UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZARE: ADMINISTRATIE PUBLICA

Drept administrativ si știinta administratiei 2

CONDITII DE VALABILITATE A ACTELOR

ADMINISTRATIVE

STUDENT: STOICA MARIUS

ANUL II, GRUPA 2, AP, ID
 CAPITOLUL 1

1.1 NOTIUNEA DE ACT ADMINISTRATIV

Forma principala de activitate a autoritatilor administratiei publice o reprezinta

actele juridice.Unele din acestea acte sunt emise (incheiate) potrivit dreptului comun,
insa nu constituie obiect de studiu al dreptului administrativ.

Aceasta disciplina juridica studiaza numai actele juridice emise de autoritatile

publice, in calitate de subiecte de drept investite cu prerogative de putere publica.

Actele emanate de la autoritatile administratiei publice, in regim de putere

publica, poarta denumirea generica de acte administrative.

Potrivit Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, notiunea de act

administrativ are doua sensuri:

 In sens restrans, actul administrativ este actul cu carater individual sau

normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea
organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere,
modifica sau stinge raporturi juridice.
 In sens larg, prin act administrativ intelegem orice act juridic emanat de la
autoritatile publice im regim de putere publica.
In afara actelor administrative, autoritatile publice pot incheia, cand
actioneaza in calitate de persoane juridice civile, si unele acte juridice de
drept comun, care, impreuna cu actele administrative, constituie sfera actelor
administratiei publice.

1.2 Clasificarea actelor administrative

Dupa numarul manifestarilor de vointa pe care le contin si dupa regimul lor

juridic, actele administratiei publice pot fi clasificate in urmatoarele categorii:

a) acte juridice unilaterale care includ:

1. actele administrative unilaterale emise in regim de putere publica,
cunoscute in doctrina de specialitate si sub denumirea de acte administrative
de autoritate.
Aceste acte pot fi clasificate, la randul lor, in doua subcategorii:
- acte administrative individuale (sau cu caracter individual), in care includem
si refuzul nejustificat al autoritatilor publice de a rezolva cererile particularilor;
- acte administrative normative (sau cu caracter normativ)
2. acte unilaterale de drept comun, de exemplu:oferta de recompensa,
promisiunea unilaterala de a contracta.

b) acte juridice bilaterale sau de gestiune care se impart, la randul lor, in doua
subspecii:

2
 - actele de gestiune publica, denumite si contracte administrative, avand ca
obiect valorificarea bunurilor publice si organizarea serviciilor publice;
- acte de gestiune privata, denumite si contracte de drept comun ca, de
exemplu, contracte de vanzare-cumparare, contracte de inchiriere etc.

Asa cum am aratat deja, dreptul administrativ se ocupa numai de actele

administrative (unilaterale si bilaterale), pentru ca numai acestea sunt supuse,
exclusiv ori preponderent, regimului juridic special de (drept public), spre deosebire
de actele de gestiune privata care sunt supuse, in principal, regulilor de drept comun
(civil sau comercial).

CAPITOLUL 2

2.1 LEGALTATEA ACTULUI ADMINISTRATIV

In doctrina de specialitate s-a apreciat ca prin regim juridic al actelor

administrative intelegem un ansamblu de reguli de fond si de forma care contureaza
“personalitatea” acestora in circuitul juridic, in sensul ca evoca criteriile lor de
valabilitate sau ca regimul juridic al actelor administrative reprezinta un ansamblu de
reguli ce guverneaza formarea, modificarea si desfiintarea respectivelor acte. In
orice caz, elementul central al acestui regim juridic il reprezinta legalitatea actului
administrativ, ceea ce inseamna ca autoritatile administratiei sunt tinute, in deciziile
pe care le iau, de a se conforma legii sau, mai exact, legalitatii, adica unui ansamblu
de reguli de drept de ranguri si continuturi diferite.

Urmarind evolutia teoriilor privind conditiile de legalitate ale actului

administrativ, atat pe plan national cat si international (cu precadere european),
constatam de la inceput o mare varietate de idei , atat cu privire la continutul
acestora,cat mai ales la modul lor de abordar.

In perioada interbelica, prof. Paul Negulescu a analizat conditiile de

valabilitate ale actului administrativ in cadrul teoriei nulitatii, cu accent pe sanctiunile
nerespectarii principiului legalitatii, iar prof. G. Rarincescu s-a aplecat asupra
cercetarii “cauzelor de ilegalitate” ale actului administrativ cu ocazia examinarii, pe
de o parte, a motivelor recursului pentru exces de putere (considerate cazuri de
ilegalitate ale actelor administrative), iar, pe de alta parte, a exceptiei de ilegalitate
(considerata doar un mijloc de aparare).

In perioada postbelica, s-au distins ca fiind conditii de “valabilitate” ale actului

administrativ: competenta organului administratiei de stat, respectarea textului legii si
a scopului urmarit de legiuitor, respectarea formei si procedurii stabilite de lege.

Pe masura largirii si diversificarii preocuparilor privind conditiile de legalitate

ale actului administrativ, varietatea conditiilor de legalitate, faptul ca de multe ori ele
sunt prevazute expres pentru actul administrativ in cauza sau pentru categoria din

3
care acesta face parte i-a determinat pe autorii de drept administrativ sa analizeze
tipuri ale conditiilor de legalitate, fie intr-o viziune sincronica, axata pe logica interna
a sistemului normativitatii, fie intr-o viziune diacronica, axata pe fazele procesului
administrativ(ale procedurii emiterii, adoptarii si exercitarii actelor administrative).

In sfarsit, se mai apreciaza ca fiind conditii generale de legalitate ale actului

administrativ, dupa cum urmeaza: actul sa fie emis in conformitate cu litera si
spiritual Constitutiei; actul sa fie emis in conformitate cu litera si spiritul legilor si
ordonantelor; actul sa fie emis pe baza tuturor actelor organelor administratiei
publice care sunt superioare organului administrativ emitent; actul sa fie emis in
forma si procedura prevazuta de lege. Autorul distinge si conditii specific de
legalitate, pe considerente de oportunitate in sensul ca actul sa fie conform cu
interesul public ocrotit de lege, respectiv cu scopul legii(ratio legis), oportunitatea
fiind inteleasa deci ca limita legala a dreptului de apreciere a autoritatii publice.

2.2 CONDITIILE DE FOND

Conditiile de fond ce trebuie indeplinite pentru a asigura legalitate actului

administrativ tin de stricta respectare a competentelor ce le au autoritatile
administrative ce emit/adopta actul administrativ. Sa ne reamintim, asadar, ce
trebuie sa intelegem prin competenta autoritatilor administratiei publice.

Competenta organelor administratiei de stat a fost definita ca fiind “dreptul si

totodata obligatia prevazuta de lege si de celelalte acte normative de a duce o
anumita activitate, adica de a fi in acest scop subiect in diferite raporturi juridice,
intelegand capacitatea juridica a organelor administratiei de stat ca o component a
calitatii organelor administratiei de stat de subiecte in raporturile juridice.

In ceea ce priveste diferentele dintre capacitate si competenta, acelasi autor

distinge: capacitatea este proprie numai organelor administrative, in timp ce
competenta au atat organele administrative, cat si structurile lor organizatorice si
functionale; intodeauna capacitatea presupune posibilitatea de a actiona in nume
propriu, competenta nu presupune o astfel de independenta; atributiile ce formeaza
continutul categoriei de competent pot fi delegate sau repartizate altor organe sau
persoane, capacitatea nu poate fi transcrisa altui subiect de drept.

Din perspectiva obligatiei ca actul administrativ sa fie emis de organul

administrativ competent numai in limitele competentei sale, competenta are caracter
legal, are caracter obligatoriu si, de regula, are caracter permanent, exercitandu-se
in mod continu in sensul ca autoritatea administratiei publice competente emite actul
ori de cate ori se ivesc conditiile prevazute de lege. Ea poate fi materiala, teritoriala,
temporala si personala.

4
 2.3 CONDITIILE DE FORMA

In cele mai multe cazuri, actele administrative imbraca forma scrisa, care este
apreciata ca o garantie de legalitate. Actele administrative cu caracter normativ
imbraca numai forma scrisa, fiind obligatorie publicarea lor, iar cele cu caracter
individual imbraca si forma orala, in conditiile legii.

Forma scrisa a actelor administrative este necesara din mai multe motive,
dintre care amintim cele mai importante:

 necesitatea cunoasterii exacte si complete a continutului actelor;

 existenta unui mijloc de proba in caz de litigiu;
 verificarea legalitatii actului sau a celor vinovati de nerespectarea
actului legal emis;
 realizarea rolului educativ al actului administrativ.

De forma scrisa a actului administrativ se leaga si alte elemente de

concretizare exterioara a actului:

 limba de redactare a actului care, de regula, fata de dispozitiile art.13

din Constitutie revizuita este limba romana.
 motivarea actului are menirea de a prezenta elementele de fapt si de
drept care legitimeaza interventia actului .

In ceea ce priveste actele administrative normative, legislatia romaneasca

ofera cateva instrumente de tehnica legislativa valoroase. Dupa cum am mai spus,
actele adminiatrative cu caracter normativ imbraca numai forma scrisa, intrucat
legea prevede obligativitatea publicarii lor, aceasta regula fiind si constitutionalizata.

In general, obligativitatea formularii in scris a actelor administrative individuale

este prevazuta de actele normative in baza carora sunt emise.

Exista si situatii in care legea nu prevede obligativitatea formei scrise.

Avertismentul ca sanctiune contraventionala principala consta in atentionarea
“verbala” sau “scrisa” a contravenientului asupra pericolului social al faptei savarsite,
insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale.

In prezent, multiplicarea si diversificarea modalitatilor de comunicare reclama

o noua abordare, atat din perspectiva necesitatii comunicarii actului, cat si din cea a
mijloacelor de comunicare fara a contrazice avantajele formei scrise, chiar si pentru
actul individual care ar trebui si el sa fie emis in forma scrisa.

2.4 LEGALITATE SI OPORTUNITATE

In prezent, raportul dintre legalitatea si oportunitatea actului administrativ a

devenit o problema controversata in doctrina romaneasca, conturandu-se doua
curente de gandire distincte.

5
 Astfel, Scoala de la Cluj considera ca legalitatea si oportunitatea constituie
doua conditii distincte de valabilitateale actelor administrative, in timp ce Scoala de
la Bucuresti a conceput oportunitatea ca un element al legalitatii, iar nu ca o conditie
distincta de valabilitate a actului administrativ, acceptand idea ca judecatorul de
contencios administrativ poate sa verifice daca administratia publica a actionat
abuziv, contrar interesului public, astfel cum rezulta aceasta din legea pe care se
intemeiaza actul atacat.

In doctrina straina, problemele legate de raportul intre legalitate si oportunitate

sunt aratate prin prisma necesitatii respectarii separatiei puterilor in stat, dar si al
echilibrului, al balansului acestora in cadrul democratiei constitutionale, ceea ce a
contribuit la varietatea teoriilor despre libertatea de actiune a administratiei.

CAPITOLUL 3

3.1 PROCEDURA DE ELABORARE, EMITERE SAU ADOPTARE A

ACTULUI ADMINISTRATIV

In proiectul Codului de procedura administrativa operand-se o sinteza a

normelor de drept administrativ in vigoare se reglementeaza si procedura
emiterii/adoptarii actelor administrative intr-o ordine logica si intr-un limbaj accesibil,
motiv pentru care apreciem ca fiind foarte util din punct de vedere didactic sa
abordam intr-o asemenea succesiune procedura de elaborare a actului administrativ.

Trebuie, mai intai, sa ne reamintim din cele tratate pana in prezent ca

autoritatile administratiei publice au dreptul ori, dupa caz, obligatia, de a initia,
emite/adopta ori incheia acte juridice, potrivit competentei legale care le revine si ca
actele juridice care nu respecta cerintele de fond sau de forma prevazute de lege
sunt lovite, dupa caz, de nulitate absoluta sau de nulitate relativa ori sunt
considerate inexistente.De regula, proiectele de acte administrative cu caracter
normativ pot fi initiate de persoane cu functii de conducere sau de alte persoane, in
conditiile legii si sunt insotite,dupa caz, de o nota de fundamentare, de referatul sau
de raportul intocmit de catre institutia sau de compartimentul de specialitate din
aparatul propriu, precum si de avizele de specialitate, dupa care se transmite
autoritatilor interesate si celor stabilite de lege, care au oblogatia, ca in termenul
legal sau cel stabilit de initiator, sa examineze proectul, prin prisma specialitatii lor si
sa comunice avizele sau, dupa caz, observatiile, recomandarile, propunerile si
opiniile formulate. Dupa primirea avizelor si solutionarea eventualelor observatii si
propuneri formulate, proectul se supune adoptarii/emiterii autoritatilor administrative
competente. In cazul autoritatilor administrative colegiale, adoptate se face cu
majoritatea prevazuta de lege. Opiniile contrare se consemneaza separat. Proectele
de acte administrative cu caracter individual se adopta/emit din oficiu sau, dupa caz,
la cerere.

In ceea ce priveste formalitatile procedurale necesare emiterii/adoptarii actelor

administrative, trebuie sa retinem ca exista mai multe categorii de forme procedurale

6
si ca in situatiile prevazute de lege, emiterea/adoptarea actului administrativ poate fi
supusa unor conditii procedural anterioare, concomitente sau ulterioare momentului
emiterii/adoptarii actului. Aceste formalitati vor fi indeplinite in succesiune, la
termenele, in limitele si potrivit conditiilor prevazute de lege.

Astfel, sunt formalitatile procedural anterioare emiterii/adoptarii actului

administrative: avizul, acordul prealabil, si propunerea/proiectul.

Avizul reprezinta opinia de specialitate, solicitata de autoritatea administrativa

competent sa emita/adopte actul administrativ, cu privire la necesitatea si
oportunitatea emiterii/adoptarii si la continutul actului. Avizele, de regula, nu se pot
solicita autoritatilor administrative ierarhic superioare emitentului, iar revocarea
avizului ulterior actului administrativ emis/adoptat cu respectarea lui nu influenteaza
valabilitatea actului administrativ.

Avizele sunt: facultative, consultative si conforme.

Acordul prealabil reprezinta consimtamantul unei autoritati administratve

determinate, cu privire la emiterea/adoptarea in viitor a unui act administrativ, de
catre o alta autoritate administrativa.

Propunera reprezinta operatiunea pregatitoare prin care este sesizata o

autoritate adiministrativa in vederea luarii unei masuri, iar proiectul reprezinta o
propunere initiata de autoritatea administrativa privitoare la un anumit mod de
rezolvare juridica a unei situatii intr-o forma apropiata sau identica cu viitorul act
administrativ avand un mod de alcatuire conform cerintelor impuse de tehnica
legislativa.

In ceea ce priveste formalitatile concomitente emiterii/adoptarii actului,

acestea sunt: cvorumul, mojoritatea necesara, consensul, emiterea/adoptarea in
comun, motivarea, redactarea, semnarea si, dupa caz, contrasemnarea.

Cvorumul reprezinta majoritatea ceruta de lege pentru intrunirea valabila a

unui organ colegial, care, de regula, lucreaza in prezenta majoritatii membrilor lor, in
afara cazurilor in care legea dispune altfel.

Majoritatea ceruta de lege pentru adoptarea actului este reprezentata de

numarul minim de voturi necesar pentru ca actul administrativ sa fie adoptat in mod
valabil. Ea poate fi: simpla, absoluta si calificata.

Majoritatea simpla reprezinta regula generala si impune ca, pentru adoptarea

actului, sa voteze favorabil cel putin jumatate plus din numarul membrilor prezenti.

Majoritatea absoluta impune ca, pentru adoptarea unui act administrativ, sa

voteze favorabil cel putin jumatate plus unu din numarul membrilor care compun
organul colegial.

7
 Majoritatea calificata impune ca, pentru adoptarea unui act administrativ, sa
voteze favorabil un anumit numar, legal determinat, din numarul membrilor organului
colegial. Acest numar va fi in toate cazurile mai mare decat majoritatea absoluta.

Consensul impune ca adoptarea actului administrativ sa se realizeze prin

acordul de vointa a tuturor membrilor care compun organul colegial de conducere.

Emiterea/adoptarea in comun a unui act administrativ reprezinta constituirea

acestuia prin vointa simultana a cel putin doua autoritati administrative ori cu
participarea si a unei alte organizatii sau structuri legal constituite neaflata in
raporturi ierarhice.

Motivarea este operatiunea administrativa prin care se expun considerentele

de fapt si de drept, care justifica emiterea/adoptarea unui act administrativ.

In fine, sunt formalitati procedural ulterioare emiterii/adoptarii actului

administrative: aprobarea/ratificarea, confirmarea, comunicarea, sau aducerea la
cunostinta publica, rectificarea, reconstituirea si arhivarea.

In situatia in care legea nu prevede un mod expres modalitatea de aducere la

cunostiinta publica, autoritatea administrativa care a emis/adoptat actul administrativ
are obligatia sa-l aduca la cunostinta celor interesati, intr-una din urmatoarele forme:

a)afisare la sediul emitentului;

b)publicare intr-un cotidian central sau local de larga circulatie;

c)prin orice alte mijloace de publicitate prevazute sau premise de lege.

Actele administratve dispun de prezumtia de legaltate. Actele administrative

normative sunt opozabile tuturor, iar actele administrative individuale sunt opozabile
partilor.

3.2 EFECTELE JURIDICE ALE ACTELOR ADMINISTRATIVE

Actele administrative intra in vigoare si se pun in executare de la data

aducerii lor la cunostinta sau la o alta data indicata de ele, in formele prevazute de
lege.

Actele administrative produc efecte juridice pana in momentul iesirii din

vigoare sau al desfiintarii, prin anulare sau revocare, potrivit legii, iar cele cu
caracter normativ produc efecte juridice nu numai pentru dreptul administrativ, ci si
pentru alte ramuri de drept.

Actele administrative pot fi abrogate, anulate, revocate, suspendate,

modificate ori completate.

Abrogarea reprezinta situatia de incetare definitiva a efectelor actului

administrativ prin emiterea/adoptarea unui nou act administrativ. Dupa modul in care

8
se dispune, abrogarea poate fi expresa sau implicita, iar, dupa intinderea efectelor
pe care le produce, aceasta poate fi expresa sau implicita, iar, dupa intinderea
efectelor pe care le produce, aceasta poate fi totala sau partiala.

Abrogarea totala se dispune, de regula, printr-o dispozitie expresa cu

mentionarea elementelor de identificare ale actului abrogat: tipul, numarul, data si
locul publicarii sau aducerii acestuia la cunostinta publica. In cazul abrogarii partiale,
in actul de abrogare vor fi mentionate sitaxele a caror aplicare inceteaza.

Anularea reprezinta sanctiunea aplicata actelor administrative emise/adoptate

cu incalcarea legii si consta in lipsirea acestora de efectele juridice in vederea carora
au fost emise/adoptate.

Modificarea este operatiunea juridica prin care se schimba partial continutul

unui act administrtiv si poate fi determinata,dupa caz, de schimbare starii de drept
sau a starii de fapt, avute initial in vedere la adoptarea/emiterea actului administrativ.
Modificarea poate fi expresa sau implicita.

Nu pot face obiectul modificarii sau desfiintarii de catre emitent urmatoarele

categorii de acte administrative individuale:

a)actele care au intrat in circuitul civil;

b)actele care produc efecte juridice garantate de lege sub aspectul stabilitatii;

c)actele jurisdictionale;

d)actele care au fost executate material;

e)actele pe care legea le excepteaza in mod expres de la modificare sau

desfintare.

Revocarea este operatiunea juridica prin care autoritatea administrativa

autoarea actului, isi retrage propriul act.

Suspendarea este operatiunea juridica prin care inceteaza, in mod vremelnic,

efectele juridice ale actelor administrative si poate avea loc din oficiu sau la
solicitare, in conditiile legii.

Completarea actelor administrative consta in introducerea unor dispozitii noi,

cuprinzand solutii normative si ipoteze suplimentare, exprimate in texte, care se
adauga elementelor structural existente.

In ceea ce priveste executarea actelor administrative trebuie precizat ca

acestea sunt executorii de drept de la data aducerii lor la cunostinta si pot fi
executate silit asemenea oricarui titlu executoriu.

9
 Autoritatea administrativa poate dispune suspendarea executarii actului
administrativ pe durata cercetarii si solutionarii unei petitii, in afara situatiilor cand
aceasta opereaza de drept, in cazurile prevazute de lege.

3.3 NULITATEA SI INEXISTENTA ACTULUI ADMINISTRATIV

Actele inexistente sunt definite in perioada interbelica ca fiind acele acte

carora le lipseste unul din elementele constitutive necesare si esentiale pentru
formarea actului juridic in general sau pentru formarea acelui act special fiecare
purtandu-se fata de dansul ca si cand nu ar exista, nulitatea lui putand fi invocata de
orcine are interesul. In prezent, prelundu-se aceasta teza se defineste inexistenta ca
fiind acea sanctiune care opereaza ori de cate ori unui act administrativ ii lipseste o
conditie esentiala prevazuta de lege pentru adoptarea lui.

Asadar, putem retine drept elemente esentiale in definirea notiunii de

inexistenta a actului administrativ faptul ca aceasta este o sanctiune cu caracter
exceptional, care inlatura prezumtia de legalitate a actului administrativ si ca
inexistenta poate fi juridica sau materiala si orcine o poate sesiza si, de asemenea,
nu are caracter obligatoriu.

Din punct de vedere al naturii sale, intelegem prin nulitate o sanctiune care
intervine atunci cand actul este lovit de unele vicii de legalitate, prin a caror
constatare inceteaza prezumtia de legalitate a actului, iar prin inexistenta actului o
nulitate atat de grava incat nu prezinta nici macar o “umbra a unei aparente de
legalitate”.

Intelegand inexistenta actului administrativ ca fiind un grad mai grav de

neregularitate, unii autori au considerat ca putem distinge intre acte literalmente
inexistente material care nu prezinta nici o aparenta si care nu sunt efectiv realizate
si acte inexistente juridic, inexistenta acestora din urma fiind determinata de gradul
de gravitate a neregularitatii care le afecteaza.

In sfarsit, Charles Debbasch definea actul inexistent ca fiind “actul viciat de o

grava ilegalitate”.

3.4 CATEGORII DE ACTE ADMINISTRATIVE

In doctrina de specialitate, actele administrative sunt categorisite sau

clasificate, in functie de diferite criterii si potrivit modului de organizare al
administratiei in diferite etape de dezvoltare economico-sociala.

Dupa intinderea efectelor pe care le produc, se delimiteaza:

 actele administrative cu caracter normativ, care cuprind reglementari

de principiu cu caracter obligatoriu, care se aplica unui numar
determinat de persoane;

10
  actele administrative cu caracter individual, care sunt manifestari de
vointa, care creaza, modifica sau desfiinteaza drepturi in serviciul uneia
sau mai multor persoane dinainte determinate.

Dupa categoria organului emitent:

 acte emise de organele administratiei de stat;

 acte care emana de la alte organe de stat;
 acte emise de autoritatile autonome ale administratiei publice locale;
 acte care emana de la persoane private, in baza imputernicirii date de
lege ori de organele administratiei;
 acte administrative prin delegare.

O clasificare s-ar putea face in functie de forta juridica a actului administrativ

si de regimul juridic aplicabil. Potrivit unei astfel de clasificari, actele administrative s-
ar putea imparti in urmatoarele categorii:

 acte administrative de autoritate, care sunt manifestari exprese de

vointa unilaterala, cu caracter individual sau normativ emise de
autoritatile administratiei publice in vederea executarii ori a organizarii
executarii legii;
 actele administrative de gestiune sau mixte, printre care si contractele
incheiate de autoritatile administratiei publice care sunt asimilate
actelor administrative, potrivit legii;
 actele administrativ-jurisdictionale emise de om autoritate
administrativa cu atributii jurisdictionale in solutionarea unor litigii.

Actele administrative atipice

a)Tacerea administratiei si refuzul nejustificat.

Actele normative din ultima perioada confirma teza potrivit careia, tacerea
administratiei semnifica o autorizare tacita. In doctrina a fost exprimata si opinia
potrivit careia, refuzul de a solutiona, adica refuzul nejustificat, respectiv tacerea
administratiei ar avea semnificatia doar de “fapte asimilate actelor administrative”.

b)Contractele administrative expres nominalizate in Legea nr. 554/2004

privind contenciosul administrativ.

Art. 2 al. 1, lit. c) din Legea contenciosului administrativ stabileste ca sunt

incluse in categoria actelor administrative si contractele incheiate de autoritatile
publice care au ca obiect:

 punerea in valoare a bunurilor proprietate publica;

 executarea lucrarilor de interes public;
 prestarea serviciilor publice;
11
  achizitiile publice.

c)Actele administrativ-jurisdictionale

In doctrina juridica, actele administrative cu caracter jurisdictional au fost

caracterizate ca fiind actele emise de organele de jurisdictie ce functioneaza in
cadrul organelor administratiei publice competente sa solutineze anumite conflicte
juridice aparute intre organele administratiei publice si particular. Aceste acte
juridice, dupa organul de la care emana sunt acte administrative, iar dupa aspectele
pe care le produc, sunt acte jurisdictionale. Intr-o alta definire, acestea sunt emise de
o autoritate administrativ- jurisdictionala sau de o structura cu atributii jurisdictionale
din cadrul administratiei publice.

12