Universitatea “Constantin Brancusi” din Targu Jiu

Facultatea de Stiinte ale Educatiei, Drept si Administratie Publica

-REFERAT-

CONDITIILE DE VALABILITATE ALE ACTULUI ADMINISTRATIV 2022/2023

Student: CODRESCU M. RADU-GABRIEL

ANUL II, DREPT ID, GRUPA 320

1.1 NOTIUNEA DE ACT ADMINISTRATIV

Forma principala de activitate a autoritatilor administratiei publice o reprezinta actele
juridice.Unele din acestea acte sunt emise (incheiate) potrivit dreptului comun,insa nu constituie
obiect de studiu al dreptului administrativ. Aceasta disciplina juridica studiaza numai actele juridice
emise de autoritatile publice, in calitate de subiecte de drept investite cu prerogative de putere
publica. Actele emanate de la autoritatile administratiei publice, in regim de putere publica, poarta
denumirea generica de acte administrative. Potrivit Legii contenciosului administrativ nr.554/2004,
notiunea de act administrativ are doua sensuri:
- In sens restrans, actul administrativ este actul cu carater individual sau normativ emis de o
autoritate publica, in regim de putere publica, in vedereaorganizarii executarii legii sau a executarii
in concret a legii, care da nastere,modifica sau stinge raporturi juridice.
- In sens larg, prin act administrativ intelegem orice act juridic emanat de laautoritatile
publice im regim de putere publica. In afara actelor administrative, autoritatile publice pot incheia,
cand actioneaza in calitate de persoane juridice civile, si unele acte juridice de drept comun, care,
impreuna cu actele administrative, constituie sfera actelor administratiei publice.

1.2 Clasificarea actelor administrative

Dupa numarul manifestarilor de vointa pe care le contin si dupa regimul lorjuridic, actele
administratiei publice pot fi clasificate in urmatoarele categorii:
a) acte juridice unilaterale care includ:
1. actele administrative unilaterale emise in regim de putere publica,cunoscute in doctrina de
specialitate si sub denumirea de acte administrativede autoritate. Aceste acte pot fi clasificate, la
randul lor, in doua subcategorii:
- acte administrative individuale (sau cu caracter individual), in care includem si refuzul
nejustificat al autoritatilor publice de a rezolva cererile particularilor;
- acte administrative normative (sau cu caracter normativ)
2. acte unilaterale de drept comun, de exemplu:oferta de recompensa, promisiunea unilaterala de a
contracta.
b) acte juridice bilaterale sau de gestiune care se impart, la randul lor, in doua subspecii:
- actele de gestiune publica, denumite si contracte administrative, avand ca
obiect valorificarea bunurilor publice si organizarea serviciilor publice;
- acte de gestiune privata, denumite si contracte de drept comun ca, de exemplu, contracte de
vanzare-cumparare, contracte de inchiriere etc. Asa cum am aratat deja, dreptul administrativ se
ocupa numai de actele administrative (unilaterale si bilaterale), pentru ca numai acestea sunt supuse,
exclusiv ori preponderent, regimului juridic special de (drept public), spre deosebire de actele de
gestiune privata care sunt supuse, in principal, regulilor de drept comun (civil sau comercial).

2.1 LEGALTATEA ACTULUI ADMINISTRATIV

In doctrina de specialitate s-a apreciat ca prin regim juridic al actelor administrative

intelegem un ansamblu de reguli de fond si de forma care contureaza “personalitatea” acestora in
circuitul juridic, in sensul ca evoca criteriile lor de valabilitate sau ca regimul juridic al actelor
administrative reprezinta un ansamblu de reguli ce guverneaza formarea, modificarea si desfiintarea
 respectivelor acte. In orice caz, elementul central al acestui regim juridic il reprezinta legalitatea
actului
administrativ, ceea ce inseamna ca autoritatile administratiei sunt tinute, in deciziile
pe care le iau, de a se conforma legii sau, mai exact, legalitatii, adica unui ansamblu de reguli de
drept de ranguri si continuturi diferite. Urmarind evolutia teoriilor privind conditiile de legalitate ale
actului administrativ, atat pe plan national cat si international (cu precadere european), constatam de
la inceput o mare varietate de idei , atat cu privire la continutul acestora,cat mai ales la modul lor de
abordar. In perioada interbelica, prof. Paul Negulescu a analizat conditiile de valabilitate ale actului
administrativ in cadrul teoriei nulitatii, cu accent pe sanctiunile nerespectarii principiului legalitatii,
iar prof. G. Rarincescu s-a aplecat asupra cercetarii “cauzelor de ilegalitate” ale actului administrativ
cu ocazia examinarii, pe de o parte, a motivelor recursului pentru exces de putere (considerate cazuri
de ilegalitate ale actelor administrative), iar, pe de alta parte, a exceptiei de ilegalitate (considerata
doar un mijloc de aparare). In perioada postbelica, s-au distins ca fiind conditii de “valabilitate” ale
actului administrativ: competenta organului administratiei de stat, respectarea textului legii si a
scopului urmarit de legiuitor, respectarea formei si procedurii stabilite de lege. Pe masura largirii si
diversificarii preocuparilor privind conditiile de legalitate ale actului administrativ, varietatea
conditiilor de legalitate, faptul ca de multe ori ele sunt prevazute expres pentru actul administrativ in
cauza sau pentru categoria din care acesta face parte i-a determinat pe autorii de drept administrativ
sa analizeze tipuri ale conditiilor de legalitate, fie intr-o viziune sincronica, axata pe logica interna a
sistemului normativitatii, fie intr-o viziune diacronica, axata pe fazele procesului administrativ(ale
procedurii emiterii, adoptarii si exercitarii actelor administrative). In sfarsit, se mai apreciaza ca
fiind conditii generale de legalitate ale actului administrativ, dupa cum urmeaza: actul sa fie emis in
conformitate cu litera si spiritual Constitutiei; actul sa fie emis in conformitate cu litera si spiritul
legilor si ordonantelor; actul sa fie emis pe baza tuturor actelor organelor administratiei publice care
sunt superioare organului administrativ emitent; actul sa fie emis in forma si procedura prevazuta de
lege. Autorul distinge si conditii specific de legalitate, pe considerente de oportunitate in sensul ca
actul sa fie conform cu interesul public ocrotit de lege, respectiv cu scopul legii(ratio legis),
oportunitatea fiind inteleasa deci ca limita legala a dreptului de apreciere a autoritatii publice.

2.2 CONDITIILE DE FOND

Conditiile de fond ce trebuie indeplinite pentru a asigura legalitate actului administrativ tin
de stricta respectare a competentelor ce le au autoritatile administrative ce emit/adopta actul
administrativ. Sa ne reamintim, asadar, ce trebuie sa intelegem prin competenta autoritatilor
administratiei publice. Competenta organelor administratiei de stat a fost definita ca fiind “dreptul si
totodata obligatia prevazuta de lege si de celelalte acte normative de a duce o anumita activitate,
adica de a fi in acest scop subiect in diferite raporturi juridice, intelegand capacitatea juridica a
organelor administratiei de stat ca o component a calitatii organelor administratiei de stat de subiecte
in raporturile juridice. In ceea ce priveste diferentele dintre capacitate si competenta, acelasi autor
distinge: capacitatea este proprie numai organelor administrative, in timp ce competenta au atat
organele administrative, cat si structurile lor organizatorice si functionale; intodeauna capacitatea
presupune posibilitatea de a actiona in nume propriu, competenta nu presupune o astfel de
independenta; atributiile ce formeaza continutul categoriei de competent pot fi delegate sau
repartizate altor organe sau persoane, capacitatea nu poate fi transcrisa altui subiect de drept. Din
perspectiva obligatiei ca actul administrativ sa fie emis de organul administrativ competent numai in
limitele competentei sale, competenta are caracter legal, are caracter obligatoriu si, de regula, are
caracter permanent, exercitandu-se in mod continu in sensul ca autoritatea administratiei publice
competente emite actul ori de cate ori se ivesc conditiile prevazute de lege. Ea poate fi materiala,
teritoriala, temporala si personala.

2.3 CONDITIILE DE FORMA

In cele mai multe cazuri, actele administrative imbraca forma scrisa, care este apreciata ca o
garantie de legalitate. Actele administrative cu caracter normative imbraca numai forma scrisa, fiind
obligatorie publicarea lor, iar cele cu caracter individual imbraca si forma orala, in conditiile legii.
Forma scrisa a actelor administrative este necesara din mai multe motive, dintre care amintim cele
mai importante:
 necesitatea cunoasterii exacte si complete a continutului actelor;
 existenta unui mijloc de proba in caz de litigiu;
 verificarea legalitatii actului sau a celor vinovati de nerespectarea
 actului legal emis;
 realizarea rolului educativ al actului administrativ.
 de forma scrisa a actului administrativ se leaga si alte elemente de
 concretizare exterioara a actului:
 limba de redactare a actului care, de regula, fata de dispozitiile art.13
 din Constitutie revizuita este limba romana.
 motivarea actului are menirea de a prezenta elementele de fapt si de drept care legitimeaza
interventia actului . In ceea ce priveste actele administrative normative, legislatia romaneasca ofera
cateva instrumente de tehnica legislativa valoroase. Dupa cum am mai spus, actele adminiatrative cu
caracter normativ imbraca numai forma scrisa, intrucat legea prevede obligativitatea publicarii lor,
aceasta regula fiind si constitutionalizata. In general, obligativitatea formularii in scris a actelor
administrative individuale este prevazuta de actele normative in baza carora sunt emise.
Exista si situatii in care legea nu prevede obligativitatea formei scrise. Avertismentul ca sanctiune
contraventionala principala consta in atentionarea “verbala” sau “scrisa” a contravenientului asupra
pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale.
In prezent, multiplicarea si diversificarea modalitatilor de comunicare reclama o noua abordare, atat
din perspectiva necesitatii comunicarii actului, cat si din cea a mijloacelor de comunicare fara a
contrazice avantajele formei scrise, chiar si pentru actul individual care ar trebui si el sa fie emis in
forma scrisa.

2.4 LEGALITATE SI OPORTUNITATE

In prezent, raportul dintre legalitatea si oportunitatea actului administrativ a devenit o

problema controversata in doctrina romaneasca, conturandu-se doua curente de gandire distincte.
Astfel, Scoala de la Cluj considera ca legalitatea si oportunitatea constituie doua conditii distincte de
valabilitateale actelor administrative, in timp ce Scoala de la Bucuresti a conceput oportunitatea ca
un element al legalitatii, iar nu ca o conditie distincta de valabilitate a actului administrativ,
acceptand idea ca judecatorul de contencios administrativ poate sa verifice daca administratia
publica a actionat abuziv, contrar interesului public, astfel cum rezulta aceasta din legea pe care se
intemeiaza actul atacat. In doctrina straina, problemele legate de raportul intre legalitate si
oportunitate sunt aratate prin prisma necesitatii respectarii separatiei puterilor in stat, dar si al
echilibrului, al balansului acestora in cadrul democratiei constitutionale, ceea ce a contribuit la
varietatea teoriilor despre libertatea de actiune a administratiei.

3.1 PROCEDURA DE ELABORARE, EMITERE SAU ADOPTARE A ACTULUI

ADMINISTRATIV

In proiectul Codului de procedura administrativa operand-se o sinteza a normelor de drept

administrativ in vigoare se reglementeaza si procedura emiterii/adoptarii actelor administrative intr-
o ordine logica si intr-un limbaj accesibil, motiv pentru care apreciem ca fiind foarte util din punct
de vedere didactic sa abordam intr-o asemenea succesiune procedura de elaborare a actului
administrativ. Trebuie, mai intai, sa ne reamintim din cele tratate pana in prezent ca autoritatile
administratiei publice au dreptul ori, dupa caz, obligatia, de a initia, emite/adopta ori incheia acte
juridice, potrivit competentei legale care le revine si ca actele juridice care nu respecta cerintele de
fond sau de forma prevazute de lege sunt lovite, dupa caz, de nulitate absoluta sau de nulitate
relativa ori sunt considerate inexistente.De regula, proiectele de acte administrative cu caracter
normativ pot fi initiate de persoane cu functii de conducere sau de alte persoane, in conditiile legii si
sunt insotite,dupa caz, de o nota de fundamentare, de referatul sau de raportul intocmit de catre
institutia sau de compartimentul de specialitate din aparatul propriu, precum si de avizele de
specialitate, dupa care se transmite
autoritatilor interesate si celor stabilite de lege, care au oblogatia, ca in termenul legal sau cel stabilit
de initiator, sa examineze proectul, prin prisma specialitatii lor si sa comunice avizele sau, dupa caz,
observatiile, recomandarile, propunerile si opiniile formulate. Dupa primirea avizelor si solutionarea
eventualelor observatii si propuneri formulate, proectul se supune adoptarii/emiterii autoritatilor
administrative competente. In cazul autoritatilor administrative colegiale, adoptate se face cu
majoritatea prevazuta de lege. Opiniile contrare se consemneaza separat. Proectele de acte
administrative cu caracter individual se adopta/emit din oficiu sau, dupa caz, la cerere. In ceea ce
priveste formalitatile procedurale necesare emiterii/adoptarii actelor administrative, trebuie sa
retinem ca exista mai multe categorii de forme procedural si ca in situatiile prevazute de lege,
emiterea/adoptarea actului administrativ poate fi supusa unor conditii procedural anterioare,
concomitente sau ulterioare momentului emiterii/adoptarii actului. Aceste formalitati vor fi
indeplinite in succesiune, la termenele, in limitele si potrivit conditiilor prevazute de lege. Astfel,
sunt formalitatile procedural anterioare emiterii/adoptarii actului administrative: avizul, acordul
prealabil, si propunerea/proiectul. Avizul reprezinta opinia de specialitate, solicitata de autoritatea
administrative competent sa emita/adopte actul administrativ, cu privire la necesitatea si
oportunitatea emiterii/adoptarii si la continutul actului. Avizele, de regula, nu se pot solicita
autoritatilor administrative ierarhic superioare emitentului, iar revocarea avizului ulterior actului
administrativ emis/adoptat cu respectarea lui nu influenteaza valabilitatea actului administrativ.
Avizele sunt: facultative, consultative si conforme. Acordul prealabil reprezinta consimtamantul
unei autoritati administratve determinate, cu privire la emiterea/adoptarea in viitor a unui act
administrativ, de
catre o alta autoritate administrativa. Propunera reprezinta operatiunea pregatitoare prin care este
sesizata o autoritate adiministrativa in vederea luarii unei masuri, iar proiectul reprezinta o
propunere initiata de autoritatea administrativa privitoare la un anumit mod de rezolvare juridica a
unei situatii intr-o forma apropiata sau identica cu viitorul act administrativ avand un mod de
alcatuire conform cerintelor impuse de tehnica legislativa. In ceea ce priveste formalitatile
concomitente emiterii/adoptarii actului, acestea sunt: cvorumul, mojoritatea necesara, consensul,
emiterea/adoptarea in comun, motivarea, redactarea, semnarea si, dupa caz, contrasemnarea.
Cvorumul reprezinta majoritatea ceruta de lege pentru intrunirea valabila a unui organ colegial, care,
de regula, lucreaza in prezenta majoritatii membrilor lor, in afara cazurilor in care legea dispune
altfel.
Majoritatea ceruta de lege pentru adoptarea actului este reprezentata de numarul minim de voturi
necesar pentru ca actul administrativ sa fie adoptat in mod valabil. Ea poate fi: simpla, absoluta si
calificata. Majoritatea simpla reprezinta regula generala si impune ca, pentru adoptarea actului, sa
voteze favorabil cel putin jumatate plus din numarul membrilor prezenti. Majoritatea absoluta
impune ca, pentru adoptarea unui act administrativ, sa voteze favorabil cel putin jumatate plus unu
din numarul membrilor care compun organul colegial. Majoritatea calificata impune ca, pentru
adoptarea unui act administrativ, sa voteze favorabil un anumit numar, legal determinat, din numarul
membrilor organului colegial. Acest numar va fi in toate cazurile mai mare decat majoritatea
absoluta. Consensul impune ca adoptarea actului administrativ sa se realizeze prin acordul de vointa
a tuturor membrilor care compun organul colegial de conducere. Emiterea/adoptarea in comun a
unui act administrative reprezinta constituirea acestuia prin vointa simultana a cel putin doua
autoritati administrative ori cu participarea si a unei alte organizatii sau structuri legal constituite
neaflata in raporturi ierarhice. Motivarea este operatiunea administrativa prin care se expun
considerentele de fapt si de drept, care justifica emiterea/adoptarea unui act administrativ. In fine,
sunt formalitati procedural ulterioare emiterii/adoptarii actului administrative: aprobarea/ratificarea,
confirmarea, comunicarea, sau aducerea la cunostinta publica, rectificarea, reconstituirea si
arhivarea. In situatia in care legea nu prevede un mod expres modalitatea de aducere la cunostiinta
publica, autoritatea administrativa care a emis/adoptat actul administrative are obligatia sa-l aduca la
cunostinta celor interesati, intr-una din urmatoarele forme:
a) afisare la sediul emitentului;
b )publicare intr-un cotidian central sau local de larga circulatie;
c) prin orice alte mijloace de publicitate prevazute sau premise de lege.
Actele administratve dispun de prezumtia de legaltate. Actele administrativenormative sunt
opozabile tuturor, iar actele administrative individuale sunt opozabilepartilor.

3.2 EFECTELE JURIDICE ALE ACTELOR ADMINISTRATIVE

Actele administrative intra in vigoare si se pun in executare de la data aducerii lor la

cunostinta sau la o alta data indicata de ele, in formele prevazute de lege. Actele administrative
produc efecte juridice pana in momentul iesirii din vigoare sau al desfiintarii, prin anulare sau
revocare, potrivit legii, iar cele cu caracter normativ produc efecte juridice nu numai pentru dreptul
administrativ, ci si
pentru alte ramuri de drept. Actele administrative pot fi abrogate, anulate, revocate, suspendate,
modificate ori completate. Abrogarea reprezinta situatia de incetare definitiva a efectelor actului
administrativ prin emiterea/adoptarea unui nou act administrativ. Dupa modul in care se dispune,
abrogarea poate fi expresa sau implicita, iar, dupa intinderea efectelor pe care le produce, aceasta
poate fi expresa sau implicita, iar, dupa intinderea efectelor pe care le produce, aceasta poate fi
totala sau partiala. Abrogarea totala se dispune, de regula, printr-o dispozitie expresa cu mentionarea
elementelor de identificare ale actului abrogat: tipul, numarul, data si locul publicarii sau aducerii
acestuia la cunostinta publica. In cazul abrogarii partiale, in actul de abrogare vor fi mentionate
sitaxele a caror aplicare inceteaza. Anularea reprezinta sanctiunea aplicata actelor administrative
emise/adoptate cu incalcarea legii si consta in lipsirea acestora de efectele juridice in vederea carora
au fost emise/adoptate. Modificarea este operatiunea juridica prin care se schimba partial continutul
unui act administrtiv si poate fi determinata,dupa caz, de schimbare starii de drept sau a starii de
fapt, avute initial in vedere la adoptarea/emiterea actului administrativ. Modificarea poate fi expresa
sau implicita.
Nu pot face obiectul modificarii sau desfiintarii de catre emitent urmatoarelecategorii de acte
administrative individuale:
a) actele care au intrat in circuitul civil;
b) actele care produc efecte juridice garantate de lege sub aspectul stabilitatii;
c) actele jurisdictionale;
 d) actele care au fost executate material;
e) actele pe care legea le excepteaza in mod expres de la modificare saudesfintare.
Revocarea este operatiunea juridica prin care autoritatea administrativaautoarea actului, isi
retrage propriul act.Suspendarea este operatiunea juridica prin care inceteaza, in mod vremelnic,
efectele juridice ale actelor administrative si poate avea loc din oficiu sau lasolicitare, in conditiile
legii. Completarea actelor administrative consta in introducerea unor dispozitii noi, cuprinzand
solutii normative si ipoteze suplimentare, exprimate in texte, care se adauga elementelor structural
existente. In ceea ce priveste executarea actelor administrative trebuie precizat ca acestea sunt
executorii de drept de la data aducerii lor la cunostinta si pot fi executate silit asemenea oricarui titlu
executoriu. Autoritatea administrativa poate dispune suspendarea executarii actului administrativ pe
durata cercetarii si solutionarii unei petitii, in afara situatiilor cand aceasta opereaza de drept, in
cazurile prevazute de lege.

3.3 NULITATEA SI INEXISTENTA ACTULUI ADMINISTRATIV

Actele inexistente sunt definite in perioada interbelica ca fiind acele acte carora le lipseste
unul din elementele constitutive necesare si esentiale pentru formarea actului juridic in general sau
pentru formarea acelui act special fiecare purtandu-se fata de dansul ca si cand nu ar exista, nulitatea
lui putand fi invocata de orcine are interesul. In prezent, prelundu-se aceasta teza se defineste
inexistenta ca fiind acea sanctiune care opereaza ori de cate ori unui act administrativ ii lipseste o
conditie esentiala prevazuta de lege pentru adoptarea lui. Asadar, putem retine drept elemente
esentiale in definirea notiunii de inexistenta a actului administrativ faptul ca aceasta este o sanctiune
cu caracter exceptional, care inlatura prezumtia de legalitate a actului administrativ si ca inexistenta
poate fi juridica sau materiala si orcine o poate sesiza si, de asemenea, nu are caracter obligatoriu.
Din punct de vedere al naturii sale, intelegem prin nulitate o sanctiune care intervine atunci cand
actul este lovit de unele vicii de legalitate, prin a caror constatare inceteaza prezumtia de legalitate a
actului, iar prin inexistenta actului o nulitate atat de grava incat nu prezinta nici macar o “umbra a
unei aparente de
legalitate”. Intelegand inexistenta actului administrativ ca fiind un grad mai grav de neregularitate,
unii autori au considerat ca putem distinge intre acte literalmente inexistente material care nu
prezinta nici o aparenta si care nu sunt efectiv realizate si acte inexistente juridic, inexistenta
acestora din urma fiind determinata de gradul de gravitate a neregularitatii care le afecteaza. In
sfarsit, Charles Debbasch definea actul inexistent ca fiind “actul viciat de o grava ilegalitate”.

3.4 CATEGORII DE ACTE ADMINISTRATIVE

In doctrina de specialitate, actele administrative sunt categorisite sauclasificate, in functie de

diferite criterii si potrivit modului de organizare aladministratiei in diferite etape de dezvoltare
economico-sociala.
Dupa intinderea efectelor pe care le produc, se delimiteaza:
 actele administrative cu caracter normativ, care cuprind reglementary ide principiu cu caracter
obligatoriu, care se aplica unui numar determinat de persoane;
 actele administrative cu caracter individual, care sunt manifestari de vointa, care creaza, modifica
sau desfiinteaza drepturi in serviciul uneiasau mai multor persoane dinainte determinate.
Dupa categoria organului emitent:
 acte emise de organele administratiei de stat;
 acte care emana de la alte organe de stat;
 acte emise de autoritatile autonome ale administratiei publice locale;
 acte care emana de la persoane private, in baza imputernicirii date de lege ori de organele
administratiei;
 acte administrative prin delegare.
O clasificare s-ar putea face in functie de forta juridica a actului administrative si de regimul juridic
aplicabil. Potrivit unei astfel de clasificari, actele administrative sar putea imparti in urmatoarele
categorii:
 acte administrative de autoritate, care sunt manifestari exprese de vointa unilaterala, cu caracter
individual sau normativ emise de autoritatile administratiei publice in vederea executarii ori a
organizarii executarii legii;
 actele administrative de gestiune sau mixte, printre care si contractile incheiate de autoritatile
administratiei publice care sunt assimilate actelor administrative, potrivit legii;
 actele administrativ-jurisdictionale emise de om autoritate administrativa cu atributii jurisdictionale
in solutionarea unor litigii. Actele administrative atipice;
a) Tacerea administratiei si refuzul nejustificat.
Actele normative din ultima perioada confirma teza potrivit careia, tacerea administratiei
semnifica o autorizare tacita. In doctrina a fost exprimata si opinia potrivit careia, refuzul de a
 solutiona, adica refuzul nejustificat, respectiv tacerea administratiei ar avea semnificatia doar de
“fapte asimilate actelor administrative”.
b) Contractele administrative expres nominalizate in Legea nr. 554/2004 privind
contenciosul administrativ. Art. 2 al. 1, lit. c) din Legea contenciosului administrativ stabileste ca
sunt incluse in categoria actelor administrative si contractele incheiate de autoritatile publice care au
ca obiect:
 punerea in valoare a bunurilor proprietate publica;
 executarea lucrarilor de interes public;
 prestarea serviciilor publice
 achizitiile publice.
c) Actele administrativ-jurisdictionale;
In doctrina juridica, actele administrative cu caracter jurisdictional au fost caracterizate ca
fiind actele emise de organele de jurisdictie ce functioneaza in cadrul organelor administratiei
publice competente sa solutineze anumite conflicte juridice aparute intre organele administratiei
publice si particular. Aceste acte juridice, dupa organul de la care emana sunt acte administrative, iar
dupa aspectele pe care le produc, sunt acte jurisdictionale. Intr-o alta definire, acestea sunt emise de
o autoritate administrativ- jurisdictionala sau de o structura cu atributii jurisdictionale din cadrul
administratiei publice.

Bibliografie:

Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ -  Editia a III-a, volumul II, Editura All Beck,
2002,pagina 41.

Dana Apostol Tofan,, Relatia legalitate-oportunitate in teoria recursului pentru exces de putere,  in
Studii de  drept romanesc, serie noua, numarul 3-4, 1999, pagina 267-302.

Romulus Ionescu, Drept administrativ, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970, pagina

251.

Romulus Ionescu, Drept administrativ, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970,pagina

250-251.

Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ -  Editia a III-a, volumul II, Editura All Beck,
2002,pagina 49.

Romulus Ionescu, Drept administrativ, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970,pagina

231.

Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2004, pagina 299-

300.

Romulus Ionescu, Drept administrativ, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970,pagina

233.

Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ -  Editia a III-a, volumul II, Editura All Beck,
2002,pagina 53