UNIVERSITATEA ,,LUCIAN BLAGA”

FACULTATEA DE DREPT ,,SIMION BĂRNUŢIU”

SPECIALIZAREA: ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

TEMĂ DE EXAMEN
DISCIPLINA:

CONTROL FINANCIAR

Coordonator:

Conf.univ.dr. Cristina Oneț

Student:

Stoica Marius

Anul II, ID
Grupa 2
 CUPRINS

1. Istoric...........................................................................................................................................3

2. Organizarea și conducerea Curții de Conturi...............................................................................6

2.1. Conducerea Curţii de Conturi.......................................................................................6

2.2. Organizarea Curții de Conturi......................................................................................7

3. Competența și atribuțiile Curții de Conturi.................................................................................8

3.1. Atribuțiile Curții de Conturi........................................................................................9

3.2. Atribuții de raportare, avizare și alte competențe.......................................................10

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................12

2
 CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI

1. Istoric
Inca de la infiintarea sa , Inalta Curte de Conturi si-a avut sediul in Bucuresti si
functiona ca un organ auxiliar al Reprezentatiunei Nationale (Parlamentul-n.a.), cu sarcina de a
pregati lucrarile controlului exercitat de puterea legislative asupra finantelor statului.

Curtea de Conturi a României a avut o preocupare permanentă pentru creşterea capacităţii

instituţionale, angajarea unui program intens şi permanent de pregătire profesională, care s-a
concretizat în final într-o mai puternică implicare a auditorilor publici externi în ceea ce priveşte
instaurarea disciplinei referitoare la utilizarea banilor publici, în deplină concordanţă cu
prevederile legale în materie. S-a plecat de la principiul valabil cunoscut că legalitatea şi
regularitatea reprezintă elementul definitoriu într-o democraţie autentică. Înfiinţarea Instituţiilor
Supreme de Audit public extern, ca şi a Curţilor de Justiţie, se află în strânsă legătură cu făurirea
statelor moderne, ceea ce înseamnă că ele au fost concepute ca instituţii fundamentale în
formarea, consolidarea şi evoluţia lor. Cele două autorităţi au misiunea să impună respectarea
legii în viaţa statului, a instituţiilor prin care acesta fiinţează, cât şi în viaţa membrilor societăţii.
Prin legea specială votată de Adunarea Electivă la 8/20 ianuarie 1864 a fost înfiinţată
Înalta Curte de Conturi a României, cu atribuţii în domeniul controlului financiar public. Legea a
fost promulgată ulterior la 24 ianuarie/5 februarie 1864 de către domnitorul Alexandru Ioan
Cuza.
Potrivit art.15 din lege „Curtea este însarcinata cu cercetarea si hotararea socoteliloru
atingatore de veniturile Tesaurului, casieriilor generale de judetie, regiiloru si ale
administratiiloru contributiuniloru indirecte, precumu si închearea socoteliloru atingatore de
chieltuielile facute de toti agentii comptabili. Veniturile si chieltuielile, fondurile si incasuirile
speciale ce isvorascu din budgetele judetieloru confirmate de sefulu Statului precumu si
cercetarea si licuidarea socoteliloru casseloru comunale, municipale si districtale, sunt asemene
de conpetintia Curtei.”
Actul normativ, purtând si semnatura Ministrului Secretar de Stat/ Presedinte al
Consiliului de Ministri, Mihail Kogalnicenu, mai stipula ca intra sub incidenta Curtii de Conturi,
„toti casierii generali ai judetieloru si ai plasiloru, casierii de regimentu seu de corpuri speciali
precumu si oficerii comptabili…, economii de spitaluri si monastiri si toti casierii municipali”
„Curtea de Compturi” se compunea din „unu Presiedinte, optu membrii judecatori, unu
procurore, unu substitute, optu referendari, unu grefieru si personalul Cancelariei”, care „voru
trebui se aiba etatea celu putinu de 35 ani, iar procurorile, etatea de 30 ani.”
Acestia nu puteau fi rude între ei („nu potu fi rude seu cuscri între dînsii pîna la a patra
spitia inclusivu”). Ca si astazi, misiunea institutiei privea exercitarea functiei de control asupra
modului de formare, administrare si întrebuintare a resurselor financiare ale statului si unitatilor
sale administrativ-teritoriale.

3
 Art. 116 din Constituţia din 1866 (publicată în Monitorul Oficial nr.142 din 13 iulie
1866) prevede că "Pentru toată România este o singură Curte de Conturi", iar art. 114 stipulează
că "Regularea definitivă a socotelilor trebuie prezentată Adunării cel mai târziu în termen de doi
ani de la încheierea fiecărui exerciţiu".
La înființarea sa, în anul 1864, Curtea de Conturi a României și-a început activitatea în
clădirea fostului Minister de Control, la intersecția străzii Fântâna cu strada Manea Brutaru, vis-
a-vis de Catedrala Sf. Iosif, proprietatea lui Tănase Bărbierul, și ulterior a lui Petre Millo; după
care a trebuit să-și schimbe iarăși sediul, pe strada Colței, întruna din proprietățile lui Ritoridi.
După 3 ani, Curtea de Conturi s-a mutat iarăși, instalându-se în strada Știrbei Vodă, proprietatea
lui Teodor Asan, iar după alți 5 ani, în 1878, la 14 ani de la înființare, Curtea de Conturi, a fost
mutată provizoriu în casele d-nei Caterina Golescu, devedite, după un timp, proprietatea
generalului Candiano Popescu.
Astfel în anul 1896, arhitectul Constantin A. Băicoianu, care studiase la Paris, a fost
însărcinat cu realizarea planurilor și lucrărilor construcției. Clădirea a fost amplasată pe Calea
Griviței, în apropierea Ministerului de Finanțe, cu arhitectură realizată în stil eclectic.
Noul sediu a fost inaugurat în mai 1899, în prezența regelui Carol I și a Principelui
Ferdinand, alături de ministrul de finanțe, George Manu și importanți demnitari ai statului.
Ceremonia a debutat cu un te deum oficiat de către arhimandritul Nifon, vicar al Mitropoliei. Cu
acestă ocazie festivă, președintele Curții de Conturi în exerciciu, George Lahovari, a fost decorat
cu marea cruce a ordinului ,,Coroana României”. Așa se face că după 35 de ani de la înființare,
din anul 1864 și până în anul 1899, pentru prima dată, instituția Curții de Conturi are un sediu
propriu.
Art.116 din Constituţia din 1923 (publicată în Monitorul Oficial nr.282 din 29 martie
1923) prevede că "controlul preventiv şi cel de gestiune al tuturor veniturilor şi cheltuielilor
statului se va exercita de Curtea de Conturi, care supune în fiecare an Adunării Deputaţilor
raportul general rezultând conturile de gestiune ale bugetului trecut semnalând, totodată,
neregulile săvârşite de miniştri în aplicarea bugetului". Potrivit Legii din 1929 "Curtea de
Conturi este o instituţie de sine stătătoare, are acelaşi rang cu Înalta Curte de Casaţie şi se bucură
de aceleaşi drepturi". Prin această nouă reglementare, Curtea de Conturi îşi menţine atât
atribuţiile de control cât şi cele judecătoreşti.
În contextul istoric din perioada 1938-1948 - pierderile teritoriale, războiul, ocupația
sovietică, precum și instaurarea regimului comunist - au produs schimbări majore care au afectat
și activitatea Înaltei Curți de Conturi, ceea ce a condus, în definitiv, la desființarea acesteia, prin
decretul Prezidiului Marii Adunări Națiunii a Republicii Populare Române, din data de 1
decembrie 1948. Astfel, funcția de control financiar, a fost preluată de Ministerul de Finanțe
prin departamentele de control intern special înființate în cadrul ministerelor, întreprinderilor de
stat, administrațiilor locale și instituțiilor publice, iar în clădirea Curții de Conturi a fost mutat
Spitalul de Nefrologie ,,Carol Davila”.
Prin Legea nr.2 din 28 martie 1973, publicată în Buletinul Oficial nr.44 din 30 martie
1973, a fost înfiinţată Curtea Superioară de Control Financiar care funcţiona pe lângă Consiliul
de Stat. Legea a fost modificată prin Decretele nr.150 din 19 iunie 1974 şi nr.36 din 21 februarie
1981. Curtea era abilitată să exercite atribuţii de control financiar şi jurisdicţionale. Legea
includea o serie de prevederi specifice statului totalitar, ca de exemplu, "Curtea Superioară de
Control Financiar urmăreşte respectarea hotărârilor de partid şi de stat în domeniul financiar şi
apărarea proprietăţii socialiste".

4
 Prăbușirea regimului comunist din România, în urma Revoluției din Decembrie 1989, a
condus la desființarea Curții Superioare de Control Financiar, prin Decretului nr. 94/ 07 februarie
1990, emis de Consiliul Frontului Salvării Naționale. Astfel, atribuțiile acesteia au fost preluate,
conform art. 1 din prezentul decret, de Corpul de control economico-financiar al primului-
ministru al Guvernului României, iar mai apoi de Direcția Generală de Control Financiar de Stat
din Ministerul de Finanțe. În anul 1992, Direcția Generală de Control Financiar de Stat din
Ministerul de Finanțe își încetează activitatea, pentru ca în locul ei Parlamentul României să
adopte Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României.
Astfel, Curtea de Conturi a României își reia activitatea la 1 martie 1993, care funcționează de
această dată în clădirea Palatului Parlamentului până la data de 1 iulie același an.
Legea nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi (publicată în
Monitorul Oficial nr.224 din 9 septembrie 1992) completată şi modificată prin Legea nr.99/1999
privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice şi Legea nr.204/1999 pentru
modificarea şi completarea Legii 94/1992 consfinţesc în deplin acord cu art. 139 din Constituţie:
"Curtea de Conturi este instituţia supremă de control financiar asupra modului de formare,
administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. Legea
nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a fost republicată în Monitorul
Oficial al României nr.116 din 16 martie 2000.Legea nr.94/1992 a fost modificată si completată
ulterior prin Legea nr.77/2002, publicată în Monitorul Oficial al României nr.104 din 7 februarie
2002 și prin Legea nr.217/2008, publicată în Monitorul Oficial al României nr.724 din 24
octombrie 2008. Legea nr.94/1992 a fost republicată în Monitorul Oficial al României nr.238 din
3 aprilie 2014.
Astfel, Curtea de Conturi este organizată şi funcţionează în baza dispoziţiilor art. 140 din
Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii de Conturi, republicată, denumită în continuare ”legea” şi ale prezentului regulament.
Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi, denumit în continuare
”Regulamentul”, este elaborat şi aprobat de către Plenul Curţii de Conturi în temeiul prevederilor
art.58 lit. j) din Legea nr. 94/1992, republicată.
Regulamentul creează cadrul intern necesar realizării atribuţiilor şi competenţelor Curţii
de Conturi prevăzute de lege şi celelalte dispoziţii legale aplicabile şi stabileşte structura
organizatorică a Curţii de Conturi, modul de organizare şi funcţionare a departamentelor, cu
direcţii, servicii şi compartimente de specialitate, a camerelor de conturi judeţene şi a
municipiului Bucureşti, a Autorităţii de Audit, în cadrul cărora pot funcţiona servicii şi birouri,
organizarea şi desfăşurarea activităţii Secretariatului general, precum şi atribuţiile specifice
activităţii instituţiei.
Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de
întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. Funcția de control a
Curții de Conturi se realizează prin proceduri de audit public extern prevăzute în standardele
proprii de audit, elaborate în conformitate cu standardele de audit internaționale general
acceptate. Curtea de Conturi își desfășoară activitatea în mod autonom, în conformitate cu
dispozițiile prevăzute în Constituție și în prezenta lege, și reprezintă România în calitatea sa de
instituție supremă de audit în organizațiile internaționale ale acestor instituții. Litigiile rezultate
din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate. În
unitățile administrativ-teritoriale, funcțiile Curții de Conturi se exercită prin camerele de conturi
județene și a municipiului București, structuri fără personalitate juridică. În prezent, sediul Curții

5
de Conturi este în municipiul București, iar sediile camerelor de conturi sunt în orașele reședință
de județ și în municipiul București.
Curtea de Conturi decide în mod autonom asupra programului său de
activitate. Controalele Curții de Conturi se inițiază din oficiu și nu pot fi oprite decât de
Parlament și numai în cazul depășirii competențelor stabilite prin lege. Hotărârile Camerei
Deputaților sau ale Senatului, prin care se cere Curții de Conturi efectuarea unor controale, în
limitele competențelor sale, sunt obligatorii. Nicio altă autoritate publică nu o mai poate obliga.
Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune
ale bugetului general consolidat din exercițiul bugetar expirat, cuprinzând și neregulile
constatate. La cererea Camerei Deputaților sau a Senatului, Curtea de Conturi controlează modul
de gestionare a resurselor publice și raportează cele constatate.Ori de câte ori consideră necesar,
Curtea de Conturi înaintează Parlamentului și, prin camerele de conturi județene și a
municipiului București, consiliilor locale, județene și al municipiului București, rapoarte în
domeniile în care este competentă. Raportul anual al Curții de Conturi se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea a III-a.
Curtea de Conturi își întocmește și aprobă bugetul propriu, pe care îl transmite
Guvernului, în vederea includerii acestuia în proiectul bugetului de stat supus aprobării
Parlamentului.

2. Organizarea și conducerea Curții de Conturi

2.1. Conducerea Curţii de Conturi

Plenul Curţii de Conturi se compune din 18 membri, numiţi, în condiţiile legii, de

Parlament, care sunt consilieri de conturi. Conducerea Curţii de Conturi se exercită de către
plenul Curţii de Conturi. Conducerea executivă a Curţii de Conturi se exercită de către
preşedinte, ajutat de doi vicepreşedinţi, care sunt consilieri de conturi. La ședințele plenului
Curții de Conturi pot participa secretarul general, precum și, în calitate de invitați, specialiști cu
înaltă pregătire în diferite domenii de activitate ce intră în competența Curții. Președintele Curții
de Conturi conduce ședințele plenului. În lipsa președintelui, un vicepreședinte va prezida
ședințele. Președintele și ceilalți membri ai acesteia sunt independenți în exercitarea atribuțiilor
și în luarea deciziilor și respectă principiile conducerii colective, publicității și transparenței.
Departamentele sunt conduse de câte un consilier de conturi, care îndeplinește și funcția
de șef de departament, numit de plenul Curții. În cadrul departamentelor pot fi organizate
direcții, servicii, birouri și compartimente de specialitate. Camerele de conturi județene și a
municipiului București sunt conduse de către un director și un director adjunct. În structura
camerelor de conturi județene pot funcționa servicii și birouri. 
Structura organizatorică a Curții de Conturi, statul de funcții, numărul de posturi de
conducere și de execuție, domeniile de activitate și atribuțiile departamentelor, ale secretariatului
general, precum și ale celorlalte structuri se stabilesc de plenul Curții de Conturi. Personalul de
control financiar încadrat la Curtea de Conturi dobândește calitatea de auditor public extern. Pe
această funcție pot fi încadrate persoane cu studii superioare economice, juridice și de altă
specialitate, necesare desfășurării activității Curții de Conturi.

6
 2.2. Organizarea Curții de Conturi

Coordonarea activităților desfășurate în cadrul departamentelor și al camerelor de conturi

județene și a municipiului București se realizează de către consilierii de conturi și directorii
camerelor de conturi, în condițiile normelor și procedurilor stabilite de plenul Curții de Conturi.
Organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea
actelor rezultate din aceste activități se efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul
Curții de Conturi.
În vederea îndeplinirii unor obligații în domeniul auditului extern, ce revin României în
calitate de stat membru al Uniunii Europene, este organizată și funcționează Autoritatea de Audit
pentru fondurile nerambursabile de preaderare acordate României de Uniunea Europeană prin
programele PHARE, ISPA și SAPARD, pentru fondurile structurale și de coeziune, pentru
Fondul European de Garantare în Agricultură, pentru Fondul European pentru Agricultură și
Dezvoltare Rurală, pentru Fondul European pentru Pescuit, precum și pentru fondurile ce vor fi
acordate în perioada postaderare, denumită în continuare Autoritatea de Audit, care are atribuții
și proceduri de lucru proprii.
Autoritatea de Audit este un organism independent din punct de vedere operațional față
de Curtea de Conturi și față de celelalte autorități responsabile cu gestionarea și implementarea
fondurilor comunitare nerambursabile, cu sediul în municipiul București. În teritoriu, Autoritatea
de Audit are structuri regionale organizate în județele în care își desfășoară activitatea agenții,
autorități de management și/sau organismele intermediare care gestionează fondurile
comunitare. Autoritatea de Audit este singura autoritate națională competentă să efectueze audit
public extern, în conformitate cu legislația comunitară și națională. .
În conformitate cu prevederile legislației comunitare și naționale, cu standardele de audit
acceptate pe plan internațional, Autoritatea de Audit efectuează audit de sistem și audit al
operațiunilor.
Pentru fondurile comunitare nerambursabile, destinate susținerii agriculturii și dezvoltării
rurale, Autoritatea de Audit îndeplinește rolul de organism de certificare. Autoritatea de Audit
raportează Comisiei Europene asupra modului de utilizare a fondurilor comunitare
nerambursabile, iar principalele constatări și recomandări rezultate în urma auditurilor efectuate
sunt incluse în raportul public anual al Curții de Conturi. Autoritatea de Audit are acces
neîngrădit la acte, documente și informații necesare exercitării atribuțiilor sale, oricare ar fi
persoanele juridice sau fizice deținătoare. Autoritatea de Audit poate încheia contracte cu
societăți specializate sau cu experți autorizați pentru realizarea unor activități, în vederea
îndeplinirii atribuțiilor sale.
Autoritatea de Audit este condusă de un președinte și 2 vicepreședinți numiți de
Parlament dintre consilierii de conturi, pentru perioada mandatului de consilier de conturi pentru
care aceștia au fost numiți. Mandatul nu poate fi reînnoit. Pentru organizarea și funcționarea
structurilor centrale și regionale pe care le coordonează, președintele Autorității de Audit emite
decizii și instrucțiuni.
Structura organizatorică, numărul de personal și statul de funcții ale Autorității de Audit
se aprobă de plenul Curții de Conturi, la propunerea președintelui Autorității de Audit.
Coordonarea și atribuțiile structurilor centrale și regionale din aparatul propriu al Autorității de
7
Audit și ale personalului de la nivel central și regional se stabilesc prin regulamentul de
organizare și funcționare a Autorității de Audit, care este parte integrantă a regulamentului de
organizare și funcționare a Curții de Conturi. În scopul realizării atribuțiilor sale, Autoritatea de
Audit poate angaja și personal de altă specialitate decât cea economică.

3. Competența și atribuțiile Curții de Conturi

Curtea de Conturi exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare

și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, furnizând
Parlamentului și, respectiv, unităților administrativ-teritoriale rapoarte privind utilizarea și
administrarea acestora, în conformitate cu principiile legalității, regularității, economicității,
eficienței și eficacității. Curtea de Conturi poate exercita auditul performanței asupra gestiunii
bugetului general consolidat, precum și a oricăror fonduri publice.Activitatea de audit extern
exercitată de Curtea de Conturi se desfășoară cu respectarea normelor proprii, adoptate pe baza
standardelor de audit internaționale general acceptate. Prin constatările și recomandările sale,
auditul performanței urmărește diminuarea costurilor, sporirea eficienței utilizării resurselor și
îndeplinirea obiectivelor propuse.
Curtea de Conturi își desfășoară atribuțiile specifice asupra următoarelor domenii:
a) formarea și utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale
de stat și ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale, precum și mișcarea fondurilor între
aceste bugete;
b) constituirea și utilizarea celorlalte fonduri publice componente ale bugetului
general consolidat;
c) formarea și gestionarea datoriei publice și situația garanțiilor guvernamentale
pentru credite interne și externe;
d) utilizarea alocațiilor bugetare pentru investiții, a subvențiilor și transferurilor și a
altor forme de sprijin financiar din partea statului sau a unităților administrativ-teritoriale;
e) constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice de către autoritățile
administrative autonome și de către instituțiile publice înființate prin lege, precum și de
organismele autonome de asigurări sociale ale statului;
f) situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al
statului și al unităților administrativ-teritoriale de către instituțiile publice, regiile autonome,
companiile și societățile naționale, precum și concesionarea sau închirierea de bunuri care fac
parte din proprietatea publică;
g) constituirea, utilizarea și gestionarea resurselor financiare privind protecția
mediului, îmbunătățirea calității condițiilor de viață și de muncă;
h) alte domenii în care, prin lege, s-a stabilit competența Curții.
Curtea de Conturi își desfășoară activitățile specifice asupra următoarelor categorii de
entități publice:
a) statul și unitățile administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept
public, cu serviciile și instituțiile lor publice, autonome sau neautonome;
b) Banca Națională a României;
c) regiile autonome;

8
 d) societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, la care statul, unitățile administrativ-teritoriale, instituțiile publice sau
regiile autonome dețin, singure sau împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul
social;
e) organismele autonome de asigurări sociale sau de altă natură, care gestionează
bunuri, valori sau fonduri, într-un regim legal obligatoriu, în condițiile în care prin lege sau prin
statutele lor se prevede acest lucru.
Controlul execuției bugetelor Camerei Deputaților, Senatului, Administrației
Prezidențiale, Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curții Constituționale, Consiliului
Legislativ și Avocatului Poporului se exercită exclusiv de Curtea de Conturi. Controlul bugetului
Curții de Conturi se exercită de către o comisie instituită în acest scop de cele două Camere ale
Parlamentului.

3.1. Atribuțiile Curții de Conturi

Curtea de Conturi efectuează auditul financiar asupra următoarelor conturi de execuție:

a) contul general anual de execuție a bugetului de stat;
b) contul anual de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat;
c) conturile anuale de execuție a fondurilor speciale;
d) conturile anuale de execuție a bugetelor locale, ale municipiului București, ale
județelor, ale sectoarelor municipiului București, ale municipiilor, ale orașelor și comunelor;
e) contul anual de execuție a bugetului Trezoreriei Statului;
f) conturile anuale de execuție a bugetelor instituțiilor publice autonome;
g) conturile anuale de execuție a bugetelor instituțiilor publice finanțate integral sau
parțial de la bugetul de stat, de la bugetul asigurărilor sociale de stat, de la bugetele locale și de la
bugetele fondurilor speciale, după caz;
h) conturile anuale de execuție a bugetelor instituțiilor publice finanțate integral din
venituri proprii;
i) contul general anual al datoriei publice a statului;
j) conturile anuale de execuție a bugetului fondurilor externe nerambursabile;
k) alte conturi de execuție a unor bugete prevăzute de lege.
Curtea de Conturi efectuează auditul performanței utilizării resurselor financiare ale
statului și ale sectorului public. Efectuează o evaluare independentă asupra economicității,
eficienței și eficacității cu care o entitate publică, un program, un proiect, un proces sau o
activitate utilizează resursele publice alocate pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite.
 Auditul performanței se poate efectua atât la finalul, cât și pe parcursul desfășurării
proiectelor, programelor, proceselor sau activităților. Activitatea de audit al performanței se
desfășoară în conformitate cu metodologia proprie, adoptată pe baza standardelor de audit
INTOSAI și a celor mai bune practici în domeniu, și se finalizează prin elaborarea unui raport de
audit. Prin constatările și recomandările făcute, auditul performanței trebuie să conducă la
diminuarea costului resurselor sau la sporirea rezultatelor.
Curtea de Conturi urmărește, în principal:
a) exactitatea și realitatea situațiilor financiare, așa cum sunt stabilite în
reglementările contabile în vigoare;
9
 b) evaluarea sistemelor de management și control la autoritățile cu sarcini privind
urmărirea obligațiilor financiare către bugete sau către alte fonduri publice stabilite prin lege, ale
persoanelor juridice sau fizice;
c) utilizarea fondurilor alocate de la buget sau din alte fonduri speciale, conform
destinației stabilite;
d) calitatea gestiunii economico-financiare;
e) economicitatea, eficacitatea și eficiența utilizării fondurilor publice.
Curtea de Conturi exercită controlul cu privire la respectarea de către autoritățile cu
atribuții în domeniul privatizării a metodelor și procedurilor de privatizare, prevăzute de lege,
precum și asupra modului în care acestea au asigurat respectarea clauzelor contractuale stabilite
prin contractele de privatizare, exercită controlul respectării dispozițiilor legale privind modul de
administrare și întrebuințare a resurselor financiare rezultate din acțiunile de privatizare.
Obiectivele controalelor Curții de Conturi dispuse de Camera Deputaților sau de Senat ori
dispuse de Curte se stabilesc de acestea prin hotărâre și se aduc la cunoștința celor interesați.

3.2. Atribuții de raportare, avizare și alte competențe

În termen de 6 luni de la primirea conturilor de la organele competente să le întocmească

și obligate să i le transmită, Curtea de Conturi elaborează Raportul public anual pe care îl
înaintează Parlamentului. Rapoartele anuale referitoare la finanțele publice locale sunt înaintate
de către camerele de conturi județene autorităților publice deliberative ale unităților
administrativ-teritoriale.
Raportul public anual cuprinde: observațiile Curții de Conturi asupra conturilor de
execuție a bugetelor supuse controlului său; concluziile degajate din controalele dispuse de
Camera Deputaților sau de Senat sau efectuate la regii autonome, societăți reglementate de Legea
nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu capital integral sau
majoritar de stat și la celelalte persoane juridice supuse controlului Curții; încălcările de lege
constatate și măsurile de tragere la răspundere luate; alte aspecte pe care Curtea le consideră
necesare.
Curtea de Conturi poate înainta Parlamentului sau, prin camerele de conturi județene,
autorităților publice deliberative ale unităților administrativ-teritoriale rapoarte pe domeniile în
care este competentă, ori de câte ori consideră necesar.
Curtea de Conturi avizează:
a) la cererea Senatului sau a Camerei Deputaților, proiectul bugetului de stat și
proiectele de lege în domeniul finanțelor și al contabilității publice sau prin aplicarea cărora ar
rezulta o diminuare a veniturilor sau o majorare a cheltuielilor aprobate prin legea bugetară;
b) înființarea de către Guvern sau ministere a unor organe de specialitate în
subordinea lor.
 În îndeplinirea atribuțiilor pe care i le conferă legea, Curtea de Conturi mai are
următoarele atribuții:
a) să evalueze activitatea de control financiar propriu și de audit intern a persoanelor
juridice controlate, prevăzute la;

10
 b) să solicite organelor de control financiar, fiscal, inclusiv de inspecție bancară ale
Băncii Naționale a României, verificarea, cu prioritate, a unor obiective, în cadrul atribuțiilor lor
legale;
c) să ceară și să utilizeze, pentru exercitarea funcțiilor sale de control și de audit,
rapoartele celorlalte organisme cu atribuții de control financiar, fiscal, audit intern și inspecție
bancară;
d) să ceară unor instituții specializate ale statului, ori de câte ori este necesar, să
efectueze verificări de specialitate care să contribuie la clarificarea unor constatări.
Persoanele juridice supuse controlului Curții de Conturi sunt obligate să transmită
acesteia, până la sfârșitul trimestrului I pentru anul precedent, raportul privind desfășurarea și
realizarea programului de audit intern. Curtea de Conturi va dezvolta colaborarea cu structurile
de audit intern de la nivelul persoanelor juridice, în vederea asigurării complementarității și a
creșterii eficienței activității de audit.
În baza constatărilor sale, Curtea de Conturi stabilește:
a) suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul
financiar, contabil și fiscal;
b) blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se constată utilizarea
nelegală sau ineficientă a acestora;
c) înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă sau fiscală
controlată.
Curtea de Conturi cere celor în drept suspendarea din funcție, în condițiile legii, a
persoanelor acuzate de săvârșirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri
grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor sau a auditurilor efectuate, până la
soluționarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate.

11
 BIBLIOGRAFIE

1) Curtea de Conturi a României, http://www.curteadeconturi.ro/Istoric.aspx

2) Regulamentul de organizare și funcționare a Curții de Conturi a României,
https://pdf4pro.com/view/regulamentul-de-organizare-i-func-ionare-a-cur-ii-34bd7b.html
3) Legea Nr. 94 din 8 septembrie 1992 privind organizarea si funcționarea Curții de Conturi
(republicata in 3 aprilie 2014), http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/2364
4) Istoria Curții de Conturi a României,
http://www.curteadeconturi.ro/Istoric/Istoria_Curtii_Conturi.pdf
5) Dan Drusu Şaguna , Drept financiar public, Bucureşti, Editura C.H. Beck, 2009.

12