Orice folosire a suportului de curs, alta decât pentru studiul individual, este interzisă.

Acest material este elaborat pentru

uzul studenţilor şi nu trebuie interpretat ca serviciu de consultanţă. Suportul de curs, în format pdf, este pus la dispoziţia
studenţilor, gratuit, de către titularul cursului şi se interzice studenţilor să-l posteze pe internet.

4. RESURSELE FINANCIARE PUBLICE

4.1. Conţinutul şi structura resurselor financiare publice

Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti necesare realizării
obiectivelor economice şi sociale într-un interval de timp determinat. Acestea cuprind: resursele
financiare ale autorităţilor şi instituţiilor publice, resursele întreprinderilor publice şi private,
resursele organismelor fără scop lucrativ, resursele populaţiei.
Volumul resurselor financiare ale unei societăţi depinde de:
- mărimea produsului intern brut;
- posibilitatea de a apela la resursele financiare externe (împrumuturi, ajutoare
nerambursabile).
Resursele financiare ale societăţii sunt formate din resursele financiare publice şi
resursele financiare private.
Resursele financiare = Resursele financiare publice + Resursele financiare private
Dacă avem în vedere proveniența:
Resursele financiare = Resursele financiare interne + Resursele financiare externe
Resursele financiare publice reprezintă mijloacele bănești aflate la dispoziția
administrațiilor publice și includ resursele administraţiei de stat centrale şi ale celor locale,
resursele necesare protecţiei şi asigurărilor sociale de stat, resursele instituţiilor şi autorităţilor
publice cu caracter autonom, resursele întreprinderilor publice.
Resursele bugetare reprezintă partea din resursele financiare publice cuprinsă în
bugetele entităților publice.
Volumul resurselor financiare publice este influenţat de o serie de factori, dintre care
se pot menţiona:
- factori economici, care imprimă o anumită evoluţie produsului intern brut, ceea ce poate
să determine sporirea veniturilor impozabile (creşterea bazei de impozitare);
- factori monetari, care îşi transmit influenţa prin preţ (inflaţie). Accentuarea fenomenelor
inflaţioniste determină sporirea veniturilor nominale din impozite şi taxe;
- factori sociali, care presupun redistribuirea resurselor în scopul asigurării nevoilor de
educaţie, protecţie şi asigurări sociale;
- factori demografici, care pot influenţa numărul populaţiei active ducând la modificarea
numărului contribuabililor;
- factori politici şi militari, care, prin măsurile de politică economică, socială sau
financiară pe care le implică, pot avea ca efect sporirea producţiei şi a veniturilor, influenţând
nivelul resurselor financiare publice;
- factori de natură financiară, care sintetizează influenţa celorlalţi factori prin
dimensiunea cheltuielilor publice. Volumul cheltuielilor publice influenţează mărimea deficitului
bugetar, a cărui acoperire necesită resurse financiare suplimentare.

19
 Existenţa unei multitudini de factori de influenţă a condus la apariţia unor noi tipuri de
resurse publice, având drept efect diversificarea structurii resurselor financiare publice.
Structura resurselor financiare publice
După conţinutul economic, principalele categorii de resurse financiare publice sunt:
a) prelevările cu caracter obligatoriu (impozite, taxe, contribuţii);
b) resursele de trezorerie;
c) resursele provenind din împrumuturi publice;
d) finanţarea prin emisiune bănească fără acoperire.
a) Cea mai mare parte a resurselor financiare publice o constituie veniturile cu caracter
fiscal, al căror nivel este însă limitat şi de cele mai multe ori insuficient.
Încasările din impozite nu pot spori rapid, deoarece măsurile de creştere a resurselor
fiscale se bazează fie pe modificări ale sistemului fiscal, fie prin modificarea cotelor de impunere
folosite, fie prin introducerea de noi impozite. Introducerea unor astfel de măsuri, care trebuie să
primească girul puterii legislative, nu se poate realiza rapid, apelându-se la alte măsuri pentru
acoperirea nevoilor de moment.
b) Resursele de trezorerie intervin pentru acoperirea temporară a deficitului curent al
bugetului de stat, al bugetului asigurărilor sociale, pentru acoperirea golurilor de casă înregistrate
la bugetele locale şi a deficitelor temporare ale bugetelor fondurilor speciale.
Asigurarea concordanţei între nivelul cheltuielilor şi cel al veniturilor determină apelarea
la resursele de trezorerie care constau în împrumuturi pe termen de până la un an contractate pe
piaţa financiară, prin emisiunea şi vânzarea unor titluri de stat (certificate de depozit, bonuri de
tezaur etc.). Resursele de trezorerie au caracter temporar şi rambursabil, comportând un cost
determinat de dobânda aferentă titlurilor de stat pe termen scurt, precum şi de cheltuielile
ocazionate de emisiunea acestora.
c) Resursele financiare provenind din împrumuturi publice (interne şi externe) se
gestionează tot prin intermediul trezoreriei publice şi reprezintă un mijloc de acoperire a
deficitului bugetar.
d) Emisiunea bănească fără acoperire ca mijloc de finanţare a deficitului bugetar nu este
recomandabilă datorită efectelor negative pe termen mediu şi lung, respectiv creșterea inflației.
Structura organizatorică a statelor este un alt criteriu de grupare a resurselor publice. În
statele de tip federal, resursele publice se structurează pe trei niveluri:
- resurse ale bugetului federal;
- resurse ale bugetelor statelor, regiunilor sau provinciilor membre ale federaţiei;
- resurse ale bugetelor locale.
În statele de tip unitar, se deosebesc:
- resurse publice ale bugetului central;
- resurse ale bugetelor locale.
Resursele mobilizate pe linia asigurărilor sociale, reprezentate în principal de
contribuţiile pentru asigurări sociale, figurează în bugetul general (central), care se întocmeşte ca

20
un buget consolidat prin cumularea tuturor categoriilor de resurse pe structura sistemului
bugetar, eliminându-se transferurile dintre diferite verigi ale bugetului.
În statele de tip federal, resursele asigurărilor sociale se regăsesc ca venit atât în bugetul
general consolidat, cât şi în bugetele statelor, regiunilor sau provinciilor.
În funcţie de ritmicitatea încasării lor la buget, resursele financiare publice formează
două categorii:
a) resurse ordinare sau curente, cele la care statul apelează în mod obişnuit, în condiţii
normale, fiind încasate la buget cu o anumită regularitate. În această categorie se includ:
veniturile fiscale, contribuţiile la asigurările sociale de stat, contribuţiile ce alimentează fondurile
speciale şi veniturile nefiscale;
b) resursele extraordinare, incidentale sau întâmplătoare sunt cele la care statul recurge
în situaţii excepţionale, când resursele curente nu acoperă cheltuielile publice. Acestea cuprind:
împrumuturile de stat interne şi externe; transferurile, ajutoarele şi donaţiile primite din
străinătate; emisiunea bănească fără acoperire în economia reală.
În funcţie de provenienţă, resursele financiare publice se grupează în:
a) resurse interne: impozite, taxe, contribuţii, venituri nefiscale, împrumuturi contractate
de la persoane fizice şi juridice din ţară, alte venituri excepţionale ce provin din ţară;
b) resurse externe: împrumuturi de stat externe; transferuri externe primite sub forma
ajutoarele nerambursabile de la organismele internaţionale sau din partea altor state.
Privită prin prisma bugetului general consolidat, structura resurselor financiare publice
include:
a) resursele financiare ale bugetului de stat, din care fac parte veniturile curente de tipul
impozitelor, taxelor, veniturilor nefiscale, precum şi veniturile din capital;
b) resursele financiare ale asigurărilor sociale de stat şi protecţiei sociale, provenind din
contribuţiile pentru asigurările sociale şi din celelalte resurse ce alimentează bugetul asigurărilor
sociale de stat;
c) resursele financiare cu destinaţie specială, constând, în principiu, din contribuţii ce
alimentează fondurile speciale constituite la nivel central;
d) resurse financiare ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, cum sunt:
impozitele, taxele şi veniturile nefiscale cu caracter local; cotele şi sumele defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat; transferurile cu destinaţie specială de la bugetul de stat; diverse
venituri ale bugetelor locale, inclusiv venituri din capital.
În România, resursele financiare publice sunt structurate pe criterii economice, în
conformitate cu structura sistemului bugetar. Resursele financiare publice se constituie şi se
gestionează printr-un sistem de bugete, şi anume:
- bugetul de stat;
- bugetul asigurărilor sociale de stat;
- bugetul asigurărilor pentru şomaj;
- bugetele Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
- bugetele fondurilor speciale;

21
 - bugetul Trezoreriei Statului;
- bugetele instituţiilor publice autonome;
- bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz;
- bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;
- bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale
căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice;
- bugetul fondurilor externe nerambursabile.
- bugetele locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului
Bucureşti, judeţelor şi municipiului Bucureşti;
- bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale, după caz;
- bugetul împrumuturilor externe şi interne, pentru care rambursarea, plata dobânzilor şi a
altor costuri aferente se asigură din bugetele locale.
Resursele publice sunt înscrise în bugete conform clasificaţiei bugetare aprobată prin
Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1954/2005 pentru aprobarea Clasificaţiei indicatorilor
privind finanţele publice (poate fi consultat pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice:
https://mfinante.gov.ro/ro/domenii/bugetul-de-stat/clasificatiile-bugetare). Clasificaţie bugetară
reprezintă gruparea veniturilor şi cheltuielilor bugetare într-o ordine obligatorie şi după criterii
unitare.

4.2. Nivelul, structura şi dinamica veniturilor publice

a) Indicatori privind nivelul veniturilor publice:
1. Volumul veniturilor publice (VP) reprezintă totalitatea veniturilor publice ordinare:
- în expresie nominală (VPn) relevă totalitatea veniturilor publice exprimate în preţurile
curente ale anului considerat;
- în expresie reală (VPr) relevă totalitatea veniturilor publice exprimate în preţuri
constante:
VPr = VPn ÷ Ip, unde Ip = indicele deflator PIB sau indicele preţurilor de
consum.
VPn
2. Ponderea veniturilor publice în PIB = × 100 ; reprezintă partea din produsul
PIBn
intern brut (PIB) realizat într-un an care se alocă pentru acoperirea nevoilor colective ale
societăţii.
3. Veniturile publice medii pe locuitor = VP ÷ Populaţie; reprezintă suma veniturilor
publice pe locuitor. Se poate exprima în moneda naţională sau în valută pentru comparaţii
internaţionale.

b) Structura veniturilor publice se analizează pe baza ponderii fiecărei categorii de

VPn i
venituri (VPi) în totalul veniturilor publice = × 100 ; exprimă modul de formare a
VPn
veniturilor publice, în funcţie de provenienţa acestora.

22
 c) Indicatori privind dinamica veniturilor publice:
1. Modificarea absolută a veniturilor publice, ∆VP, reprezintă suma cu care se modifică
volumul veniturilor publice de la o perioadă la alta. Se poate determina:
- în expresie nominală: ∆VPn = VPn1 – VPn0; reprezintă suma cu care se modifică
volumul veniturilor publice exprimate în preţurile curente ale perioadelor considerate;
- în expresie reală: ∆VPr = VPr1 – VPr0; reprezintă suma cu care se modifică veniturile
publice exprimate în preţuri constante.
2. Modificarea relativă a veniturilor publice (ritmul), ∆%VP, exprimă modificarea
procentuală a veniturilor publice, de la o perioadă la alta.
VPn 1 − VPn 0
- în expresie nominală: ∆%VPn = × 100 = IVPn – 100%;
VPn 0
reprezintă modificarea procentuală a veniturilor publice exprimate în preţurile curente ale
perioadelor analizate;
V Pr1 − V Pr0
- în expresie reală: ∆%VPr = × 100 = IVPr – 100%;
V Pr0
reprezintă modificarea procentuală a veniturilor publice exprimate în preţuri constante.
VPn1 VPn1
Indicele: IVPn = sau IVPn = × 100
VPn 0 VPn 0
V Pr1 V Pr1
IV Pr = sau IV Pr = × 100
V Pr0 V Pr0
În calculul modificării relative (ritmului) se ia indicele exprimat în procente.
3. Modificarea ponderii veniturilor publice în PIB:
VP1 VP0
× 100 − × 100 ; exprimă modificarea proporţiei de alocare a produsului intern
PIB1 PIB 0
brut în scopul acoperirii nevoilor colective.
4. Modificarea absolută a veniturilor publice medii pe locuitor:
∆VP/loc = VP/loc1 – VP/loc0; se poate determina în moneda naţională sau în valută.
VPi1 VP
5. Modificarea structurii veniturilor publice = × 100 − i0 × 100 ; exprimă
VP1 VP0
mutaţiile ce se produc în structura categoriilor de venituri ce formează resursele publice totale.
6. Indicatorul privind corespondenţa dintre modificarea veniturilor publice şi modificarea
I VPn
PIB =
I PIBn
- dacă este supraunitar, semnifică o modificare mai rapidă a veniturilor publice în raport
cu modificarea produsului intern brut;
- dacă este unitar, cei doi indicatori se modifică în aceeaşi măsură;
- dacă este subunitar, semnifică o modificare a veniturilor publice inferioară modificării
produsului intern brut.

23
 7. Coeficientul de elasticitate a veniturilor publice în raport cu PIB =
= ∆%VP÷∆%PIB; exprimă modificarea procentuală a veniturilor publice la o modificare cu 1%
a produsului intern brut:
- dacă este supraunitar, semnifică o modificare mai rapidă a veniturilor publice în raport
cu modificarea produsului intern brut; veniturile publice sunt elastice în raport cu PIB;
- dacă este unitar, cei doi indicatori se modifică în aceeaşi măsură; veniturile publice sunt
de elasticitate unitară în raport cu PIB;
- dacă este subunitar, semnifică o modificare a veniturilor publice inferioară modificării
produsului intern brut; veniturile publice sunt inelastice în raport cu PIB.

Exerciţiu: Se cunosc următoarele date, în expresie nominală:

miliarde u.m.
Indicatori Anul N Anul N+1
Veniturile bugetului general consolidat 127,1 164,5
Produsul intern brut 412,8 504,0
Observaţie: rezultatele intermediare, precum şi cele finale se calculează cu două zecimale,
rotunjit.
1. Ponderea veniturilor bugetului general consolidat în PIB în anul N a fost de 30,79%, în timp
ce ponderea veniturilor bugetului general consolidat în PIB în anul N+1 a fost de 32,64%.
2.Veniturile bugetului general consolidat, în expresie nominală, în anul N+1 comparativ cu
anul N au crescut cu 129,43%.
3.Veniturile bugetului general consolidat, în expresie nominală, în anul N+1 comparativ cu
anul N au crescut cu 29,43%.
4.Coeficientul de elasticitate a veniturilor bugetului general consolidat în raport de PIB este de
1,33.
5.Coeficientul de elasticitate a veniturilor bugetului general consolidat în raport de PIB este de
1,06.
Varianta corectă este: a) 1 + 2 + 5; b) 1 + 2 + 4; c) 1 + 3 + 5; d) 1 + 3 + 4.
Bibliografie recomandată
Moşteanu T. (coordonator) – Finanţe publice: note de curs şi aplicaţii pentru seminar, Editura
Universitară, Bucureşti, 2008.
Văcărel I. şi colectiv – Finanţe publice, ediţia a VI-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2007.
Legea nr. 500/2002 din 11 iulie 2002 privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Legea nr. 273/2006 din 29 iunie 2006 privind finanţele publice locale, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Ordinul ministrului finanţelor nr. 1954/2005 din 16 decembrie 2005 pentru aprobarea
Clasificaţiei indicatorilor privind finanţele publice publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1176 din 27 decembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.

24
Teste pentru autoevaluare
1. Resursele financiare publice includ:
1. resursele administraţiei de stat centrale şi locale;
2. resursele necesare protecţiei şi asigurărilor sociale de stat;
3. resursele întreprinderilor publice şi private;
4. resursele instituţiilor publice autonome;
5. resursele organismelor fără scop lucrativ (private);
6. resursele populaţiei.
Varianta corectă este:
a) 1 + 2 + 3; b) 1 + 2 + 4; c) 1 + 2 + 5; d) 1 + 4 + 5; e) 1 + 4 + 6.

2. Care dintre următorii factori influențează nivelul resurselor financiare publice?

a) factori monetari;
b) factori demografici;
c) factori politici şi militari;
d) factori sociali;
e) toate categoriile de factori de mai sus.

3. Din categoria resurselor financiare publice extraordinare fac parte:

a) contribuţiile pentru asigurările sociale de stat;
b) emisiunea bănească fără acoperire în economia reală;
c) veniturile fiscale;
d) acelea care se încasează cu o anumită regularitate;
e) contribuţiile care alimentează fondurile speciale.

4. În categoria resurselor de trezorerie sunt incluse:

a) impozitele directe şi impozitele indirecte;
b) impozitele directe, impozitele indirecte, veniturile nefiscale;
c) impozitele directe, impozitele indirecte, veniturile nefiscale, împrumuturile de stat;
d) resursele colectate prin emisiunea şi vânzarea unor titluri de stat, precum: certificate
de depozit, bonuri de tezaur;
e) nici una dintre resursele de mai sus.

25