Universitatea “Constantin Brancusi” din Targu Jiu

Facultatea de Stiinte ale Educatiei, Drept si Administratie Publica

-REFERAT DREPT FINANCIAR 2022/2023-

BUGETUL DE STAT

Student: CODRESCU M. RADU-GABRIEL

ANUL II, DREPT ID, GRUPA 320

INTRODUCERE:

Finanţele publice constituie o componentă importantă a vieţii social-economice a

fiecărei ţări. Existenţa finanţelor publice este indisolubil legată de existenţa statului care are
de îndeplinit funcţii şi sarcini importante în cea ce priveşte organizarea şi conducerea
activităţii economico-sociale naţionale şi de folosirea banilor şi a relaţiilor băneşti în repartiţia
Produsului Intern Brut (PIB).
Finanţele reprezintă relaţii sociale de natură economică, apărute în procesul de
asigurare şi repartizare a fondurilor necesare statului exprimate în formă bănească (valorică).
Aceste relaţii se concretizează în transferuri băneşti de la agenţi economici, instituţii publice şi
persoane fizice la bugetul statului, pe de o parte şi de la bugetul de stat către agenţii
economici. Datorită acestor transferuri, există o delimitare clară între finanţele publice şi cele
private, astfel:
Expresia de finanţe publice este asociată cu statul, cu unităţile administrativteritoriale,
cu instituţiile de drept public, în legătură cu resursele, cheltuielile, împrumuturile şi datoria
acestora. Resursele necesare realizării funcţiilor şi sarcinilor statului se procură de la persoane
fizice şi juridice în principal prin măsuri de constrângere, luate de autorităţile publice şi într-o
măsură mai mică pe baze contractuale.
Expresia de finanţe private se referă la resursele, cheltuielile, împrumuturile, creanţele
de încasat şi obligaţiile de plată ale agenţilor economici, ale băncilor, ale societăţilor de
asigurare private. Întreprinderile private îşi procură resursele financiare de care au nevoie,
pentru desfăşurarea activităţii în completarea resurselor proprii de pe piaţă pe baze
contractuale în condiţiile rezultate din confruntarea cererii şi ofertei de capital de împrumut.

Bugetul de stat

Cuvântul „buget" provine din franceza veche, unde cuvinte ca „bouge" „bou-gette"
desemnau o pungă de bani. Termenul a fost preluat în Anglia o dată cu cuceririle normande şi
de acolo sa răspândit în toată lumea cu semnificaţia lui financiară.
In România termenul de „buget" apare pentru prima oară în Regulamentele Organice.Înainte
de apariţia Regulamentului Organic, în Ţările Române nu a existat buget în înţelesul actual al
cuvântului. Totuşi, pot fi menţionate condicele de venituri şi cheltuieli, apărute pentru prima
oară în Moldova, în timpul domniei lui Gheorghe Ştefan Vodă (1654), şi apoi în Muntenia, în
timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1694-1704). Aceste condici nu aveau un caracter
executoriu, ele fiind simple acte de gestiune, care se refereau la venituri şi cheltuieli trecute
Constituţia Republicii Populare Române din 13 aprilie 1948, în Titlul IV, art. 5, prevede că:
„Votarea bugetului de stat, a încheierii exerciţiilor bugetare, fixarea impozitelor şi a modului
lor de percepere" sunt de competenţa directă a Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare
Române. În baza acestei importante prevederi constituţionale a fost votată Legea nr. 3/1949
asupra întocmirii, executării şi încheierii Bugetului General al Republicii Populare Române,
prima lege-cadru privitoare, în exclusivitate, la bugetul de stat. în aplicarea Legii nr. 3/1949 a
fost adoptată H.C.M. nr. 551 privind executarea bugetului de stat pe bază de bugete
trimestriale. Prin Legea nr. 3/1949 este reglementat „bugetul general al Republicii Populare
Române", devenit „buget de stat" (prin art. 1 din Legea nr. 1/1951), şi componenţa bugetului
general al R.P.R., format din „Bugetul administraţiei de stat" şi „bugetele administrate de
organele locale ale puterii de stat" (art. 2). Prin această lege s-au pus bazele bugetului de stat
unic, specific economiei dirijate, centralizate. Conform art. 2 pct. 38 din Legea nr. 500/2002,
sistemul bugetar reprezintă „un sistem unitar de bugete care cuprinde bugetele prevăzute la
art. 1 alin. (2) şi bugetele locale". Sarcinile finanţelor sunt aduse la îndeplinire, în mare
măsură, prin intermediul bugetului de stat, ca principal plan financiar al statului. Bugetul de
stat este format din relaţii financiare, prin intermediul cărora au loc constituirea şi repartizarea
celui mai important fond bănesc al societăţii - fondul bugetar. Relaţiile bugetare îşi găsesc
expresia în principalul plan financiar al statului, care poartă denumirea de buget public.

Conţinutul şi caracteristicile bugetului de stat

Bugetul public este o previziune a cheltuielilor şi veniturilor publice pentru anul fiscal
în curs. Există o tendinţă a finanţelor moderne de a elabora un buget bianual sau multianual
pentru a asigura condiţiile unei dezvoltări economice sustenabile.

Pentru a defini bugetul de stat specialistii au in vedere doua abordari, si

anume, abordarea juridica si abordarea economica.
Din punct de vedere juridic bugetul de stat:
1. este un act prin care se prevăd şi se aprobă, prin lege, veniturile şi cheltuielile
anuale ale statului;
2. este un act de autorizare prin care puterea executivă este împuternicită de
puterea legislativă să cheltuiască şi să perceapă venituri în concordanţă cu
prevederile legale;
3. este un act de previziune a resurselor publice şi a modului de utilizare a acestor
resurse;
4. este un act anual, anul bugetar ca perioadă de exerciţiu financiar este cel mai
potrivit interval pentru care se poate efectua programarea şi se poate urmări
execuţia veniturilor şi cheltuielilor.
Din punct de vedere economic, bugetul de stat exprimă relaţiile economice, în formă
bănească, care apar în procesul repartiţiei produsului intern brut (P.I.B.), în concordantă cu
obiectivele de politică economică, socială şi financiară ale fiecărei perioade; aceste relaţii se
manifestă în dublu sens:
- pe de o parte, ca relaţii prin intermediul cărora se mobilizează resursele băneşti la
dispoziţiastatului;
- pe de altă parte, ca relaţii prin care se repartizează aceste resurse

Rolul bugetului de stat

 Rolul bugetului de stat reiese cu pregnanta din legea finantelor publice. El este
considerat un instrument absolut necesar prin care se realizeaza alocarea si redistribuirea
resurselor, reglarea activitatii economice si sociale.
In conformitate cu politica economica promovata de stat, acesta se poate manifesta ca agent
economic (activitati industriale si comerciale proprii, finantarea unor activitati in sectorul
privat). Cheltuielile pentru astfel de actiuni sunt evidentiate in bugete anexe si in conturi
speciale de trezorerie. Bugetele anexe sunt bugete specifice unor servicii publice finantate din
veniturile generate de prestarea serviciilor, vanzarea bunurilor realizate.
Rolul redistributiv al bugetului reiese din faptul ca el reflecta relatii de mobilizare a
resurselor si de repartizare a acestora pentru finantarea diferitelor activitati si actiuni stabilite
expres. Prin buget se redistribuie o parte insemnata a pib-ului atat prin intermediul impozitelor
si taxelor, cat si al cheltuielilor. De exemplu, instituirea unui impozit asupra veniturilor
genereaza redistribuirea acestora intre diferite categorii sociale, prin tehnici fiscale specifice:
deduceri de venit, diferentierea impunerii in functie de transele de venit, instituirea de
impozite specifice pentru persoanele ce obtin venituri sau detin averi mari, utilizarea unor
impozite diferentiate in raport cu originea veniturilor. Destinatia resurselor evidentiaza, in
mare parte, modalitatile concrete de punere in practica a redistribuirii. Subventionand anumite
activitati (economice, sociale, culturale, stiintifice etc.) bugetul de stat asigura redistribuirea
veniturilor.
Rolul de reglare a activitatii economice reiese din faptul ca prin orientarile bugetului se
poate actiona asupra economiei stimuland sau franand o anumita activitate. Aceasta se realizeaza
prin dimensionarea cheltuielilor, veniturilor si soldului bugetar.

Principiile bugetare

Elaborarea si executia bugetului de stat se bazeaza pe unele reguli si principii, mai mult sau
mai putin rigide. Principiile bugetare clasice sunt: unitatea, universalitatea, anualitatea si
specializarea bugetara - formulate inca din secolul al XIX-lea.

1. Universalitatea bugetului este principiul conform căruia veniturile şi cheltuielile

publice trebuie să fie înscrise în bugetul naţional public în sume globale sau totale. Astfel,
Parlamentul are posibilitatea să cunoască veniturile totale ce se vor încasa în perioada considerată,
precum şi a destinaţiei acestora.In cazul acestui principiu apar doua reguli:interdictia de a
compensa cheltuielile cu veniturile corespondente;neafectarea unui venit pentru efectuarea unei
cheltuieli.Respectarea acestui principiu are ca efect evitarea risipei de fonduri publice si facilitarea
controlului parlamentar.
Intocmirea bugetului general dupa principiul bugetelor nete sau mixte constituie o abatere de la
'universalitate'.

2. Unitatea bugetară presupune ca veniturile şi cheltuielile publice, exprimate în

sume totale, să fie înscrise într-un singur document.Exista insa o abatere de la acest principiu:
elaborarea mai multor bugete pe langa bugetul general (bugete anexe, bugete
extraordinare,conturi speciale de trezorerie, bugete autonome, taxe parafiscale).

3. Principiul neafectării veniturilor bugetare se referă la faptul că veniturile

prelevate la buget se depersonalizează, servind la acoperirea cheltuielilor publice privite în
ansamblul lor deoarece se utilizează pentru acoperirea tuturor cheltuielilor. Nu se admite ca un
venit bugetar să fie folosit pentru acoperirea unei anumite cheltuieli bugetare, deoarece nu se
poate realiza o 24 concordantă deplină între mărimea unui venit şi nivelul cheltuielilor ce urmează
a fi efectuate pe seama acelui venit afectat.
4. Principiul anualităţii bugetului, reprezintă din punct de vedere istoric, primul
principiu aplicat în practica bugetară. Principiul anualitatii s-a impus din considerente de ordin
politic, intrucat eficienta controlului parlamentar nu poate fi reala decat atunci cand aprobarea
cheltuielilor se realizeaza pe un timp nu prea indelungat si totodata, puterea legislativa se poate
pronunta in legatura cu toate veniturile si cheltuielile inscrise in bugetul pe anul urmator si poate
analiza modul de realizare a veniturilor si efectuarea cheltuielilor in perioada precedenta. Bugetul
este elaborat şi aprobat pentru o perioadă de 12 luni. La expirarea acestei perioade este necesară o
nouă autorizare a Parlamentului pentru o altă perioada de timp, pentru un nou an bugetar.
Potrivit sistemul de gestiune bugetară la finele anului bugetar bugetul se închide automat, iar în
contul de încheiere a exerciţiului bugetar respectiv sunt înscrise numai veniturile încasate şi
cheltuielile efectuate
 Sistemul de exerciţiu bugetar presupune existenţa unei perioade de 3-6 luni din momentul
expirării anului bugetar până la încheierea contului de exerciţiu bugetar, perioadă în care se
continuă încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor.
5. Principiul echilibrului bugetar se referă la faptul ca bugetul public trebuie să fie
echilibrat (balansat), adică veniturile publice să acopere integral cheltuielile publice.
In prezent, acest principiu a fost progresiv abandonat, mai ales in contextul economiei reale care
nu asigura un randament fiscal suficient pentru acoperirea cheltuielilor publice. Prin urmare, se
recurge la diferite practici: intocmirea a doua bugete, unul ordinar echilibrat si altul extraordinar
deficitar, asigurarea echilibrului prin operatiunea de 'debugetizare' sau elaborarea de bugete ciclice.
Tehnicile folosite pentru asigurarea echilibrului financiar sunt urmatoarele:
a) constituirea unui fond de rezerva bugetara pe seama incasarilor din impozite obtinute
in perioadele de avant economic ale ciclului.
b) tehnica fondului de egalizare se bazeaza pe perioada de depresiune a ciclului
economic, ca punct de pornire, urmarindu-se restabilirea echilibrului bugetar intr-un interval de
timp mai indelungat.
c) tehnica amortizarii alternative se bazeaza pe gestionarea datoriei publice in conditii
de ciclicitate a activitatii economice. Amortizarea accelerata a datoriei publice contractata anterior
se poate realiza din resursele suplimentare obtinute prin majorarea impozitelor, in perioada de
expansiune economica.
6. Specializarea bugetară presupune înscrierea în bugetele anuale de stat a
veniturilor bugetare pe categorii stabilite în raport cu specificul surselor şi a cheltuielilor pe
categorii care exprimă concludent destinaţia lor reală.
In România, prin legea bugetară anuală, se stabilesc impozitele, taxele şi cotele acestora, precum
şi celelalte venituri ale statului, care urmează să se perceapă.

7. Realitatea bugetului reprezintă principiul potrivit căruia veniturile şi cheltuielile

înscrise în bugetul public trebuie să fie stabilite pe baze reale, adică să corespundă situaţiei
economicofinanciare previzibilă pentru anul bugetar, astfel ca statul să nu aibă dificultăţi financiare
în cursul execuţiei bugetare. Pentru stabilirea cuantumului veniturilor şi alocaţiilor bugetare în
practica bugetară se utilizează două categorii de metode şi anume:
● metode clasice(metoda automata, metoda majorarii, metoda evaluarii directe)
● metode moderne. Acestea sunt bazate pe analiza cost-avantaje şi pe studii de
eficienţă şi se utilizează atunci când există mai multe variante şi când se vizează
optimizarea rezultatelor în raport cu anumite criterii.
Dintre metodele moderne menţionăm:
-metoda de planificare, programare şi bugetizare,
-metoda denumită „baza bugetară zero”
-metoda raţionalizării opţiunilor bugetare

8. Publicitatea bugetului este principiul potrivit căruia după ce este supus

dezbaterii şi aprobării Parlamentului, bugetul trebuie adus la cunoştinţa opiniei publice prin mass-
media. Legea privind adoptarea bugetului de stat si contul de incheiere a exercitiului bugetar pe
anul precedent sunt publicate in Monitorul oficial. Cifrele inscrise in proiectul de buget sunt date
publicitatii in presa scrisa si audio-vizuala.

Bugetul trebuie sa fie publicat intr-o forma simpla, clara si precisa pentru ca populatia sa se
poata informa corect asupra situatiei financiare a statului, dar diversitatea clasificatiilor bugetare
folosite nu raspunde intotdeauna acestei cerinte. Totodata, folosirea atator modalitati de abatere de
la principiile bugetare ingreuneaza informarea opiniei publice asupra bugetului general de stat.

Procesul bugetar. Continut, etape si caracteristici

Procesul bugetar reprezinta ansamblul actiunilor si masurilor intreprinse de institutiile

competente ale statului in scopul concentrarii politicii financiare aplicate de autoritatea
guvernamentala. Procesul bugetar presupune existenta de resurse financiare, precum si
alocarea lor in scopul furnizarii de bunuri si servicii publice.
Autoritatea publica este imputernicita, prin Constitutia tarii si legi specifice, sa
conduca economia, sa puna in miscare mecanismul complex de producere si distribuire a
acestor bunuri si servicii. Bugetul general consolidat constituie, in acest sens, instrumentul
principal de actiune, intrucat acesta reflecta toate resursele financiare publice si cheltuielile
publice pentru anul in curs. Fluxul de venituri si cheltuieli cuprinde ansamblul bugetelor:
bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale, bugetele locale, bugetele fondurilor sociale
(extrabugetare), bugetul trezoreriei statului, bugetele altor institutii publice cu caracter
autonom.
Functionarea acestui complex sistem de bugete nu se poate realiza decat prin
elaborarea politicii financiare a guvernului pentru o anumita perioada de timp. Trebuie sa
existe un cadru juridic de reglementare a diferitelor categorii si niveluri de impozite, taxe,
contributii, precum si destinatiile spre care pot fi orientate alocatiile bugetare. In aceste
conditii, executivul poate declansa procesul bugetar. Etapele consecutive se refera la:
a) elaborarea proiectului de buget;
b) aprobarea bugetului;
c) executia bugetului;
d) incheierea executiei bugetului;
e) controlul executiei bugetului;
f) aprobarea executiei bugetului.
Procesul bugetar are o serie de caracteristici, specifice unui proces:
-decizional, deoarece prin mijlocirea bugetului se aloca resursele bugetare limitate in raport cu
nevoile sociale de bunuri si servicii publice;
-democratic, intrucat in derularea procesului bugetar se manifesta atributele statului de drept,
cat si posibilitatea impunerii intereselor economico-sociale ale diferitelor grupuri de cetateni
ce detin majoritatea politica de decizie;
-politic, deoarece optiunea pentru o anumita politica (economica, financiara si monetara) este
hotarata de fortele majoritare in parlament;
-cu continuitate ciclica, intrucat etapele procesului bugetar sunt stabilite prin legi specifice, cu
precizarea termenelor concrete de derulare si finalizare;
-de larg-impact public, cu implicatii la toate nivelele (macro si micro-economic), in plan
economic si social.
Fundamentarea bugetului influenteaza stabilitatea microeconomica, evolutia cresterii
economice (prin soldul bugetului), dinamica preturilor si a somajului cat si evolutia ratei
dobanzii si a soldului curent al balantei de plati. Din alt unghi de vedere, procesul bugetar isi
exercita influenta in plan economic si social, deoarece o anumita politica bugetara (un anumit
tip de buget) se rasfrange direct asupra cererii si ofertei agregate (totale) in economie, in acest
fel, asupra gradului de satisfacere a nevoilor sociale.

Institutii si etape in realizarea procesului bugetar

Procesul bugetar se realizeaza prin sistemul institutiilor publice specifice statului de
drept. Sistemul institutional se compune din subsistemele celor trei puteri in stat (legislativa,
executiva si judecatoreasca), separate pe orizontala, apoi fiecare institutie se subordoneaza, pe
verticala, subsistemului respectiv.
Acest mod de organizare preintampina abuzul de putere din partea uneia sau a alteia dintre
institutii. Astfel, fundamentarea bugetului se face de catre guvern, iar aprobarea lui de catre
parlament. Totodata, organismele publice din cadrul guvernului, care executa bugetul aprobat,
sunt supuse controlului financiar al Curtii de conturi, institutie exterioara guvernului, aflata
sub autoritatea parlamentului. In felul acesta, subsistemele institutionale apartinand celor trei
puteri ale statului asigura premisele de alocare armonioasa a resurselor publice in directia
satisfacerii cat mai ridicate a nevoilor sociale de bunuri si servicii publice. a) Elaborarea
proiectului de buget
Proiectul de buget este elaborat de guvern prin institutiile publice aflate in structura
acestuia. Elaborarea proiectului trebuie sa se faca in raport cu rezultatele obtinute in domeniile
sociale si economice finantate de la buget. In acest scop, este necesara formularea de criterii
concrete de performanta pentru eficienta, eficacitatea si economicitatea programelor cu
finantare bugetara.
Indicatorii de eficienta, eficacitate si economicitate permit, prin analiza lor pertinenta,
adoptarea deciziei, adecvate de alocare a unor resurse bugetare limitate, cat si pentru
aprecierea ulterioara a gestionarii acestora in fiecare sector public.
In procesul de elaborare a proiectului de buget, coordonarea, finalizarea si prezentarea
revin Ministerului Finantelor. Acesta, impreuna cu Banca Centrala, celelalte ministere si
institutiile de prognoza, stabileste premisele de la care se porneste in elaborarea proiectului; se
ia in considerare, totodata, programul de guvernare aprobat de parlament. Aceste premise se
refera la principalii parametri macroeconomici (indicatori sintetici), cum sunt: dinamica
Produsului Intern Brut, rata inflatiei, gradul de fiscalitate, evolutia creditului intern (in raport
cu politica monetara), soldul rezervei internationale nete (exprimat in valuta convertibila),
volumul finantarii externe (credite contractate in exterior). Acesti indicatori permit
dimensionarea cheltuielilor bugetare in raport cu posibilitatile de finantare interna si/sau
externa a unui anumit deficit bugetar, in conditii de echilibru financiar, monetar si general
economic.
Elaborarea proiectului de buget se realizeaza printr-un proces iterativ, respectiv de la
institutiile bugetare cu atributii in furnizarea bunurilor si serviciilor publice catre Ministerul
Finantelor si apoi in sens invers.
In prima faza, institutiile publice formuleaza propuneri de alocatii bugetare pentru anul
viitor, tinand seama de cheltuielile aprobate in anul curent si de modificarile proiectate pentru
domeniul respectiv in programul guvernamental pe anul urmator. Apoi ministrul finantelor
(dupa consultarea primului ministru) fixeaza coordonatele fundamentale ale politicii
fiscalbugetare si nivelurile orientative cu privire la cheltuielile fiecarui sector public pentru
exercitiul bugetar al anului viitor. Ministerele defalca plafoanele orientative de cheltuieli,
primite de la autoritatea financiara, pe fiecare dintre institutiile bugetare din subordine,
solicitandu-le propriile propuneri, in limitele nivelurilor de orientare. Pe baza plafoanelor de
cheltuieli primite de la institutia ierarhic superioara, institutiile bugetare isi fundamenteaza
volumul si structura cheltuielilor necesare.
Neconcordantele intre dimensiunile cererii de alocatii bugetare si resursele posibile de
repartizat - acestea exista, intrucat cererile de resurse sunt de multe ori mai mari, decat cele
orientative - se rezolva prin conciliere cu Ministerul Finantelor; in final, divergentele
nesolutionate se transeaza in cadrul guvernului in favoarea unuia sau a altuia dintre ministere,
in vederea supunerii proiectului de buget spre adoptare de catre parlament.
Procesul de conciliere se bazeaza pe programul de guvernare adoptat, precum si pe criteriile
de eficienta, eficacitate si economicitate apreciate pe fiecare domeniu bugetar.
Proiectul de buget finalizat se concretizeaza intr-un pachet de documente, astfel:
- expunerea de motive si proiectul legii bugetului de stat.
 Expunerea de motive sau raportul cuprinde principalele coordonate si prevederi de
politica financiara, monetara, valutara si comerciala, reflectate in proiectul de buget. Proiectul
legii pentru aprobarea bugetului poate sa contina, la randul sau, si unele propuneri de
amendare temporara a unor legi sau alte acte normative in materie fiscala si/sau in domeniul
cheltuielilor bugetare.
- anexele la proiectul de lege bugetara.
In anexele la proiectul de lege bugetara sunt reflectate structura veniturilor, pe categorii de
impozite, taxe si alte surse de natura nefiscala, precum si cea a cheltuielilor (pe agentii
guvernamentale) in raport cu continutul economic: curente sau de capital. Anexe la proiectul
de lege pot fi si bugetele unor fonduri speciale extrabugetare care au la baza legi specifice.
- informatii documentare privind modul de fundamentare a bugetului.
Aceste informatii sunt utile parlamentului in vederea analizei si dezbaterii proiectului de lege
privind bugetul de stat pentru aprobare. b) Aprobarea bugetului
Institutia publica imputernicita prin Constitutie sa aprobe proiectul de buget este parlamentul.
In fond legislativ, proiectul de buget parcurge urmatoarele etape:
prezentarea de catre primul ministru (sau ministrul finantelor) a raportului pe marginea
proiectului de buget in plenul parlamentului;
examinarea proiectului de buget in comisiile permanente ale parlamentului (structurate pe
domenii: educatia, cultura, ocrotirea sanatatii, aparare si siguranta nationala, agricultura,
industrie si tranporturi etc.);
analiza si aprobarea acestuia in comisia de specialitate a legislativului (cea de buget, finante si
banci).
Ultimele etape vizeaza dezbaterea si aprobarea proiectului de buget in parlament si promulgarea de
catre Presedintele Republicii a legii bugetului, aprobate de parlament.

Pe parcursul dezbaterilor din parlament, membrii acestuia propun amendamente la

proiectul de buget in dorinta de a satisface cat mai multe din solicitarile cetatenilor pe care-i
reprezinta si care le-au acordat votul lor. Fiecare partid incearca sa-si impuna, in cadrul
dezbaterilor din forul legislativ, propriile amendamente ce pot fi acceptate sau nu. Partidul sau
coalitia de partide care formeaza majoritatea parlamentara isi poate impune propriile
amendamente in mai mare masura decat partidele din opozitie. Presedintele tarii, de asemenea,
poate formula obiectii la legea bugetara si poate cere reexaminarea proiectului de buget de catre
parlament.

In situatia in care guvernul nu se incadreaza in termenul prevazut de lege pentru obtinerea

aprobarii de catre parlament a proiectului de buget, Constitutia tarii si legislatia privind finantele
publice prevad fie continuarea executiei bugetului anului anterior cu operarea unor indexari in
raport cu rata proiectata a inflatiei, fie trecerea la executia bugetului propus de guvern. c)
Executia bugetului

Legea privind bugetul se publica in buletinul oficial al tarii dupa promulgarea de catre
Presedintele tarii, moment in care bugetul devine operational, trecandu-se la executia acestuia,
adica incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor aprobate de forul legislativ pe durata anului
bugetar.

Executia bugetara, proces amplu si complex, antreneaza participarea unui numar mare de operatori
bugetari, astfel:

aparatul fiscal, cu toate structurile sale centrale si teritoriale;

institutiile bugetare, de la ministere pana la institutii publice operative (scoli, spitale, muzee,
teatre, unitati militare etc.);

unitati administrativ-teritoriale si alte entitati publice ce privesc transferuri de la bugetul de stat;

organizatii internationale care primesc de la sau transfera la buget sume de bani etc.
 Guvernul are responsabilitatea executiei bugetare, in sensul ca, prin institutiile sale, trebuie
sa administreze cat mai bine procesul de colectare a veniturilor, cat si procesul de utilizare eficienta
a alocatiilor bugetare.

Veniturile aprobate prin prevederile bugetare reprezinta limite minime de realizat (cu
exceptia veniturilor din imprumuturi, care au limite maxime stabilite), iar cheltuielile bugetare
aprobate prin lege reprezinta limite maxime, ce nu pot fi depasite. Executia veniturilor bugetare
constituie un proces distinct de executia cheltuielilor.

d) Incheierea executiei bugetare

Finalitatea operatiunilor de executare a veniturilor si cheltuielilor bugetare se

efectueaza prin intocmirea contului de executie bugetara, care reflecta modul de gestionare a
bugetului de catre executiv prin institutiile publice din structura si subordinea sa.
Metoda de evidenta bugetara adoptata de autoritatile guvernamentale reflecta
continutul contului de executie bugetara. Se poate utiliza, astfel, sistemul de exercitiu sau
sistemul de gestiune.In cadrul sistemului de exercitiu, contul de executie bugetara cuprinde
totalitatea operatiunilor efectuate (incasarea de venituri si/sau efectuarea unor cheltuieli),
chiar si dupa incheierea anului bugetar. In acest sens, pentru o perioada de cateva luni se
conduce o evidenta paralela (conturi de venituri si respectiv de cheltuieli), corespunzatoare
anului curent, cat si anului bugetar precedent.
Sistemul de gestiune cuprinde numai operatiunile de incasari de venituri si plati in
contul cheltuielilor realizate efectiv in anul bugetar respectiv, indiferent de exercitiul bugetar
la care se refera. Prin urmare, operatiunile ramase neefectuate in cursul unui an bugetar se
reflecta in contul de executie al anului urmator. In sistemul de gestiune, contul de executie
bugetara cuprinde operatiuni aferente anului curent, cat si celui precedent.
Contul de executie bugetara se intocmeste de catre Ministerul finantelor, in baza
darilor de seama contabile si a conturilor de executie a bugetului din fiecare institutie publica.
Documentele de raportare contabila se centralizeaza pe verticala, pornind de la ordonatorii
principali de credite la nivelul fiecarei agentii guvernamentale, apoi se depun la Ministerul
finantelor.
Ministerul Finantelor întocmește contul (general) de executie bugetara pe care-l
prezinta guvernului pentru discutare. Acesta hotaraste apoi supunerea documentului pentru
dezbatere si aprobare in fata parlamentului.
e) Controlul executiei bugetare

Parlamentul transmite contul privind executia bugetara institutiei supreme de control

al finantelor publice si anume Curtea de conturi. Aceasta institutie publica autonoma
raporteaza parlamentului asupra rezultatelor controalelor efectuate. In acelasi timp, propune
masuri de imbunatatire a unor legi si alte acte normative, in vederea utilizarii mai eficiente a
banului public.
Curtea de conturi efectueaza, de asemenea, la fiecare institutie publica controlul
ulterior, urmarind legalitatea si realitatea datelor cuprinse in contul de executie bugetara.
Aceasta institutie verifica, totodata, eficienta, eficacitatea si economicitatea executiei
bugetare, calitatea gestionarii banilor publici la nivelul fiecarei institutii si pe ansamblul
bugetului. Uneori, Curtea de conturi exercita si functia de control financiar preventiv, pe
parcursul anului bugetar. Utilitatea acestei forme de control rezida in necesitatea respectarii
disciplinei financiar-bugetare, in baza principiilor de legalitate, eficienta, eficacitate si
economicitate in angajarea si efectuarea cheltuielilor bugetare. Curtea de conturi, fiind o
institutie publica autonoma, externa guvernului, poate exercita eficient controlul financiar, in
mod obiectiv si legal, evitandu-se astfel conflicte de interese.
 Guvernul isi organizeaza propriul sau control financiar preventiv si ulterior. Controlul
intern nu exclude ci, dimpotriva, presupune existenta unui control extern, care se exercita de
catre un organism independent, nesubordonat executivului, respectiv Curtea de conturi.
Functionarea acesteia respecta principiul separarii puterilor in stat, adica controlul este
exercitat de o institutie specializata si independenta.
Pe langa controlul financiar (intern si extern, preventiv si ulterior) mai exista controlul
politic executat de parlament, care se manifesta la nivelul examinarii si aprobarii proiectului
de buget, la aprobarea contului de executie bugetara, precum si pe parcursul anului bugetar. f)
Aprobarea executiei bugetare
Aprobarea executiei bugetare se declanseaza de catre parlament prin procedura de
dezbatere si aprobare a acestuia pe baza raportului privind contul de executie bugetara. Acesta
din urma este trimis mai intai la comisiile permanente reunite de buget-finante pentru analiza,
apoi se dezbate in plenul parlamentului proiectul de Lege privind aprobarea contului de
executie bugetara.
Dupa ce executivul prezinta sinteza evolutiilor economico-financiare din anul la care
se refera executia bugetara, are loc exprimarea punctelor de vedere ale formatiunilor politice
reprezentate in parlament asupra modului in care a fost gestionat bugetul comparativ cu
prevederile bugetului aprobat. Se pot, astfel, avansa propuneri cu privire la schimbarea unor
legi, in vederea utilizarii mai eficiente a banilor publici. In final, se trece la discutarea pe
articole a proiectului legii privind aprobarea contului de executie bugetara. Votul favorabil al
parlamentului marcheaza aprobarea executiei bugetare si incheierea etapelor procesului
bugetar.
Impactul economico-social larg si complexitatea procesului bugetar indreptatesc
afirmatia potrivit careia legea bugetara anuala reprezinta, dupa Constitutie, cel mai important
act de decizie parlamentara si, totodata, a guvernului unei tari.

Concluzii
Implementarea unui buget modern, orientat spre rezultate şi detaliat pe activităţi,
încadrat întro perspectivă financiară multianuală, reprezintă o premisă a dezvoltării
economice.Importanţa unor estimări precise a indicatorilor macroeconomici este crucială.
Prognoza corectă a creşterii economice, a consumului privat, influenţează direct prognoza
veniturilor bugetare. Impactul măsurilor fiscal-bugetare, de relaxare sau contracţie fiscală
trebuie cuantificat cât mai prudent. Conform teoriei echilibrului bugetar, ţinta de sold bugetar
ar trebui să fie cât mai apropiată de zero. În Legea responsabilităţii fiscal-bugetare se prevede
ca deficitul bugetar să fie consistent cu obiectivul bugetar pe termen mediu (MTO).
Schimbarea filosofiei bugetare şi trecerea de la bugetul de mijloace spre bugetul pe
programe,orientat spre rezultate, implică utilizarea unor indicatori obiectivi în prioritizarea
cheltuielilor, de tipul valorii actualizate nete sau a analizei cost-beneficiu. Existenţa unor
venituri suplimentare temporare, constatate cu ocazia rectificărilor bugetare, nu poate majora
cheltuielile nediscreţionare(obligatorii), permanente, pentru a nu afecta sustenabilitatea
finanţelor publice. Generarea unui deficit bugetar nu este periculoasă atâta vreme cât rata
reală de creştere economică îi este superioară deficitului ca pondere în PIB, iar natura
cheltuielilor publice încurajează dezvoltarea economică.

Bibliografie:
1. Amaritei , Finante generale, Ed. Junimea, 2002
2.Bojan Daniela, Curs Finante Publice
3. Dr. Dobre Alin– Importanta disciplinei si flexibilitatii bugetare in procesul de elaborare
abugetului
4. Mosteanu Tatiana (coord.), Finante publice, Ed. Tribuna Economica, 2002
5. Vacarel I. (coord.), Finante publice, Ed. Didactica si Pedagogica, 2004
6.Internet-diverse publicatii despre bugetul de stat