeni necuantificabili (ex: sczut, mediu, ridicat). Cnd se calculeaz riscul de control prin ,,modelul riscului de audit"are loc schimbarea din termeni cuantificabili in termeni necuantificabil si se utilizeaz urmtorul tabel: Ridicat Mediu Sczut

Risc de control 80% 50% 20% Riscul de nedetectare (RN) reprezint riscul ca o procedura de fond utilizata de auditor sa nu detecteze o informaie eronata ce exista in soldul unui cont sau categoric de tranzacii care poate fi materiala, in mod individual sau cnd este cumulata cu informaii eronate din alte solduri sau categorii. Riscul de nedetectare mai este definit ca fiind riscul ca un auditor sa nu descopere acele erori materiale care nu au fost depistate de sistemul de control intern. Riscul de nedetectare este determinat de auditor dup stabilirea riscului inerent si riscului de control. Utilizarea modelului riscului de audit de ctre auditori presupune parcurgerea urmtoarelor etape: a) stabilirea nivelului planificat al riscului de audit ; b) evaluarea riscului inerent si a riscului de control ; c) rezolvarea ecuaiei riscului de audit pentru stabilirea unui nivel corespunztor al riscului de nedetectare. Riscul inerent si riscul de control nu pot fi niciodat stpnite de auditor, spre deosebire de riscul de nedetectare care poate fi influenat de ctre auditor. Determinarea obiectivelor si a ariei de aplicabilitate a auditului financiar Principalul obiectiv al auditului financiar l reprezint examinarea situaiilor financiare privind imaginea fidela, clara si completa a informaiilor si operaiunilor reflectate in acestea, examinare pe care auditorul o face in scopul exprimrii unei opinii independente si responsabile. In faza de planificare a auditului financiar este necesara determinarea obiectivelor specifice, in funcie de care se stabilete aria de aplicabilitate a auditului. Obiectivele auditului reprezint rezultatele, care se ateapt a fi obinute in urma examinrii situaiilor financiare. Aria de aplicabilitate a auditului financiar reprezint domeniile auditate de ctre auditor, in vederea atingerii obiectivelor auditului. Auditorul trebuie sa obin probe de audit suficiente, relevante si de ncredere pentru a-si putea exprima opinia sa asupra situaiilor financiare si, in acest scop, auditorul trebuie sa efectueze teste pentru a se asigura ca: . forma si coninutul situaiilor financiare respecta principiile generale ale contabilitii si ale altor reglementari legale; . sumele din conturi sunt corect nregistrate; . utilizarea fondurilor alocate s-a fcut in conformitate cu destinaia stabilita prin legea bugetara anuala sau alte prevederi legale, iar plile au fost efectuate, in conformitate cu reglementrile in

vigoare. Obiectivele specifice auditului financiar, sunt urmtoarele: legalitatea si regularitatea, exhaustivitatea, realitatea, evaluarea, prezentarea si raportarea tranzaciilor (operaiunilor economice). . legalitatea si regularitatea: tranzaciile sunt efectuate in conformitate cu legile si reglementrile in vigoare si in limita creditelor bugetare aprobate; . exhaustivitatea/caracterul complet: toate tranzaciile (operaiunile) aferente anului financiar auditat au fost nregistrate corespunztor in situaiile contabile, conform prevederilor legale; . realitatea operaiunilor: operaiunile nregistrate in situaiile financiare au fost realizate in mod efectiv, sunt relevante pentru entitatea auditat si se refera la perioada supusa auditrii; . evaluarea: toate tranzaciile au fost corect evaluate si nregistrate conform prevederilor legale; . prezentarea si raportarea: tranzaciile au fost prezentate, clasificate si descrise in conformitate cu cadrul de raportare emis de autoritatea competenta de reglementare in domeniu. Aspectele menionate mai sus constituie pentru auditori baza determinrii obiectivelor si ariei de aplicabilitate a auditului si sunt cuprinse in aseriunile managementului. Aseriunile managementului cu privire la situaiile financiare reprezint afirmaiile conducerii entitii si prin semnarea acestor situaii financiare, conductorii i asum responsabilitatea privind informaiile cuprinse in aceste situaii. In cadrul procesului de audit, auditorii verifica daca informaiile din situaiile financiare sunt conforme cu aseriunile. In practica, exista doua tipuri de aseriuni: 1)Aseriunile conducerii privind tranzaciile; 2)Aseriunile conducerii pentru soldurile conturilor reflectate in bilan. Obiectivele auditului constau in verificarea aseriunilor conducerii entitii cu privire la situaiile financiare. Aseriunile conducerii privind tranzaciile a)Exhaustivitatea - tranzaciile si situaiile legate de o anumita perioada au fost nregistrate; b)Apariia - tranzacia consemnata in documentele financiar-contabile privete entitatea auditat si a fost nregistrata la momentul producerii; c)Evaluarea - tranzaciile sunt corect evaluate si nregistrate conform prevederilor legale; d)Regularitatea - tranzacia este in conformitate cu legislaia in vigoare la momentul efecturii ei; e)Prezentarea si evidenierea informaiilor - tranzaciile sunt prezentate, clasificate si descrise, in conformitate cu cadrul de raportare emis de autoritatea competenta de reglementare in domeniu. Aseriunile conducerii pentru soldurile conturilor reflectate in bilan a)Exhaustivitatea - toate elementele de activ si de pasiv aferente unei perioade au fost nregistrate in contabilitate si corect preluate in bilan; b)Existenta - elementele de activ sau pasiv exista, sunt reale si corect reflectate in situaiile financiare; c)Evaluarea - elementele de activ sau pasiv sunt evaluate in conformitate cu normele si reglementrile contabile in vigoare; d)Proprietatea - drepturile si/sau obligaiile entitii la un moment dat sunt corespunztor

evideniate in bilan; e)Prezentarea (descrierea) si evidenierea informaiilor - un element este descris, evideniat si clasificat, in conformitate cu cadrul general de raportare financiara stabilit de autoritatea de reglementare competenta in domeniu. In tabelul urmtor sunt prezentate raporturile de dependenta a obiectivelor auditului de aseriunile financiare ale managementului: Situaiile financiare Aseriunile financiare ale managementului despre componentele situaiilor financiare Obiectivele de audit Tehnici de obinere a probelor de audit Existenta Corectitudine Confirmarea existentei soldurilor conturilor din bilan Exhaustivitatea Caracter complet Examinarea totalului din conturile debitoare si creditoare Separarea (privete o perioada bine delimitata) Examinarea documentelor justificative privind cheltuielile efectuate in perioada corespunztoare Bilan Proprietatea Drepturi si obligaii Chestionarea conducerii chiar daca drepturile au fost ncasate si obligaiile au fost achitate Evaluarea Acurateea matematica Verificarea prelurii corecte a soldurilor din balana sintetica precedenta Prezentarea (descrierea) informaiilor Clasificarea si evidenierea Verificarea ncadrrii operaiunilor in clasificaia bugetara aprobata si planul general de conturi In unele mprejurri sunt cerute mai multe proceduri de audit in vederea furnizrii de probe de audit suficiente. Dup stabilirea obiectivelor, precizarea materialitii si evaluarea riscurilor se va determina tipul si cantitatea probelor de audit ce vor fi colectate In situaia in care auditorul va obine probe de audit suficiente privind obiectivele care au fost determinate in baza aseriunilor managementului, atunci acesta (auditorul) este asigurat in mod rezonabil ca situaiile financiare sunt corect prezentate. Aria de aplicabilitate a unui audit financiar se refera la procedurile de audit propuse pentru a realiza obiectivele auditului, proceduri ce sunt determinate de ctre auditor lund in considerare: cerinele standardelor de audit, cerinele relevante ale organismelor profesionale, cerinele legislaiei si reglementarilor in vigoare si acolo unde este cazul, cerinele cu privire la termenele de raportare. ntinderea ariei de aplicabilitate a auditului se determina innd cont de urmtorii factori: a) cunoaterea entitii auditate;

b) materialitatea; c) riscul de audit. Abordarea auditului Abordarea auditului reprezint o combinaie a diferitelor teste de audit, pe care auditorul le efectueaz pentru obinerea probelor necesare realizrii misiunii de audit. In vederea obinerii probelor necesare realizrii obiectivelor unui audit, auditorii abordeaz auditul printr-o combinaie a diferitelor teste de audit, respectiv prin: abordarea bazata pe sistem (ABS) si abordarea directa de fond (ADF), att in cazul auditului financiar cat si in cazul auditului performantei. a) Abordarea bazata pe sistem In cadrul acestei abordri, auditorii se bazeaz pe sistemul de control intern al entitii auditate, unde, de regula, exista anumite proceduri de control, proiectate pentru a asigura acurateea situaiilor financiare, legalitatea si realitatea tranzaciilor. Daca auditorul constata ca in cadrul entitii exista un sistem de control intern care funcioneaz si este satisfcut de eficacitatea acestuia, atunci procedurile de fond ale situaiilor financiare si ale tranzaciilor pot fi diminuate corespunztor. Abordarea bazata pe sistem, presupune parcurgerea urmtoarelor etape: a) identificarea si evaluarea controalelor cheie si determinarea msurii in care auditorul se poate baza pe ele, presupunnd ca acestea funcioneaz efectiv; b) efectuarea testelor de control asupra controalelor cheie identificate, pentru a stabili daca ele au funcionat eficace pe tot parcursul perioadei supuse auditului; c) evaluarea rezultatelor testelor de control pentru formularea unei concluzii privind sistemul de control intern care pot determina modificri in abordarea auditului; d) efectuarea unui numr minim de proceduri de fond asupra tranzaciilor. b) Abordarea directa de fond In cadrul acestui tip de abordare auditorii nu se bazeaz pe sistemul de control intern al entitii, considernd ca obiectivele auditului pot fi realizate fora efectuarea de teste de control. In cadrul abordrii directe de fond, auditorul utilizeaz procedurile de fond, care reprezint testele efectuate de auditor in vederea obinerii de probe de audit in scopul depistrii erorilor majore din situaiile financiare. Factorii care determina adoptarea abordrii sunt urmtorii: a) daca controalele interne sunt dispersate din punct de vedere geografic, auditorii nu pot efectua teste de control si in consecina, abordarea bazata pe evaluarea sistemelor nu poate fi aplicata, deoarece resursele auditrii sunt limitate. b) abordarea pe baza de sistem are avantajul ca permite auditorului stabilirea unei legturi directe intre erorile individuale si slbiciunile din cadrul sistemului de control, direcionnd in acest mod procedurile de fond ctre ariile cu rise ridicat.

Eantionarea in procesul de audit Eantionarea in audit, reprezint aplicarea unor proceduri de audit asupra unei pri din totalul populaiei supuse auditrii, pentru obinerea probelor de audit sigure, care sa caracterizeze ntreaga populaie. Alegerea in mod corespunztor a populaiei face ca concluziile auditorului sa poate fi extinse asupra ntregii populaii, altfel ele vor fi valabile numai in cadrul eantionului ales. Testele de audit se pot aplica fie asupra tuturor elementelor populaiei, fie asupra unor eantioane, astfel: . Toate elementele care compun populaia. Se aplica in cazul unei populaii de dimensiuni mici. . Un eantion nereprezentativ. Se aplica acolo unde auditorul cunoate particularitile populaiei care va fi testata si este capabil sa identifice un numr mic de elemente de interes pentru audit. Daca eantionul nu este reprezentativ, erorile gsite in eantionul testat nu se pot extrapola asupra ntregii populaii. . Un eantion reprezentativ este acel eantion care are caracteristici similare pentru elementele din ntreaga populaie. Exista doua abordri generale ale eantionrii in audit: eantionarea statistica si eantionarea nestatistica. Eantionarea statistica presupune selectarea grupului de elemente care urmeaz a fi verificate, prin aplicarea unor formule matematice specifice, lucru ce va permite auditorului sa obin o concluzie valabila pentru ntreaga populaie din care s-a extras eantionul. Eantionarea nestatistica se bazeaz in principal pe raionamentul profesional al auditorilor, fr a folosi teoria statistica pentru msurarea riscului de eantionare. Rezultatele nu se vor extrapola asupra ntregii populaii ntruct eantionul selectat nu este reprezentativ. Eantioanele sunt selectate prin: - metode statistice ca selecia aleatoare si selecia sistemica sau - metode nestatistice ca selecia pe baza hazardului si selecia pe baza judecaii profesionale. Indiferent de metodele statistice sau nestatistice folosite eantionarea cuprinde urmtoarele etape: 1. planificarea si proiectarea eantioanelor; 2. determinarea dimensiunii eantionului; 3. testarea elementelor selectate cuprinse in eantion; 4. evaluarea rezultatelor. In concluzie, folosirea eantionrii in audit este eseniala si ii permite auditorului sa trag concluzii mai riguroase dect utiliznd alte metode, eficienta muncii de audit fiind astfel sporita. Planul de audit

Planificarea auditului consta in construirea unei strategii generale de audit privind natura, durata si gradul de aplicare al metodelor si tehnicilor utilizate pe parcursul auditului. Auditorii trebuie sa planifice auditului intr-un mod care sa-i asigure misiunii condiii de ndeplinire economice, eficiente, eficace si la termenul oportun. Planificarea activitii de audit este un proces dinamic si are ca scop: .descrierea sferei si a modului de abordare a auditului; . stabilirea obiectivelor auditului; . stabilirea modului de obinere si analizare/evaluare a probelor de audit necesare atingerii obiectivelor auditrii; . stabilirea unui calendar de realizare a aciunii efective de audit si a unui buget de resurse umane si financiare pentru realizarea acestuia. In vederea atingerii obiectivelor de audit, pe parcursul derulrii aciunii de audit este posibil sa fie necesara operarea unor modificri ale planului de audit iniial Planul de audit, fiind un document cheie, trebuie sa fie elaborat la termenele convenite si sa cuprind toate informaiile necesare auditrii, rmnnd in acelai timp clar si concis. Avnd in vedere ca nu exista o forma standard a planului de audit, in general, acesta va cuprinde: .o scurta prezentare a activitilor entitii auditate si a circumstanelor financiare, cu referire la informaii mai detaliate, daca este cazul; . cadrul juridic al auditului; . detalii privind orice fapte importante, evenimente sau schimbri care au avut sau pot avea loc; efectul lor posibil asupra operaiunilor entitii sau asupra mediului de control si asupra auditului; . o descriere a ariei de aplicabilitate auditului si autoritatea sub care acesta este desfurat, cerinele de raportare; . principiile contabile pe baza crora sunt pregtite situaiile financiare si acceptabilitatea lor; . stabilirea materialitii, cu referire la documentaia care stabilete motivele si bazele pentru care aceasta a fost determinata; . o sinteza a riscurilor specifice identificate, orice probleme majore posibil a fi ntlnite si alte aspecte din situaiile financiare, care in mod obinuit necesita o atenie special; . o evaluare a riscului de control si o calculare a riscului de nedetectate; . o scurta prezentare a abordrii auditului ce urmeaz a fi adoptata; . resursele umane, de timp si de buget necesare; . coordonatele in legtura cu persoanele de contact din cadrul entitii auditate; . forma, coninutul si utilizatorii raportului final. innd cont de elementele menionate, in general, un plan de audit va cuprinde urmtoarele capitole si subcapitole: A. CADRUL GENERAL AL AUDITULUI 1. Scurta prezentare a entitii auditate si a activitii acesteia. 2. Cadrul juridic al auditului - Auditorii vor realiza o scurta prezentare a cadrului juridic al auditului. 3. Factori care influeneaz procesul de audit in sensul duratei, ariei de cuprindere si a scopului

acesteia. 4. Forma si coninutul documentelor prin care se va finaliza auditul (raport de audit, certificat de audit). 5. Perioada auditat. B. OBIECTIVELE AUDITULUI 1. Obiectivul general. 2. Obiective principale (sub-obiective). 3. Obiective specifice. C. ABORDAREA AUDITULUI 1. Concluzii privind evaluarea preliminara a sistemului contabil si a sistemului de control intern al entitii auditate si impactul acestora asupra auditului. Prezentarea riscurilor specifice identificate la nivelul entitii auditate si impactul acestora asupra auditului. 2. Stabilirea principalelor domenii ce vor fi auditate. 3. Stabilirea riscului de audit si evaluarea riscului inerent si a riscului de control. 4. Stabilirea nivelului materialitii, prezentarea metodelor de alegere a acestuia si aspectele care trebuie avute in vedere. 5. Stabilirea tipului de abordare a auditului si a modului de obinere al probelor de audit. D RESURSE UMANE SI DE TIMP NECESARE 1. Resursele necesare vor fi evaluate pe diferitele faze de realizare a auditrii. 2. Calendarul activitii de audit E. INFORMATII PRIVIND PERSOANELE DE CONTACT DIN CADRUL ENTITATILOR AUDITATE Auditorii vor specifica informaiile disponibile privind persoanele de contact din cadrul entitilor auditate . F. VERIFICAREA SI SUPERVIZAREA PLANULUI DE AUDIT Auditorii vor specifica persoanele responsabile cu verificarea si supervizarea muncii desfurate pe parcursul activitii de audit. Elaborarea programelor de audit Planificarea auditului presupune att elaborarea planului de audit cat si a programelor detaliate de audit. Auditorul elaboreaz un program de audit detaliat prin care stabilete natura, durata si ntinderea procedurilor de audit planificate, necesare pentru ndeplinirea planului de audit. Programul de audit este compus din: -un set de instruciuni pe care membrii echipei de audit trebuie sa le respecte; -obiectivele auditului pentru fiecare domeniu; - un grafic de timp pentru fiecare procedura de audit. Programul de audit este un instrument prin care auditorii si conductorii ierarhici ai acestora urmresc activitatea efectiva de audit.

Programele de audit pot fi revizuite si amendate in situaiile in care intervin modificri in premisele si condiiile avute in vedere la elaborarea iniiala a acestora. Elaborarea programelor de audit constituie ultimul pas al fazei de planificare a auditului,faza ce consta in fapt, in punerea in aplicare a programelor de audit, prin aplicarea procedurilor de audit prevzute de acestea. Pe lng procedurile de audit, un program de audit trebuie sa cuprind si urmtoarele elemente: . Structura care efectueaz auditul; . Exerciiul financiar la care se refera situaiile financiare; . Entitatea auditat; . Aria/sectiunea auditat; . Data nceperii si ncheierii auditului; . Numrul de zile alocate pentru audit; . Obiectivele generate si specifice; . Procedurile de audit; - Teste de control si - Proceduri de fond . Semntura auditorilor; . Data ncheierii auditului: .Controlul calitativi auditului - data si semntura supervizorului. Principala componenta a programului de audit o constituie procedurile de audit, care pot fi: . Teste de control - confirma ca sistemul de control intern funcioneaz potrivit evalurii iniiate a auditorilor. Pentru testarea organizrii si funcionarii sistemului de control intern, auditorii pot utiliza: .chestionare; . teste computerizate (in cazul auditului asistat pe calculator); . observaia directa a procedurilor de control intern aplicate la nivelul entitii: . intervievarea persoanelor care au aplicat procedurile de control intern; . intervievarea altor pri implicate etc. Proceduri de fond.- sunt acele proceduri de audit aplicate pentru obinerea de probe de audit care sa ateste ca situaiile financiare nu conin informaii eronate materiale (semnificative). Scopul procedurilor de fond este acela de a reduce riscul de nedetectare la minim, pentru a determina un nivel acceptabil al riscului de audit. In practica se ntlnesc doua tipuri de proceduri de fond: a) Teste ale detaliilor tranzaciilor si soldurilor conturilor; b) Proceduri analitice. Auditorii trebuie sa aib in vedere atingerea unui nivel de asigurare rezonabil prin utilizarea unei combinaii de teste de control si proceduri de fond, in vederea obinerii unor probe de audit relevante, pe baza crora sa stabileasc concluziile auditului. Partea cea mai importanta a programului de audit o constituie setul de proceduri de fond stabilit de auditori. Auditorii trebuie sa utilizeze o combinaie de teste de control si proceduri de fond pentru a obine

probe de audit relevante pe baza crora sa stabileasc concluziile auditului. Programul de audit este de fapt lista procedurilor stabilite de auditori pentru efectuarea auditului. Dup aplicarea tuturor procedurilor de audit, dup documentarea activitii si sistematizarea probelor de audit, auditorii trebuie sa formuleze concluzii pe baza activitii desfurate. Concluziile trebuie nregistrate intr-un formular standard pentru concluzii. Concluziile trebuie ntotdeauna stabilite prin raportare la obiectivul auditului, ceea ce nseamn ca acestea vor meniona daca obiectivul a fost atins sau nu. De asemenea, trebuie sa rezulte clar din formularul standard pentru concluzii aspectele propuse pentru valorificare. In formatul standard pentru concluzii, auditorii prezint: .perioada in care s-a desfurat auditul; . componenta echipei de auditori; . domeniul in care au aplicat procedurile de audit; . rezultatele testelor de control, ale procedurilor de fond aplicate si ale verificrilor privind legalitatea si regularitatea operaiunilor auditate. Documentaia aferenta activitii de audit desfurate (probele de audit) se anexeaz la formularul standard pentru concluzii. Orice abatere semnificativa de la planul si programele de audit trebuie explicata in formularul standard pentru concluzii. Concluziile se formuleaz pe mai multe nivele: .concluzii pentru un domeniu auditat; . concluzia generala asupra ntregii situaii financiare supuse auditului. Pe baza procedurilor de audit desfurate si a concluziilor formulate auditorii vor decide asupra tipului de opinie de audit ce va fi exprimata. Chiar daca riscul a fost evaluat in faza de planificare, in faza de execuie, pot aprea factori care sa modifice nivelul de rise estimat anterior. La elaborarea concluziilor, auditorii trebuie sa precizeze toi factorii care au contribuit la actualizarea riscului evaluat iniial. Raportarea Caracteristicile, forma si coninutul raportului de audit Raportul de audit se ntocmete de ctre auditor la finalizarea fiecrei activitatea de audit, in forma scrisa si format corespunztor, raport in care i exprime opinia asupra situaiilor financiare auditate, alte observaii asupra acestora. Coninutul raportului de audit trebuie sa respecte urmtoarele caracteristici: -sa fie uor de neles si lipsit de ambiguiti ; -sa cuprind numai informaii susinute de probe de audit suficiente si relevante ; -sa fie complet, exact, obiectiv, convingtor, concis si uniform, astfel nct sa faciliteze nelegerea lui de ctre cititor. In rapoartele de audit, auditorii i exprim opinia de audit asupra situaiilor financiare auditate, prezint constatrile rezultate si totodat formuleaz concluzii si recomandri cu privire la

masurile ce urmeaz a fi luate in legtura cu situaiile financiare auditate.. Lipsit de ambiguitate opinia auditorului (constatrile lui) este exprimata cu acuratee si nu las loc de interpretri prin folosirea de formulri standard, cu coninut general acceptat.

Forma si coninutul raportului de audit include urmtoarele elemente de baza: a) Titlul raportului de audit; b) Rezumatul executiv; c) Introducerea generala; d) Tratarea pe larg a obiectivelor de audit si modul de realizare a auditului; e) Concluzii generale: f) Recomandri; g) Propuneri de valorificare a raportului de audit; h) Anexe (atunci cnd este cazul); i) Data raportului; j) Adresa auditorului sau a organismului de certificare (daca este cazul); k) Semntura auditorilor. a) Titlul raportului de audit - Raportul de audit trebuie sa aib un titlu corespunztor, care sa-1 diferenieze fata de alte rapoarte de audit elaborate de auditorii interni ai entitii auditate sau de ali auditori.