Ministerul Educației din Republica Moldova

Universitatea de Stat “Alecu Russo” din Bălți

Facultatea de Științe Reale, Economice şi ale Mediului
Catedra de Științe Economice

Referat
La disciplina: Teoria economică II

Tema: Bugetul de stat și specificul lui în Republica

Moldova

A elaborat:

1
 A verificat:

Bălți, 2022
Cuprins:

1. Ce este bugetul de stat

2. Conceptul şi trăsăturile procesului bugetar

3. Rolul autorităţilor publice în procesul bugetar

4. Etapele procesului bugetar.

5. Controlul bugetar

6. Bugetul Public Național 2016-2021

7. Proiectul legii bugetul de stat aprobat pentru anul 2022

2
 1. Ce este bugetul de stat

În economia contemporană bugetul public constituie veriga centrală a sistemului financiar al

oricărei ţări, fiind expresia unui tip specific de relaţii financiare - relaţiile bugetare - care se
manifestă în procesele formării, repartizării şi utilizării fondurilor bugetare necesare organelor
statale la nivel naţional şi local.
În teoria şi practica economică, bugetul public este privit, de obicei, din două puncte de vedere –
ca o componentă obiectivă, de bază, a sistemului financiar şi ca document de previzionare şi de
autorizare, ca principala balanţă financiară cu caracter operativ şi obligatoriu a statului.
Ca verigă centrală a sistemului financiar, bugetul public reprezintă expresia sintetizată a relaţiilor
economice ce se manifestă în procesele formării şi utilizării principalului fond centralizat de mijloace
băneşti al statului şi a fondurilor unităţilor administrativ – teritoriale, în vederea finanţării
activităţilor destinate creşterii calităţii vieţii, a unor activităţi privind dezvoltarea economică a ţării,
cercetarea ştiinţifică, amplificarea şi perfecţionarea infrastructurii, constituirea rezervelor de stat,
apărarea naţională, ordinea publică şi de drept.
Ca principala balanţă financiară, bugetul public este documentul de bază, cu putere de lege, care
stabileşte, pe de o parte, natura şi mărimea veniturilor ce se mobilizează la dispoziţia statului, iar pe
de altă parte, felul şi volumul alocaţiilor bugetare ce se vor dirija de către stat pentru finanţarea
diverselor activităţi în cursul unui an.
Există trei categorii de legi ale finanţelor (ale bugetului):
A. Legea anuală a finanţelor, sau legea bugetului iniţial, în care se prevede şi se
autorizează, pentru fiecare an financiar, ansamblul resurselor şi cheltuielilor statului. Ea este
votată de către Parlament într-o sesiune autonomă înainte de inceputul anului considerat, fiind
cunoscută ca legea bugetului de stat;
B. Legile rectificative ale finanţelor sau ale bugetului rectificat au ca obiect rectificarea, în
cursul anului bugetar, a dispoziţiilor legii bugetului iniţial; numărul lor nu este fix, putând varia
în funcţie de ani;
C. Legea de reglementare (regularizare) a finanţelor, este adoptată de
către Parlament după expirarea anului bugetar (de regulă după un an), prin care se constată
execuţia reală a bugetului şi aprobă diferenţele dintre rezultatele pe care le-a înregistrat, şi
previziunile legii anuale a finanţelor, completate cu legile rectificative. Această lege poate fi
considerată, într-o accepţiune restrânsă, legea de execuţie a bugetului de către Guvern.
Adoptat de către Parlament, bugetul este actul cel mai important din viaţa publică,
deoarece el este expresia financiară a programului de acţiune a statului pe perioada de un an. El
poate fi abordat sub patru aspecte esenţiale:
a) Din punct de vedere juridic, bugetul este document financiar cu putere de lege care
include anumite norme şi normative destinate organizării unei gestiuni financiare clare şi explicite;
el reclamă studierea diverselor reguli (norme) referitoare la conţinutul său, la prezentarea sa, la
adoptarea sa de către Parlament, la execuţia şi la controlul execuţiei sale; aceste norme sunt
destinate organizării unei gestiuni transparente a finanţelor de stat şi precizării autorităţii
Guvernului şi Parlamentului în domeniul bugetar.
b) Din punct de vedere contabil bugetul reprezintă totalitatea conturilor prin care se
gestionează resursele financiare ale statului. Aici din punct de vedere tehnic, ne interesează
3
îndeosebi procesele de elaborare şi executare a bugetului, precum şi metodele de previziune
şi evaluare a diverselor categorii de venituri şi cheltuieli cuprinse în buget.
c) Din punct de vedere economic, se poate remarca faptul că fondurile care trec prin
contul bugetar reprezintă o pondere semnificativă din PIB şi că prin impozitele prelevate şi
cheltuielile efectuate statul dispune de instrumente privilegiate de intervenţie în viaţa economică şi
socială.
d) Din punct de vedere politic, bugetul este considerat ca expresie a opţiunilor Guvernului
în ansamblul domeniilor care relevă competenţele sale (politica economică, socială, educativă,
culturală, militară etc.); aceste opţiuni sunt relevate prin evoluţia şi repartiţia veniturilor şi
cheltuielilor şi sunt determinate de multipli factori, legaţi de doctrinele partidelor politice, de
atitudinea opoziţiei, de forţa revendicativă a diverselor grupuri de presiune, de ponderea
constrângerilor economice şi politice internaţionale, de influenţa trecutului, de fenomenele inerţiale
etc.

Indiferent de modul de elaborare şi adoptare, de structura şi detalierea sa, bugetul trebuie să

îndeplinească trei funcţii:
1. Controlul cheltuielilor, prin care este supravegheată execuţia bugetului de către
autorităţile publice care au conceput limitele şi condiţiile (adesea, Guvernul şi Parlamentul) şi
chiar, într-un mod indirect, de către cetăţeni, care sunt atât finanţatorii, cât şi beneficiarii bugetului.
2. Gestiunea eficace al activităţii publice, prin care executanţii se asigură de utilizarea
eficace a resurselor financiare şi a personalului pus la dispoziţie pentru a conduce şi realiza
activităţile prevăzute şi autorizate prin buget.
3. Proiectarea activităţilor statului, prin care obiectivele urmărite sunt formulate în diferite
programe alternative, fiind evaluate şi însoţite de posibilităţile de finanţare.

Importanţa acestor funcţii se modifică pe parcursul anului bugetar. Funcţia de control

domină iniţial, deoarece se urmăreşte evitarea abuzului de putere din partea Executivului, accentul
punându-se apoi pe o bună gestiune a resurselor publice, ca în final să se încerce o
planificare mai bună a cheltuielilor conform nevoilor şi cerinţelor manifestate în timp.
Sistemul bugetar al fiecărei ţări cuprinde ansamblul relaţiilor şi al formelor organizatorice prin
care se asigură formarea, repartizarea şi utilizarea fondurilor bugetare. Problema esenţială a
structurării oricărui sistem bugetar derivă din ierarhizarea dreptului de decizie asupra folosirii
resurselor bugetare, care impune instituirea unui anumit sistem de venituri cuvenite fiecărei verigi,
precum şi modalităţii specifice de încasare a veniturilor şi de alocare pe destinaţii a resurselor
bugetare. Sub aspect organizatoric şi funcţional deosebim sistem bugetar de tip federal şi de tip
unitar. Sistemul bugetar de tip federal este constituit din trei verigi:
 bugetul federaţiei;
 bugetul unităţilor teritoriale constituente al federaţiei;
 bugetul local.
Sistemul bugetar de tip unitar este constituit din două verigi:
 bugetul administraţiei centrale de stat;
 bugetul local al unităţilor administrativ – teritoriale.

Sistemul bugetar al Republicii Moldova este unul de tip unitar. În conformitate cu Legea
Republicii Moldova „Privind sistemul bugetar si procesul bugetar”, Nr.847 din 24.05.96
menţionează : “Sistemul bugetar este un sistem unitar de bugete şi fonduri, care constituie bugetul
public naţional, cuprinzînd:
a) bugetul de stat;
4
 b) bugetul asigurărilor sociale de stat;
c) bugetele unităţilor administrativ-teritoriale;
d) fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.
Bugetul de stat reflectă, prin indicatorii săi, relaţiile financiare exprimate de cheltuielile
corespunzătoare realizării obiectivelor şi acţiunilor de interes naţional, respectiv resursele financiare
mobilizate la dispoziţia statului (Guvernului). Între categoriile de cheltuieli incluse în acest buget se
remarcă cele pentru realizarea acţiunilor considerate de importanţă naţională în domeniile social-
cultural, apărarea ţării, protecţia socială etc., iar dintre formele sub care se regăsesc resursele
curente (ordinare) se disting impozitele (directe şi indirecte) în timp ce ca formă a resurselor
extraordinare se apelează, de regulă, la împrumuturile de stat.

Bugetele unităţilor administrativ-teritoriale (UAT) evidenţiază, la rîndul lor, relaţiile

financiare corespunzătoare cheltuielilor pentru acţiuni specifice colectivităţilor locale, respectiv cele
aferente formării veniturilor proprii sau sumelor ce se primesc de la bugetul superior (de stat sau cel
al raionului/municipiului respectiv). Bugetele UAT asigură cu resurse financiare efectuarea
măsurilor pentru satisfacerea necesităţilor social-economice şi culturale ale populaţiei şi pentru
dezvoltarea teritoriului din subordine.

Unităţile administrativ-teritoriale (precum şi bugetele lor) sunt de două niveluri:

- autorităţile administraţiei publice locale de nivelul I, care sunt constituite şi activează pe
teritoriul satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor) pentru promovarea intereselor şi soluţionarea
problemelor colectivităţilor locale. Autoritatea administraţiei publice locale de nivelul I este
reprezentată de:
1. Consiliul local – organ legislativ
2. Primarul localităţii – organ executiv
- autorităţile administraţiei publice locale de nivelul II, care sunt constituite şi activează pe
teritoriul raioanelor, municipiilor şi altor unităţi teritoriale, pentru promovarea intereselor şi
soluţionarea problemelor populaţiei UAT respective. Autoritatea administraţiei publice locale de
nivelul II este reprezentată de:
1. Consiliul raional – organ legislativ
2. Preşedintele raionului – organ executiv
Consiliile locale, consiliile raionale, primarii, preşedinţii raioanelor au conform legislaţiei,
anumite atribuţii în domeniul finanţelor publice locale, care prin Legea privind finanţele publice
locale sunt aduse în concordanţă cu noile structuri administrativ
Conform cadrului legal, UAT îşi elaborează şi aprobă bugetele anuale proprii în limita
resurselor financiare disponibile care se formează din:
● venituri proprii, formate din impozitele şi taxele locale, prevăzute pe fiecare teritoriu în
parte, în conformitate cu Codul Fiscal şi se virează direct şi integral la bugetele respective.
● mijloace speciale, acestea sunt veniturile instituţiei publice, în condiţiile autorizate prin acte
normative, de la efectuarea lucrărilor şi prestarea serviciilor contra plată, precum şi din donaţiile,
sponsorizările şi din alte mijloace băneşti intrate legal în posesia instituţiei publice.
● defalcări de la veniturile generale de stat, conform normativelor procentuale stabilite prin
legea bugetară anuală.
● transferuri de la bugetul de stat, acestea sunt mijloacele financiare alocate, conform
prevederilor legale, cu titlu definitiv şi în sumă absolută, de la bugetul de stat la bugetele
raionale, sau de la bugetele raionale către bugetele locale pentru nivelarea posibilităţilor
financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale, în scopul asigurării exercitării unor anumite
funcţii publice, finanţării domeniilor de activitate, ce sunt în competenţa autorităţilor publice
locale

5
 ● fonduri speciale, reprezintă mijloacele băneşti pentru susţinerea unor programe de interes
local, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Cheltuielile anuale ale bugetelor UAT revin în responsabilitatea autorităţii reprezentative şi
deliberative respective şi se aprobă numai în limita resurselor financiare disponibile. Acestea ţin de
domeniul învăţămîntului, sănătăţii, culturii şi artei, sportului şi acţiunilor pentru tineret, etc.

Bugetul asigurărilor sociale de stat (BASS) cuprinde relaţiile financiare exprimate prin
cheltuieli specifice acestui domeniu, concretizate în plata pensiilor, ajutoarelor şi indemnizaţiilor,
protecţiei sociale, respectiv prin veniturile caracteristice acestui domeniu, în primul rînd
contribuţiile pentru asigurări sociale.

Sursele de alcătuire a veniturilor bugetului asigurărilor de stat îşi au originea în: contribuţii
pentru asigurările sociale; contribuţii parţiale ale salariaţilor la obţinerea biletelor pentru odihnă sau
tratament; contribuţii diferenţiate ale pensionarilor la obţinerea biletelor pentru tratament;
contribuţii pentru ajutorul de şomaj, alocaţiei de sprijin şi ajutorului de integrare profesională; alte
venituri.
Cheltuielile bugetare pentru asigurările sociale de stat sunt orientate spre achitarea: pensiilor
pentru munca desfăşurată pînă la depăşirea limitei de vîrstă; pensiilor de invaliditate, ce se acordă
pentru pierderea capacităţii de muncă din cauză de accident de muncă şi boală profesională;
indemnizaţiilor pentru incapacitatea temporară de muncă; indemnizaţiilor de maternitate şi
indemnizaţiilor pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav; prestaţiilor pentru
prevenirea îmbolnăvirilor; ajutorului de şomaj; altor cheltuieli.

2. Conceptul şi trăsăturile procesului bugetar

Procesul bugetar poate fi definit ca ansamblul de activităţi şi operaţiuni, care se succed anual,
integrate coerent şi convergent orientate, derulate stadial şi cuprinzând: elaborarea proiectului de
buget; adoptarea acestuia; execuţia bugetului; încheierea şi aprobarea contului de execuţie bugetară;
controlul bugetar.
Aceste activităţi se desfăşoară într-un cadru constituţional şi administrativ – instituţional, care
prezintă particularităţi de la ţară la ţară, determinate de evoluţia istorică a fiecăreia dintre ele.
Indiferent de particularităţi şi de condiţionalităţi, procesul bugetar prezintă însă şi trăsături comune:
 PB este unul de decizie , care constă în ordonarea priorităţilor şi în alocarea resurselor
necesare finanţării obiectivelor vizate, având utilitate publică. Decizia ce trebuie luată
este una dintre cele mai grele, întrucât resursele mobilizabile sunt limitate şi se situează,
în toate cazurile, sub nivelul necesităţilor publice ale perioadei;
 PB este predominant politic, întrucât deciziile privind alocarea resurselor bugetare
mobilizabile nu se întemeiază pe criterii sau informaţii ale pieţei, ci au la bază
obiectivele din programul de guvernare, fixate de partidul care deţine majoritatea
parlamentară. În consecinţă, decizia finală, concretizată în legea bugetară anuală, este
adoptată prin mecanismul reprezentării şi a votului.
 PB are caracter complex, ca urmare a faptului că este realizat prin participarea unui
mare număr de subiecţi, de natură diferită, fiecare cu interesele, nevoile şi posibilităţile
sale.
 PB este ciclic , realizându-se succesiv şi după un calendar riguros, potrivit cerinţelor
principiilor anualităţii şi publicităţii bugetare.

6
  PB este strict reglementat, astfel în derularea sa concretă se impune respectarea
legislaţiei în domeniu şi a normelor metodologice elaborate în acest scop de către
Ministerul Finanţelor.
Procesul bugetar în Republica Moldova este reglementat prin legea 847-XIII din 24.05.1996, care
defineşte în articolul 3, procesul bugetar ca “procesul care începe cu elaborarea bugetului şi se
termină cu aprobarea dării de seamă despre executarea lui pentru anul bugetar respectiv. Anul
bugetar pe teritoriul Republicii Moldova începe la 1 ianuarie şi se termină la 31 decembrie ale
fiecărui an.”

3. Rolul autorităţilor publice în procesul bugetar

Potrivit reglementărilor legale şi a situaţiei de fapt care are loc în decursul procesului bugetar,
principalii participanţi la procesul bugetar sunt:
1) entităţile care sunt finanţate de la buget (instituţii, unităţi administrativ-terotiriale etc.),
cunoscute ca ordonatori secindari sau terţiari de buget,
2) ordonatorii principali de buget (conducătorii autorităţilor publice, miniştrii şi conducătorii
celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale)
3) Ministerul Finanţelor
4) Guvernul
5) Legislativul (Parlamentul)
6) Grupurile de interese şi cetăţenii.

4. Etapele procesului bugetar.

Procedura de elaborare si adoptare de catre Parlament a legii bugetare anuale face obiectul
Legii Republicii Moldova „ Privind sistemul bugetar si procesul bugetar”, Nr.847 din 24.05.96.
Etapele procesului bugetar constau în: elaborarea proiectului de buget; adoptarea acestuia;
execuţia bugetului; încheierea şi aprobarea contului de execuţie bugetară; controlul bugetar.

I. elaborarea proiectului de buget

Datele economice de bază, necesare pentru elaborarea proiectului bugetului de stat, se
prezintă Ministerului Finanţelor în termenul stabilit de Guvern şi include, în special:
a) prognoza indicatorilor macroeconomici şi sociali pe anul bugetar viitor, care este
determinată, elaborată şi prezentată de Ministerul Economiei;
b) prognoza indicatorilor şi cerinţelor bugetului asigurărilor sociale de stat, care este
determinată, elaborată şi prezentată de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei.
c) prognoza balanţei de plăţi, a creditelor, a obligaţiunilor externe şi a altor indicatori ce
caracterizează politica monetar-creditară a statului, determinată, elaborată si prezentată de către
Banca Naţionala a Moldovei.

7
 În temeiul datelor prezentate şi al altei informaţii relevante, Ministerul Finanţelor
determină totalurile estimărilor preliminare de venituri şi cheltuieli pentru bugetul de stat.
Estimările preliminare se transmit autorităţilor publice de către Ministerul Finanţelor la data
stabilită de ministrul finanţelor. Ministerul Finanţelor emite pentru autorităţile publice note
metodologice detaliate referitoare la elaborarea proiectului bugetului de stat.
Autorităţile publice prezintă Ministerului Finanţelor propuneri de buget, la data stabilită de
ministrul finanţelor şi care conţin:
a) propunerile de venituri şi cheltuieli;
b) informaţia şi justificările prevăzute.
Deciziile Ministerului Finanţelor referitoare la partea de venituri şi la partea de cheltuieli ale
bugetului pentru anul bugetar viitor se transmit autorităţilor publice la data stabilită de ministrul
finanţelor. În temeiul informaţiei prezentate, autorităţile publice reexaminează propunerile
lor de buget şi le prezintă din nou Ministerului Finanţelor la data stabilită de ministrul
finanţelor. Dacă autorităţile publice nu sunt de acord cu deciziile Ministerului Finanţelor
divergenţele existente se soluţionează în ultima instanţă de Guvern.
În termenul stabilit de Guvern, Ministerul Finanţelor prezintă Guvernului proiectul legii
bugetare pentru anul bugetar viitor, care include anexele si nota explicativă. Guvernul
examinează proiectul legii bugetare anuale şi nota explicativă. La solicitarea Guvernului,
Ministerul Finanţelor prezintă informaţii sau explicaţii adiţionale referitoare la proiectul legii
bugetare anuale şi la nota explicativă. Guvernul decide includerea amendamentelor la proiectul
legii bugetare anuale şi la nota explicativă şi controlează operarea amendamentelor respective
de către Ministerul Finanţelor. După includerea amendamentelor, dacă acestea există, Guvernul
aprobă proiectul legii bugetare anuale.
Până la 1 octombrie a fiecărui an Guvernul prezintă Parlamentului:
a) proiectul legii bugetare pentru anul bugetar viitor şi nota explicativă;
b) lista modificărilor în legislaţie, care rezultă din proiectul legii bugetare anuale.
II. Examinarea şi adoptarea legii bugetare anuale.
Guvernul prezintă Parlamentului pînă la 1 octombrie a fiecarui an proiectul legii bugetare
anuale. Proiectul legii bugetare anuale include anexele şi este însotit de nota explicativă. Adiţional
la proiectul legii bugetare anuale, Ministerul Finanţelor prezintă calculele veniturilor şi
cheltuielilor bugetare.
Proiectul legii bugetare anuale este examinat de Curtea de Conturi, care prezintă
Parlamentului un aviz la data stabilită de acesta. Comisiile permanente ale Parlamentului
examinează proiectul legii bugetare anuale în condiţiile stabilite de Parlament. La data stabilită de
Parlament, comisiile permanente prezintă avizele la proiectul legii bugetare anuale Comisiei
pentru buget şi finanţe.
În baza avizelor comisiilor permanente şi a propriei sale examinări, Comisia pentru
buget şi finanţe întocmeşte raportul şi lista de recomandări asupra proiectului legii bugetare anuale
şi le prezintă Parlamentului la data stabilită de acesta.
Parlamentul examinează proiectul legii bugetare anuale, de regulă, în trei lecturi.
Examinarea în prima lectură
În decursul primei lecturi, Parlamentul audiază raportul Guvernului şi coraportul Comisiei
pentru buget şi finanţe asupra proiectului legii bugetare anuale şi examinează:

8
 a) direcţiile principale ale politicii bugetar-fiscale;
b) concepţiile de bază ale proiectului.
Parlamentul aprobă, în prima lectură, proiectul legii bugetare anuale şi îl remite Comisiei pentru
buget şi finanţe pentru pregătirea de examinare în a doua lectură.
În caz de respingere, Parlamentul stabileşte un termen pentru îmbunătăţire şi prezentare
repetată a proiectului legii bugetare anuale în prima lectură.
Examinarea în a doua lectură
În decursul lecturii a doua, Parlamentul, la prezentarea Comisiei pentru buget şi finanţe,
examinează:
a) veniturile estimate sub formă de calcule şi structura lor;
b) cheltuielile estimate, structura şi destinaţia lor;
c) deficitul sau excedentul bugetului de stat.
Parlamentul aprobă, în a doua lectură, proiectul legii bugetare anuale şi îl remite Comisiei pentru
buget şi finanţe pentru pregătirea de examinare în a treia lectură.
În caz de respingere, Parlamentul stabileşte un termen pentru îmbunătăţire şi prezentare
repetată a proiectului legii bugetare anuale în a doua lectură.
Examinarea în a treia lectură
În decursul lecturii a treia, Parlamentul, la prezentarea Comisiei pentru buget şi finanţe:
a) examinează alocaţiile detaliate pentru autorităţile publice;
b) stabileşte alocaţiile care vor fi finanţate în mod prioritar;
c) examinează alte detalieri din legea bugetară anuală.
Pînă la 5 decembrie a fiecarui an, Parlamentul adoptă legea bugetară anuală.
Daca legea bugetară anuală nu este adoptată şi publicată pînă la 31 decembrie, finanţarea
cheltuielilor pentru anul curent se efectuează lunar în mărime de a douăsprezecea parte din
suma cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar precedent.

III. Executarea bugetului de stat.

Responsabilitatea pentru executarea bugetului de stat revine Guvernului.
În termen de 10 zile după adoptarea legii bugetare anuale, Ministerul Finanţelor:
a) solicită de la autorităţile publice centrale planurile de finanţare ale acestora, precum şi ale
instituţiilor subordonate;
b) întocmeşte repartizări lunare ale veniturilor prevăzute de legea bugetară anuală şi de alte acte
legislative.
În termen de 45 zile după publicarea legii bugetare anuale, Ministerul Finanţelor aprobă
repartizarea lunară a veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat conform Clasificaţiei
bugetare. Ministerul Finanţelor poate aproba alocaţii pentru fiecare program guvernamental.
Repartizarea lunară se semnează de ministrul finanţelor sau de o persoană autorizată din
Ministerul Finanţelor, care aprobă cererea de cheltuieli pentru un scop specific.
Nici o autoritate publică nu poate efectua cheltuieli fără autorizaţia semnată de ministrul
finanţelor sau de persoana autorizată din Ministerul Finanţelor. Executarea de casă a bugetului
de stat se efectuează de Ministerul Finanţelor prin Trezoreria de Stat.
9
 Dacă în procesul executării bugetului de stat sporeşte nivelul deficitului, Ministerul
Finanţelor poate bloca cheltuieli în cuantum suficient pentru menţinerea nivelului deficitului
aprobat prin legea bugetară anuală. Blocarea cheltuielilor se efectuează prin reduceri
proporţionale lunare ale tuturor cheltuielilor, cu excepţia celor scutite de blocare prin legea
bugetară anuală.
În funcţie de evoluţia încasării veniturilor în bugetul de stat, Ministerul Finanţelor poate
modifica, cu 5 zile pînă la sfîrşitul lunii curente, estimările de cheltuieli pentru perioada gestionară
ulterioară, punînd la curent autorităţile publice respective.

5. Controlul bugetar
Din punct de vedere financiar controlul bugetar vizează creşterea interesului Guvernului şi a
tuturor subiecţilor antrenaţi în procesul execuţiei bugetare în buna gestionare a fondurilor statului
pentru prevenirea delapidărilor şi a fraudelor. Ţinând cont de principiul separaţiei puterilor în stat,
controlul bugetar se exercită de mai multe organe împuternicite şi poate fi de natură politică,
jurisdicţională şi administrativă.
Controlul politic se exercită de către Parlament prin dezbaterea şi aprobarea proiectelor de
buget împreună cu anexele sale. Acest control se exercită şi în timpul execuţiei bugetului prin
examinarea Rapoartelor pe care Guvernul este obligat să le prezinte Parlamentului, prin controalele
realizate de comisiile permanente la audierea membrilor Guvernului, în cadrul şedinţelor, precum şi
prin controlul persoanelor care gestionează fondurile publice.
Controlul jurisdicţional se efectuează de organismele specializate ale statului în scopul
stabilirii răspunderii juridice a subiecţilor implicaţi în procesul execuţiei bugetare în cazul
administrării defectuoase a fondurilor politice. În acest scop activează Curtea de Conturi ca organ
de control de bază dintr-un stat.
Controlul administrativ include atât controlul exercitat de organele specializate ale
Ministerului Finanţelor (IFPS, Trezoreria, ş.a.) cât şi controlul realizat în interiorul fiecărei instituţii
sub forma controlului ierarhic exercitat de ordonatorii principali de credite bugetare asupra modului
cum aceste credite sunt consumate de subordonaţi.
În funcţie de momentul efectuării sale, controlul bugetar poate fi:
 Preventiv;
 Concomitent;
 Post-operativ.
Controlul preventiv este cel mai eficient, deoarece prin intermediul său se poate opri derularea
operaţiunilor ilegale sau a celor apreciate a fi inoportune şi ineficiente.
Controlul concomitent are o eficienţă limitată, dar nu trebuie subestimat, deoarece prin
determinarea legalităţii sau ilegalităţii operaţiunii, se preîntâmpină iniţierea unor acţiuni similare în
viitor.
Controlul post-operativ nu mai poate repara ceea ce s-a realizat, dar prin identificarea
abaterilor de la lege şi stabilirea persoanelor vinovate se pot institui măsuri de recuperări a
prejudiciilor aduse statului.

10
6. Bugetul Public Național 2016-2021

Bugetul Public Național Noiembrie 2021

Sursele de venituri ale bugetului pe 2021

11
 7. Proiectul legii bugetul de stat aprobat pentru anul 2022

Principalele măsuri de politici se referă la domeniul salarizării, ocrotirii sănătății,

protecției și asigurării sociale, dezvoltării regionale și locale, precum și a mediului de
afaceri.
Potrivit proiectului, veniturile la bugetul de stat vor constitui, în anul viitor, 50,1 miliarde
lei și vor fi în creștere cu 9,2% față de anul curent. Majorarea veniturilor se datorează, în
principal, încasărilor din impozite și taxe, ca urmare a îmbunătățirii indicatorilor
macroeconomici și unor măsuri de politică fiscală.
Proiectul mai prevede alocarea resurselor pentru majorarea ajutorului pentru perioada rece a
anului cu 200 lei, de rând cu creșterea numărului de beneficiari ai acestui ajutor,
compensarea parțială pentru gospodăriile casnice a costurilor facturilor la gaze naturale și
energie termică, precum și extinderea ariei de acoperire a proiectelor din cadrul Fondului
Național de Dezvoltare Regională, fiind inclusă și dezvoltarea locală - cu 550 milioane lei.
De asemenea, proiectul de lege prevede creșterea graduală a salariilor angajaților din
sectorul bugetar, precum și ajustarea prevederilor Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar
de salarizare în sectorul bugetar și altor acte normative. Astfel, valoarea de referință
generală care se aplică pentru calcularea salariilor a peste 72 mii de angajați din sectorul
bugetar se va majora până la 1800 lei, iar pentru 103 mii de angajați - până la 1900 lei.
Totodată, proiectul prevede alocații pentru majorarea claselor de salarizare pentru șoferi
angajați în sistemul bugetar.
Pe partea de cheltuieli a fost operată o majorare cu peste 7,5 miliarde lei a cheltuielilor din
bugetul de stat comparativ cu cele prevăzute pentru anul curent. Astfel, cheltuielile totale
vor constitui 65,2 miliarde lei. Din suma totală a cheltuielilor bugetului de stat, 51,4% sau
33,5 miliarde lei reprezintă transferuri către alte bugete (BASS, FAOAM și APL), iar 48,6%
sunt cheltuieli pentru implementarea programelor, prin intermediul autorităților publice
centrale. Cheltuielile destinate implementării proiectelor finanțate din surse externe vor

12
constitui, în anul 2022, circa 5,4 miliarde lei, reprezentând 8,3% din cheltuielile totale ale
bugetului de stat.
Pe lângă aceasta, în proiectul bugetului pe anul 2022 se prevede asigurarea programelor
actuale de cheltuieli. Per total, cheltuielile capitale vor constitui 6,7 miliarde lei (cu 1,8
milioane lei mai mult comparativ cu anul 2021), dintre care investițiile capitale vor constitui
2,7 miliarde lei (405 milioane lei mai mult comparativ cu anul 2021).
Deficitul bugetului de stat este prevăzut în sumă de 15,1 miliarde lei. Principalele surse de
finanțare a acestuia sunt sursele externe (intrări nete din împrumuturi externe pentru suport
bugetar și implementarea proiectelor finanțate din surse externe) și sursele interne
(emisiunea VMS și mijloace din vânzarea şi privatizarea patrimoniului public).
Soldul datoriei de stat la 31 decembrie 2022 se estimează la 103,3 miliarde lei, ponderea
datoriei de stat în PIB la sfârșitul anului 2022 nu va depăși 40,4%, cu 3,7 puncte procentuale
mai mult față de valoarea precizată pentru finele anului 2021.
Proiectul a fost elaborat conform cadrului legal și altor acte normative, care reglementează
aspectele bugetar-fiscal și urmează să fie remis Parlamentului pentru examinare și adoptare.

Bugetul de stat pentru anul 2022 aprobat

13
 Cheltuieli; 65202602.7

venituri; 50066602.7

Deficit; 15136000

Concluzie:
Sub raport economic, bugetul de stat exprimă în formă bănească relaţiile economice care apar în
legătură cu formarea şi repartiţia, cu nivelul şi evoluţia produsului intern brut, dar şi cu îndeplinirea
funcţiilor statului.
În ultimul deceniu, Republica Moldova a cunoscut o îmbunătăţire sesizabilă a performanţei
managementului finanţelor publice, fiind promovată o serie de reforme. Vectorul de bază al acestor
reforme îl constituie implementarea planificării bugetului pe termen mediu şi, concomitent,
introducerea elementelor de bugetare în bază de programe şi performanţă. Planificarea pe termen
mediu a bugetului în Republica Moldova a fost iniţiată în 2002, reforma fiind lansată cu sprijinul
Băncii Mondiale şi DFID, ca instrument de planificare strategică servind Cadrul de Cheltuieli pe
Termen Mediu (CCTM), actualmente – Cadrul Bugetar pe Termen Mediu (CBTM). La moment,
14
acest instrument de planificare bugetară a devenit parte integrantă a ciclului bugetar anual, însoţind
prezentarea anuală a legii bugetului în Parlament şi oferind persoanelor care iau decizii o
prognozare a bugetului public naţional pentru un termen de trei ani.

Bibliografia:

1. Legea RM privind sistemul bugetar si procesul bugetar, Nr.847-XIII din 24.05.1996

2. Legea RM privind finanţele publice locale Nr. 397 din 16.10.2003
3. Manole Tatiana „Finanţele publice locale”, Chişinău, 2003.
4. Casian A. „Gestiunea finanţelor publice”, Chişinău, 2007
5. Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu 2008-2010.
6. https://gov.md/ro/content/guvernul-aprobat-bugetul-de-stat-pentru-anul-2021
7. http://www.timpul.md/articol/guvernul-a-aprobat-legea-bugetului-de-stat-pentru-anul-2011-
21437.html
8. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=333215
15
 9. http://www.mf.gov.md/ro/newsitem/404
10. https://buget.mf.gov.md/ro

16