Bugetul reprezintă estimarea veniturilor și a cheltuielilor pentru o anumită perioadă de

timp, de regulă un an. Guvernul elaborează propunerea de buget și îl prezintă

Parlamentului spre aprobare. În urma aprobării, bugetul devine lege, implementarea
căreia este obligatorie, ca și a oricărei alte legi a țării.
Bugetul are cinci caracteristici importante:
Anualitatea: În fiecare an se elaborează un proiect de buget care acoperă perioada unui
singur an; Este votat în fiecare an; Și executarea lui se desfășoară pe parcursul unui an.
Unitatea: Veniturile și cheltuielile, precum și finanțarea deficitului, necesită a fi analizate
împreună, în scopul stabilirii obiectivelor bugetare anuale. Bugetul trebuie să acopere
toate ministerele, agențiile și alte instituții care efectuează operațiuni guvernamentale.
Unitatea monetară: Veniturile și cheltuielile trebuie exprimate în moneda națională.
Universalitatea: Toate resursele trebuie să fie direcționate către un fond comun, care să
fie alocate și utilizate pentru cheltuieli conform priorităților actuale ale Guvernului.
Echilibrul: Bugetul trebuie să fie echilibrat. Cheltuielile bugetare trebuie să fie egale cu
veniturile, plus sursele de finanțare a deficitului.

1.2. Functiile si rolul sistemului bugetar

Dat fiind faptul ca finantele publice se evidentiaza si deruleaza prin intermediul
sistemului bugetar, consideram ca acesta indeplineste misiunea sociala prin functiile pe
care le exercita:
a)              functia de repartitie a sistemului bugetar;
b)      functia de control a sistemului bugetar.
a) Functia de repartitie a sistemului bugetar consta in mobilizarea la dispozitia statului a
unei parti din produsul intern brut, indeosebi prin produsul intern net si in repartizarea
acestuia in vederea indeplinirii sarcinilor si atributiilor sale. De asemenea o parte din
produsul intern brut este mobilizat direct de agentii economico-sociali in vederea
acoperirii propriilor necesitati ale reproductiei economice, ale activitatii economice si ale
activitatii social-culturale.
Functia de repartitie a sistemului bugetar parcurge doua faze diferite:
-reflectarea mobilizarii resurselor financiare si constituirea pe baza lor a fondurilor
financiare;
-ilustrarea repartizarii pe destinatii a fondurilor financiare.
Reflectarea mobilizarii de resurse financiare si constituirea de resurse financiare se
efectueaza prin participarea sistemelor la procesele de repartitie primara si secundara a
produsului intern net.
Mobilizarea resurselor banesti generate de procesul repartitiei produsului intern brut se
incheie prin constituirea fondurilor destinate satisfacerii necesitatilor
reproductiei economice, ale functionarii institutiilor publice si private inclusiv si ale
membrilor societatii.
La constituirea fondurilor participa:
             -intreprinderile, indiferent de forma lor de proprietate asupra capitalului social si
de forma juridica de organizare a acestora;
              -institutiile publice si unitatile din subordinea acestora;
              -populatia;
              -persoane juridice si fizice rezidente in strainatete.
Participarea la constituirea fondului public poate fi privita sub diferite aspecte:
-taxe, contributii pentru asigurari sociale, amenzi, penalitati, varsaminte din
veniturile institutiilor publice;
              -redevente si chirii din cesiuni si inchirieri de terenuri;
              -venituri din valorificarea unor bunuri proprietate de stat si a bunurilor fara
stapan;
              -imprumuturi de stat primite de la persoane fizice si juridice;
              -rambursari ale imprumuturilor de stat acordate ;
              -dobanzi aferente imprumuturilor acordate;
              -donatii, ajutoare si alte transferuri primite;
              -alte venituri.
Ilustrarea repartizarii pe destinatii a fondurilor financiare prin intermediul pietei are un
caracter definitiv, realizandu-se pe baza abaterii preturilor si se caracterizeaza prin
schimbarea formei de proprietate.
Ilustrarea repartizarii pe destinatii, are drept scop, dimensionarea volumului cheltuielilor
publice pe destinatii pentru: 
-invatamant, sanatate, cultura;

-asigurari sociale si protectie sociala;

-gospodarie comunala si locuinte ;
-aparare nationala;
-ordine publica;
-actiuni economice;
-alte actiuni;
-datorie publica.
Aceste fluxuri de resurse financiare iau forma cheltuielilor aferente diferitelor criterii:
 -plata salariilor si a altor drepturi de personal ;
 -procurari de materiale si plata serviciilor ;
 -subventii acordate unor institutii publice si intreprinderi ;
 -transferuri catre diferite persoane fizice ;
 -investitii si rezerve materiale.

Un element esential în formularea bugetului si a politicii din domeniul alocarii resurselor

bugetare îl reprezinta clasificarea si prezentarea cheltuielilor în buget, când cheltuielile
publice asigurau strict funcionarea autoritatilor de stat, organisme neutre în sfera
economico-sociala, în perioada moderna sfera de cuprindere s-a extins iar cheltuielile
publice au devenit totodata importante pârghii de influentare a vietii economico-sociale.

Bugetul public naţional reprezintă totalitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat,

bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurărilor obligatorii
de asistenţă medicală.
Veniturile bugetului public naţional se formează din impozite, taxe, granturi și alte
încasări specificate de legislaţia în vigoare.
Cheltuielile bugetului public naţional sunt determinate de alocațiile prevăzute de legea
bugetară anuală destinate satisfacerii necesităţilor societăţii pentru acoperirea cheltuielilor
social-culturale şi de cercetări ştiinţifice, întreţinerea aparatului de stat, acoperirea
necesităţilor militare, achitarea datoriei de stat, acordarea de subvenţii, dezvoltarea
sectorului economic etc.
Deficitul bugetar reprezintă depăşirea cheltuielilor asupra veniturilor.
Excedentul bugetar reprezintă depăşirea veniturilor asupra cheltuielilor.

De obicei o companie va produce două tipuri de bugete: un buget static si un buget

flexibil. Bugetul static este cel proiectat. Bugetul flexibil este un buget special care este
folosit pentru a compara ce s-a intamplat de fapt si ceea ce ar fi trebuit să se intample,
bazându-ne pe mărimea vânzărilor. Cu un buget flexibil costurile fixe ar trebui să rămână
constante, iar costurile variabile ar trebui să se modifice în funcție de vânzări, dacă
acestea au fost mai mari sau mai mici decât a fost proiectat. Bugetul flexibil este atunci
comparat cu realitatea și diferențele dintre ceea ce a fost planificat și ceea ce s-a întamplat
de fapt sunt calculate și desemnate a fi favorabile sau defavorabile.
În ţara noastră termenul de buget, cu semnificaţiile sale multiple este precizat în
concepţie modern în legea nr. 72 din 12 iulie 1996 (abrogată de Legea 500/2002) privind
finanţele publice la art. 1 al (4) precizează: „Resursele financiare publice se constituie şi
se gestionează printr-un sistem unitar de bugete, şi anume: bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul
trezoreriei statului şi bugetele altor instituţii publice cu caracter autonom, în condiţiile
asigurării echilibrului financiar.”
Notiunea de buget poate fi abordata din mai multe puncte de vedere.
Din punct de vedere politic, bugetul reprezinta expresia optiunilor guvernului in
domeniile sale de competenta, determinate de factori precum doctrina politica a partidului
de guvernamant, atitudinea opozitiei, puterea revendicativa a diverselor grupuri de
presiune, conjunctura economica, situatia internationala, etc.
Din punct de vedere formal, bugetul prezinta documentul program in care statul inscrie
anual marimea si structura veniturilor si cheltuielilor din cadrul economiei publice.
Veniturile sunt grupate dupa caracterul lor (fiscal sau nefiscal) si dupa sursa de
provenienta. Cheltuielile se inscriu dupa destinatia pe care o capata (pe domenii de
activitate, ramuri sau subramuri) si dupa continutul lor economic (cheltuieli de personal,
cheltuieli materiale si servicii, cheltuieli de capital etc.).
            Din punct de vedere juridic, bugetul  este actul prin care se prevad si se aproba
prin lege veniturile si cheltuielile anuale ale statului si ale altor entitati de drept public. Se
desprind, de aici, urmatoarele trasaturi ale bugetului:
            a) caracterul de previziune, acesta prezentandu-se ca un tablou evaluativ
si comparativ al veniturilor si cheltuielilor publice;
            b) caracterul de autorizare, acesta fiind actul prin care puterea executiva este
imputernicita de puterea legislativa sa perceapa anumite venituri publice si sa le
cheltuiasca in acord cu prevederile legale;
            c) caracterul anual, anul bugetar fiind considerat cel mai potrivit interval pentru a
previziona si urmari executia indicatorilor bugetari.
            Din punct de vedere al continutului economic, bugetul de stat reprezinta relatii
economice sub forma baneasca ce iau nastere in procesul repartitiei produsului intern brut
in legatura cu indeplinirea functiilor si sarcinilor statului. El apare ca un dublu sistem de
fluxuri financiare de mobilizare a resurselor financiare publice; fluxuri financiare de
repartizare ce se degaja in procesul de gestionare a acestor resurse. Prin intermediul
bugetului, un segment important din PIB (peste 40% in tarile dezvoltate) este inclus in
procesul de planificare la nivel macroeconomic.
            In perioada contemporana, bugetul a devenit un instrument privilegiat al politicii
economice, atat in planul mijloacelor, cat si al realizarii anumitor finalitati politice si de
justitie sociala. Impozitele, taxele, alocatiile bugetare, subventiile, transferurile etc. sunt
tot atatea instrumente, parghii de natura economico-financiara, prin care statul intervine
pentru realizarea politicii sale in diverse domenii de interes.
            In practica tarilor cu economie de piata, in afara bugetului de stat in forma sa
clasica, se intocmeste si un buget al economiei nationale sau buget economic. In legatura
cu continutul si utilitatea acestuia pot fi remarcate cateva caracteristici care il diferentiaza
de bugetul de stat:
            - bugetul economic este un inventar al tuturor resurselor societatii (atat publice cat
si private) si al destinatiei acestora pentru anul expirat, urmat de previziuni pentru anul
urmator;
            - bugetul economic este conceput ca un ansamblu de conturi nationale care
descriu pentru anul in curs si pentru anul urmator previziunile cu privire la productia,
repartitia si consumul produsului intern brut si, implicit, cu privire la formarea si
utilizarea resurselor bugetului de stat.

- bugetul economic nu are puterea de lege, prevederile sale nu devin imperative, ci

serveste numai ca fundament al masurilor de interventie a statului in economie. De
aceea el nu poate substitui bugetul de stat, ci ofera numai informatii care pot fi utilizate
de guvern in stabilirea coordonatelor politicii sale. Cu ajutorul acestui instrument
guvernul isi poate forma o imagine asupra efectelor directe si indirecte produse in
economie prin aplicarea unor masuri care vizeaza cresterea economica;
            - informatiile pe care le poate oferi bugetul economiei nationale au un caracter
relativ deoarece ele sunt rezultatul tendintei de evolutie a indicatorilor din perioada
precedenta. Pentru fundamentarea politicii sale guvernul are latitudinea sa ia in
considerare sau nu informatiile oferite de bugetul economic.