1.2.

Clasificarea cheltuielilor publice

Varietatea cheltuielilor publice a făcut necesară introducerea unor criterii pentru structurarea lor.
Necesitatea decurge din nevoile de analiză ante sau postfactum, dar şi din cerinţele procesului de
elaborare a bugetelor/programelor/ planurilor financiare şi de definire a indicatorilor bugetari.
Clasificaţia cheltuielilor publice se poate face pe baza criteriilor de conţinut, dar şi pe baza
unora operaţionale rezultate din practica financiară, în primul rând bugetară, şi din practica statistică
a diferitor state. În prezent sunt uzuale, de asemenea, criterii rezultate din practica şi cerinţele unor
organe cu vocaţie internaţională sau mondială. Conceptul de cheltuieli publice este legat de
îndeplinirea funcţiei de alocare a finanţelor publice şi anume de componența ei privind repartizarea
şi utilizarea resurselor financiare ale statului. Deci avem o clasificare a cheluielilor publice după
următoarele criterii:
După criteriul instituţiei care le efectuează:
Cheltuieli publice efectuate de administraţiile publice centrale de stat , care pot fi particularizate
după sursa de finanţare în:
 finanţate din bugetul de stat (bugetul central de stat, în cazul statelor federative);
 finanţate din bugetul asigurărilor sociale de stat;
 finanţate din fonduri speciale (bugetare sau extrabugetare);
Cheltuieli publice efectuate de administraţiile publice locale , care, în cazul statelor federative, se
regăsesc pe două niveluri ale ierarhiei structurii administrativ-teritoriale:
 efectuate de organele administrativ-teritoriale intermediare (state, provincii, regiuni ş.a.);
 efectuate de organele administrativ-teritoriale locale (oraşe, comune etc.);
Cheltuieli publice efectuate de organisme/administraţii internaţionale/ supranaţionale .
Destinaţia cheltuielilor publice generează o structură a lor pe două componente:
 avans de produs intern brut , reprezentând cheltuieli ale instituţiilor publice pentru formarea
brută de capital;
 consum definitiv de produs intern brut , reprezentând orice alte cheltuieli ale instituţiilor
publice, numite în mod obişnuit şi curente sau de funcţionare.
După criteriul sursei formale de finanţare:
 cheltuieli bugetare, finanţate din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat, din
bugetele locale/intermediare sau din bugetele instituţiilor publice autonome;
 cheltuieli finanţate din fonduri cu destinaţie specială;
 cheltuieli extrabugetare, finanţate din resurse financiare neincluse în bugetele
administraţiilor/instituţiilor publice; veniturile care se pot constitui ca extrabugetare sunt
 menţionate sau decurg din prevederi legale; cheltuielile efectuate din aceste venituri sunt
stabilite în mod autonom de administraţia/instituţia publică ce a realizat venituri
extrabugetare; atât veniturile, cât şi cheltuielile respective sunt definite într-un plan de
venituri şi cheltuieli extrabugetare şi sunt supuse controlului financiar privind legalitatea
constituirii/utilizării lor;
 cheltuieli efectuate din bugetul Trezoreriei publice (în statele în care legea prevede execuţia
bugetului de stat prin Trezoreria publică). Toate aceste patru criterii de structurare a
cheltuielilor publice au învedere conţinutul lor.
Principalele criterii de clasificaţie operaţională sunt:
Clasificaţia administrativă, bazată pe instituţiile prin care se efectuează cheltuielile publice:
minister, department etc. Clasificaţia economică presupune două grupări:
După natura cheltuielii:
 cheltuieli curente sau de funcţionare, adică acelea care asigură întreţinerea activităţii
instituţiei publice beneficiare, reprezentând consumuri definitive şi care anual trebuie
reînoite;
 cheltuieli de capital , numite şi de investiţii, care au în vedere dezvoltarea şi modernizarea
instituţiei beneficiare;
După tipul de cheltuială:
 cheltuieli privind serviciile publice, care presupun existenţa unei contraprestaţii aferente, ca
de exemplu remunerarea unui serviciu (munca unui funcţionar), plata unor furnituri etc.;
 cheltuieli de transfer, care nu presupun contraprestaţie; ele reprezintă trecerea unor sume de
bani de la buget la dispoziţia unor persoane fizice, administrații locale și altor persoane
juridice.
Clasificaţia funcţională , care are în vedere structura de activitate: domenii, ramuri, sectoare, zone,
regiuni.
Clasificaţia financiară are în vedere momentul în care este efectuată cheltuiala şi modul în care sunt
afectate resursele financiare publice:
 cheltuieli definitive, care se finalizează prin plăţi la scadenţe certe, astfel încât sting
angajarea statului pentru realizarea unui anumit obiectiv; de pildă, plata salariilor angajaţilor
unui spital public sau virarea unei sume în contul unei lucrări de investiţie la o primărie;
 cheltuieli temporare, reprezentând operaţiuni de trezorerie, reflectate în conturi speciale,
vizând rambursarea unor împrumuturi publice sau regularizarea unor avansuri;
  cheltuieli virtuale , reprezentând cheltuieli care se pot declanşa numai condiţionat de
producerea unui eveniment/risc; de exemplu: garanţii de stat (statul va suporta cheltuieli
numai în măsura în care cel garantat nu îndeplineşte anumite clauze/condiţii pe care şi le-a
asumat faţă de cel faţă de care statul a garantat); de asemenea, cheltuieli din rezerve (din
rezerva bugetară, de exemplu, se acordă ajutor financiar unor zone calamitate).
Clasificaţia Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) , folosită inclusiv de insituţiile sale specializate,
poate fi:
Funcţională, identificând cheltuielile după destinaţia lor:
 servicii publice generale (aparatul şi administraţia celor trei puteri în stat: legislativ,
executiv, juridic);
 apărare;
 educaţie;
 sănătate;
 securitate socială şi bunăstare (asistenţă, asigurări, protecţie, toate de natură social);
 acţiuni economice;
 locuinţe şi servicii comunale;
 recreaţie, cultură, religie;
 alte cheltuieli;
Economică, identificând cheltuielile după implicarea produsului intern brut:
 consum final, formarea brută de capital (investiţii în capital fix, creşterea stocurilor
materiale, achiziţii de terenuri, active necorporale, transferuri de capital).