UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

ADMINISTRATIE PUBLICA

CONTABILITATEA INSTITUTILOR PUBLICE

Tema : Principiille evaluarii patrimoniului

Student ; Vinersar Ioan

Anul II AP , ID
Grupa 2
 CUPRINS

Introducere..........................................................................................................................3
1. Notiunea si principiile evaluarii patrimoniului in contabilitate.......................................4
1.1 Definirea evaluarii.....................................................................................................4
1.2 Obiective realizate prin evaluare...............................................................................5
1.3 Necesitatea evaluarii..................................................................................................5
1.4 Criteriile de evaluare..................................................................................................7
1.5 Bazele evaluarii.......................................................................................................10
1.6 Principiile de evaluare in contabilitate....................................................................12
2. Forme si reguli de evaluare a patrimoniului..................................................................14
2.1 Evaluarea curenta.....................................................................................................14
2.2 Evaluarea periodica.................................................................................................16
Concluzii............................................................................................................................18
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................19

2
 Contabilitatea are ca obiect înregistrarea tuturor operaţiilor şi
tranzacţiilor care afectează patrimoniul agenţilor economici, măsurarea
variaţiilor la care acesta este supus, calcularea şi explicarea rezultatelor
financiare, întocmirea situaţiei financiare de sinteză, documente care trebuie
să asigure mediului exterior imaginea fidelă şi retrospectivă a situaţiei
întreprinderii.
Reflectând relaţiile de schimb ale întreprinderii cu mediul exterior,
contabilitatea trebuie organizată pe bază de norme unitare pentru a asigura
informaţiile necesare tuturor utilizatorilor cum sunt clienţii, furnizorii,
asociaţii, băncile, statul, şi să permită comparabilitatea indicatorilor gestiunii
economico-financiare între diferite unităţi.
Pentru relaţia cu statul contabilitatea costituie suportul pe baza căruia
se evaluează şi se stabilesc obligaţiile financiare şi sarcinile
sociale.Contabilitatea masoara si inregistreaza elementele patrimoniale in
calitatea lor de valori economice. In conditiile existentei productiei de
marfuri, marimea valorilor economice se exprima si se evidentiaza prin
intermediul etalonului monetar, iar operatia de masurare poarta denumirea
de evaluare.Estimarea adecvata a valorii proprietatilor imobiliare si analiza
competenta a celorlalte aspecte aferente proprietatilor conduc la decizii
corecte referitoare la dispozitia si folosirea proprietatilor.Persoanele care se
ocupa cu evaluarea proprietatilor imobiliare se numesc evaluatori si ei sunt
organizati in asociatii profesionale. In Romania exista doua asociatii
profesionale care au intre obiective si evaluarea proprietatilor imobiliare,
acestea fiind Corpul Expertilor Tehnici si Asociatia Nationala a
Evaluatorilor din Romania.

3
 1. Notiunea si principiile evaluarii patrimoniului in contabilitate

1.1 Definirea evaluarii

Evaluarea consta in cuantificarea si exprimarea prin bani a marimii

elementelor patrimoniale si a operatiilor privind miscarea acestor
elemente.Obiectul evaluarii il constituie strucuturile proprii patrimoniului si
anume: activele, pasivele, cheltuielile, veniturile, rezultatele si operatiile
economico-financiare privind circuitul acestor structuri.
Unitatea de calcul care permite masurarea si compararea valorilor
economice este etalonul monetar. El se identifica cu banii in functia lor de
masura a valorii. In mod concret, aceasta functie se realizeaza prin sistemul
monetary propriu fiecarei tari, la noi in tara “leul”.
Rezultatul masurarii si compararii obiectului evaluat cu banul, in
calitatea sa de unitate de masura a valorii, este pretul. Prin mijlocirea
banului, valoarea elementelor patrimoniale se exprima ca prêt. In felul
acesta, pretul reprezinta un raport intre valorile economice supuse evaluarii
si banii ca masura a valorii. Astfel, se masoara puterea de cumparare
disponibila a banului pentru a obtine bunuri, lucrari si servicii.
Ca procedeu al metodei contabilitatii, evaluarea este strans legata de
celelalte procedee, a caror aplicare este conditionata de exprimarea valorica
a operatiilor economice.Astfel, contul nu se poate folosi decat pentru
inregistrarea operatiilor economice exprimate in etalon banesc.
Evaluarea este strans legata de calculatie deoarece pentru reflectarea
exacta in conturi a existentei si miscarii elementelor patrimoniale este
necesara stabilirea precisa a valorii lor.

4
1.2 Obiective realizate prin evaluare

Se stabileste o legatura directa intre inregistrarile contabile si preturile

folosite ca baza a evaluarii, in toate fazele circuitului economic
(aprovizionare - pretul de cumparare, productie - cost de productie,
desfacere - pret de vanzare in baza caruia se stabilesc si rezultatele
financiare ale unitatii) folosindu-se preturile.
Se omogenizeaza masa elementelor patrimoniale (toate elementele
sunt exprimate cu ajutorul aceluiasi etalon, facandu-se posibila compararea
in timp si spatiu a acestor elemente.
Se relizeaza interconexiunea intre toate procedeele metodei
contabilitatii, legatura ce nu ar fi posibila in conditiile in care fiecare
procedeu al metodei ar folosi unitati de evaluare diferite.
Se creaza conditii pentru centralizarea si analiza periodica a
informatiilor contabile operatiuni ce se relizeaza cu ajutorul lucrarilor
contabile de sinteza.

1.3 Necesitatea evaluarii

Necesitatea evaluarii este universala. Oricine foloseste o proprietate,

plateste pentru aceasta, de obicei, la cumparare sau la inchiriere. Aceasta
inseamna tranzactii sau situatii in care trebuie sa se ia o decizie, sa se
actionaze sau sa se stabileasca o strategie si pentru toate acestea este
necesara o estimare a valorii. Categoriile importante ale situatiilor sunt:
 transferul de proprietate sau al folosintei;
 finantarea proprietatii;
 impozitarea proprietatii;
 compensarea pentru pagube;
 determinarea unui program de utilizare a proprietatii

a) Transferul de proprietate sau al folosintei

Scopul evaluarii in aceste situatii este:

 sa ajute potentialii cumparatori in luarea deciziilor de a oferii preturi de
cumparare;

5
 sa ajute potentialii vanzatori de a determina preturi de vanzare
acceptabile;
 sa stabileasca o baza pentru schimbul de proprietati imobiliare;
 sa stabileasca o baza pentru reorganizare sau fuziune a proprietatilor;
 sa determine conditiile de plata pentru o anumita tranzactie;
 sa determine cuantumul chiriei.

b) Finantarea si creditul

In aceste cazuri prin evaluare:

 se estimeaza valoarea garantiei oferite pentru o propunere de credit cu
ipoteca si/sau gaj;
 se asigura investitorului o baza solida pentru a cumpara valori mobiliare
asigurate de proprietate;
 se stabileste o baza pentru deciziile referitoare la asigurarea sau
garantarea unui credit cu o proprietate imobiliara sau mobiliara.

c) Compensarea in caz de expropiere

Prin evaluare:
 se estimeaza valoarea de piata a unei proprietati ca un tot, inainte de
expropiere;
 se estimeaza valoarea de piata a ceea ce ramane dupa expropiere;
 se estimeaza daunele la o proprietate avariata.

d) Impozitarea

Evaluatorul are misiunea:

 sa estimeze valoarea in cauza;
 sa separe activele depreciabile, cum ar fi constructiile, de activele
nedepreciabile, cum ar fi terenul si sa estimeze nivelul deprecierii;
 sa determine taxele pentru mosteniri sau donatii;
 sa estimeze valoarea patrimoniului istoric sau cultural.

e) Alte situatii

Rolul evaluatorului este:

 sa stabileasca esalonarea chiriei;
 sa stabileasca fezabilitatea unei constructii sau program de modernizare;

6
 sa ajute firmele sa cumpere locuinte pentru salariatii transferati;
 sa satisfaca cerintele asiguratului si asiguratorului;
 sa ajute la fuziunea firmelor, emisiunea actiunilor sau reevaluarea
contabila;
 sa estimeze valoarea de lichidare pentru o vanzare fortata sau licitatie;
 sa asiste clientul in probleme de investitii, inclusiv obiectivele,
alternativele, resursele, restrictiile si programarea in timp;
 sa acorde consultanta comisiilor de urbanism, judecatorilor,
planificatorilor referitor la efectele probabile ale actiunilor propuse;
 sa arbitreze intre partile aflate in litigiu;
 sa determine tendintele cererii si ofertei pe piata
 sa determine situatia pietelor imobiliare

1.4 Criteriile de evaluare

La baza evaluarii patrimoniului, in teoria si practica contabila, stau

doua criterii: valoarea de utilitate si timpul la care se adauga si doua
restrictii: mentinerea capitalului si reconstituirea structurii de finantare.
Primul criteriu, valoarea de utilitate, considera ca valoare trebuie sa
reprezinte „costul” sau „sacrificiul” consimtit pentru a aduce bunul respectiv
in patrimoniu sau ceea ce ar arduce bunul respectiv daca l-am utilizat in
intreprindere. La aceasta definitie adaugam si precizarea ca valoarea de
utilitate poate fi privita si prin prisma „pierderii” sau „sacrificiului” pe care
l-ar suporta o intreprindere daca ar fi lipsita de bunul respectiv.
In cadrul pasivelor circumscrise numai la datorii, valorea de utilitate
se traduce prin sumele acceptate a fi platite in schimbul obligatiei sau
sumele asteptate a fi platite pentru satisfacerea obligatiilor fiscale.
In reglementarile contabile din Romania, prin articulare la Standardele
Internationale de Contabilitate, valoarea reala, este definita prin prisma
valorii la care poate fi tranzictionat un activ sau decontata o datorie, de buna
voie, intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii in care
pretul este determinat obiectiv. Valoarea reala este valoarea recunoscuta de
piata in cadrul tranzactiilor directe. In aceeasi lucrare se foloseste sintagma
„valoare utila” definita ca o valoare actualizata a fluxurilor de numerar
viitoare estimate din utilizarea continua a unui activ si din cedarea sa la
sfarsitul duratei utile de viata.

7
 Interes prezinta si valoarea venala asa cum este definita de in RCG
francez. Valorea venala este valoarea actuala a unui element de activ sau de
pasiv. Prin esenta sa, valoarea venala reprezinta pretul prezumat a fi acceptat
la plata de catre un cumparator eventual, in starea si locul in care se afla
elementul patrimonial aceasta valoare trebuie apreciata in functie de situatia
intreprinderii.
Definita astfel, valoarea venala tine cont atat de utilitatea bunului
pentru intreprindere, dar si de „piata”in calitatea sa de referinta de pret. In
felul acesta pretul are o dimensiune juridica externa, el se impune celor doua
parti intrate in tranzactie deoarece rezulta din acordul lor si are un caracter
obiectiv.
Valoarea de piata folosita in cadrul tranzactiilor directe, reprezinta
pretul care poate fi obtinut/platit pe o piata activa caracterizata prin:
a) activele de pe piata sunt relativ omogene
b) sunt cantitati suficiente de asemenea active tranzactionate, in asa
fel incat oricand pot fi gasiti potentiali cumparatori si vanzatori
c) preturile sunt disponibile pentru a fi cunoscute de catre public
In afara categoriile de valori prezentate mai sus, IAS-urile mai
utilizeaza si altele cum sunt:
 Valoarea actualizata ca forma estimata a valorii viitoarelor fluxuri
nete de numerar in desfasurarea normala a activitatii
 Valoarea actualizata a unei datorii ca forma echivalenta platilor
asteptate in viitor necesare pentru a stinge obligatia rezultata dintr-
o prestatie sau bun primit
 Valoarea de inregistrare sau contabila este valoarea la care un
activ este inclus in bilant dupa scaderea amortizarii acumulate si a
pierderilor acumulate din depreciere
 Valoarea realizabila sau de decontare a unei datorii este o valoare
neactualizata in numerar sau in echivalente de numerar asteptate a
fi platite pentru a achita datoriile, potrivit cursului normal al
afacerilor
 Valoarea realizabila este valoarea in numerar sau echivalente de
numerar care poate fi obtinuta in prezent prin vanzarea normala a
activelor
 Valoarea realizabila neta reprezinta pretul de vanzare estimat ce ar
putea fi obtinut pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, mai
putin costurile estiamte pentru finalizarea bunului si a costurilor
necesare vanzarii

8
  Valoarea recuperabila este maxima dintre pretul net de vanzare si
valoarea sa utila sau suma pe care intreprinderea se asteapta sa o
recupereze din utilizaraea viitoare a unui activ, inclusiv valoarea sa
reziduala in momentul instrainarii
 Valoarea reziduala este valoarea neta pe care o intreprindere se
asteapta sa o obtina pentru un activ la sfarsitul duratei utile de viata
a acestuia dupa scaderea costurilor asteptate la cedare
 Valoarea reevaluata a unui activreprezinta valoarea reala a unui
activ la data reevaluarii mai putin amortizarea ulterioara acumulata
 Valoarea ajustata este valoarea diminuata a activelor care s-au
depreciat. Ea se estimeaza in functie de intentia intreprinderii de a
pastra activul in scopul utilizarii sau nu in productie. Astfel, daca
intreprinderea intentioneaza sa utilizeze activul in procesul de
productie, ajustrea pentru diminuarea valorii activelor este
determinata prin compararea valorii de recuperare cu valoare
contabila, retinandu-se prima. Daca interpinderea nu intenitioneza
sa utilizeze activul in procesul de productie, ajustarea pentru
diminuarea valorii activelor se calculeaza prin compararea valorii
reallizabile nete cu valoarea contabila, retinandu-se prima.
Multiformul prezentat mai sus privind valorile contabile invedereaza
nevoia de reguli privind evaluarea in contabilitate, implicit conturarea de
politici contabile. Referentialul in acest sens trebuie cautat in valoarea reala.
Toate celelate valori sunt variante ale valorii de utilitate (reale) diferentierea
lor fiind determinata de criteriul timp si situatia in care se afla obiectul
evaluarii in momentul masurarii.
Timpul vizeaza momentul plasarii evaluarii in trecut, in prezent sau
viitor. Orice evaluare, in virtutea continuitatii activitatii intreprinderii,
gliseaza intre timpul trecut, trece prin timpul prezent si se ingrijeste de
reproductia valorilor economice la timpul viitor.
Astfel, evaluare tranzactiilor si a evenimentelor se efectueaza la
timpul prezent si se bazeaza la intrare pe costul istoric, iar la iesire pe pretul
de vanzare. Dar in cadrul fluxurilor de tarnzactii si evenimente apar retineri
sau stationari concretizate in active si pasive. In acest ultim caz evaluarea se
face la timpul prezent si se misca intre valorile provenite din trecut si timpul
viitor cand are loc iesirea activelor si pasivelor.
Intr-adevar, evaluarea in contabilitate se face la timpul prezent. Dar
obiectul evaluarii il reprezinta activele si pasivele, cheltuielile si veniturile.
Asa cum bine se arata in „Cadrul pentru elaborarea si prezentarea
situatiilor finaciare”, elaborat de Comitetul de Standarde Contabile

9
Internationale (IASC), activul reprezinta o sursa prezenta controlata de
intrprindere, care provine ca rezultat al unor evenimente din trecut si care
aduce in favoarea intreprinderii beneficii viitoare; dupa cum pasivul se
defineste ca o obligatie prezenta a intreprinderii provenind din evenimente
din trecut, care la achitare genereaza fluxuri de beneficii economice dinspre
intreprindere.
Intre activ si pasiv se aseaza capitalul propriu care reprezinta
interesele reziduale in activele intreprinderii dupa ce au fost stinse toate
obligatiile. Din acelasi cadru se degaja definitia potrivit careia veniturile
constituie cresteri ale beneficilor pe perioada exercitiului financiar sub forma
cresterilor de active sau a reducerilor de pasive care au ca rezultat cresteri
ale capitalului propriu. In schimb, cheltuielile constituie diminuari ale
beneficilor eonomice pe perioada exercitiului financiar, sub forma
micsorarilor de active sau a cresterilor de pasive care au ca rezultat
diminuari ale capitalului propriu, altele decat cele legate de sumele
distribuite participantilor la capitalul propriu.

1.5 Bazele evaluarii

Pornind de la cele 4 criterii (valoare de utilitate, valoarea reala,

valoarea de piata si timpul) s-au conturat urmatoarele baze de evaluare:
costul istoric, costul curent, valoarea de realizare si valoarea actualizata.
Costul istoric este o valoare reala din momentul intrarii activelor si
crearea datoriilor. In termeni monetari sau in putere de cumparare, reprezinta
„sacrificiul” care a fost consimtit pentru a aduce bunuri in patrimoniul
intreprinderii la data sa de intrare. Daca se face recurs la „Cadrul pentru
elaborarea si prezentarea situatiilor financiare” elaborat IASC, costul
istoric al activelor reprezinta valoarea aferenta sumei de bani cu care au
fost platite sau valoarea reala considerata la momentul achizitiei sau
productiei. In ceea ce priveste costul istoric al pasivelor, acesta reprezinta
valoarea echivalentelor obtinute in schimbul obligatiei sau, in anumite
imprejurari in (obligatiile fiscale) la valoarea ce se asteapta sa fie platite in
numerar sau echivalente ale numerarului pentru a stinge datoriile, potrivt
cursului normal al afacerilor.
Costul curent sau de inlocuire reprezinta costul pecare intreprinderea
il accepta pentru a dobandi, la nivelul valorii actuale, un bun similar cu cel
delimitat ca obiect al evaluarii.

10
 In cazul activelor, costul curent reprezinta valoarea in numerar sau
echivalente ale numerarului care ar trebui platita daca acelasi activ sau unul
asemanator ar fi achizitionat sau produs in prezent. Pasivele sunt evaluate la
valoarea aferenta sumelor nominale ce ar trebui platite pentru stingerea in
prezent a obligatiei.
Valoarea realizabila (valoarea actuala de iesire) consta in valoarea
pe care intreprinderea ar primi-o daca ar vinde azi in mod normal activul sau
ar achita datoriile. Pentru active valoarea realizabila este egala cu valoarea in
numerar sau echivalente ale numerarului care poate fi obtinuta in prezent
prin vanzarea normala a acestora. In cazul datoriilor, valoarea realizabila
reprezinta o valoare neactualizata in numerar care trebuie platita pentru a
achita obligatiile potrivit cursului normal al afacerilor. Ea poate fi egala cu
valoarea bruta de realizare, cu valoarea neta, adica valoarea de cedare
(cesiune) efectuata in conditii normale sau o valoare de lichidare. Pentru
bunurile la care se continua utilizarea, este o valoare minima stabilita
pornind de la pretul pietei corectat in functie de starea si locul unde se afla
bunul.
Valoarea actualizata sau valoarea capitalizata reprezinta o estimare
la timpul prezent a valorii in functie de fluxurile de beneficii viitoare ce apar
in desfasurarea normala a activitatii adica aducerea la zi a unei valori care
devine disponibila mai tarziu. Altfel spus, este vorba de o valoare actuala
care este determinata cu ajutorul viitorului.
Prin recurs la Cadrul IASC, pentru active, valoarea actualizata este
echivalenta fluxurilor viitoare de intrari de numerar pe care este de asteptat
ca bunul sa le genereze in desfasurarea normala a activitatii. In cazul
pasivelor, valoarea actualizata este echivalenta fluxurilor nete de numerar
viitoare (de iesire) care sunt asteptate a fi necesare pentru stingerea
obligatiilor aparute in desfasurarea normala a activitatii.
In literatura de specialitate, la bazele de evaluare prezentate mai sus
este adaugata si valoarea de intreprindere sau de privare. Aceasta este o
combinatie a valorii actualizate si valorii de realizare. Ea reprezinta pretul pe
care un conducator de intreprindere avizat si prudent ar consimti sa-l
plateasca pentru a dobandi bunul sau pierderea maxima (costul de privare
sau de penurie) pe care ar accepta-o intreprinderea azi, daca ar fi lipsita de
bunul respectiv. De cele mai multe ori , aceasta este costul de inlocuire si se
termina de regula prin corelatie ceea ce inseamna cautarea valorii unui bun
echivalent cu cel ce formeaza obiectul evaluarii. Daca valoarea realizabila si
valoarea actualizata sunt inferioare costului de inlocuire, se retine dintre cele
doua valoarea cea mai mica.

11
 Rationamentul trebuie cautat in aceea ca lipsa bunului ar antrena o
pierdere mai mica decat costul de inlocuire. Chiar daca intreprinderea ar
detine suma necesara pentru inlocuire, ar utiliza mai bine aceste fonduri
neinlocuind bunul, deoarece costul de inlocuire ar fi mai mare decat ceea ce
ar putea obtine prin vanzarea sau utilizarea bunului.
Nici o baza de evaluare nu are o aplicabilitate generala si nu este
satisfacatoare in mod absolut si in consecinta, se ridica o problema de
optiune in acest sens. Normele contabile europene si internationale s-au
orientat spre costul istoric, fara a pierde din vedere combinarea sa cu alte
baze de evaluare sau folosirea unor alternative. In acest scop situatiile
financiare sunt intocmite conform modelului contabil bazat pe codul istoric
recuperabil si pe conceptul de de mentinere a nivelului capitalului
financiar sau fizic.

1.6 Principiile de evaluare in contabilitate

Problemele de valoare si implicit de evaluare in contabilitate nu pot fi

discutate decat in relatie cu principiile contabile fundamentale. In acest sens
4 principii pot fi retinute: costul istoric, stabilitatea unitatii monetare,
prudenta si continuitatea exploatarii.

 Principiul stabilitatii unitatii monetare

Unitatea monetara este retinuta in dubla ipostaza ca unitate de cont si

ca unitate de cumparare. Recursul la moneda ca unitate de cont are in vedere
folosirea acesteia ca unitate de masurare si de inregistrare a fluxurilor si a
stocurilor patrimoniale. Prin mijloacele banului, valorile econmice se
exprima prin pret.
Discutata ca putere de cumparare, moneda trebuie tratata ca un
rezervor de inlocuire in forma naturala a bunurilor ce formeaza obiectul
evaluarii. Etalonul monetar ca unitate de masura sau de cont are un caracter
instabil, determinat de variatia puterii de cumparare a monedei si a
preturilor. Pentru a depasi aceasta limita unitatea monetara este considerata o
costanta si nu se porocedeazdecat în mod exceptional la reevaluari.
Stabilitatea unitatii de cont este discutabila in conditiile inflatiei
persistente.
În plan teoretic s-au facut multe eforturi în cautarea unei unitati de
masura care sa fie realmente stabila si care sa se poata substitui etalonului

12
monetar. Din nefericire nu s-a gasit un asemenea etalon si in consecinta,
unitatea de masura ramane cea monetara, careia i se atribuie calitatea de
stabilitate.

 Principiul costului istoric

Impune inregistrarea in contabilitate a activelor si pasivelor la costul

de origie consemnat in documentele justificative. Cu acest cost figureaza in
contabilitate de la intrare si pana la iesire, el putand fi substituit prin alte
preturi sau modificat numai prin reevaluare.
Costul istoric reflecta valoarea reala a elementelor patrimoniale la data
intrarii lor in intreprindere. Dar, ulterior, orice schimbare semnificativa tinde
sa faca costul istoric inselator in scopul luarii deciziei si asigurarii
capacitatii de finantare sau a puterii de cumparare a capitalului propriu.
In coditile in care curba preturilor este suitoare, efectul de
desincronizare determina o crestere fara o baza reala a rezultatului ca urmare
a variatiei preturilor intre cele 2 momente ale evaluarii intrare-iesire.

 Principiul prudentei

Potrivit principiului prudentei nu este admisa supraevaluarea

elementelor de pasiv si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de
activ si a cheltuielilor, tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile
posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior.
Pe acesta cale se evita riscul de transfer în viitor a certitudinilor
prezente, susceptibile de a greva patrimoniul si rezultatele întreprinderii.
Aplicarea principiului prudentei se regaseste in urmatoarele
mecanisme contabile:
a) la închiderea exercitiului se contabilizeaza datoriile si pierderile
probabile, si nu se înregistrază activele si profitul probabile;
b) doar beneficiile realizate la data închiderii exercitiului pot fi
înscrise în bilant;
c) trebuie tinut cont de toate riscurile previzibile si eventualele
pierderi care au luat nastere în cadrul exercitiului sau pe parcursul
unui exercitiu anterior, chiar daca aceste riscuri sau pierderi nu
sunt cunoscute decat între data închiderii bilantului si data la care
el este intocmit;
d) trebuie sa se tina cont de depreciere activelor indiferent ca
exercitiul se soldeaza cu o pierdere sau cu un deficit.

13
 e) trebuie efectuata o analiza foarte importanta a cheltuielilor
angajate, in vederea delimitarii in „costul produsuli” sau „costurile
perioadei”.

 Principiul permanentei metodelor

Aceasta impune continuitate in aplicarea normelor si regulilor utilizate

in evaluare in tot cursul exercitiului si de la un exercitiu la altul in vederea
asigurarii comparabilitatii informatiilor contabile. In cazuri justificate,
unitatea patrimoniala poate schimba metoda de evaluare, mentionand in
documentele de sinteza influenta acestei modificari asupra situatiei
patrimoniale si financiare si a rezultatului exercitiului.

2. Forme si reguli de evaluare a patrimoniului

Evaluarea in contabilitate are loc atat in mod curent pentru reflectarea

operatiunilor economico-financiare care au loc in cursul perioadei de
gestiune si care modifica marimea valorica a elementelor patrimoniale, cat si
in mod periodic cu ocazia inventarierii elementelor patrimoniale si a
elaborarii documentelor de sinteza financiar-contabila.

2.1 Evaluarea curenta

Evaluarea curenta este practicata la inregistrarea operatiilor

economice in contabilitate, pe tot parcursul desfasurarii activitatii, fiind
numita si evaluare contabila. Aceasta se face la valoarea de intrare a
bunurilor in patrimoniu, stabilita in functie de caile de dobandire a
bunului respectiv. Ea se localizeaza in cele doua momente principale ale
miscarii acestora: intrarea sau iesirea din patrimoniu sau gestiune.

 Evaluarea la intrare sau la prima inregistrare

14
 Se bazeaza pe costul istoric care in raport cu natura elementelor
patrimoniale si a operatiilor economice si financiare capata urmatoarele
semnficatii concrete:
a) costul de achizitie pentru bunurile materiale procurate cu titlu
oneros format din:
 pretul de cumparare:
- cheltuielile de transport-aprovizionare (costul cu
mijloacele de transport, incarcare, descarcare)
- taxele nerecuperabile
- alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare
de utilitate a bunului respectiv
- reducerile comerciale primite de la furnizori
= COSTUL DE ACHIZITIE
b) costul de productie pentru imobilzarile si stocurile realizate prin
construcytie sau productie proprie (cladiri construite cu productie
proprie, produse fabricate) alcatuit din:
 costul de achizitie al materiilor prime si materialelor direct
consumate
- alte cheltuieli directe de productie (salarii diverse
acordate muncitorilor de baza)
- cota cheltuielior indirecte de productie determinate
rational ca fiind legate de fabricatia bunului
= COSTUL DE PRODUCTIE
c) valoarea de utiltate pentru aportul in natura la capitalul social sau
obtinute cu titlu gratuit este o valoare actuala stabilita in functie de
pretul pietei, utilitatea bunuluipentru intreprindere, starea si
amplasarea sa
d) pretul de achizitie pentru titlurile de valoare; cheltuielile accesorii
sunt considerate cheltuielile de exploatare.
e) valoarea nominala egala cu sumele de primit in schimbul
creantelor, de platit in schimbul datoriilor sau a sumelor asteptate a
fi platite in cazul datoriiloor din impozite si taxe
f) valoarea in lei la cursul de schimb din momentul consemnarii
creantelor si datoriilor in devize, respectiv derularii operatiilor de
incasar?plati privind lichiditatile in valuta
g) pretul pietei din ziua cand se deruleaza operatiile privind
lingourile si monedele de aur si argint

15
 h) valoarea corespondenta in cazul cheltuielilor si veniturilor
stabilita prin asociere cu activele si pasivele transformate in
cheltuieli/venituri.

 Evaluarea la iesire sau la a doua inregistrare

Se efectueaza in principiu la valoarea contabila sau la valoarea de

intrare. Daca bunuri similare de natura stocurilor sau a titlurilor de valoare
au valori contabile diferite si nu exista posibilitatea identificarii valorii
contabile de intrare, evaluarea se face prin aplicarea uneia din urmatoarele
metode: metoda costului unitar, mediu ponderat; metoda primei intrari-
primei iesiri; metoda ultimei intrari-primei iesiri; metoda costului standard.
 metoda costului unitar, mediu ponderat de intrare (CMP) se
utilizeaza in cazul in care bunurile materiale de natura stocurilr
sunt cumparate la preturi diferite, iar in contabilitate acestea nu
sunt individualizate in functie de costul de achizitie al fiecarui
lot
 metoda primei intrari-primei iesiri (FIFO) potrivit careia
bunurile iesite din patrimoniu se evalueaza la costul de achizitie
sau de productie al primei intrari. Pe masura epuizarii lotului,
evaluarea se face la costul de achizitie al lotului urmator, in
ordine cronologica
 metoda ultimei intrari-primei iesiri (LIFO) potrivit careia
bunuriel iesite din patrimoniu se evalueza la costul de achizitie
al ultimei intrari. Bunurile iesite din gestiune sunt considerate
ca apartinand ultimului lot intrat sii sunt evaluate la costul
acestuia. In continuare, iesirile de bunuri se considera ca
apartinand lotului imediat precedent.

2.2 Evaluarea periodica

Se realizeaza, de regula, la incheierea exercitiului financiar, odata cu

inventarierea patrimoniului si intocmirea bilantului contabil. In consecinta,
evaluarea periodica se diferentiaza la randul sau in: evaluare de inventar si
evaluare bilantiera.

 Evaluarea de inventar

16
 Se efectuaza cu ocazia inventarierii patrimoniului la inchiderea
exercitiului financiar. Constituie obiect al inventarierii si evaluarii numai
activele si datoriile.
Evaluarea se bazeaza in principiu pe valuarea actuala la 31.XII.N,
fiind denumita valoarea de inventar.
Valoarea de inventar ca expresie a valorii actuale este estimata in
functie de pretul pietei, unitatea bunului pentru unitatea patrimoniala,
situatia in care se afla bunurile materiale (gradul de uzura) si
creantele/datoriile si amplasarea bunurilor.

 Evaluarea bilantiera

Se bazeaza pe valoarea neta bilantiera rezultata in urma inventarierii.

In acest scop, in cazul activelor se compara valoarea contabila de intrare cu
valoarea de inventar si se retine cea mai mica valoare. Procedand astfel, in
toate cazurile in care valoarea de inventar este mai mica decat valoarea
contabila de intrare, diferenta corespunzatoare este tratata ca o depreciere a
activelor si se inregistreaza ca o cheltuiala care diminueaza rezultatul
intreprinderii.
In ceea ce priveste capitalurile proprii, acestea se evalueaza la valoarea
ccontabila de intrare, cu precizarea ca in cadrul lor rezultatul exercitiului
(profit sau pierdere) preia prin intermediul cheltuielilor orice diferenta intre
valoarea contabila de intrare si valoarea neta bilantiera.

17
 In concluzie, evaluarea , ca instrument de orientare a operatorilor
economici in spatial economic al tarii si nu numai , reprezinta in esenta un
complex de tehnici , procedee si metode prin care un bun , o grupa de bunuri
, un activ economic , un activ sau element intangibil , o intreprindere in
ansamblul sau sint aduse din punct de vedere valoric la nivelul pietei si prin
care li se asigura comparabilitatea cu aceasta , respectiv determinarea zonei
celei mai profitabile in care s-ar putea situa pretul la care o tranzactie s-ar
putea incheia in conditii normale de piata, evaluarea fiind considerata
totodata si procedeul folosit de metoda contabilitatii pentru exprimarea
baneasca a tuturor existentelor si modificarilor elementelor patrimoniului si
reprezinta o opinie sau concluzie emisa pe baza unei analize minutioase
referitoare la natura, calitatea valoarea sau utilitatea unor anumite proprietati
imobiliare, exprimata de o persoana impartiala, specializata in analiza si
evaluarea proprietatilor.

18
 BIBLIOGRAFIE

Dr. MARIANA MAN-Bazele contabilitatii, Ed. SCRISUL ROMANESC

Dr. C. M. DRAGAN-Bazele contabilitatii, Ed. CONTCONSULT, Buc, 1995
CALIN OPREA, RISTEA M.-Bazele contabilitatii, Ed. NATIONAL, 2000
PETRIS RUSALIM-Bazele contabilitatii, Ed. GORUN, Iasi, 1998
Sistemul Contabil al Agentilor Economici, Ministerul Finantelor, Ed.
Economica, 1994

19
20