CONȚINUTURI

1. Noţiunea şi clasificarea cheltuielilor publice;

2. Noţiunea şi principiile finanţării;

3. Structura cheltuielilor publice.

 1. NOŢIUNEA ŞI CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE

Cheltuielile bugetare reprezintă modalitățile de repartizare și utilizare a

fondurilor bănești bugetare în scopul satisfacerii necesității generale ale
statului.

Cheltuieli bugetare – totalitate a plăţilor aprobate în buget/efectuate

de la buget, cu excepţia celor aferente operaţiunilor cu activele financiare
şi cu datoriile bugetului. (art. 3, Legea 181)

Cheltuielile publice –cheltuieli a statului ce reprezintă reglementarea de

către normele juridice a relațiilor economice,care se formează prin distribuirea
și utilizarea fondurilor resurselor bănești centralizate și descentralizate și care
asigură funcționarea non-stop a statului.

În economia financiară a statului,veniturile publice sunt determinate de

cheltuieli, spre deosebire de economia privată unde cheltuielile sunt
determinate de venituri.
 NOŢIUNEA ŞI CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE

Cheltuielile publice sunt plățile efectuate de către stat din resursele la

dispoziția sa în scopul satisfacerii nevoilor publice,a intereselor generale a
societății,a îndeplinirii obiectivelor urmărite de stat. Aceste cheltuieli
materializează cea de-a doua etapă a funcției de repartiție a finanțelor
publice,ce constă în repartizarea fondurilor publice pe diverse destinații.

Pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor sale, în prezent, statul

efectuează cheltuieli în principal în următoarele sectoare de activitate:
• în domeniul social;
• pentru cercetare – dezvoltare;
• în domeniul militar;
• pentru funcționarea aparatului de stat;
• cheltuieli cu caracter economic
• etc.
 NOŢIUNEA ŞI CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE

Articolul 58 din Constituția Republicii Moldova. Contribuţii financiare

(1) Cetăţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile
publice.

Nevoia publică este o noțiune relativă pentru că este în continuă evoluție de

la an la an,de la o țară la alta. Ea depinde de dezvoltarea serviciilor publice și de
concepția dominantă asupra statului și a funcțiilor pe care acesta trebuie să le
îndeplinească,a limitelor în care aceasta poate interveni în viața economică.

În cadrul și structura finanțelor publice din statele contemporane, Cheltuielile

publice sunt identificate prin actele și operațiunile de întrebuințare a
fondurilor bănești necesare statului și altor colectivități publice,în scopul și
cu finalitatea întreținerii materiale a organelor de stat și serviciilor
publice,satisfacerii trebuințelor social-culturale și a celorlalte necesități
colective.
 NOŢIUNEA ŞI CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE

Pentru reglementare juridică a felului și proporției cheltuielilor bugetare, în

doctrina financiară europeană din ultimele decenii au devenit tot mai importante
conceptele formulate pe baza practicii bugetare comunitare.
Conceptele comunitare privind cheltuielile bugetare sunt:
 în condițiile în care creșterea cheltuielilor publice e inevitabilă sunt necesare
căutări despre reducerea acelor dintre cheltuieli care pot fi micșorate prin reforme
administrative, prin raționalizarea serviciilor publice și alte acțiuni de acest fel.
 avînd în vedere că posibilitățile de micșorare a cheltuielilor bugetare sînt limitate,
se propune stabilirea unei ordini de prioritate a cheltuielilor publice, pe baza unor
criterii proprii alese cu aplicarea pe termene scurte ori mijlocii în raport cu
oportunitatea specifică fiecărei categorii de cheltuieli bugetare fiind recomandată
și flexibilitatea cheltuielilor ce vizează îndeosebi investițiile publice.
 politica cheltuielilor publice trebuie însoțită și coordonată cu o politică a
resurselor financiare, în centrul căreia impozitele să nu compromită economiile
bănești particulare și nici investițiile întreprinderilor,iar investițiile publice să fie
finanțate din împrumuturile publice pe termen lung.
 • Cheltuielile reale (negative) reprezintă un consum de
produs național, și nu au ca efect crearea de venit național.
Cheltuielile reale au un caracter neproductiv și se referă la:
întreținerea aparatului de stat, plata dobînzilor și
comisioanelor la împrumuturile de stat, întreținerea și reproducției sociale
dotarea cu armament și tehnică de luptă a armatei etc. înfaptuirea
• Cheltuielile economice (pozitive) au un caracter publice îl au în
productiv și se concretizează în: investiții efectuate de stat care cheltuielile
pentru înființarea de noi întreprinderi, modernizarea b) După rolul pe
întreprinderilor existente, construirea de drumuri,
poduri și, în general, dezvoltarea
infrastructurii.Cheltuielile economice au drept
consecință crearea de produs național, avînd efecte
favorabile asupra procesului de ansamblu al reproducției
sociale.
• grupeaza cheltuielile pe instituții consumatoare de
resurse financiare publice:
• Ministere ( departamente, agenții naționale); administrativă
a) Clasificația
• Instituții publice autonome;
• Unitați administrative teritoriale.
CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE
• Cheltuieli curente (de funcționare) - sunt destinate să asigure
bunul mers al activității instituțiilor publice, finanțarea unor acțiuni
publice, plațile efectuate anumitor persoane cu venituri insuficiente
sau făra venituri: Cheltuieli de personal; Cheltuieli materiale și
servicii; Subvenții; Prime; Transferuri; Dobînzi aferente datoriei
publice; Rezerve.
• Cheltuieli de capital (de investiții) – sunt sume alocate din bugetul
de stat pentru realizarea unor bunuri publice cu caracter durabil, cum
ar fi: construirea de autostrăzi, de noi întreprinderi, de clădiri
administrative, școli, spitale, grădinițe etc.. economică
• Cheltuieli de transfer – reprezintă operațiuni de redistribuire a unor Clasificația
sume de bani de la buget la dispoziția persoanelor fizice, juridice și
bugetelor locale. În categoria cheltuielilor de transfer se cuprind: c)
• cheltuieli pentru asistența socială: burse, pensii, ajutoare,
indemnizații;
• subvenții acordate de stat întreprinderilor publice sau private aflate
în dificultate;
• sumele alocate sectorului educativ și cultural pentru acordarea de
burse și pentru instituțiile publice private;
• dobînzile plătite pentru împrumuturile interne și externe
contractate de către stat;
• cotizațiile externe plătite de către stat la organizațiile
internaționale.
CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE
• Cheltuielile definitive finalizează distribuirea resurselor
financiare, avînd în structură atît cheltuieli curente, cît și
cheltuieli de capital. Cheltuielile publice de acest tip se
finalizează cu plăți la scadențe certe și atestă lichidarea publice)
completă a angajării statului pentru a efectua cheltuielile le financiare
prevăzute în buget. Cheltuielile definitive apar ca posturi afectează resurse
distincte în bugetele publice. acestea
• Cheltuielile temporare reprezintă, în marea lor majoritate, modul în care
operațiuni de trezorerie și sunt evidențiate în conturi -elile publice și
speciale ale trezoreriei. Aceste cheltuieli nu figureaza în efectuează cheltu
bugetele publice, ci se gestioneaza separat prin trezoreria în care se
publica, fiind urmate de finalizarea prin plați cu scadențe (după momentul
certe. financiară
• Cheltuieli virtuale sau posibile sunt acelea pe care statul d) Clasificația
se angajează să le efectueze în anumite condiții, cum ar fi
cele legate de acțiuni sau obiective neprevăzute și
finanțate pe seama rezervelor la dispoziția guvernului sau
de garantare de către stat a împrumuturilor contractate de
persoane private.
CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE
 CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE

• Cheltuieli extraordinare
e) După caracterul lor, • Cheltuieli ordinare;
permanent sau includent:

• Cheltuieli multianuale
g) Din punct de vedere al • Cheltuieli anuale
întinderii în timp:

În practica bugetară, cheltuielile bugetare se sintetizează într-o structură

economică după cum urmează:
• cheltuieli bugetare curente – de personal, materiale și servicii, subvenții,
prime, etc.
• cheltuieli bugetare de capital
• împrumuturi acordate
• rambursări de credite, plăți de dobânzi și comisioane.
 CHELTUIELI PUBLICE

Legea 181. Articolul 29. Cheltuielile bugetare sînt determinate

de alocaţiile bugetare specificate în legile/deciziile bugetare
anuale şi includ:
• cheltuieli de personal,
• prestaţii sociale,
• cheltuieli de bunuri şi servicii,
• subvenţii şi transferuri,
• dobînzi,
• cheltuieli destinate formării activelor fixe şi alte cheltuieli
prevăzute de legislaţie.

Cheltuielile bugetare se efectuează doar prin intermediul

autorităţilor/instituţiilor bugetare. Delimitarea cheltuielilor
între componentele bugetului public naţional se efectuează în
funcţie de competenţele şi responsabilităţile financiare
prevăzute de legislaţie.
 2. NOŢIUNEA ŞI PRINCIPIILE FINANŢĂRII

Prin legile anuale ale bugetului de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și
prin hotărârile de aprobare ale bugetelor locale se aprobă creditele bugetare ca
limita maximă pentru cheltuielile fiecărui exercițiu bugetar pe acțiuni: social
culturale, apărare națională, ordine publică, autorități publice, acțiuni economice
precum și alte acțiuni.

Principiile ce stau la baza finanțării bugetare sunt (doctrina rusă):

1. Principiul planificării
2. Principiul utilizării fondurilor conform destinației
3. Principiul nerambursabilității
4. Principiul utilizării efective a acestor fonduri
5. Principiul economicității fondurilor și efectuării controlului asupra executării
lor.
 PRINCIPIILE FINANŢĂRII (detalii)
 Cheltuielile pot fi înscrise și finanțate de la bugetul de stat sau de la
bugetele locale numai daca sunt autorizate în mod expres printr-un act
normativ. În cazurile în care, în cursul execuției bugetare se fac propuneri de
elaborare a unor acte normative a căror aplicare determină micșorarea
veniturilor sau majorarea cheltuielilor stabilite prin buget, inițiatorii au
obligația să prevadă și resursele necesare compensării veniturilor sau
acoperirii sporului de cheltuieli. Nici o cheltuială nu se poate înscrie în
bugetul statului și nici efectuata de acesta daca nu există baza legală pentru
asemenea cheltuieli. Sumele aprobate prin bugetul statului, în limitele cărora
se pot efectua cheltuieli, reprezintă credite bugetare care nu pot fi depășite;
 În bugetul de stat nu se pot înscrie și aproba cheltuieli fără stabilirea
resurselor din care urmează sa fie efectuate;
 Finanțarea se face, de regula, de la un singur buget (de stat sau local), în
funcție de importanța și subordonarea întreprinderii sau instituției publice;
 Asigurarea dezvoltării echilibrate a ramurilor economice și a tuturor
raioanelor, municipiilor, orașelor, comunelor și satelor țării;
 PRINCIPIILE FINANŢĂRII
 Determinarea cuantumului cheltuielilor bănești ale agenților economici cu capital de
stat și ale instituțiilor publice, în funcție de necesitățile lor reale specifice;
 Finanțarea de la bugetul de stat și de la bugetele locale este nerambursabila, adică
sumele puse la dispoziția agenților economici cu capital de stat și instituțiilor publice
nu se restituie bugetului. Finanțarea nerambursabila de la bugetul statului se face, în
principiu, pentru unitățile cu proprietate publica, dar există și cazuri când se finanțează
unele acțiuni de dezvoltare a întregii țări, indiferent de forma de proprietate;
 De la bugetul statului se finanțează numai cheltuielile care nu pot fi
acoperite cu mijloace proprii ale agenților economici cu capital de stat și din
credite bancare, iar mijloacele bugetare se eliberează acestora numai după
folosirea mai întâi a resurselor proprii de care dispun, realizându-se împletirea
resurselor proprii cu finanțarea bugetara;
 Mijloacele bugetare se alocă în limita creditelor bugetare aprobate, potrivit
destinațiilor stabilite, și nu pot fi folosite în alte scopuri. Mijloacele bugetare
sunt puse la dispoziția agenților economici cu capital de stat și instituțiilor
publice pentru scopuri prestabilite și pot fi utilizate numai în conformitate cu
destinațiile aprobate. Nici o cheltuiala nu poate fi efectuată dacă în bugetul
aprobat nu s-au prevăzut mijloacele bănești cu scopul respectiv;
 PRINCIPIILE FINANŢĂRII
 Mijloacele bugetare trebuie folosite rațional, economicos, cu eficiență
ridicată, neadmițându-se nici un fel de abuz în efectuarea cheltuielilor
publice. Mijloacele bugetare nu pot fi folosite oricând și în orice condiții.
Potrivit acestui principiu, unitățile beneficiare nu au voie sa cheltuiască
fondurile bănești care le sunt aprobate daca situația din momentul respectiv nu
impune aceasta cheltuiala;
 Efectuarea cheltuielilor din bugetul statului poate avea loc numai pe baza de
acte justificative, legal întocmite și semnate de persoanele autorizate potrivit
normelor legale;
 Finanțarea bugetară se face numai pe măsura justificării sumelor acordate
anterior și corespunzător îndeplinirii sarcinilor, în concordanță cu evoluția
necesităților reale ale fondurilor bănești în perioada curentă și nu în mod
automat. Deși alocațiile bugetare sunt aprobate pe destinații, pe an, trimestre și
pe luni, ele nu se acordă unităților în mod automat, ci numai ținându-se seama
de proporțiile în care acestea și-au îndeplinit și își îndeplinesc sarcinile.
Resursele bănești se eliberează de la buget numai pe măsura îndeplinirii
obiectivelor în perioada precedentă și în perioada curentă;
 Veniturile încasate pentru bugetul de stat nu pot fi folosite direct pentru
efectuarea de plăți, cu unele excepții prevăzute de lege;
 PRINCIPIILE FINANŢĂRII
 Efectuarea unui control financiar preventiv și concomitent riguros,
sistematic, exigent și aprofundat asupra folosirii cu eficiență maximă a
resurselor proprii si a celor primite de la buget, respectarea unui regim sever
de economii și aprecierea cu simț de răspundere a oportunității fiecărei
cheltuieli. Controlul are ca efect identificarea, mobilizarea și utilizarea
rezervelor interne de la agenții economici cu capital de stat, instituțiile publice
și ramurile economiei naționale;
 Veniturile bugetare realizate peste cele aprobate, pe ansamblul bugetului de stat
pot fi folosite în cursul anului, după consumarea rezervelor bugetare, cu
aprobarea Parlamentului, pentru finanțarea unor sarcini silite prin actele
normative.
 3. STRUCTURA CHELTUIELILOR PUBLICE
Legea 181. Articolul 29. Cheltuielile bugetare
(1) Cheltuielile bugetare sînt determinate de alocaţiile bugetare specificate în
legile/deciziile bugetare anuale şi includ cheltuieli de personal, prestaţii sociale,
cheltuieli de bunuri şi servicii, subvenţii şi transferuri, dobînzi, cheltuieli destinate
formării activelor fixe şi alte cheltuieli prevăzute de legislaţie.
(2) Cheltuielile bugetare se efectuează doar prin intermediul
autorităţilor/instituţiilor bugetare.
(3) Delimitarea cheltuielilor între componentele bugetului public naţional se
efectuează în funcţie de competenţele şi responsabilităţile financiare prevăzute de
legislaţie.

În general, pentru îndeplinirea funcțiilor sale, statul efectuează următoarele

cheltuieli:
 pentru autoritățile publice
 pentru cercetare – dezvoltare
 în domeniul apărării și ordinii publice
 protecție socială și sănătate publică
 economie
 infrastructură
 • prin care se constata preocuparea statului de a armoniza
veniturile diverselor categorii sociale, reorientând, atunci când
este necesar, resurse financiare publice pentru contracararea
unor dezechilibre ce se manifesta la nivel social. Statul Factori sociali
urmărește prin obiective de politica financiara, creșterea
venitului mediu pe locuitor si a puterii de cumpărare a
populației, satisfacerea unor necesitați ale persoanelor în vârsta
sau cu diverse probleme.
• se refera la creșterea populației și la modificarea structurii
acesteia pe vârste si categorii socio-profesionale. O astfel de demografici
evoluție determina creșterea cheltuielilor publice pentru Factori
învățământ, sănătate, securitate sociala, ordine publica precum
si a celor legate de sporirea numărului de locuri de munca in
sectorul public.
categorii:
punctul de vedere al impactului asupra cheltuielilor publice se pot grupa in mai multe
satisfacere a nevoilor sociale pe seama resurselor financiare de care dispune. Analizați din
diverșilor factori ce acționează asupra modului in care statul înțelege procesul de
Evoluția cheltuielilor publice la nivelul fiecărui stat este influențata de manifestarea
FACTORII DE DETERMINARE A CHELTUIELILOR PUBLICE
• vizează toate aspectele ce țin de producerea și dotarea
armatei cu echipament și tehnica militară precum și
instruirea corespunzătoare a forțelor armate în vederea
asigurării apărării teritoriului și a suveranității naționale. Factori militari
Factorii militari exercita o influenta tot mai crescânda
asupra bugetului național, prin lege, stabilindu-se un
minim de finanțare pentru susținerea cheltuielilor
specifice de apărare.
• care se referă la dezvoltarea economiei și la
modernizarea acesteia pe baza cercetării științifice, a
noilor cerințe ale utilizării resurselor și a creării de
bunuri materiale și servicii. Pe lângă faptul ca pe seama economici
bugetului de stat se asigură finanțarea unor acțiuni Factori
economice costisitoare, redistribuirea resurselor
financiare publice ajută la repararea prejudiciilor create
de repartiția concurențiala în economia de piața. Astfel
bugetul joacă rol de filtru și asigură redistribuirea pe
principii mai echilibrate și bazate pe eficiență.
FACTORII DE DETERMINARE A CHELTUIELILOR PUBLICE
• care se refera la creșterea considerabilă a complexității
sarcinilor statului contemporan, la transformarea Factori politici
concepției politice cu privire la funcțiile statului pentru
îndeplinirea cărora este necesară sporirea cheltuielilor
publice.
• care acționează prin transmiterea de la o perioadă la alta
a nevoilor sporite de cheltuieli și de suportare a poverii
celor făcute în anii anteriori prin împrumuturi publice. istoric
La fel se explică și propagarea în timp și spațiu a Factori de ordin
fenomenului inflaționist sau preluarea de către noul
regim instalat în urma revoluției a datoriilor contractate
în vechiul regim.
FACTORII DE DETERMINARE A CHELTUIELILOR PUBLICE