Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Resursele sunt elemente ale bogăției unei națiuni. Din ele fac parte resurse materiale, umane, informaționale și
financiare. Un rol deosebit de important au resursele financiare.
Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor bănești necesare realizării anumitor obiective economice,
sociale sau de altă natură.
Sub aspect conceptual, prin resurse financiare publice se înţelege totalitatea mijloacelor băneşti care se
administrează de către autorităţile publice în scopul îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor ce revin acestora, asigurând
funcţionarea structurilor organizatorice corespunzătoare (instituţii publice centrale şi locale, întreprinderi de stat etc.).
Ele se caracterizează şi prin aceea că aparţin de drept statului, respectiv autorităţilor publice şi sunt utilizate pentru
satisfacerea nevoilor de consum public.
Volumul resurselor financiare ale societății depinde, în principiu, de doi factori:
1. de mărimea produsului intern brut (PIB);
2. de posibilitatea procurării unor resurse financiare externe (împrumuturi, ajutoare, donații etc.).
Distingem următoarele resurse financiare ale societății sau națiunii:
resursele financiare ale autorităților și instituțiilor publice;
resursele întreprinderilor publice și private;
resursele organismelor fără scop lucrativ;
resursele populației.
Cea mai puternică influență asupra nivelului resurselor financiare ale societății o au factorii:
1. volumul și structura producției;
2. nivelul prețurilor;
3. raportul dintre formarea brută de capital și consum.
Resursele financiare publice includ:
resurse financiare ale administrației de stat centrale;
resursele administrației de stat locale;
resursele întreprinderii publice;
resursele asigurărilor sociale de stat
Fiecărui component îi corespunde o anumită structură:
1. Resursele administrației de stat centrale cuprind:
a) impozite și taxele;
b) veniturile nefiscale;
c) împrumuturile;
d) alte resurse cu caracter obligatoriu.
2. Resursele administrației de stat locale includ:
a) defalcările din veniturile regularizate centrale;
b) impozitele și taxele locale;
c) veniturile nefiscale cu caracter local;
d) transferurile primite de la administrația de stat;
e) împrumuturile;
f) alte resurse.
3. Resursele întreprinderilor publice:
a) resurse proprii;
b) resurse primite de la buget;
c) resurse procurate pe piața capitalului de împrumut.
4. Resursele asigurărilor sociale și medicale de stat provin din contribuțiile pentru asigurările sociale, medicale și
din alocațiile de la bugetul de stat.
Nivelul resurselor financiare publice depinde, în primul rând, de mărimea cheltuielilor publice. Deciziile
Guvernului cu privire la nivelul resurselor financiare publice sunt influenţate şi de unele condiţii specifice. Dacă
cheltuielile publice cresc în limite rezonabile, atunci poate să nu apară necesitatea luării unor măsuri de apelare la noi
surse publice sau de sporire a veniturilor fiscale.
Având în vedere principalele trăsături caracteristice resurselor financiare publice în țările avansate și în cele în curs de
dezvoltare, acestea pot fi grupate în funcție de două criterii și anume:
1. După regularitatea cu care se încasează la bugetul public național.
2. După proveniența resurselor.
1. După regularitatea cu care se încasează la buget, resursele financiare publice pot fi structurate în:
a) Resursele ordinare (curente) la care statul apelează în mod obișnuit în condiții considerate normale și care se
încasează la buget cu o anumită regularitate. În această categorie se includ:
- veniturile fiscale;
- veniturile nefiscale.
Veniturile fiscale sunt venituri din:
- impozite directe așezate asupra venitului persoanelor fizice și juridice, precum și asupra averii;
- din impozite indirecte (taxe vamale, TVA, Accize etc.)
Veniturile nefiscale cuprind prelevările la buget cu titlu de dividend, redevențe, chirii, arenzi, etc. de la
întreprinderile și proprietățile de stat, veniturile de la instituțiile publice și diverse alte venituri.
b) Resursele extraordinare sunt cele la care statul recurge în situații excepționale când, practic, resursele curente
nu acoperă cheltuielile.
În grupa resurselor extraordinare se cuprind:
- emisiunea de bani de hârtie peste necesitățile reale ale circulației bănești;
- împrumuturile de stat interne și externe;
- ajutoarele și alte transferuri primite din străinătate;
- sumele rezultate din lichidarea participațiilor de capital în străinătate;
- valorificarea peste granița a bunurilor statului, etc.
2. Din punct de vedere al provenienței lor, resursele financiare publice se pot grupa în resurse interne și resurse
externe.
a) Resursele interne cuprind:
- impozitele;
- taxele;
- veniturile de la proprietățile de stat;
- donații interne;
- emisiunea de bani de hârtie;
- împrumuturile contractate pe piața internă.
b) Resursele externe îmbracă, în principal, forma împrumuturilor de stat externe contractate la guvernele altor
țări, la instituții financiar-bancare internaționale, la bănci private sau la alți deținători de capitaluri bănești. La acestea se
adaugă diferite transferuri externe primite sub forma ajutoarelor nerambursabile din partea altor state sau a unor
organisme internaționale.
3. Indicatorii de analiză
Explicatie: suma alocata fiecarui locuitor in urma distribuirii resurselor in economie. Se poate exprima in
moneda nationala sau intr-o moneda care sa asigure comparabilitatea datelor.
Explicatie: modul de formare a veniturilor publice totale, in functie de provenienta fiecarei categorii de venit.