Introducere

Indiferent de orânduirea statală și nivelul de dezvoltare economică, în toate ţările funcţia

Sistemului de resurse financiare publice este una fundamentală în procesul de administrare a
resurselor financiare. Realizarea acestei funcţii constă în asigurarea deplină, oportună şi
veridică a controlului financiar, precum și a activităţii operaţionale în procesul de percepere
a încasărilor și efectuare a plăţilor.
În scopul sporirii eficienţei utilizării resurselor bugetare, perfecţionării procedurilor
utilizate în executarea bugetelor şi valorificării rezervelor existente în domeniul finanţelor
publice este necesară asigurarea stabilităţii funcţionării sistemului resurselor financiare
publice.
Asigurarea dezvoltării și creșterii economice în scopul gestionării eficiente a veniturilor şi
cheltuielilor publice în procesul de executare a bugetelor de toate nivelele, sporirea
operativităţii în finanţarea programelor de stat, intensificarea controlului utilizării resurselor
bugetare în scopuri bine determinate în Republica Moldova sunt imposibil de realizat fără
evaluarea tendințelor în evoluția resurselor financiare publice. Până în prezent, posibilităţile
executării Bugetului Public Național nu sunt utilizate pe deplin, iar funcţiile
macroeconomice ale trezoreriei nu sunt dezvotate sufucient.
În scopul luării deciziilor orientate spre creștere, stabilitate și buna funcționare a
economiei naționale, Guvernul are nevoie de o informaţie operativă şi veridică privind
volumul resurselor financiare şi materiale ale statului, fapt care a condus la necesitatea
analizei minuțioase a tendințelor sistemului resurselor financiare publice.
În acest context, actualitatea şi necesitatea studierii ştiinţifice profunde a tendințelor de
evoluție în sistemul de reglementare a finanţelor publice sunt generate de trăsăturile specifice
ale economiei naţionale, precum şi de experienţa pozitivă a organelor cu funcții financiare în
alte țări, care ar moderniza şi ar îmbunătăţi semnificativ procesele aferente gestiunii finanţelor
publice.
Scopul cercetării constă în identificarea posibilităților de optimizare a gestiunii resurselor
financiale ale statului, în vederea îmbunătățirii managementului finanțelor publice
(managementul bugetar și managementul performanței) prin creșterea calității și
transparenței operațiunilor aferente procesului.
În vederea cercetării scopului propus, au fost stabilite următoarele obiective de
cercetare:
- analiza şi sintetiza abordărilor teoretice privind sistemul resurselor financiare
publice
- studierea şi generalizarea experienței și practicii internaționale privind funcționarea
sistemelor de resurse financiare publice
- analiza evidenței surselor interne și externe de finanțare;
- studierea şi analiza gestiunii deficitului înregistrat la bugetul de stat;
- identificarea rolului gestionării eficiente a resurselor financiare;
- analiza conținutului economic și structurii resurselor financiare;
- identificarea practicilor care ar putea fi implementate în Republica Moldova privind
creșterea performanțelor și consolidarea rolului sistemului resurselor financiare publice.
Capitolul I
1.1.Conținutul economic al resurselor financiare publice
Resursele sunt elemente ale bogăţiei unei naţiuni. Alături de resursele materiale, umane şi
informaţionale, un rol deosebit îl au resursele financiare.
Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti necesare realizării obiectivelor
economice şi sociale într-un interval de timp.
La nivel national, resursele financiare includ:
 resursele financiare ale autoritatilor si institutiilor publice
 resursele financiare ale unitatilor publice si private
 resursele financiare ale organizatiilor fara scop lucrativ 
 resursele financiare ale populatiei. 

Schema 1.1 Structura resurselor financiare naționale

Volumul resurselor financiare ale societăţii depind de mărimea produsul intern brut,
precum şi de posibilitatea procurării unor resurse financiare externe (împrumuturi, ajutoare,
donaţii). Factorii ce influenţează asupra nivelului resurselor financiare ale societăţii sânt:
 volumul şi structura producţiei;
 nivelul preţurilor;
 raportul dintre formarea brută de capital şi consum.

Resursele financiare publice includ:

- resursele administraţiei de stat centrale, în care se cuprind impozitele şi taxele, veniturile
nefiscale, împrumuturile, precum şi alte resurse cu caracter întâmplător;
- resursele administraţiei de stat locale şi ale altor colectivităţi publice cu autonomie
financiară, în cadru cărora cheltuielile sînt acoperite prin intermediul unor resurse variate,
cum sânt: impozitele, veniturile nefiscale şi taxele cu caracter local, transferurile (subvenţiile)
primite de la administraţia de stat centrală, împrumuturile şi alte resurse;
- resursele întreprinderilor publice cu caracter industrial, comercial sau de altă natură
care obţin venituri din vânzarea produselor , efectuarea de lucrări sau prestarea de servicii. În
anumite împrejurări, resursele proprii ale acestor întreprinderi sînt completate cu resursele
primite de la buget sau procurate pe piaţa capitalului de împrumut;
- resursele asigurărilor sociale de stat, provinind în principal din cotizaţiile pentru
asigurările sociale.
1.2. Factori care influențează mărimea resurselor financiare publice
În toate ţările lumii, din ce în ce mai frecvent, se manifestă o cerere sporită de resurse
financiare generată de creşterea nevoilor sociale într-un ritm mai rapid decât cel al evoluţiei
produsului intern brut. Posibilitatea acoperirii cererii de resurse, la un moment dat, este
influenţată de un ansamblu de factori, printre care pot fi menţionaţi:
a) factori economici - determină creşterea produsului intern brut şi pe această
bază sporirea
veniturilor impozabile;
b) factori monetari - (dobânda, credit, masă monetară) care îşi transmit influenţa
prin preţ;
c) factori sociali - a căror influenţă este tot mai accentuată pe masura sporirii
rolului social al
statului;
d) factori demografici - determină sporirea numărului contribuabililor;
e) factori politici şi militari - pot avea efecte multiple: creşterea producţiei şi a
veniturilor, sporirea fiscalităţii, creşterea presiunii asupra bugetului public naţional;
unele măsuri cu caracter miiitar, stările conflictuale, situaţiile de război determină
nevoia suplimentară de resurse financiare publice; pe de altă parte pot apărea chiar
impozite noi generate de venituri suplimentare obţinute în timpul ori ca urmare a
războaielor.
f) factori de natură financiară cum sunt cei legaţi de apariţia deficitului bugetar
ce reclamă resurse financiare sporite pentru acoperirea lui.

1.3.Clasificarea resurselor financiare publice

Datorită existenţei unui număr sporit de factori care influenţează resursele financiare publice
şi criteriile de clasificare a acestora sunt diversificate, astfel:
• din punct de vedere al conţinutului economic
• din punct de vedere al structurii organizatorice a statelor
• prin prisma sistemului de bugete
• în funcţie de ritmicitatea încasării lor la buget
• în funcţie de provenienţă
 Clasificarea resurselor financiare din punct de vedere al conţinutului economic este
următoarea:
 prelevările cu caracter obligatoriu ( impozitele, taxele şi veniturile de la întreprinderi
industriale, comerciale sau de altă natură);
 resursele de trezorerie;
 resursele provenind din împrumuturi;
 finanţarea prin emisiune monetară fără acoperire.
Prelevarile cu caracter obligatoriu se prezinta sub forma veniturilor fiscale si
nefiscale. Veniturile fiscale se instituie de catre stat, in virtutea suveranitatii sale
financiare, in calitatea sa de subiect de drept public. Veniturile cu caracter fiscal
reprezinta prelevari legale din veniturile create de unitatile economice si populatie,
inclusiv in legatura cu detinerea de catre acestia a unor averi sau proprietati impozabile.
Veniturile nefiscale sunt acele venituri care revin statului de la regiile publice sau
de la institutiile publice (apar sub forma intregului profit net al acestora sau a
varsamintelor unei fractiuni din profitul net ramas dupa alimentarea fondurilor proprii,
sub forma diferitor taxe, pentru eliberarea autorizatiilor, taxele consulare, veniturilor
incasate de diverse unitati sau pentru diverse activitati, care se varsa la buget).
Resursele de trezorerie sunt utilizate pentru acoperirea temporara a deficientelor
curente ale bugetului national public. Ele prezinta urmatoarele caracteristici principale:
 sunt imprumuturi pe termen scurt, contractate pe piata de capital, prin emisiunea
si plasarea unor titluri de stat sub forma bunurilor de tezaur, a certificatelor de
depozit;
 au caracter temporar si rambursabil;
 presupun un cost determinat de dobanda aferenta titlurilor de stat, precum si de
cheltuielile ocazionate de punerea si retragerea din circulatie a titlurilor
respective.
Resursele provenite din împrumuturi reprezintă datorie publică pe termen mediu
2-5 ani) şi lungi (peste 5 ani). Astăzi din împrumuturi cînd majoritatea ţărilor cu
economie de piaţă se confruntă cu deficite bugetare, împrumuturile publice au devenit un
mijloc de procurare a resurselor financiare. Gradul de îndatorare a statului şi a altor
colectivităţi publice nu poate, însă depăşi anumite limite, datorită efectelor pe termen lung
ale apelării la împrumuturi.
Emisiunea monetară fără acoperire, desi constituie o modalitate de finantare a
deficitului bugetar, produce si efecte negative, pe plan economic si social, generate de
inflatii.
Gruparea resurselor financiare din punct de vedere al structurii organizatorice este
influenţată de gruparea statelor în federale şi unitare, după cum urmează: Resursele
statelor de tip federal:
- resurse ale bugetului federal;
- resurse ale bugetelor statelor, regiunilor sau provinciilor
membre;
- resurse ale bugetelor locale.
 Resursele statelor de tip unitar:
- resursele publice ale bugetului central;
- resursele publice ale bugetelor locale.
Gruparea resurselor financiare publice prin prisma sistemului de bugete este următoarea:
• Resursele financiare ale bugetului de stat
• Resursele financiare ale bugetului asigurărilor sociale de stat
• Resursele financiare ale bugetelor locale
• Resurse financiare ale fondurilor speciale
• Resurse financiare ale trezoreriei statului
• Resurse financiare ale instituţiilor publice autonome
• Resurse financiare ale instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din
bugetele de stat, locale, asigurărilor sociale de stat sau fondurilor speciale
• Resurse financiare ale instituţiilor publice finanţate integral din venituri
proprii
• Resurse financiare ale fondurilor externe rambursabile sau nerambursabile
Gruparea resurselor financiare în funcţie de ritmicitatea încasării lor la buget se prezintă
astfel:
Resurse financiare ordinare resurse pe care statul le încasează în mod
obişnuit, au caracter permanent şi un volum care poate fi estimat: impozite, taxe,
contribuţii (venituri fiscale) sau vărsăminte de la întreprinderile publice; de asemenea,
resursele trezoreriei reprezentate de disponibilităţile instituţiilor publice, fondurile speciale şi
mijloacele extrabugetare.
• Resurse financiare extraordinare resurse la care statul recurge în situatii
excepţionale, când practic resursele curente nu acoperă cheltuielile: impozite
extraordinare, împrumuturi de stat interne si externe, emisiune bănească, ajutoare şi alte
transferuri primite din străinatate, sumele rezultate din lichidarea participaţiilor de
capital etc.
Gruparea resurselor financiare în funcţie de provenienţă este următoarea:
• Resurse financiare interne cuprind veniturile fiscale, împrumuturile de stat
interne, emisiunea bănească, donaţiile interne.
• Resurse financiare externe sunt cele care provin din împrumuturi externe sau
din ajutoare nerambursabile din partea altor state sau a unor organisme internaţionale.
 Fig.2.1 Structura resurselor financiare publice

Capitolul II
2.1.Sursele de formare a resurselor financiare publice
În Republica Moldova în conformitate cu “Legea privind sistemul bugetar şi
procesul bugetar” şi “Legea bugetului de stat” resursele financiare publice sunt formate
din ansamblul veniturilor administraţiei de stat centrale, ale administraţiei de stat locale,
veniturile instituţiilor publice şi activităţilor autofinanţate, veniturile bugetului
asigurărilor sociale de stat şi ale fondului pentru plata ajutorului de şomaj. (Anexa 1)
Resursele bugetare locale au aproximativ aceiaşi structură, cu deosebirea că pe lângă
veniturile curente şi cele din capital intervin şi transferurile obţinute din bugetul de stat şi
din bugetele de alt nivel. Transferuri se efectuează pentru plata salariilor şi contribuţiilor
la bugetul asigurărilor sociale de stat, pentru resursele energetice – stingerea datoriilor şi
plăţile curente.
Resursele instituţiilor publice şi din activităţile autofinanţate sunt formate numai din
venituri curente. Ele sunt grupate pe domenii de activitate: învăţământ, sănătate, cultură şi
artă, asistenţa socială, sport, gospodărie comunală şi locuinţe, cercetarea ştiinţifică,
agricultură, alte domenii de activitate.
Resursele Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat cuprind venituri curente şi alocaţii de la
bugetul de stat şi se împart în fonduri: Fondul de pensii şi îndemnizaţii, Fondul de protecţie a
familiilor cu copii, Fondul de şomaj, Fondul de asigurare socială a salariaţilor, Fondul de
rerezervă.

Tabelul 2.1. Ponderea fondurilor în Bugetul Asigurărilor sociale de Stat

2.2. Tendințe în evoluția resurselor financiare publice
Formele şi metode folosite pentru constituirea mijloacelor băneşti necesare diferă de la o
ţară la alta. În ţările cu economia de piaţă resursele financiare publice în cea mai mare parte
sunt prezentate de veniturile cu caracter fiscal. Ceea ce caracterizează, însă, procesul de
mobilizare a resurselor la dispoziţia statului în ţările cu economie de piaţă este faptul că cea
mai mare parte a acestora se constituie ca urmare a redistribuirii produsului intern brut. În
ţările cu economia de piaţă, resursele financiare publice sînt reprezentate în cea mai mare
măsură de veniturile cu caracter fiscal.
 În ţările dezvoltate, cu economie de piaţă, indiferent de nivelul lor de dezvoltare,
impozitele constituie, de regulă, principalul canal de procurare a veniturilor publice. O sursă
importantă de alimentare a fondurilor publice de resurse financiare o constituie, pe lângă
impozite, cotizaţiile pentru asigurările sociale, suportate de muncitori, funcţionari şi alte
categorii de asiguraţi, precum şi cele plătite de întreprinzători şi de stat.
 Impozitele, taxele şi cotizaţiile pentru asigurările sociale furnizează, în ţările dezvoltate
din punct de vedere economic, până la 9/10 din totalul veniturilor publice ale
administraţiei de stat centrale şi locale.
 Veniturile nefiscale au un nivel mai redus, atât pentru că sfera de cuprindere a sectorului
public este limitată, cît şi pentru că întreprinderile din cadrul acestuia aparţin unor ramuri
mai puţin rentabile.
 La constituirea veniturilor publice mai contribuie şi alte surse, cum ar fi transferurile
curente, veniturile permanente sau întâmplătoare. Ponderea acestor venituri este redusă
în totalul veniturilor publice, fiind cuprinsă între 1 şi 5%.
 Încasările din impozite, taxe, contribuţii pentru asigurările sociale, veniturile de la
întreprinderile de stat nu acoperă de cît parţial cheltuielile publice, ceea ce determină
apelarea la venituri extraordinare. Ca venituri extraordinare, împrumuturile de stat sînt
contractate pe piaţa internă, cît şi pe piaţa externă. Pe piaţa internă împrumuturile de stat
provin, în general, de la deţinătorii de capitaluri băneşti temporar libere.
 În măsura în care statul apelează la împrumuturi externe, rambursarea acestora şi
achitarea dobânzilor provoacă dezechilibre ale balanţelor de plată externe, dacă
împrumuturile sînt utilizate în scopuri neproductive sau pentru finanţarea unor investiţii ce
nu produc mărfuri sau servicii destinate exportului.
 Emisiunea de bani de hârtie, ca venit extraordinar la care statul recurge frecvent, se
realizează, practic, printr-un împrumut solicitat de stat la banca centrală (banca de
emisiune ).Statul se împrumută, de obicei, nu pentru a produce bunuri şi servicii
suplimentare, ci pentru finanţarea unor cheltuieli curente, adică pentru consum.
În ţările în curs de dezvoltare, veniturile publice sunt, în general, aceleaşi ca şi în
cazul ţărilor dezvoltate. Proporţia în care veniturile fiscale şi cele cu caracter ne fiscal la
acoperirea cheltuielilor statului diferă în funcţie de dimensiunile sectorului public şi de
eficienţa activităţii desfăşurate în întreprinderile de stat. Deşi în numeroase ţări în curs de
dezvoltare se remarcă aceiaşi tendinţă de procurare a veniturilor ordinare mai ales pe calea
impozitelor, sînt totuşi ţări, ca de exemplu cele exportatoare de petrol, în care impozitele au o
contribuţie redusă la formarea veniturilor publice. Fondurile publice de resurse băneşti sînt
alimentate din cea mai mare parte cu venituri create în întreprinderile economice aparţinând
sectorului public, la care se adaugă, uneori, diferite transferuri.
Transferurile reprezintă, în principal ajutoare primite de ţările, în curs de dezvoltare,
din partea ţărilor dezvoltate din punct de vedere economic, a ţărilor exportatoare de petrol şi a
unor organisme internaţionale. În ţările în curs de dezvoltare o pondere însemnată o au
veniturile extraordinare în totalul veniturilor publice. Aceste venituri extraordinare provin în
măsură însemnată din împrumuturi externe şi transferuri primite din străinătate. La acestea se
adaugă emisiunea de bani de hârtie peste necesităţile reale ale pieţei şi alte veniturilor
extraordinare.
 Ca ponderea în PIB pe ansamblul statelor lumii veniturile fiscale reprezintă aproximativ
30%, iar veniturile nefiscale – 6%. Altă sursă a finanţelor publice constituie cotizaţiile pentru
asigurările sociale plăţile de companii şi de salariaţi. Acestea împreună cu impozitele şi taxele
constituie partea importantă în ţările avansate 4%-5% din veniturile publice constituie
transferurile curente interne şi externe. Deci impozitele, taxele,cotizaţiile pentru asigurările
sociale, veniturile nefiscale, transferurile interne şiexterne reprezintă venituri curente
redistribuirea cărora se înfăptuieşte prin intermediul instrumentelor financiare.
La majoritatea ţărilor veniturile curente cresc mai lent decât cheltuielile. Prin urmare,
bugetele se confruntă cu deficit. Pentru acoperirea lor ţările contractează şi venituri
extraordinare:împrumuturile de stat interne şi externe; misiunea de bani de hârtie în acest caz
scade puterea de cumpărare a monedei naționale și se reduc veniturile reale ale populației
2.3.Raport de investigare
Fig. 3.1. Media anuală a încasărilor, cheltuielilor și deficitului Bugetului Public Național,
executat, 2005-2015, mil. lei

4.500,0
4.000,0 3.818,8 3.866,2
3.645,1 3.638,4
3.452,7
3.500,0 3.265,2
3.025,1
3.000,0 2.846,82.866,8
2.726,7
2.444,1
2.500,0 2.178,9 2.278,62.295,9
2.126,4
2.000,0 1.851,61.862
,8 1.937,0
1.497,8
1.487,3
1.500,01.225,3
1.162,4
1.000,0
500,0
62,9
0,0
2005 -10,5 2007
2006 -11,1 2008
-52,5 2009 2010
-148,2 2011
-120,1 2012
-158,3 2013 2014 2015
-500,0 -341,6 -426,4
-187,5 -173,7
-1.000,0
Încasări Cheltuieli Deficit

Analizând informația prezentată în figura 3.1., atestăm o fluctuație a încasărilor,

cheltuielilor și a deficitului BPN, executat față de prevăzut, în perioada supusă analizei. Cea
mai mare valoare a încasărilor a fost înregistrată în anul 2014 – 3645,1 mil. lei, iar cea mai
mică valoare a încasărilor - în anul 2005 – 1225,3 mil. lei. Concomitent, în anul 2015 se
constată și cea mai mare valoare a cheltuielilor BPN – 3866,2 mil. lei, iar în anul 2005 –
cea mai mică valoare – 1162,4 mil. lei. Cel mai mare deficit bugetar a fost reflectat în anul
2015, acesta constituind valoarea negativă de 426,4 mil. lei, urmat de anul 2009, când BPN
a prezentat un deficit bugetar de minus 341,6 mil. lei.
Fig. 3.2 Structura surselor de finanţare a BPN, 2005-2015, mil. lei
 100% 505 402 346 243
265 358 445
80% 0
1968 516
60% 1215 1430 1867
508 2054
40% 158 394 1132 589
20% 1733 691
132 494 506 601
65 34 136 51
0% -53 -230 -140 -273
-20% 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

-40%
Surse interne Surse externe Alte surse de finanțare

Analizând datele reflectate în expresie grafică (în figura 3.2), observăm un trend ascendent
al totalului surselor de finanțare până în anul 2009, după care are loc o reducere ușoară până
în anul 2011, iar din anul 2013 a revenit trendul ascendent. Până în anul 2008 inclusiv,
ponderea predominantă revenea altor surse de finanțare, însă, începând cu anul 2009, sursele
de finanțare externe au deținut ponderea predominantă în totalul surselor de finanțare (de la
46,8% până la 79,2%). Doar în anul 2005 și 2013, ponderea predominantă a revenit surselor
de finanțare interne (74,7% și 44,2%, respectiv).
Concluzii și recomandări
Reieşind din tematica studiului dat şi anume analiza contextului teoretic și practicii
existente în vederea identificării tendințelor în evoluția sistemului resurselor financiare
publice din Republica Moldova, adică a eficienții proceselor de formare și gestiune a
acestor resurse, drept urmare, a investigării detaliate a subiectului cercetării, constatăm că
sistemul resurselor financiare publice este veriga de bază în managementul finanţelor
publice. Cercetarea a permis formularea următoarelor concluzii:

 Sistemul resurselor financiare publice este foarte important pentru economia ţării,
deoarece se referă la centralizarea controlului poziţiei de numerar, estimarea necesarului
de numerar, efectuarea operaţiunilor, gestiunea conturilor şi a bilanţului și reconcilierea
conturilor.
 Conform raportului de investigare observăm o creștere a deficitului bugetar și o tendință
de diminuare a ponderii surselor interne de finanțare, economia bazându-se în cea mai
mare parte, pe surse de finanțare externe, și anume pe împrumuturile acordate de
organizațiile financiare internaționale, care dețin ponderea predominantă în totalul
surselor de finanțare externe.
 Atât datoria de stat externă, cât şi datoria de stat internă reprezintă o problemă
macroeconomică importantă pentru Republica Moldova. Astfel, putem constata că
statul nu gestionează corect și eficient mijloacele bănești, confruntându-se cu probleme
majore la nivelul gestionării banilor publici prin intermediul trezoreriei de stat şi nu este
capabil să acopere minimul cheltuielilor curente din contul resurselor curente
disponibile fapt ce cauzează probeme economice grave, o mare parte din ramurile de
bază ale economiei naționale fiind subfinanțate;
 Deficitul bugetar a devenit un fenomen caracteristic lumii contemporane, fiind o situaţie
cu care Republica Moldova se confruntă constant. Un deficit bugetar mare poate
 provoca o creştere a ratei inflaţiei, dificultăţi la achitarea datoriilor externe, o criză
valutară, dar şi alte fenomene nedorite ce influenţează negativ procesul de stabilizare
macroeconomică şi, respectiv, progresul economic.
Soluționarea problemei permite identificarea şi propunerea următoarelor recomandări
pentru modernizarea sistemului resurselor financiare în vederea optimizării fluxurilor
financiare la nivel de stat:
 elaborarea politicilor ce vizează controlul indicatorilor macrobugetari privind calitatea
planificării şi destinaţia utilizării resurselor financiare publice în vederea utilizării
eficiente a acestora;
 stabilirea rigidă a priorităților de importanță majoră care necesită finanțare și
redirecţionare corectă a resurselor financiare curente pe categorii de beneficiari sub
formă de cheltuieli curente în vederea maximizării lichidității resurselor financiare
publice;
 asigurarea acoperirii necesarului de finanţare a statului prin mobilizarea resurselor de pe
piaţa de capital prin împrumuturi pe termen scurt de pe piaţa monetară şi pe termen
mediu şi lung de pe piaţele financiare;
 perfecționarea Sistemul Informaţional de Management Financiar Integrat în scopul
exercitării controlului asupra bugetului, în vederea transparenţei responsabilităţii
statului, necesare în perioada de criză.

Bibliografie:
1. CERNIT RODICA "GESTIONAREA RESURSELOR FINANCIARE ALE STATULUI
PRIN SISTEMUL TREZORERIAL "Specialitatea: 522.01. Finanțe Autoreferatul tezei de
doctor în științe economice .CHIȘINĂU, 2017
2. UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ȘTIINȚE
ECONOMICE CONSTANŢA PROGRAM DE STUDII: MANAGEMENT "FINANȚE
PUBLICE – Suport de curs –" Lect.univ.dr. TRANDAFIR ADINA
3. https://www.scribd.com/document/47026001/Sistemul-Resurselor-
Financiare-Publice
4. https://www.expert-grup.org/ro/biblioteca/item/1835-autonomia-
financiara-in-republica-moldova-evolutia-veniturilor-bugetelor-locale
5. https://www.academia.edu/8549070/Tema_8_sistemul_res_fin_publice_
nou
6. http://www.stiucum.com/finante/finate-publice/Resursele-financiare-
publice-s12449.php
Anexa 1.
Clasificarea veniturilor bugetare