1

Drept administrativ Curs 1 06.10.2014

Actul administrativ
Dintre toate institutiile dreptului administrativ, analiza actului administrativ, ca forma
principala de activitate a autoritatilor administratiei publice, a suferit cele mai putine
modificari in doctrina fata de perioada postbelica, ca urmare a evolutiei acestei problematici
la nivel european, concretizata si in Romania intr-o serie de reglementari vizand transparenta
decizionala a administratiei publice, accesul la informatiile de interes public, solutionarea intr-
un termen determinat a petitiilor, cu efecte directe asupra practicii administrative. Consideram
ca exista o serie de premise pentru regandirea teoriei actului administrativ.
Activitatea autoritatilor administratiei publice se caracterizeaza prin acte juridice, prin
acte cu caracter politic, prin fapte materiale juridice si operatiuni tehnico-materiale. Toate
aceste categorii de activitati sunt denumite generic in doctrina fapte administrative.
Producerea de efecte juridice consta in nasterea, modificarea sau stingerea unor
raporturi juridice. In cadrul formelor concrete de realizare a activitatii executive, locul central
il ocupa actele administrative.
Doctrina postdecembrista a reluat teza contractelor administrative dezvoltata in
perioada interbelica. Sintagma contract administrativ preia trasaturi definitorii ale actului
de drept administrativ si ale contractului civil, fara a se identifica insa cu niciunul dintre
acestea. Dreptul administrativ este interesat in primul rand de studiul actelor administrative
unilaterale si de cel al contractelor administrative, de unde concluzia ca notiunea de act
administrativ (art 52 din Constitutie) trebuie privita intr-un sens larg, incluzand si contractele
administrative.
Pe langa actele juridice, la nivelul administratiei publice intalnim si fapte materiale
care nu concretizeaza o vointa juridica, dar de care legea leaga uneori producerea de efecte
juridice.
Operatiunile administrative se intalnesc la nivelul tuturor autoritatilor administratiei
publice si ele, de cele mai multe ori, sunt legate de elaborarea si adoptarea actelor
administrative (ex: avize). Produc efecte in masura in care sunt reglementate de lege.
In ce priveste actele cu caracter politic, acestea emana de regula de la autoritatile
centrale, fiind vorba de mesaje, declaratii, comunicate si nu sunt producatoare de efecte
juridice.
Notiunea de act provine de la lat. actum (a face, a actiona, a lucra). In perioada
interbelica, se facea distinctie intre actele administrative propriu-zise (cu caracter
jurisdictional) si actele administrative cu caracter pregatitor (Negulescu). Un alt autor facea
distinctie intre actele puterii executive in raporturile cu Parlamentul si actele puterii executive
in raporturile cu cetatenii. La randul lor, acestea din urma se delimitau in trecut, ca si in
2

prezent, in doua categorii: acte de autoritate si acte de gestiune. Actele de autoritate sunt
acele manifestari de vointa ale autoritatilor administratiei publice prin care se creeaza situatii
juridice noi supuse regimului de drept public. Actele de gestiune sunt manifestarile de vointa
ale autoritatilor administratiei publice prin care se creeaza situatii juridice cu caracter
patrimonial. Daca aceste acte de gestiune privesc bunuri ale domeniului public, regimul
aplicat este cel al dreptului public, iar daca privesc bunuri ale domeniului privat, ele se supun
regimului dreptului privat.
In doctrina si in legislatie se utilizeaza atat notiunea de act administrativ, punandu-se
accentul pe ideea de activitate, cat si notiunea de act de drept administrativ, punandu-se
accentul pe ideea de regim juridic aplicabil. Se distinge de asemenea in doctrina intre o forma
tipica a actului administrativ care, in caz de litigiu, presupune un contencios administrativ
judiciar potrivit legii contenciosului administrativ sau unor reglementari speciale si o forma
atipica care, din anumite considerente (circumstante exceptionale, ratiuni politice), nu permite
controlul instantelor judecatoresti.
Definitia si trasaturile actului administrativ
Actul administrativ reprezinta forma juridica principala de activitate a autoritatilor
administratiei publice si in secundar si a altor autoritati publice, ce consta intr-o manifestare
unilaterala si expresa de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice, in realizarea
puterii publice, aflata in principiu sub controlul instantelor judecatoresti.
In doctrina nu exista unanimitate de opinii cu privire la numarul, denumirea si
continutul trasaturilor actului administrativ. Exista insa trasaturi comune care se regasesc la
toti autorii: sunt acte juridice; sunt manifestari unilaterale de vointa; sunt emise in realizarea
puterii publice.
Sub aspect formal identificam urmatoarele trasaturi:
Actul administrativ reprezinta forma juridica principala de activitate a autoritatilor
administratiei publice actul administrativ este una din formele cu semnificatie
juridica prin care autoritatile administratiei publice isi realizeaza competenta si
implicit sarcinile ce le revin. Desi, in mod traditional, in doctrina s-a apreciat ca
ponderea actelor administrative creste pe masura ce urcam in ierarhia sistemului
autoritatilor administratiei publice, in realitate, din analiza practicii administrative
constatam ca exista un numar semnificativ de acte administrative si la nivelul
autoritatilor locale autonome.
Actul administrativ reprezinta o vointa juridica unilaterala. Caracterul unilateral
reprezinta acea caracteristica a actului administrativ de a fi emis fara participarea sau
consimtamantul subiectelor de drept carora le este destinat sau cu privire la care
genereaza drepturi si obligatii. Prin identificarea acestei trasaturi, se urmareste pe de-o
parte includerea actului administrativ in sfera actelor juridice, iar pe de alta parte,
delimitarea actului administrativ de operatiunile administrative. Actul administrativ
apare ca exteriorizare a vointei interne a unei structuri administrative de a produce
efecte juridice in mod direct, ea trebuind sa fie expresa, neindoielnica in a schimba
3

ceva din ordinea juridica existenta. Fata de aceasta trasatura, in practica administrativa
s-au ridicat o serie de probleme:
o Emiterea actului administrativ cu participarea mai multor persoane
fizice. Multe acte administrative concretizeaza decizii ale unor organe
colegiale, fiind vorba despre rezultatul votului persoanelor care compun
aceste organe. Fata de aceasta situatie s-a pus problema de a sti daca
acordul de vointa care intervine in vederea emiterii actului
administrativ nu este de natura sa inlature caracterul unilateral al
acestuia. In doctrina s-a sustinut constant ca in aceasta situatie vointa
fiecarei persoane nu are relevanta decat in cadrul mecanismului
decizional administrativ. Caracterul unilateral decurge din faptul ca
acele persoane fizice actioneaza in vederea realizarii competentei
organului administrativ. Cu alte cuvinte, in acest caz, manifestarile de
vointa ale subiectelor participante converg spre acelasi efect juridic, in
final realizandu-se o singura vointa juridica.
o Emiterea actului administrativ cu participarea mai multor autoritati
publice, respectiv a unei structuri administrative si a unei structuri
nestatale. Idem prima problema.
o Emiterea actului administrativ la cererea prealabila. In acest caz,
putem intalni doua situatii: cand cererea prealabila apartine chiar
organului emitent si este adresata unei autoritati superioare si cand
cererea prealabila apartine unui alt subiect de drept care urmeaza sa fie
beneficiarul actului administrativ. In primul caz vor fi puse in discutie
conditiile procedurale de emitere a unui act administrativ, iar in a doua
situatie cererea prealabila are valoarea unei conditii prevazute de lege
pentru ca actul administrativ sa fie emis (eliberarea unei autorizatii de
constructie). In aceasta ultima situatie s-a pus problema daca renuntarea
beneficiarului la exercitiul dreptului conferit prin actul respectiv are
valoare juridica. In doctrina s-a apreciat unanim, ca rezultat al practicii,
ca este necesar ca renuntarea beneficiarului sa fie adusa la cunostinta
emitentului actului pentru ca acesta sa emita un act de revocare a
primului.
Actul administrativ este emis numai in realizarea puterii publice de aici
decurge obligativitatea actelor administrative si executarea lor din oficiu.
Actul administrativ are un regim juridic specific, in centrul caruia se afla legea
contenciosului administrativ.




4

Drept administrativ Curs 2 13.10.2014

Clasificarea actelor administrative
1. Dupa categoria organului de la care emana:
a. Acte care emana de la autoritati ale administratiei publice centrale
b. Acte care emana de la alte organe centrale de specialitate ale administratiei
publice (in subordinea guvernului sau a ministerelor)
c. Acte care emana de la autoritati ale administratiei de stat in teritoriu: prefectul
si serviciile de concentrare ale ministerelor
d. Acte care emana de la autoritati administrative autonome centrale
e. Acte care emana de la autoritati publice locale
f. Acte care emana de la structuri private autorizate sa realizeze servicii publice
fundamentale.
2. Dupa competenta materiala a autoritatii emitente:
a. Acte cu caracter general/ acte de administrare generala - ce provin de la
autoritati cu competenta materiala generala (Guvernul, Consiliile locale,
Consiliile judetene)
b. Acte de specialitate/ acte de administrare speciala (Ministerele, organele de
specialitate ale administratiei publice)
3. Dupa competenta teritoriala a autoritatii emitente:
a. Acte ale administratiei publice centrale
b. Acte ale administratiei publice locale.
4. Dupa gradul de intindere a efectelor juridice:
a. Acte administrative normative contin reguli generale si impersonale asemeni
legilor; se adreseaza tuturor, oricine putand intra sub incidenta lor la un
moment dat.
b. Acte administrative individuale se adreseaza unor persoane fizice/ juridice
determinate sau au in vedere situatii determinate; nu pot sa incalce actele
administrative normative.
c. Acte administrative cu caracter intern se adopta si se aplica in interiorul unei
autoritati publice.
Dupa continutul efectelor, actele administrative individuale pot fi:
Acte prin care se stabilesc drepturi sau obligatii determinate pentru subiectul
caruia i se adreseaza
Actele de atribuire a unui statut personal (diploma de licenta, permisul de
conducere, decizie de pensionare, etc)
Acte de aplicare a constrangerii administrative (procesul-verbal de stabilire si
sanctionare contraventionala, etc.)
Acte administrative cu caracter jurisdictional (acte tipice motivate care in
cazurile stabilite de lege solutioneaza cu forta de adevar legal si dupa o
5

procedura bazata pe principiile independentei si contradictorialitatii litigii
aparute la nivelul administratiei active).
5. In doctrina actuala se mai disting dupa natura juridica:
a. Acte administrative de autoritate emise/ adoptate de o autoritate publica in
mod unilateral pe baza si in vederea executarii legii, cu scopul nasterii,
modificarii sau stingerii unor raporturi juridice de drept administrativ.
b. Acte administrative de gestiune acte bilaterale incheiate de autoritatile
administratiei publice cu persoane fizice sau juridice ce privesc gestiunea
domeniului public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, respectiv
a domeniului privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale.

Conditiile de valabilitate ale actelor administrative:
Legalitatea si oportunitatea actelor administrative
Prin regim juridic al actelor juridice intelegem ansamblul regulilor de fond si de forma
care dau particularitate unor acte juridice in circuitul juridic. In cazul actelor administrative
avem in vedere conditiile de valabilitate (validitate) ale actelor administrative, elementul
central reprezentandu-l legalitatea, analizata diferit in doctrina traditionala in raport cu
oportunitatea.
Potrivit unei teze fundamentate de specialistii Facultatii de Drept UBB din Cluj,
legalitatea este calificata ca o conditie de valabilitate a actelor administrative, alaturi de
oportunitate. Potrivit tezei fundamentate de specialistii Facultatii de Drept din Bucuresti,
oportunitatea este ea insasi o conditie de legalitate fara de care nu putem vorbi de valabilitatea
unui act administrativ.
Intr-o formulare generica, prin legalitatea actelor administrative intelegem
obligativitatea conformarii acestora cu dispozitiile constitutionale, legile adoptate de
Parlament si toate actele normative cu forta juridica superioara.
Oportunitatea se regaseste, potrivit unei teze fundamentate in doctrina administrativa
occidentala, chiar in puterea discretionara de care dispune administratia, inteleasa ca acea
marja de libertate, de apreciere lasata la indemana celui chemat sa aplice legea. Depasirea
limitelor puterii discretionare presupune exces de putere si poate fi sanctionat in instanta de
contencios administrativ.
Doctrina actuala distinge intre conditii generale de legalitate si conditii specifice de
legalitate, pe considerente de oportunitate. In sfera conditiilor generale de legalitate,
mentionam:
1. Actul administrativ trebuie sa fie emis in conformitate cu dispozitiile
constitutionale, legile adoptate de Parlament si cu toate actele normative cu forta
juridica superioara. Aceasta conditie consacra un principiu traditional, unanim
recunoscut, aplicabil administratiei publice. Acesta este consacrat expres in art. 1
6

alin. 5 din Constitutie si in unele prevederi legale, precum in Legea administratiei
publice locale.
2. Actul administrativ trebuie sa fie emis de autoritatea competenta si in limitele
competentei sale. Aceasta este strans legata de problema competentei autoritatilor
administratiei publice, privita ca ansamblu de atributii stabilite de Constitutie sau
de lege autoritatilor administratiei publice.
3. Actul administrativ trebuie emis in forma si cu procedura prevazute de lege.
Actului administrativ i se aplica o forma specifica, intelegandu-se atat aspectul
exterior, cat si aspectele interioare ale mecanismului adoptarii sale. Actele
administrative nu sunt in principiu consensuale datorita caracterului lor de acte
autentice, acte emise in numele si sub autoritatea statului in realizarea puterii
publice. Actele administrative normative sunt elaborate intotdeauna in forma
scrisa, Constitutia si legislatia in vigoare prevazand obligativitatea publicarii lor.
Actele administrative individuale sunt elaborate de regula in forma scrisa, cu unele
exceptii, in conditiile prevazute de lege (ex: art. 7 din OG 2/2001 privind regimul
contraventiilor prevede ca avertismentul - cea mai usoara sanctiune
contraventionala consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului
asupra pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta
dispozitiile legale; ordinele date in teleconferinte, fie la nivel guvernamental, fie la
nivelul prefecturilor). De lege ferenda, doctrina considera ca toate actele
administrative ar trebui sa aiba forma scrisa. Aceasta idee a generalizarii formei
scrise este intarita si de ideea motivarii actului si a transparentei administratiei
publice, elemente ale dreptului la informatie reglementat in art. 31 Constitutie.

In ce priveste forma actelor administrative, se mai distinge in doctrina intre:
Conditiile de forma exterioara, mai importante, a caror nerespectare poate
atrage nulitatea sau doar anulabilitatea, precum: autoritatea de la care
emana, data emiterii, data la care urmeaza sa intre in vigoare (pentru actele
normative, in cazul publicarii sau pentru actele individuale in cazul
comunicarii), semnatura, stampila.
Conditiile de ordin tehnic/ de redactare, de importanta mai redusa,
nerespectarea lor neatragand nulitatea.
In ce priveste conditiile specifice de legalitate, pe considerente de oportunitate, vom
intelege interesul public ocrotit de lege, fara a pune semnul egalitatii intre scopul legii si
spiritul acesteia. Oportunitatea se regaseste in limitele dreptului de apreciere de care dispune o
autoritate publica in aplicarea legii.
In ce priveste procedura de elaborare a actelor administrative, aceasta cunoaste mai
multe forme, de la cele mai simple la cele mai complexe. In raport de momentul emiterii
actului administrativ, delimitam 3 categorii de conditii procedurale: anterioare, concomitente
si ulterioare.

7

Drept administrativ Curs 3 20.10.2014

Conditiile procedurale privind emiterea actelor administrative
1. Anterioare emiterii actului
In procesul de elaborare a actelor administrative pot sa intervina o serie de operatiuni
premergatoare precum referatele, studiile, procesele verbale, sesizari, propuneri, anchete,
dezbateri etc. Cele mai importante sunt avizele si acordul prealabil.
Avizele sunt opiniile pe care o autoritate a administratiei publice le solicita altei
autoritati a administratiei intr-o problema sau mai multe pentru a se informa si a decide in
cunostinta de cauza. Diferenta esentiala fata de actul administrativ este faptul ca avizele nu
produc efecte juridice prin ele insele, dar atunci cand sunt conforme, actele, in absenta lor, nu
pot fi emise.
Avizele in teoria avizelor se distinge intre avize facultative, consultative si
conforme. Avizul facultativ este avizul care nu este obligatoriu sa fie cerut, iar daca este cerut
de autoritatea emitenta, nu e obligatoriu sa fie respectat. Avizul obligatoriu este acela
obligatoriu de cerut de catre autoritatea emitenta, dar al carui continut nu este obligatoriu sa
fie respectat. Avizul conform este avizul obligatoriu de solicitat si care trebuie obligatoriu
respectat.
In practica si implicit in jurisprudenta, ridica probleme avizul conform, deoarece in
situatia in care acesta lipseste, actum administrativ nu poate fi emis. Acesta este motivul
pentru care in jurisprudenta s-a dezvoltat teoria actului-conditie, avizul conform fiind asimilat
unui act-conditie de catre judecator, pentru a se da posibilitatea controlului acestuia in instanta
de contencios administrativ.
Avizele pot proveni de la o structura interna a autoritatii emitente a actului (avize
interne) sau de la o alta autoritate administrativa decat cea emitenta (avize externe).
Acordul care exprima consimtamantul unei autoritati pentru emiterea unui act de catre
un alt organ, poate fi prealabil, concomitent sau ulterior. Acesta poate fi cerut fie organului
ierarhic superior, fie unei autoritati situate pe o pozitie cel putin egala cu autoritatea emitenta.
2. Concomitente emiterii actului
Dintre operatiunile concomitente emiterii actului administrativ, cel mai des intalnite in
practica sunt cvorumul, majoritatea ceruta de lege pentru adoptarea actului, motivarea.
Primele doua operatiuni procedurale sunt puse in discutie doar in cazul organelor colegiale.
Cvorumul reprezinta numarul de membri raportat la totalul membrilor unui organ
colegial care trebuie sa fie prezenti pentru ca deliberarile acestuia sa fie valabile.
Majoritatea ceruta de lege pentru adoptarea actului se refera la numarul de voturi
necesar pentru ca actul administrativ sa fie valabil.
8

Atat cvorumul, cat si majoritatea ceruta de lege pentru adoptarea actului se exprima
printr-o majoritate ce poate fi: relativa (simpla), absoluta si calificata. Majoritatea simpla
reprezinta majoritatea celor prezenti, majoritatea absoluta reprezinta majoritatea membrilor
unui organ colegial, iar majoritatea calificata reprezinta o majoritate mai mare decat cea
absoluta (de regula doua treimi).
La acestea, unii autori adauga si conditia semnarii, respectiv a contrasemnarii actului
administrativ, atat in cazul actelor organelor colegiale, cat si in cazul actelor organelor
individuale de conducere.
Motivarea actelor administrative - desi s-a sustinut dintotdeauna in doctrina ca este
obligatorie pentru actele administrative jurisdictionale, in timp, dupa anii 90 a fost dezvoltata
idee motivarii tuturor actelor administrative, pornidn de la dreptul la informatie consacrat in
art. 31 din Constitutie. Daca pentru actele administrative normative exista prevederi exprese
in Legea 24/2000 cu privire la motivare, in ce priveste actele individuale administrative, sunt
unele reglementari legale care stabilesc necesitatea motivarii mai ales atunci cand continutul
acestora este nefavorabil celui caruia i se adreseaza.
3. Ulterioare emiterii actului - Cel mai frecvent intalnite sunt comunicarea,
publicarea, ratificarea si confirmarea.
Comunicarea reprezinta operatiunea administrativa prin care autoritatea emitenta a
unui act administrativ individual il aduce la cunostinta celui caruia i se adreseaza. Exista si
situatii cand actele administrative individuale se publica in M. Oficial, potrivit unor prevederi
constitutionale sau legale.
Publicarea este operatiunea prin care un act administrativ normativ este adus la
cunostinta cetatenilor prin imprimare, prin afisare intr-un loc public sau prin alte mijloace de
difuzare scrisa. In unele situatii, Constitutia prevede obligativitatea publicarii lor (hotarari,
ordonante), alteori exista prevederi exprese in texte legale (Legea 24/2000). Exista si situatii
in care se publica acte administrative individuale (lista celor reusiti la un concurs, listele
electorale, etc.).
Aprobarea este privita de regula ca o manifestare de vointa a unui organ superior prin
care se declara de acord cu un act deja emis de un organ inferior. In urma cu peste un deceniu
a fost adoptata o reglementare privind aprobarea tacita: OUG 27/2003 privind procedura
aprobarii tacite. Prevederile acestei ordonante se aplica autorizatiilor emise de autoritatile
administratiei publice, cu o serie de exceptii la care Guvernul, prin hotarare, mai poate adauga
si altele, la propunerea motivata a fiecarei autoritati a administratiei publice interesate.
Potrivit ordonantei, prin autorizatie se intelege actul administrativ emis de autoritatile
administratiei publice competente prin care se permite solicitantului desfasurarea unei
anumite activitati, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii. In doctrina
administrativa, a fost criticata formularea de la art. 3 (1) a) asimileaza autorizatiilor (acte
producatoare de efecte juridice) o serie de operatiuni administrative neproducatoare de efecte
juridice prin ele insele. Prin procedura aprobarii tacite se intelege procedura prin care
autorizatia este considerata acordata daca autoritatea administratiei publice nu raspunde
9

solicitantului in termenul prevazut de lege pentru emiterea respectivei autorizatii. Tacerea
administratiei, atitudinea sa de pasivitate trebuie interpretata in sens pozitiv, in favoarea
solicitantului.

Efectele juridice ale actelor administrative

Ca orice acte juridice, actele administrative dau nastere, modifica sau sting raporturi
juridice, produc deci efecte juridice. Cu alte cuvinte, ele sunt emise in vederea producerii de
efecte juridice.
Pentru fundamentarea fortei juridice a actelor administrative se face apel la prezumtia
de legalitate, prezumtie relativa aflata la baza regimului juridic aplicabil actului administrativ.
Sub aspectul efectelor juridice, prezumtia de legalitate poate fi relativa sau absoluta. In
primul caz, aceasta prezumtie poate fi rasturnata in fata instantei de contencios administrativ,
dovedindu-se cu probe ca actul administrativ este ilegal. In mod exceptional, exista si o
prezumtie absoluta de legalitate, ce nu poate fi combatuta sub nicio forma, actele
administrative respective neputand fi supuse controlului judecatoresc: art. 126 alin. (6)
Constitutie.
Prezumtia de legalitate este asociata cu alte doua prezumtii: de autenticitate si de
veridicitate. Prin prezumtia de autenticitate se intelege calitatea pe care o are actul
administrativ de a fi considerat ca provine in mod real de la autoritatea evocata in forma sa
exterioara. Prin prezumtia de veridicitate se intelege calitatea actului administrativ de a
reflecta realitatea. Forta juridica a unui act administrativ este data de locul pe care il ocupa
autoritatea emitenta in sistemul organizarii administratiei publice, precum si de natura
organului autoritatii respective. Actele administrative au o forta juridica diferita, in
concordanta cu principiul ierarhiei actelor normative, consacrat de art. 4 din L 24/2000.
Distinct de forta lor juridica, actele administrative beneficiaza si de o forta probanta,
ce reprezinta puterea lor de a constitui o dovada despre cele constatate prin act. Actele
juridice unilaterale ale autoritatilor administratiei publice se caracterizeaza prin regula
executarii din oficiu.
In ce priveste momentul de la care actul administrativ produce efecte juridice, acesta
este cel al comunicarii pentru actele administrative individuale si al publicarii pentru actele
administrative normative.
Potrivit L 24/2000, termenul de 3 zile la care se refera art. 78 din Constitutie se
calculeaza pe zile calendaristice, incepand cu data publicarii in Monitorul Oficial si expira la
ora 24 a celei de-a treia zile de la publicare. Totodata se prevede ca momentul intrarii in
vigoare a hotararilor Guvernului, a actelor normative ale autoritatilor administrative
autonome, a ordinelor, instructiunilor si a altor acte normative emise de organele
10

administratiei publice centrale de specialitate este cel al publicarii in Monitorul Oficial, daca
in cuprinsul lor nu se prevede o data ulterioara. In spiritul art. 78 din Constitutie, legile si
ordonantele adoptate de Guvern in baza unei legi speciale de abilitare intra in vigoare la 3 zile
de la data publicarii, iar OUG intra in vigoare de la data publicarii, sub conditia depunerii lor
prealabile la camera competenta sa fie sesizata potrivit Constitutiei si legilor.
In principiu, actele administrative produc efecte juridice pentru viitor, fiind active si
nu retroactive. Exista si exceptii, cum ar fi actele declarative sau recognitive, care constata
existenta sau intinderea unor drepturi sau obligatii ce au luat nastere anterior. Mai exista acte
administrative normative interpretative, precum si acte administrative jurisdictionale, care pot
sa recunoasca partilor situatii juridice preexistente emiterii lor.
Metodologia elaborarii actelor administrative normative de citit: L24/2000.

Modalitatile de iesire din vigoare a actelor administrative

Doctrina identifica urmatoarele modalitati:
1. Suspendarea
2. Revocarea
3. Nulitatea
4. Inexistenta.
Suspendarea actelor administrative reprezinta operatia de intrerupere temporara a
efectelor juridice produse de un act administrativ.